Răpirea extraterestră a lui Antonio Villas Boas


Imagine__15199Antônio Vilas-Boas (în mai multe surse în engleză scris greșit ca „Villas Boas”) (1934-1991) a fost un fermier brazilian (mai târziu un avocat) care a susținut că a fost răpit de către extratereștri în 1957. Deși povești asemănătoare au circulat ani de zile înainte de acest incident, afirmaţiile lui Vilas Boas „au fost printre primele relatări privind răpirea extraterestră care au devenit cunoscute la scară largă.[1][2] https://www.youtube.com/watch?v=xAX0LL4L1M4

Relatarea lui Vilas-Boas

În momentul presupusei sale răpiri, Antônio Vilas Boas era un fermier brazilian în vârstă de 23 de ani care lucra pe timp de noapte, pentru a evita temperaturile fierbinți ale zilei.[3] La 16 octombrie 1957, el ara terenurile sale din apropiere de São Francisco de Sales când, la un moment dat, a văzut ceva pe care a descris-o ca fiind o „stea roșie” pe cerul nopții. Potrivit povestirii sale, această „stea” s-a apropiat  de poziția sa, crescând ca dimensiune până când a început să arate ca o navă aeriană aproximativ circulară sau în formă de ou, cu o lumină roșie în față și cu o cupolă în rotație în partea superioară. Nava a început să aterizeze pe terenul său, extinzându-şi trei „picioare”, conform afirmațiilor sale. În acel moment, Boas a decis că trebuie să fugă de la locul faptei. al abdConform relatărilor lui Boas, a încercat în primul rând să părăsească locul cu ajutorul tractorului său, dar atunci când luminile și motorul au murit după ce a înaintat doar o distanță scurtă, el a decis să continue pe jos.[4] Cu toate acestea, el a fost prins de un  umanoid înalt de 1,5 m (cinci picioare), care purta salopete gri și o cască. Ochii săi erau mici și de culoare albastră, iar în loc de vorbire scotea zgomote, cum ar fi lătrături sau hămăieli. Apoi, alte trei ființe asemănătoare s-au alăturat primului pentru a-l ajuta să-l țină pe Boas  pe care l-au târât în interiorul navei lor. Odată ajuns în navă, Boas a afirmat că  a fost dezbrăcat de haine și acoperit din cap până la picioare cu un gel ciudat. A fost apoi dus într-o cameră semicirculară mare, printr-o ușă cu simboluri ciudate roșii scrise pe ea. (Boas a susținut că a fost capabil să memoreze aceste simboluri și mai târziu le-a reprodus pentru anchetatori.) În această cameră ființele i-au luat probe de sânge din bărbia lui Boas. După aceea a fost dus într-o a treia cameră unde a fost lăsat în pace timp de aproximativ o jumătate de oră. În această perioadă, un fel de gaz a fost pompat în cameră, care i-a făcut rău lui Boas într-un mod violent. La scurt timp după aceasta, Boas a susținut că i s-a alăturat în cameră un alt umanoid. Cu toate acestea, era de sex feminin, foarte atractivă și dezbrăcată. Ea era de aceeași înălțime ca și celelalte ființe pe care le-a întâlnit, cu o bărbie mică şi ascuțită și cu ochi mari albaștri ca de pisică. Părul de pe cap era lung și alb (oarecum ca un blond platinat), dar părul de sub braţe şi cel pubian era roşu luminos.[5]  Boas a spus că s-a simțit fost puternic atras de această femelă, iar cei doi au avut relații sexuale. În timpul acestui act, Boas a menționat că femela nu l-a sărutat, dar în schimb îl atingea pe bărbie. Când s-a terminat partida de sex, femela i-a zâmbit la Boas, şi-a frecat burta ei și a făcut semn în sus.[6] Boas a interpretat acest lucru ca  însemnând că ea avea de gând să ducă copilul lor în spațiul cosmic.[6] Femela părea apoi ușurată că „treaba” lor s-a terminat, iar Boas însuși a spus că s-a simțit înfuriat de această situație, pentru că se simțea ca și cum ar fi fost doar „un bun armăsar” pentru acei umanoizi.[7] Boas a spus că apoi i s-au dat înapoi hainele și a fost dus într-un tur al navei de către umanoizi. În timpul acestui tur a spus că a încercat să ia cu el un dispozitiv-ceas ca o dovadă a întâlnirii sale cu umanoizii, dar aceștia l-au prins și l-au împiedicat să facă acest lucru. El a fost apoi escortat afară din navă și a privit-o cum se îndepărtează devenind din ce în ce mai puțin strălucitoare. Când Boas s-a întors acasă, şi-a dat seama că au trecut patru ore.[8] Antonio Vilas Boas mai târziu a devenit un avocat, s-a căsătorit și a avut patru copii.[8]  El a fost marcat de povestea presupusei sale răpiri toată viața sa și niciodată nu si-a retras mărturia.[9] Deși unele surse spun că el ar fi murit în 1992, Boas a decedat la 17 ianuarie 1991.[10] [11]

