Religia şi viaţa extraterestră


papa-intalnire-extraterestruMarile religii terestre prezintă oamenii ca fiind singurele fiinţe capabile de spiritualitate şi de mântuire. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit deja peste 700 de exoplanete, dintre care multe sunt similare Pământului şi ar putea adăposti forme de viaţă, poate chiar inteligentă. Prin urmare, ce se va întâmpla cu religia dacă ştiinţa va confirma existenţa altor fiinţe în Univers? Deşi la prima vedere am putea crede că o confirmare a existenţei vieţii pe alte planete ar afecta credibilitatea religiilor, nu este chiar aşa. Religia se poate adapta la evoluţia ştiinţei, aşa cum a făcut şi până acum. Doug Vakoch, director în cadrul Institutului SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) din California, crede că impactul nu va fi aşa de mare cum ne imaginăm noi. La urma urmei, deşi teoria evoluţiei speciilor este validată de ştiinţă de atâta timp, religia prezintă în continuare propria variantă a creaţiei, găsind mulţi adepţi. Seth Shostak, astronom la Institutul SETI, spune că, oricum, oamenii sunt deja obişnuiţi cu ideea vieţii extraterestre, ipoteza fiind prezentată în presă de foarte multe ori. (Cred că acesta a fost şi este scopul mass-mediei – publicaţii, filme, muzică etc. – de a ne obişnui nu numai cu existenţa vieţii extraterestre dar şi ameninţarea iminentă a unei invazii extraterestre) (Iată, în acest sens, doar un articol edificator: Armata rusă recunoaşte: Trupele spaţiale nu sunt pregătite pentru invazia extratereştrilor) (citeşte şi: Extratereștrii și creştinismul) Principala problemă care apare în relaţia dintre religie şi o potenţială viaţă extraterestră este că oamenii nu vor mai părea speciali, aşa cum sunt prezentaţi în textele sfinte. Oamenii nu ar mai fi unici, creaţi să stăpânească întregul Univers. David Weintraub, autorul cărţii Religions and Extraterrestrial Life”, publicată în anul 2014, crede că unii credincioşi mai radicali, în special creştini, vor respinge din start existenţa vieţii pe alte planete, pentru că acest lucru nu este menţionat în Geneză. armata-rusa-recunoaste-trupele-spatiale-nu-sunt-pregatite-pentru-invazia-extraterestrilor-228465Dar, alte culte creştine, cum sunt Adventiştii de Ziua a Şaptea, ar putea fi mai deschişi la schimbare. Ei interpretează Biblia literal şi cred că oamenii au fost mântuiţi pentru că erau păcătoşi, ei moştenind acest păcat de la Adam şi Eva. Adventiştii ar putea să accepte mai uşor existenţa altor fiinţe superioare, care ar fi fost şi ele create de Dumnezeu, dar, neavând ca strămoşi pe Adam şi Eva, nu au păcătuit, deci nu ar fi avut de ce să fie mântuite asemeni oamenilor. Şi Mormonii cred în existenţa extratereştrilor, la fel şi adepţii cultului Baha’i, spune Weintraub. Conform Cărţii lui Mormon, extratereştrii sunt „fiii şi fiicele zămislite întru Dumnezeu.” Ce se va întâmpla cu religia dacă va fi descoperită viaţă extraterestră?

