Nouă sute de bunici – R. A. Lafferty


Nine Hundred Grandmothers – Nouă sute de bunici de R. A. Lafferty  (scriitor de literatură științifico-fantastică american)

nine-hundred-grandmothers-ace-1982-small

Ceran Swicegood was a promising young Special Aspects Man. But, like all Special Aspects, he had one irritating habit. He was forever asking the questions: How Did It All Begin?

Ceran Swicegood a fost un tânăr promițător – un aşa numit Om-Aspecte Speciale. Dar, la fel ca toate Aspectele Speciale, avea un obicei iritant. Punea întotdeauna întrebarea: Cum a început totul?

They all had tough names except Ceran. Manbreaker Crag, Heave Huckle, Blast Berg, George Blood, Move Manion (when Move says „Move,” you move), Trouble Trent. They were supposed to be tough, and they had taken tough names at the naming. Only Ceran kept his own—to the disgust of his commander, Manbreaker.

Toți aveau nume dure, cu excepția lui Ceran. Manbreaker Crag, Heave Huckle, Blast Berg, George Blood, Move Manion (când Move spune „Move!”, te muți), Trouble Trent. Trebuiau să fie duri, și şi-au luat nume dure la numire. Doar Ceran și-a păstrat propriul nume-asta spre dezgustul comandantului său, Manbreaker.

„Nobody can be a hero with a name like Ceran Swicegood!” Manbreaker would thunder. „Why don’t you take Storm Shannon? That’s good. Or Gutboy Barrelhouse or Slash Slagle or Nevel Knife? You barely glanced at the suggested list.”

„Nimeni nu poate fi un erou cu un nume ca Ceran Swicegood!” Manereaker ar tuna. „De ce nu îţi iei un nume ca Storm Shannon?” Sau Gutboy Barrelhouse sau Slash Slagle sau Nevel Knife?

„I’ll keep my own,” Ceran always said, and this is where he made his mistake. A new name will sometimes bring out a new personality. It had done so for George Blood. Though the hair on George’s chest was a graft job, yet that and his new name had turned him from a boy into a man. Had Ceran assumed the heroic name of Gutboy Barrelhouse he might have been capable of rousing endeavors and man-sized angers rather than his tittering indecisions and flouncy furies.

– O să-mi păstrez propriul nume, a spus mereu Ceran și aici a fost greșeala sa. Un nume nou scoate uneori la lumină o nouă personalitate. A funcţionat la George Blood. Deși părul de pe pieptul lui George era grefat, totuși acest nou nume al său l-a transformat dintr-un băiat într-un bărbat. Dacă Ceran și-ar fi asumat numele eroic de Gutboy Barrelhouse, ar fi fost capabil să trezească eforturi și agresiuni de dimensiuni umane, mai degrabă decât să rămână în indecizie și furie.

nnhndrdgrn1975

They were down on the big asteroid Proavitus—a sphere that almost tinkled with the potential profit that might be shaken out of it. And the tough men of the Expedition knew their business. They signed big contracts on the native velvet-like bark scrolls and on their own parallel tapes. They impressed, inveigled, and somewhat cowed the slight people of Proavitus. Here was a solid two-way market, enough to make them slaver. And there was a whole world of oddities that could lend themselves to the luxury trade.

Se aflau pe marele asteroid Proavitus – o sferă care aproape că era încurcată de profitul potențial care putea fi scos din ea. Și oamenii buni ai expediției știau care este afacerea. Ei au semnat contracte profitabile pentru minerit, ei au impresionat,  au ademenit și au înghițit micuții oameni slabi de pe Proavitus. Aici se găsea o piață solidă cu două sensuri, suficient pentru a-i face negustori de sclavi. Și a existat o întreagă lume de ciudățenii care s-ar putea împrăștia odată cu comerțul de lux.

„Everybody’s hit it big but you,” Manbreaker crackled in kindly thunder to Ceran after three days there. „But even Special Aspects is supposed to pay its way. Our charter compels us to carry one of your sort to give us a cultural twist to the thing, but it needn’t be restricted to that. What we go out for every time, Ceran, is to cut a big fat hog in the rump—we make no secret of that. But if the hog’s tail can be shown to have a cultural twist to it, that will solve a requirement. And if that twist in the tail can turn us a profit, then we become mighty happy about the whole thing. Have you been able to find out anything about the living dolls, for instance? They might have both a cultural aspect and a market value.”