Investigații

Un pacient japonez care suferă de sindromul radiaţiilor acute - tiparul kimono-ului s-a imprimat pe piele
Un pacient japonez care suferă de sindromul radiaţiilor acute – tiparul kimono-ului s-a imprimat pe piele

Ca urmare a acestui presupus eveniment, Boas a susținut că a suferit de greață și slăbiciune, precum şi de dureri de cap și leziuni pe piele care se asemănau cu orice fel de vânătăi uşoare. În cele din urmă, el l-a contactat pe jurnalist Jose Martins, care plasase un anunț într-un ziar cu privire la faptul că era în căutarea unor persoanele care au avut experiențe cu OZN-uri. Auzind povestea lui Boas, Martins l-a contactat pe Dr. Olavo Fontes de la Școala Națională de Medicină a Braziliei; Fontes a intrat, de asemenea, în contact cu grupul de cercetare american al OZN-urilor, APRO. Fontes l-a examinat pe fermier și a concluzionat că a fost expus la o doză mare de radiații de la o sursă anume și că acum suferă de boala radiațiilor acute. Scriitorul Terry Melanson precizează:

Among [Boas’s] symptoms were ‘pains throughout the body, nausea, headaches, loss of appetite, ceaselessly burning sensations in the eyes, cutaneous lesions at the slightest of light bruising…which went on appearing for months, looking like small reddish nodules, harder than the skin around them and protuberant, painful when touched, each with a small central orifice yielding a yellowish thin waterish discharge.’ The skin surrounding the wounds presented ‘a hyperchromatic violet-tinged area.’[3]

Antônio Vilas Boas
Antônio Vilas Boas

Conform cercetătorului Peter Rogerson, povestea a ajuns prima dată în atenţia publicului în luna februarie 1958, iar cea mai timpurie referință tipărită către povestea lui Boas apare în numărul din aprilie-iunie 1962 al revistei braziliene de ufologie SBESDV Bulletin. Rogerson constată că povestea a circulat cu siguranţă între 1958 și 1962, și a fost, probabil, tipărită, dar detaliile sunt incerte. Boas a fost capabil să-şi amintească fiecare detaliu al pretinsei sale experienței fără a fi nevoie de regresie hipnotică. Mai mult, experiența lui Boas a avut loc în anul 1957, cu câțiva ani înainte de celebrul caz al răpirii lui Betty și Barney Hill care a dus la apariţia conceptului de răpire extraterestră  și a deschis ușa pentru multe alte rapoarte de experiențe similare. Cercetător Peter Rogerson, însă, se îndoiește de veridicitatea relatărilor lui Boas. El constată că, cu mai multe luni înainte de prima afirmaţie a lui Boas privind răpirea sa, o poveste similară a fost tipărită în numărul din noiembrie 1957 al periodicului O Cruzeiro și a sugereat că Boas a împrumutat detaliile acestei relatări anterioare, împreună cu elemente din poveştile contactațior din poveștile lui George Adamski. Rogerson mai precizează:

One reason why the [Boas] story gained credibility was the prejudiced assumption that any farmer in the Brazilian interior had to be an illiterate peasant who ‘couldn’t make this up’. As Eddie Bullard pointed out to me, the fact that the Villas Boas family possessed a tractor put them well above the peasant class … We now know that AVB was a determinedly upwardly mobile young man, studying a correspondence course and eventually becoming a lawyer (at which news the ufologists who had considered him too much the rural simpleton to have made the story up, now argued that he was too respectable andbourgeois to have done so).[12]