Aproximativ 44% dintre musulmanii americani au declarat în cadrul unui sondaj că ei cred că există extratereştriSeth Shostak, astronom la Institutul SETI, spune că, oricum, oamenii sunt deja obişnuiţi cu ideea vieţii extraterestre, ipoteza fiind prezentată în presă de foarte multe ori. Recent, cercetătorii au dezbătut posibilitatea existenţei unor forme de viaţă pe Marte sau pe un meteorit marţian, numit ALH 84001, care ar conţine microfosile. Prin urmare, recunoaşterea oficială nu ar fi un şoc foarte mare pentru opinia publică, nici pentru reprezentanţii diferitelor culte. Cum ar reacţiona fiecare religie? Delicatul subiect a fost dezbătut de teologi în cadrul Simpozionului 100 Year Starship în anul 2011, dar şi la o conferinţă specială, SETI CON2, organizată în vara anului 2012. Principala problemă care apare în relaţia dintre religie şi o potenţială viaţă extraterestră este că oamenii nu vor mai părea speciali, aşa cum sunt prezentaţi în textele sfinte. Oamenii nu ar mai fi unici, creaţi să stăpânească întregul Univers. David Weintraub, autorul cărţii Religions and Extraterrestrial Life”, publicată în anul 2014, crede că unii credincioşi mai radicali, în special creştini, vor respinge din start existenţa vieţii pe alte planete, pentru că acest lucru nu este menţionat în Geneză. Dar, alte culte creştine, cum sunt Adventiştii de Ziua a Şaptea, ar putea fi mai deschişi la schimbare. Ei interpretează Biblia literal şi cred că oamenii au fost mântuiţi pentru că erau păcătoşi, ei moştenind acest păcat de la Adam şi Eva. Adventiştii ar putea să accepte mai uşor existenţa altor fiinţe superioare, care ar fi fost şi ele create de Dumnezeu, dar, neavând ca strămoşi pe Adam şi Eva, nu au păcătuit, deci nu ar fi avut de ce să fie mântuite asemeni oamenilor. Şi Mormonii cred în existenţa extratereştrilor, la fel şi adepţii cultului Baha’i, spune Weintraub. Conform Cărţii lui Mormon, extratereştrii sunt „fiii şi fiicele zămislite întru Dumnezeu.” În timp ce catolicii par mai deschişi la dezbaterea subiectului, pentru evanghelişti descoperirea vieţii extraterestre ar putea avea un impact puternic, foarte negativ. Conform acestui cult, creştinismul este singura religie valabilă, iar oamenii singurele fiinţe care pot fi mântuite. În schimb, hinduismul şi budismul nu ar avea nicio problemă să primească adepţi din rândul fiinţelor extraterestre. Aceste religii admit infinitatea Universului şi posibilitarea existenţei altor forme de viaţă. Şi Coranul are pasaje care pot fi interpretate ca referiri la fiinţe inteligente de pe alte planete. Acestea însă nu cunosc învăţătura lui Mohammed, ci au profeţii lor, scrie David Weintraub. Marea provocare va fi modul în care oamenii se vor purta cu aceste fiinţe, care poate vor avea propria lor religie. Arătând toleranţă faţă de acestea, am putea reuşi să fim mai toleranţi şi faţă de pământenii de altă religie, spune Weintraub. Pe de altă parte, Doug Vakoch crede că religiile se vor adapta la noua descoperire şi vor găsi argumente care vor fi uşor acceptate de adepţi. El dă ca exemplu un teolog baptist, Hal Ostrander, pastor la o biserică din Georgia, care se opune evoluţionismului, dar care ar accepta existenţa fiinţelor de pe alte planete. Pastorul spune că aceştia ar fi tot copii ai lui Dumnezeu, la fel de importanţi ca oamenii. Chiar dacă extratereştrii ar fi mai evoluaţi ca noi, asta nu ar însemna că oamenii, care pot fi comparaţi cu nişte copii mai mici, nu sunt unici în felul lor, iar Dumnezeu poate decide să creeze viaţă pe orice planetă. De ce ar fi viaţa extraterestră o provocare pentru religie? Toate religiile susţin că oamenii sunt fiinţe unice, înzestrate cu spiritualitate, create “după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Descoperirea altor fiinţe