„Toată lumea a dat un tun, numai tu nu” a țâșnit Manbreaker spre Ceran după trei zile petrecute acolo. „Dar chiar și Aspectele Speciale ar trebui să-și plătească drumul, Privilegiul nostru ne obligă să ne purtăm ca unul din spiţa noastră, asta pentru a ne da un interes cultural, dar nu trebuie să ne limităm la asta, Ceran, este bine să tăiem porcul dacă e mare şi gras – nu este secret, dar dacă se poate dovedi cumva că aceea coadă a porcului are cumva şi o răsucire culturală, asta va rezolva o cerință și dacă acea răsucire ne-ar aduce un profit, atunci vom fi fericiţi cu toţii. Ai reușit să afli ceva despre păpușile vii, de exemplu, ele ar putea avea atât un aspect cultural, cât și o valoare pe piață”.

„The living dolls seem a part of something much deeper,” Ceran said. „There’s a whole complex of things to be unraveled. The key may be the statement of the Proavitoi that they do not die.”

„Păpuşile vii par a fi o parte din ceva mult mai adânc”, a spus Ceran. „Există un întreg complex de lucruri care trebuie dezvăluite. Cheia poate fi afirmaţia celor de pe Proavitoi că ei nu mor”.

„I think they die pretty young, Ceran. All those out and about are young, and those I have met who do not leave their houses are only middling old.”

„Cred că ei mor destul de tineri, Ceran, uită-te: toți cei din jur sunt tineri, iar cei pe care i-am întâlnit și care nu-și părăsesc deloc casele sunt bătrâni”.

grssmttrbn1974„Then where are their cemeteries?”

– Atunci unde sunt cimitirele lor?

„Likely they cremate the old folks when they die.”

Probabil că-şi ard bătrânii când mor.

„Where are the crematories?”

„Unde sunt crematoriile?”

„They might just toss the ashes out or vaporize the entire remains. Probably they have no reverence for ancestors.”

„Ei ar putea să arunce cenușa sau să vaporizeze complet cadavrele. Probabil că nu au respect față de strămoșii lor”.

„Other evidence shows their entire culture to be based on an exaggerated reverence for ancestors.”

„Alte dovezi arată că întreaga lor cultură se bazează pe respectul exagerat faţă de strămoși”.

„You find out, Ceran. You’re Special Aspects Man.”

– Ţi-ai dat seama, Ceran, ești un Om-Aspecte Speciale.

· · · · ·
Ceran talked to Nokoma, his Proavitoi counterpart as translator. Both were expert, and they could meet each other halfway in talk. Nokoma was likely feminine. There was a certain softness about both the sexes of the Proavitoi, but the men of the Expeditions believed that they had them straight now.
„Do you mind if I ask some straight questions?” Ceran greeted her today.

Ceran a vorbit cu Nokoma, omologul său de pe Proavitoi ca traducător. Ambii erau experți și s-au întâlnit la jumătatea discuțiilor. Nokoma era probabil feminină. Era o anumită blândețe în privinţa ambelor sexe de pe Proavitoi, dar oamenii -expedițiilor credeau că ei sunt normali.
„Te deranjează dacă pun întrebări directe?” a salutat-o Ceran azi.

„Sure is not. How else I learn the talk well but by talking?”

„Sigur că nu. Cum altfel să învăț să vorbesc bine, dacă nu vorbind?”

„Some of the Proavitoi say that they do not die, Nokoma. Is this true?”

– Unii dintre cei de Proavitoi spun că nu mor, Nokoma, e adevărat?

„How is not be true? If they die, they not be here to say they do not die. Oh, I joke, I joke. No, we do not die. It is a foolish alien custom which we see no reason to imitate. On Proavitus, only the low creatures die.”

„Cum adică dacă este adevărat? Dacă au murit, ei nu sunt aici să spună că au murit… Oh, am glumit, am glumit Nu, nu murim Este un obicei extraterestru nebun pe care noi nu avem niciun motiv să-l imităm; aici pe Proavitus, doar creaturile mici mor.

„None of you does?”„Nimeni dintre voi nu moare?”

„Why, no. Why should one want to be an exception in this?” „De ce întrebi, nu, nu noi nu murim.  De ce ar trebui să facem una ca asta?”

„But what do you do when you get very old?” – Dar ce faci când îmbătrânești prea tare?

„We do less and less then. We come to a deficiency of energy. Is it not the same with you?” „Noi facem din ce în ce mai puține lucruri. Vom ajunge la o lipsă de energie, nu aşa e şi la voi ?

„Of course. But where do you go when you become exceedingly old?” – Desigur, dar unde te duci când devii foarte foarte bătrân?

„Nowhere. We stay at home then. Travel is for the young and those of the active years.”  „Nicăieri, atunci rămânem acasă . Călătoria este pentru cei tineri și pentru cei din anii activi”.