Vezi şi

Surse: https://en.wikipedia.org/wiki/Ant%C3%B4nio_Vilas_Boas

Anunțuri

ADN extraterestru sau înșelătorie demonică?


khouryabductionPeter Khoury din Sydney, Australia este un emigrant libanez, casatorit in 1990, avand doi copii. El spune ca, pe 23 iulie 1992, a fost vizitat, in casa bine incuiata, de doua femei, dintre care una era o „blonda nordica” foarte inalta, cu ochi albastri, de doua-trei ori mai mari decat normalul, barbia ascutita, parul blond extrem de fin si pielea alba. Cealalta avea un ten masliniu si parul negru. Dupa un mic incident, cele doua au disparut fara urma, tot atat de brusc cum au aparut, dar au lasat in urma lor un fir de par blond, pe care Khoury l-a recuperat si l-a oferit pentru a fi supus analizei ADN.

(Vezi şi: Extratereștrii și creştinismul)

 Ufologul australian Bill Chalker a descoperit ca Khoury mai avusese si pe 12 iulie 1988 o experienta dramatica, o posibila rapire OZN, care i-a schimbat viata. El a facut apoi voluntariat, intr-o asociatie de sprijin pentru cei care au avut experiente OZN traumatizante, incercand sa ajute pe cei care au trecut prin incidente similare.

 Atunci, in 1988, zacea paralizat pe un pat. Un numar de persoane erau in jurul lui. Una dintre ele, o fiinta inalta, subtire, de culoare galben-aurie, cu ochii mari, negri, a introdus un obiect, ca un ac lung, intr-o parte a capului sau. Khoury a lesinat. Cand si-a recapatat cunostinta, s-a sculat si a trecut in camera alaturata, unde a gasit pe ceilalti membri ai familiei sale stand nemiscati, intr-o stare de „animatie suspendata”. Trezindu-i, Khoury a constatat ca in timp ce acestia au crezut ca au trecut numai 10 minute, in realitate, verificand ceasul, se pare ca s-a scurs o perioada cuprinsa intre 1 pana la 2 ore.

 Continuand investigatiile, Chalker a descoperit ca prima intalnire a lui Peter cu un OZN a avut loc la varsta de 7 ani, in Liban, in vara anului 1971. El si alti sapte copii s-au urcat pe acoperisul plat al casei vecinului sau pentru a se juca. Peter a fost ultimul care a iesit printr-o usa grea care ducea pe acoperis. Aici a vazut in fata lui toti prietenii sai „inghetati”, ca niste statui, iar deasupra plana, tacuta, o nava in forma de ou. Toti cei opt copii s-au revazut apoi la parter, fara sa-si aminteasca ce s-a intamplat intre timp.

O nava in forma de om

 Pe 1 septembrie 2010, Peter Khoury a fost supus si unei examinari cu detectorul de minciuni, procedura fiind filmata. Cand examinatorul Gavin Wilson a anuntat, dupa un mare numar de intrebari, ca „Peter a trecut testul”, acesta a raspuns laconic doar atat: „Grozav, sunt fericit”.

Monk from beyond the moon; Beefcake from beyond the moon; Peter on the thinnest bed ever
Monk from beyond the moon; Beefcake from beyond the moon; Peter on the thinnest bed ever

Analiza ADN a firului de par recuperat de Khoury, prima din lume implicand o posibila interventie nepamanteana, a indicat ca acesta ar proveni de la o persoana apropiata biologic de profilul genetic uman, dar de un tip rasial neobisnuit – un tip mongoloid chinez rar – unul dintre cele mai rare linii umane cunoscute, care se afla mai departe de normalul uman decat oricare alta, cu exceptia pigmeilor din Africa si a aborigenilor australieni. Ceea ce era neobisnuit, era insa parul blond in locul celui negru, care ar fi fost de asteptat de la ADN-ul mitocondrial de tip asiatic.