inteligente, pe alte planete, ar pune sub semnul întrebării această idee, spune astrofizicianul Jason Lisle, de la Muzeul Creaţiei din Petersburg. Jason susţine principiul antropic, adică Pământul a fost destinat de la bun început să găzduiască fiinţe superioare. În plus, deocamdată nu există nicio dovadă clară a existenţei extratereştrilor, iar acest lucru poate fi considerat o dovadă că religia creştină are dreptate. La rândul său, jurnalistul Lee Strobel, autorul cărţii „The Case for a Creator, spune că principiul antropic nu este singura perspectivă pe care o oferă religia. Dar, conform statisticilor, probabilitatea ca pe alte planete să fie îndeplinite toate condiţiile apariţiei vieţii este foarte mică, spune el. Jurnalistul se referă însă la formele superioare, inteligente de viaţă, care au nevoie de anumite condiţii pentru a se putea dezvolta. Problema apare însă doar dacă ne gândim la viaţa aşa cum o ştim noi pe Terra, adică bazată pe 6 elemente chimice: carbon, hidrogen, nitrogen, oxigen, fosfor şi sulf. Ted Peters, editor la publicaţia Theology and Science, se întreabă dacă nu este posibil să existe forme de viaţă bazate, de exemplu, pe arsenic, care pe Pământ este o substanţă otrăvitoare. Aceasta este o dispută mai veche între teologi, care discută despre posibilitatea ca Iisus să se fi încarnat de mai multe ori. Cei mai mulţi teologi cred însă că Dumnezeu s-a încarnat o singură dată, doar pe Pământ, nu şi pe alte planete. Spre deosebire de alte religii, cum sunt hinduismul şi budismul, în creştinism problema vieţii extraterestre este mult mai delicată. Întreaga religie creştină se bazează pe credinţa în mântuirea care a devenit posibilă prin Iisus, considerat Dumnezeu încarnat. Cu toate acestea, unii reprezentaţi ai Bisericii cred că nu există o contradicţie între creştinism şi ideea vieţii extraterestre. Părintele Jose Funes, astronom iezuit şi directorul Observatorului Astronomic de la Vatican, a declarat pentru ziarul L’Osservatore Romano că aşa cum pe Pământ există multe fiinţe, multe forme de viaţă, aşa ar putea exista şi pe alte planete, pentru că toate acestea au fost create tot de Dumnezeu. Funes invocă libertatea creativă a lui Dumnezeu, care nu poate fi limitată şi care nu contrazice în niciun fel religia. El spune însă că Încarnarea a avut loc o singură dată, iar datorită ei şi aceşti extratereştri, dacă au păcătuit, pot avea şanse la mântuire asemeni oamenilor. Exoteologia Potrivit lui Robert Lawrence Kuhn, care scrie despre relaţia dintre religie şi ştiinţă, în cazul descoperirii vieţii extraterestre, există câteva variante prin care creştinismul s-ar putea salva. 1. Va considera că moartea şi învierea lui Iisus poate mântui toate fiinţele, din toate lumile posibile. 2. Va recunoaşte că Iisus trece prin aceeaşi experienţă şi pe alte planete, pentru a mântui fiinţele de acolo. 3. Va susţine ideea misionarismului galatic, adică oamenii vor coloniza şi răspândi Cuvântul lui Dumnezeu şi pe alte planete. 4. Va recunoaşte posibilitatea ca pe alte planete fiinţele să fie mântuite altfel. 5. Va declara că extratereştrii nu pot beneficia pe mântuire. 6. Va susţine până la capăt că oamenii sunt unici şi nu există pe alte planete fiinţe sensibile. Există şi o a şaptea variantă, crede Thomas O’Meara, teolog la Universitatea Notre Dame. El spune că este posibil ca doar oamenii să aibă nevoie de mântuire. Fiinţele extraterestre pot fi inteligente, superioare, dar fără să păcătuiască, deci nu au nevoie de această salvare divină. Deci, este posibil ca lumea noastră să fie unică, dar nu neapărat într-un sens pozitiv. Voltaire scria cândva: „Micul nostru glob terestru este o casă de nebuni între sute şi mii de milioane de lumi.” Sursa: Space.com, Live Science, Boston Globe, Fox News, io9, Descoperă 