„Let’s try it from the other end,” Ceran said. „Where are your mother and father, Nokoma?”  – Să încercăm altfel, spuse Ceran.  Unde sunt mama și tatăl tău, Nokoma?

„Out and about. They aren’t really old.”  – Pe afară… ei nu sunt cu adevărat bătrâni.

„And your grandfathers and grandmothers?” – Și bunicii și bunicile tale?

„A few of them still get out. The older ones stay home.”  „Câțiva dintre ei încă mai ies afară, dar cei mai în vârstă rămân acasă”.

„Let’s try it this way. How many grandmothers do you have, Nokoma?” –  Să încercăm altfel, câţi bunici ai, Nokoma?

r.a.-lafferty-cnb-cactuscon-1987-lsff003398-1
R. A. Lafferty

„I think I have nine hundred grandmothers in my house. Oh, I know that isn’t many, but we are the young branch of a family. Some of our clan have very great numbers of ancestors in their houses.”

„Cred că am nouă sute de bunici în casa mea. Știu că nu sunt mulți, dar suntem tinerele ramuri ale unei familii.” Unii din clanul nostru au un număr foarte mare de strămoși în casele lor „.

„And all thse ancestors are alive?” 

– Și toți strămoșii ăștia sunt în viață?

„What else? Who would keep things not alive? How would such be ancestors?” 

„Cum altfel? Cine ar păstra lucruri dacă ele nu ar fi în viață, cum ar fi strămoșii noştrii?”

Ceran began to hop around in his excitement.

Ceran a început să fie foarte emoționat.

„Could I see them?” he twittered.

Pot să-i văd?

51fyak7bb0l

„It might not be wise for you to see the older of them,” Nokoma cautioned. „It could be an unsettling thing for strangers, and we guard it. A few tens of them you can see, of course.”  „Nu ar fi înțelept să-i vedeți pe cei mai bătrâni dintre ei”, a avertizat Nokoma. „Ar putea fi un lucru neliniștitor pentru străini și îi păzim să nu pățească ceva. Câteva zeci de obunici poți vedea, bineînțeles.”

Then it came to Ceran that he might be onto what he had looked for all his life. He went into a panic of expectation.  Apoi şi-a dat seama Ceran că se poate îndrepta spre ceea ce a căutat toată viața. El a intrat în panică, de nerăbdare.

„Nokoma, it would be finding the key!” he fluted. „If none of you has ever died, then your entire race would still be alive!”  – Nokoma, ar putea fi o mare descoperire!  „Dacă niciunul dintre voi nu a murit vreodată, atunci întreaga ta rasă ar fi în viață!”

„Sure. Is like you count fruit. You take none away, you still have them all.”  „Sigur că e, e ca și când ai număra fructe, dacă nu iei niciunul dintre ele, atunci încă le mai ai pe toate”.

„But if the first of them are still alive, then they might know their origin! They would know how it began! Do they? Do you?”  „Dar dacă primii bunici trăiesc încă, atunci s-ar putea să-și cunoască originea! Ei ar ști cum a început totul, nu-i așa?

„Oh, not I. I am too young for the Ritual.”  „Oh, nu eu. Sunt prea tânără pentru Ritual.”

„But who knows? Doesn’t someone know?”  Dar cine știe? Ştie cineva?

„Oh, yes. All the old ones know how it began.”  „Oh, da. Toţi cei bătrâni știu cum a început.“

„How old? How many generations back from you till they know?”  „Cât de bătrâni sunt? Câte generații sunt de la tine până la cei mai bătrâni?”

„Ten, no more. When I have ten generations of children, then I will also go to the Ritual.” „Zece, nu mai mult. Când voi avea şi eu zece generații de copii, atunci mă voi duce și eu la Ritual.”

„The Ritual, what is it?” „Ritualul, ce este?”

„Once a year, the old people go to the very old people. They wake them up and ask them how it all began. The very old people tell them the beginning. It is a high time. Oh, how they hottle and laugh! Then the very old people go back to sleep for another year. So it is passed down to the generations. That is the Ritual.”  „O dată pe an, bătrânii merg la cei foarte bătrâni, îi trezesc și-i întreabă cum a început totul.” Cei mai bătrâni le spun începutul. Apoi, oamenii foarte bătrâni  adorm din nou pentru încă un an. Așa sunt transmise [cunoştiinţele] generațiilor, adică Ritualul.