 O a doua faza a cercetarii s-a concentrat asupra replicarii ADN-ului rezultat din tija si din radacina esantionului de par. Acest lucru a relevat o natura „hibrida”, a profilului ADN: tija indica (in ciuda culorii) o origine mongoloida (chineza) asiatica rara, in timp ce radacina arata o provenienta gaelica/basca. In plus s-a evidentiat si o gena care confera imunitate fata de boli precum HIV si variola. Toate aceste aspecte se gasesc detaliate in cartea lui Bill Chalker „Hair of the Alien”, publicata in 2005 la New York, de catre Paraview Pocket Books, o divizie a editurii Simon and Schuster.

 O a treia faza a explorarii acestei misterioase istorii s-a derulat in provincia Yunnan din sudul Chinei. Aici, precum si in zonele invecinate din nordul Thailandei, Myanmar (Birmania), si Laos, traieste un grup izolat de oameni numit Lahu, avand o structura ADN asemanatoare cu cea din firul de par. Interesant ca in aceleasi regiuni se manifesta aparitii fascinante OZN si fenomene luminoase neobisnuite.

 Un studiu de 907 pagini al Dr. Anthony Walker, intitulat „Merit and the Millenium – Routine and Crisis in the Ritual Lives of the Lahu People”, dezvaluie una dintre cele mai fascinante experiente de tip samanic a populatiei Lahu, cele ale samanului de nivel superior Ca Nu, care pretinde ca spirite sau fiinte din Cer l-au vizitat si i-au dat o piatra stralucitoare misterioasa cu inscriptii, aratandu-i si alte lucruri stranii.

 In 1986 scriitorul dizident chinez Ma Jian a evadat din arest si a incercat sa gaseasca un drum intr-o zona salbatica, pe teritoriul Lahu, in sudul provinciei Yunnan. Dintr-o data, asa cum a scris apoi in cartea sa „Red Dust”, „a aparut o lumina din intuneric. Parea sa vina de pe un alt taram. A rasarit dintr-un suvoi si plutea printre copaci; apoi s-a oprit intre niste ramuri, la zece metri distanta, coborand incet la nivelul ochiului meu… Am mers mai departe iar mingea de foc mergea cu mine printre crengi, aratandu-mi drumul pe vreo douazeci de kilometri, pana cerul s-a luminat”.

  La Festivalul Scriitorilor organizat la Sydney in 2003, Ma Jian i-a confirmat intamplarea lui Bill Chalker, spunand ca a fost o experienta reala, cu o minge de lumina de marimea unui pepene. Intamplarea a avut loc langa fluviul Lancang (Mekong), unde s-au semnalat numeroase fenomene luminoase inexplicabile. Chalker filmase el insusi sfere de lumina iesind din Mekong in 2006. O luna mai tarziu, in noiembrie 2006, mii de sateni din zona au urmarit, timp de doua ore, sapte obiecte emisferice albe, plutind deasupra unei cladiri a Partidului Comunist Chinez.

Hair of the Alien: DNA and Other Forensic Evidence of Alien Abductions -- by Bill Chalker
Hair of the Alien: DNA and Other Forensic Evidence of Alien Abductions – by Bill Chalker

 Yunnan are o mostenire bogata de rapoarte de OZN-uri. Una dintre cele mai ciudate intamplari a avut loc aici in toamna anului 1975, cand doi soldati dintr-o unitate a Armatei Populare de Eliberare din China stationate in Jian-Shui din provincia Yunnan au intalnit un imens obiect zburator in forma de farfurie. Acesta a zburat in cerc deasupra capetelor lor si a emis fascicule de lumina de culoare portocalie. Unul dintre martori a fugit pana la tabara militara din apropiere. In cateva minute, comandantul si aproximativ o duzina de barbati inarmati au venit la locul observatiei. Soldatul care ramasese sa urmareasca aparitia nu a mai putut fi gasit. Dupa cateva ore, patru soldati care pazeau locul au auzit un geamat in spatele lor. Era omul disparut, intr-o stare de inconstienta. Parul facial ii crescuse extrem de mult. Cand si-a revenit, soldatul nu-si mai amintea nimic. Ceasul sau de mana indica faptul ca fusese oprit pentru o perioada considerabila de timp. Armele soldatului, ca si ceasul, s-au dovedit a fi usor magnetizate.