Contaminare extraterestră


 One of the Viking landers being prepared for dry heat sterilization.
One of the Viking landers being prepared for dry heat sterilization.

Contaminarea extraterestră (engleză back-contamination) este o introducere de organisme ipotetice microbiene extraterestre în biosfera Pământului, de exemplu cu ocazia reîntoarcerii misiunilor spațiale. Se presupune că un astfel de contact ar fi perturbator sau cel puțin ar putea avea consecințe puțin controlabile de către ființele umane. Amenințarea contaminării extraterestre cu organisme microbiene originare de pe Lună (ipotetice) a fost principalul motiv pentru adoptarea procedurilor de carantină în cadrul programului Apollo, până la finalizarea lui Apollo 14. Astronauții și mostrele lunare aduse pe Pământ au trebuit să stea în carantină la întoarcerea pe Terra în clădirea numită Lunar Receiving Laboratory (LRL).
Această contaminare la înapoierea pe Pământ poate fi ușor înțeleasă greșit. Probabilitatea ca o ființă umană sau orice alt animal să dobândească literalmente un virus extraterestru este efectiv zero, pentru că virusurile au gazde specifice. Totuși, microbii extratereștri, dacă ar exista, ar putea acționa patogenic asupra noastră: sporii ar putea utiliza un organism ca gazdă, în timp ce ingestia de bacterii în orice formă ar putea produce substanțe chimice toxice. Când ființele umane ingeră alimente contaminate, de exemplu, aceste alimente nu aduc în organism vreun virus capabil de a produce gripa, dar cu toate astea experiența ar putea fi letală – din cauza compușilor toxici rezultanți.
În plus, există posibilitatea ca un microb extraterestru ipotetic să metabolizeze agresiv unele resurse ale Pământului sau să modifice condițiile atmosferice sau ale circuitului apei.[necesită citare]

* https://ro.wikipedia.org/wiki/Contaminare_extraterestr%C4%83

Back contamination is the introduction of extraterrestrial organisms and other forms of contamination into Earth’s biosphere, it also covers infection of humans and human habitats in space and on other celestial bodies by extraterrestrial organisms, if such exist.
The main focus is on microbial life and on potentially invasive species. Non biological forms of contamination have also been considered including e.g. contamination of sensitive deposits (such as lunar polar ice deposits) of scientific interest by rocket exhausts. In the case of back contamination, multicellular life is thought unlikely but not been ruled out, and in case of forward contamination, then again, forward contamination by multicellular life (e.g. lichens) becomes a consideration if you have human missions though unlikely for robotic missions.
Current space missions are governed by the Outer Space Treaty and the COSPAR guidelines for planetary protection. Forward contamination is prevented primarily by sterilizing the spacecraft. In the case of backward contamination, however, the aim of the mission is to return biological material to Earth if such exists, and sterilization of the samples would make them of much less interest. So back contamination would be prevented mainly by containment, and breaking the chain of contact between the planet and Earth. It would also require quarantine procedures for the materials and for anyone who comes into contact with them.

Since the Moon is now generally considered to be free from life, the most likely source of contamination is from Mars either during a Mars sample return or as a result of colonization of Mars.
There are no immediate plans for a Mars sample return, but it remains a high priority for NASA and the ESA, because of its great potential biological interest. The European Space Foundation report cites many advantages of a Mars sample return. In particular, it would permit extensive analysis with any of the equipment available on Earth, without the size and weight constraints for instruments sent to Mars on rovers. These analyses could also be carried out without the communication delays for experiments carried out on Martian rovers. It would also make it possible to repeat experiments in multiple laboratories with different instruments to confirm key results.[38]
Carl Sagan was first to raise and publicise back contamination issues that might follow from a Mars sample return. In Cosmic Connection (1973) he writes:

Precisely because Mars is an environment of great potential biological interest, it is possible that on Mars there are pathogens, organisms which, if transported to the terrestrial environment, might do enormous biological damage.[39]

He makes the analogy of the plot twist in The War of the Worlds, by H.G. Wells, where Earth pathogens made the Martian invaders of Earth sick and then they die. Perhaps, he suggests, the same could happen to us on Earth if we return samples containing micro-organisms from Mars. On the one hand, he points out, this possibility seems unlikely because of the lack of contact between the two planets and because pathogens adapt to their host. But on the other hand, the lack of contact also means that we would have never evolved any defences against any pathogens.

Also, pathogens when they adapt to a host normally evolve to be less rather than more lethal. Also, some pathogens such as Legionnaire’s disease attack humans using essentially the same mechanism they use to infect other microbes (in this case amoeba) so a disease of microbes on Mars could become a pathogen of animals on Earth.
Ledeberg wrote [40]

“Whether a microorganism from Mars exists and could attack us is more conjectural. If so, it might be a zoonosis to beat all others. On the one hand, how could microbes from Mars be pathogenic for hosts on Earth when so many subtle adaptations are needed for any new organisms to come into a host and cause disease? On the other hand, microorganisms make little besides proteins and carbohydrates, and the human or other mammalian immune systems typically respond to peptides or carbohydrates produced by invading pathogens. Thus, although the hypothetical parasite from Mars is not adapted to live in a host from Earth, our immune systems are not equipped to cope with totally alien parasites: a conceptual impasse”