· · · · ·
The Proavitoi were not humanoid. Still less were they „monkey-faces,” though that name was now set in the explorers’ lingo. They were upright and robed and swathed, and were assumed to be two-legged under their garments. Though, as Manbreaker said, „They might go on wheels, for all we know.”  Proavitoii nu erau umani. Aveau foarte puţin „fețe ca de maimuță”, deși acest nume era acum stabilit în argoul exploratorilor. Erau în poziție verticală și îmbrăcați cu haine lungi, se presupune că ar avea două picioare sub hainele lor. Deși, așa cum spunea Manbreaker, „ar putea merge şi pe roți, din câte știm noi.”
They had remarkable flowing hands that might be called everywhere-digited. They could handle tools, or employ their hands as if they were the most intricate tools.  Aveau mâini remarcabile cu care puteau să manipuleze unelte sau să-și folosească mâinile ca și cum ar fi cele mai complicate unelte.

George Blood was of the opinion that the Proavitoi were always masked, and that the men of the Expedition had never seen their faces. He said that those apparent faces were ritual masks, and that no part of the Proavitoi had ever been seen by the men except for those remarkable hands, which perhaps were their real faces.  George Blood considera că Proavitoii erau mereu mascați și că oamenii-expediției nu le văzuseră niciodată chipurile. El a spus că acele fețe aparente erau măști ritualice și că nici o parte din Proavitoi nu fusese văzută vreodată de oameni, cu excepția acelor mâini remarcabile, care erau probabil fețele lor reale.

The men reacted with cruel hilarity when Ceran tried to explain to them just what a great discovery he was verging on. Oamenii au râs crud când Ceran a încercat să le explice marea descoperire a sa.

„Little Ceran is still on the how-did-it-begin jag,” Manbreaker jeered. „Ceran, will you never give off asking which came first, the chicken or the egg?” – Micul Ceran  încă vrea să afle zadarnic cine a fost primul, oul sau găina?… spuse Manbreaker

„I will have that answer very soon,” Ceran sang. „I have the unique opportunity. When I find how the Proavitoi began, I may have the clue to how everything began. All of the Proavitoi are still alive, the very first generation of them.”  „Voi găsi foarte repede acest răspuns”, a precizat Ceran. „Am ocazia unică să aflu cum au început Proavitoții, poate că am deja o  idee despre cum a început totul, toți Proavitoii sunt încă în viață, de la prima generație a lor”.

„It passes belief that you can be so simpleminded,” Manbreaker moaned. „They say that one has finally mellowed when he can suffer fools gracefully. By God, I hope I never come to that.”  – Ţi-a dat credinţa că poate fi atât de simplu, spuse Manbreaker. „Ei spun că cine s-a înmuiat în cele din urmă poate înnebuni grațios. Doamne, sper că nu voi ajunge niciodată la asta”.

But two days later, it was Manbreaker who sought out Ceran Swicegood on nearly the same subject. Manbreaker had been doing a little thinking and discovering of his own.

Dar două zile mai târziu, Manbreaker l-a căutat pe Ceran Swicegood în legătură cu acest subiect. Manbreaker se gândise puțin la toate astea şi credea că descoperise ceva.

„You are Special Aspects Man, Ceran,” he said, „and you have been running off after the wrong aspect.” 

„Eşti un Om-Aspecte Speciale, Ceran”, a spus el, „și alergi  după un aspect greșit.”

„What is that?” Care anume?

„It don’t make a damn how it began. What is important is that it may not have to end.”

„Nu dau doi bani pe cum a început. Ceea ce este important este că s-ar putea sa nu se mai termine”.

„It is the beginning that I intend to discover,” said Ceran.

„Începutul este ceea ce intenționez să descopăr”, a spus Ceran.

„You fool, can’t you understand anything? What do the Proavitoi possess so uniquely that we don’t know whether they have it by science or by their nature or by fool luck?”

„Ești prost, nu înțelegi nimic? Ce au Proavitoii atât de unic încât nu știm ce e, indiferent dacă o au prin știință, prin natura lor sau prin noroc?”

„Ah, their chemistry, I suppose.”  – Ah, chimia lor, presupun.

„Sure. Organic chemistry has come of age here. The Proavitoi have every kind of nexus and inhibitor and stimulant. They can grow and shrink and telescope and prolong what they will. These creatures seem stupid to me; it is as if they had these things by instinct. But they have them, that is what is important. With these things, we can become the patent medicine kings of the universes, for the Proavitoi do not travel or make many outside contacts. These things can do anything or undo anything. I suspect that the Proavitoi can shrink cells, and I suspect that they can do something else.”