Extraterestri in China

 Pe parcursul anului 2009 si 2010, China a cunoscut un mare val de OZN-uri, multe dintre ele dovedite prin fotografii si clipuri video. O buna parte din cazuri au fost din provincia Yunnan. Profesorul Zhang Yifang de la Universitatea Departamentul de Fizica Yunnan si presedinte al Asociatiei de Cercetare OZN Kunming (capitala provinciei Yunnan) a vorbit in public despre realitatea prezentei OZN-urilor si a extraterestrilor in China. El a adaugat: „Sunt convins, pentru ca eu sunt un fizician si astronom”. El a precizat ca „OZN-urile apar mai ales in Yunnan, Xinjiang, si Heilongjiang. Istoria observatiilor OZN din Kunming este bogata, iar aparitia acestora obisnuita”.

 Bill Chalker leaga toate aceste investigatii de ceea ce el numeste „paradigma ADN-ului extraterestru”, o abordare care presupune examinarea ADN-ului, pentru a obtine dovezi de „modele non-darwiniene”, o posibila interventie extraterestra sau a unei inteligente nepamantene in evolutia speciei umane. Grupul pe care il conduce exploreaza in acest scop si mutatii neobisnuite, polimorfisme, ADN-ul zis „junk” etc.

 Chalker este de parere ca dovezile genetice pentru o asemenea „interventie inteligenta” trebuie cautate mai ales in anumite culturi (in special indigene) din intreaga lume, in locuri care intrunesc manifestari OZN stranii, traditii cu intalniri cu „fiinte din ceruri” si aspecte neobisnuite ADN. In acest scop, el propune cercetari pe termen lung asupra unor grupuri de oameni, cum ar fi Lahu in Thailanda si China, Kayapo si traditia lor, Bep Kororoti in Brazilia, conexiunea Zulu (prin Credo Mutwa), in Africa, dar si alte popoare ale caror traditii si locuri par conectate cu vizitatorii nepamanteni. In felul acesta – crede Chalker – vom putea obtine dovezi convingatoare privind posibilitatea unei „interventii inteligente” in evolutia noastra.

 Stiinta oficiala a respins in mod consecvent ideea unei posibile „interventii inteligente” dirijata de extraterestri. Cu toate acestea au aparut si unele fisuri interesante in acest zid al stiintei. Unul dintre stalpii biochimiei, Francis Crick, care a castigat Premiul Nobel in 1962 pentru rolul sau in descoperirea structurii de dubla spirala a ADN-ului, a sustinut o forma radicala a ideii de panspermie (insamantarea vietii pe Pamant, din spatiul cosmic) si anume faptul ca am fi rezultatul unei „panspermii dirijate”, altfel spus, ca viata pe Pamant a fost rezultatul interventiei unei inteligente superioare extraterestre, cu multe milioane de ani in urma.

(Citeşte şi: Administraţia Obama pregăteşte scenariul fals al unei invazii extraterestre! Scopul este acela de instalare a unei guvernări totalitare!)

 Prima conferinta organizata la Londra de Royal Society, in ianuarie 2010, cu prilejul aniversarii a 350 de ani de existenta, a avut ca subiect „Detectarea vietii extraterestre si consecintele ei pentru stiinta si societate”. Intre altele, profesorul Paul Davies, conferentiind despre „tacerea stranie” a Universului, spunea ca in loc sa cautam semnale radio, care nu mai vin, ar fi mult mai usor sa vedem daca nu cumva gasim dovezi ale prezentei unei inteligente nepamantene prin codurile ADN-ului, mai ales in ceea ce a fost numit „junk”, acea parte din ADN care deocamdata nu stim la ce foloseste.