This possibility has been confirmed in all the later studies, as the worst-case scenario. Other possibilities have also been raised such as micro-organisms that have harmful effects on crops, or that disrupt natural cycles, and pathogens that infect other micro-organisms.[41][42][43][44][45]
As a result, the possibility of new human pathogens, or environmental disruption due to back contamination is considered to be of extremely low probability but can’t yet be ruled out completely.
Later in Cosmos (1980) Carl Sagan wrote:

Perhaps Martian samples can be safely returned to Earth. But I would want to be very sure before considering a returned-sample mission.[46]

The PPO and NASA and ESA view is similar to this. The findings were that with present day technology, Martian samples can be safely returned to Earth provided the right precautions are taken.

The risks of environmental disruption resulting from the inadvertent contamination of Earth with putative martian microbes are still considered to be low. But since the risk cannot be demonstrated to be zero, due care and caution must be exercised in handling any martian materials returned to Earth.

* https://en.wikipedia.org/wiki/Interplanetary_contamination#Back_contamination_issues

Pathogenic Effects
Understanding of pathogenesis and the nature of biological epidemics has expanded significantly in recent years.2,3 However, the potential for large-scale pathogenic effects arising from the release of small quantities of pristine martian samples is still regarded as being very low. Significant changes have been made in requirements for containing both known pathogens and novel, or unknown, biological materials, and there have been major improvements in containment design, laboratory practices, and operational oversight.4,5,6 Numerous reports for planning a Mars sample return mission have acknowledged that biocontainment requirements and planetary protection controls will be integrated as essential elements for handling and testing returned samples.7,8,9,10
As reviewed in Chapter 3, extreme environments on Earth have not yet yielded any examples of life forms that are pathogenic in humans. However, it is worth noting in this context that interesting evolutionary connections between alpha proteobacteria and human pathogens have recently been demonstrated for natural hydrothermal environments on Earth,11 suggesting that evolutionary distances between nonpathogenic and pathogenic organisms may be quite small in some instances. It follows that, since the potential risks of pathogenesis cannot be reduced to zero,12 a conservative approach to planetary protection will be essential, with rigorous requirements for sample containment and testing protocols.

Ecological Effects
New discoveries in environmental microbiology continue to expand understanding of the taxonomic and metabolic diversity of the microbial world, yet much remains unknown.13 It is worth noting, however, that extreme environments on Earth have not yet yielded any examples of life forms that are disruptive to ecosystem functions. The risks of environmental disruption resulting from the inadvertent contamination of Earth with putative martian microbes are still considered to be low. But since the risk cannot be demonstrated to be zero, due care and caution must be exercised in handling any martian materials returned to Earth. The demand for a conservative approach to both containment and test protocols remains appropriate.

Toxicity and Other Potential Effects
Although negative effects from nonreplicating biological materials (e.g., toxins and other metabolic by-products) are possible, they are unlikely to be responsible for large-scale pathogenic effects.14 Nonetheless, they are important as potential biohazards that must be considered when designing protection for the workers who will handle returned martian materials. Operationally, the committee anticipates that existing regulatory frameworks (e.g., that of the Occupational Safety and Health Administration and the Centers for Disease Control and Prevention), coupled with rigorous laboratory biosafety controls, will be incorporated into future discussions of handling and testing protocols and other operations used in the analysis of returned martian materials.
* http://www.nap.edu/openbook.php?record_id=12576&page=46

Dissenting views on back contamination issues
The International Committee Against Mars Sample Return[61] maintains that it is not possible to return samples to Earth safely at this stage. Their main reason for saying this is the novelty of the containment procedures required combined with the possibility of human error and mission design mistakes, either during the return flight or after return of the samples. They urge more in situ studies on Mars first, and preliminary biohazard testing in space before the samples are returned to Earth.
At the other extreme, Robert Zubrin (Mars surface colonization advocate and director of the Mars Society) maintains that the risk of back contamination has no scientific validity. He supports this using an argument based on the possibility of transfer of life from Earth to Mars on meteorites.[62][63]