DAN D. FARCAS

Sursa: http://www.revistamagazin.ro/content/view/11615/4/  http://www.theironskeptic.com/articles/tits/tits.htm  http://www.ufocasebook.com/khouryabduction.html

Extratereștrii, dovezi pro și contra – documentar 2015 subtitrat


Extratereștrii, dovezi pro și contra – documentar 2015 subtitrat în limba română

©EXPORTVIDEO

Imagine__14054

Todd: ”Nu-mi pasă cât de liber te crezi şi ce poţi face! Dacă faci ceva ce Guvernul nu-şi doreşte îţi vor înscena ceva … şi vei fi dus departe! Dacă eşti cercetător vei ”dispare”, nimeni nu va şti unde eşti şi nimeni nu o să mai vorbească despre asta. Sper ca ar fi bine să ne trezim şi să realizăm că avem probleme.”

John Todd a avertizat încă din 1970 despre Illuminati şi conspiraţia lor satanică de a împărţi lumea. A anunţat despre planul acestora de a falimenta America, prin aceasta falimentând pieţele financiare ale celorlalte ţări, în încercarea de a distruge economia lumii. Todd a spus că Illuminati vor face mutări pentru a controla cât mai mult petrol, pentru a-l distruge şi a creşte preţurile petrolului (11 septembrie şi Irak – plus conflictul din Ucraina acum şi ISIS). A fost cunoscut ca vorbind în special despre OZN-uri şi legătura acestora cu Illuminati.

(Vezi şi: Cum să falsifici o invazie extraterestră…)

Image created during the Cold War! Copyright 1980 © by Jacob Sailor
Image created during the Cold War! Copyright 1980 © by Jacob Sailor

John Wayne Todd (n. cca. 1950[1] – d. 10 noiembrie 2007),[2] de asemenea cunoscut ca „John Todd Collins”, „Lance Collins”[3] sau „Christopher Kollyns”,[4] a fost un scriitor american și teoretician al conspirației. El a pretins că ar fi fost un ocultist care s-a născut într-o „familie de vrăjitoare” înainte de se a converti lacreștinism. El a fost sursa primară pentru lucrările lui Jack T. Chick scrise împotriva fenomenului Dungeons & Dragons, a catolicismului, neopăgânismului și a rock-ului creștin. Deși cea mai mare parte a activității sale a avut loc în anii 1970, afirmațiile sale continuă să fie răspândite în unele cercuri fundamentaliste creștine.

(Vezi şi: Cine sunt extratereştrii)

OZN cu fotbal și „păr de înger”


ozn

OZN cu fotbal și „păr de înger” de DAN D. FARCAȘ

La sfârsitul lunii octombrie 2014, comunitatea ufologilor a rememorat un caz nerezolvat, petrecut cu saizeci de ani în urma. Pe 27 octombrie 1954, la ora 14.20, multi locuitori din Florența si din localitati vecine au observat ca deasupra capetelor lor au aparut niste „corpuri” stralucitoare ciudate, de culoare alba, care navigau pe cer, de la un capat la altul, uneori în perechi, alteori grupate. Efectuau miscari în zig-zag si apoi se departau rapid spre sud-est. Într-o ora au fost numarate douazeci, poate treizeci.

Pe Stadio Artemi Franchi, faimosul club de fotbal Fiorentina juca un meci împotriva rivalului local Pistoiese. Zece mii de fani îsi încurajau favoritele. Dar abia începuse repriza a doua, când peste stadion s-a lasat dintr-odata o tacere stranie – apoi un vuiet s-a pornit sa creasca din multime. Spectatorii nu mai urmareau meciul, ci priveau cu totii în sus, spre cer, aratând cu degetele. Jucatorii s-au oprit din joc, iar mingea a ramas nemiscata.

Unul dintre fotbalistii de pe teren – Ardico Magnini – o fosta legenda a clubului, care a jucat si pentru Italia la Cupa Mondiala din 1954, povestea: „Îmi amintesc totul, de la A la Z… A fost ceva ce semana cu un ou care se misca încet, încet, încet. Toata lumea se uita în sus si, de asemenea, a existat un fel de sclipici coborând din cer, un sclipici argintiu… Eram cu totii uimiti; nu am mai vazut asa ceva niciodata înainte. Am fost absolut socati”.

Beppe Chiappella, fost jucator la Fiorentina, spunea ca doua obiecte albicioase mergeau încoace si încolo la mare altitudine. „Au aparut lânga torre di Maratona (turnul de 70 de metri de pe o latura a stadionului), unul în spatele celuilalt… Se deplasau cu o viteza constanta. Apoi, unul s-a oprit la mijlocul terenului. A fost atât de mult vacarm, încât arbitrul a fost obligat sa opreasca jocul pentru câteva minute… La un moment dat se parea ca «farfuriile zburatoare» o iau spre Fiesole, dar apoi si-au schimbat directia, întorcându-se înapoi si departându-se spre sud”.

Citeşte mai mult aici.

9 dec. 2014 – A 49-a aniversare a Incidentului OZN de la Kecksburg


Stan Gordon near the mockup of the Kecksburg UFO.
Stan Gordon near the mockup of the Kecksburg UFO.

Incidentul OZN a avut loc la 9 decembrie 1965, la Kecksburg, Pennsylvania, Statele Unite ale Americii. O sferă mare de foc, strălucitoare, a fost văzută de mii de oameni în cel puțin șase state din SUA și Ontario, Canada. Aceasta a brăzdat cerul în zona Detroit, Michigan / Windsor, Ontario şi se pare că au căzut resturi metalice incandescente în Michigan și nordul Ohio-ului, [1], provocând unele incendii de iarbă [2] și un boom sonic în zona metropolitană Pittsburgh.

December 9, 2014-The 49th Anniversary of the Kecksburg, PA UFO Incident
The Kecksburg UFO Incident: You Can Help Solve it.
By Stan Gordon
(Originally published in the July 25-27, 2014, Old Fashioned & UFO Festival booklet.)
http://www.kecksburgvfd.com

It is hard to believe that we are approaching 49 years since the UFO incident occurred near Kecksburg on December 9, 1965. I was 16 years old when it occurred that day so long ago. I remember quite well as news about a brilliant fireball seen over Canada and several states was breaking on Pittsburgh area radio and TV that evening. More startling was news that the military was also arriving in the Kecksburg area and were going to search for whatever had fallen.
Apparently hundreds of people from around the Pittsburgh area and elsewhere jumped into their vehicles and sought out the wooded location in Mount Pleasant Township to try to obtain a look at a mysterious object that had reportedly fallen into the woods. Among the crowds were also reporters from newspapers, radio, and TV stations from the Pittsburgh region.
The next day the story made the front page of area papers and was also printed in newspapers all across the country. The news also indicated that the search found nothing in the woods and the official explanation was that bright object observed in the sky by multitudes of people was only a meteor, but nothing had fallen to the ground. Word at that time was circulating around the area that some locals that night had observed a military flatbed tractor trailer truck carrying a large tarped object out of the area.
I started making inquiries the next day trying to learn more detail but information was scarce. During the years since the incident occurred, I have had the opportunity to interviews hundreds of people who have information about the case. Among those I talked with were former Kecksburg volunteer firemen who took part in activities dealing with the incident that night. I talked with people who went down into the woods soon after the object fell who came across that mysterious metallic acorn shaped object with odd hieroglyphic-like symbols that was semi-buried down in the wooded ravine.
A former military source told me he was a part of the Air Force security team that guarded the object when it arrived from Pennsylvania during the early morning hours of December 10, 1965, at Lockbourne Air Force base near Columbus, Ohio. It then continued its journey to Wright-Patterson Air Force base. Many of the people that I interviewed about the case were former residents from around Kecksburg and the Mount Pleasant area.
Sadly many of those people are now deceased, and others are getting up in age and not in good health. As we approach the 50th anniversary of this historical local event that has reached international interest, it’s time for those of you who were involved that day in 1965 to share what details you recall with me so it can be recorded for historical reference.
More importantly, I believe from information that has surfaced over the years that some local people still have in their possession black and white photos of the object down in the woods, as well as pictures of military personnel and trucks taken that evening in 1965.
Before it is too late after so many years, won’t you share this information and evidence with your neighbors and community and help solve this mystery? Anyone contacting me can remain anonymous. I am interested in the details of what you recall and any evidence or photos that will give us clues as to the origin of that mysterious object that fell near your local community so many years ago.
I can be reached via e-mail at paufo@comcast.net. Please write to me at P.O. Box 936, Greensburg, Pa. 15601.

http://www.stangordon.info/wp/2014/12/09/december-9-2014-the-49th-anniversary-of-the-kecksburg-pa-ufo-incident/

––––––––––––––––––––
KecksburgFireball
Comentarii sceptice de Robert Sheaffer

The Kecksburg, Pennsylvania „UFO Crash” –
actually the Great Lakes Fireball of December 9, 1965

The fireball that started the Kecksburg ‘UFO crash’ story
Robert Sheaffer – The Debunker’s Domain

The train of the Great Lakes Fireball, seen across at least six states and Ontario, that started the Kecksburg ‘UFO crash’ story. Photo taken 9 December 1965 4:43 p.m. E.S.T. by Richard Champine of Royal Oak, Michigan. Location: 2 miles east of Pontiac, Michigan, approx. 45 seconds after event.

Living up to its name, the Science Fiction Channel (now called SyFy) premiered a sensationalist „documentary” on October 24, 2003, claiming that a „UFO crash” in Kecksburg was „a second Roswell.” Later the case was on UFO Hunters as well.

In 2014, Discovery Canada, in its utterly sensationalist tabloid-journalism series Close Encounters, re-enacted wild claims about a large acorn-shaped object crashing, that was then seized by government agents and hauled away. See my Blog entry about this, Discovery Canada Serves up the Kecksburg Crash Yarn.

The reality is that a brilliant fireball meteor was widely seen at that time, and studied extensively by scientists. Several scientific papers were published about it in astronomical journals. The supposed „crashing UFO” reported from Kecksburg matches exactly with the great fireball in time, and in direction.
Astronomers Von Del Chamberlain and David J. Krause of the Abrams Planetarium, Michigan State University in East Lansing did an in-depth study of the reports of the Dec. 9th fireball from across a wide area of the U.S. and Canada. They published a scientific paper in the Journal of the Royal Astronomical Society of Canada (Aug. 1967- Vol. 61 no. 4, pp. 184-90). This object was in fact over a hundred miles from Kecksburg, „disappearing at a point over land some 15 miles south-east of Windsor [Ontario]”. (Witnesses typically greatly underestimate the distance to brilliant fireballs such as this. See „UFOs Explained” by Philip J. Klass.) „The usual rash of early reports gave ‘landing sites’ for the object ranging from western Michigan to Pennsylvania… Loud sonic booms were heard in the Detroit-Windsor region.” Using photographs of the object’s trail from two different locations, Chamberlain and Krause were able to calculate the orbit of the meteor before it entered the earth’s atmosphere. You can retrieve the full article on-line here .

KecksburgVisibility

Chamberlain published a second scientific paper about the fireball: Chamberlain, Von Del, 1968: Meteorites of Michigan, Geological Survey Bulletin 5, East Lansing, Michigan: Michigan Department of Conservation, Geological Survey Division, pp. 1-5.

Another article about it, titled „Great Lakes Fireball”, was published in the February, 1966 issue of Sky and Telescope magazine, page 78. See part of the article here. In it, G. W. Wetherill, a professor of geophysics and geology at UCLA who investigated the incident, is quoted: „The fireball was observed by many people in Ontario, Michigan, Ohio, Pennsylvania, and to a lesser extent in neigboring states. In newspaper accounts, a great many supposed impact sites were reported, both in southwestern Pennsylvania and eastern Ohio. Fragments were claimed to have fallen in Ohio and Michigan.
These imagined happenings arose from the impossibility of estimating the distance of an object in the sky. Almost everyone who saw the fireball thought it was much closer than it really was. When it disappeared behind a house or a tree many people thought it had fallen only a few hundred yards beyond.”

Robert Young’s article debunking the Kecksburg claim was published as far back as the Spring, 1991 issue of The Skeptical Inquirer magazine (Vol. 15 no. 3): „Old-Solved Mysteries: The Kecksburg Incident.” ( Purchase back issue for $6.25. ). An updated version of „Old-Solved Mysteries” begins on p. 177 of the book The UFO Invasion, edited by Kendrick Frazier, Barry Karr, and Joe Nickell. (Prometheus Books, Buffalo, NY, 1997).

KecksburgTrajectory

KecksburgZippy