„Sigur, chimia organică a ajuns la o limită aici, Proavitoii au tot felul de legături și inhibitori și stimulenți, pot să crească și să se micșoreze și să se mărească și să prelungească ceea ce vor.” Aceste creaturi mi se par a fi proaste, este ca și cum ar face aceste lucruri din instinct, dar nu-l au, ceea ce este important. Prin aceste lucruri, putem deveni regii brevetelor medicale ai universurilor, deoarece Proavitoii nu călătoresc sau nu au multe contacte externe. Aceste lucruri pot face orice sau pot anula orice Bănuiesc că Proavitoi pot să micșoreze celulele și bănuiesc că pot face şi altceva „.

„No, they couldn’t shrink cells. It is you who talk nonsense now, Manbreaker.”

„Nu, ei nu pot să-și micșoreze celulele. Tu ești cel  care vorbești prostii acum, Manbreaker.”

„Never mind. Their things already make nonsense of conventional chemistry. With the pharmacopoeia that one coulc pick up here, a man never need die. That’s the stick horse you’ve been riding, isn’t it? But you’ve been riding it backward with you head to the tail. The Proavitoi say that they never die.”

„Nu contează, ce fac ei este deja un nonsens în chimia convențională.Cu farmacopeea care reiese de aici, un om nu trebuie niciodată să moară. Ăsta e calul bolnav pe care l-ai adus, nu-i așa? înapoi cu capul spre coadă. Proavitoii spun că nu mor niciodată.

„They seem pretty sure that they don’t. If they did, they would be the first to know it, as Nokoma says.”

„Ei par destul de siguri că nu. Dacă ar muri, ar fi primii care ar face asta, după cum spune Nokoma.”

„What? Have these creatures humor?” Ce ?? aceste creaturi au umor?”

„Some.” Puţin.

„But, Ceran, you don’t understand how big this is.” – Dar, Ceran,  tu nu înțelegi cât de mare este toată treaba asta.

„I’m the only one who understands it so far. It means that if the Proavitoi have always been immortal, as they maintain, then the oldest of them are still alive. From them I may be able to learn how their species—and perhaps every species—began.”

„Eu sunt singurul care o înțelege până acum, înseamnă că dacă Proavitoii au fost întotdeauna nemuritori, așa cum susțin ei, atunci cei mai bătrâni dintre ei sunt încă în viață. de la ei poate am să aflu cum specia lor … a început „.

Manbreaker went into his dying buffalo act then. He tore his hair and nearly pulled out his ears by the roots. He stomped and pawed and went off bull-bellowing: „It don’t make a damn how it began, you fool! It might not have to end!” so loud that the hills echoed back:

Manbreaker a început să facă iar pe bivolul atunci. Și-a rupt părul și aproape că și-a scos urechile din rădăcini. El a început să spună: „Nu dau doi bani pe cum a început asta, prostule! S-ar putea să nu se mai sfârșească!” atât de tare încât dealurile au repetat:

„It don’t make a damn—you fool.”

Nu dau doi bani  – prostule.
Ceran Swicegood went to the home of Nokoma, but not with her on her invitation. He went without her when he knew that she was away from home. It was a sneaky thing to do, but the men of the Expedition were trained in sneakery.

Ceran Swicegood s-a dus la casa lui Nokoma, dar nu la invitația ei. El s-a dus când știa că ea era plecatî departe de casă. Era un lucru făcut pe ascuns, dar oamenii din expediție erau instruiți în aşa ceva.

He would find out better without a mentor about the nine hundred grandmothers, about the rumored living dolls. He would find out what the old people did do if they didn’t die, and find if they knew how they were first born. For his intrusion, he counted on the innate politeness of the Proavitoi.

El ar afla mai bine fără un mentor despre aceste nouă sute de bunici, despre zvonurile cu păpuşile vii din case. Ar fi descoperit ce au făcut bătrânii dacă nu au murit și dacă ar ști care sunt primii lor născuţi din specie.  Pentru intruziunea sa, el a luat în considerare politețea înnăscută a celor de pe Proavitoi.

The house of Nokoma, of all the people, was in the cluster on top of the large flat hill, the Acropolis of Proavitus. They were earthen houses, though finely done, and they had the appearance of growing out of and being a part of the hill itself.

Casa lui Nokoma, a întregului popor, era în zona de deasupra dealului plat, Acropola din Proavitus. Erau case de pământ, deși făcute cu fineţe, și aveau aspectul de a crește și de a face parte din dealul însuși.

Ceran went up the winding, ascending flagstone paths, and entered the house which Nokoma had once pointed out to him. He entered furtively, and encountered one of the nine hundred grandmothers—one with whom nobody need be furtive.

Ceran a urcat  și a intrat în casa pe care Nokoma i-a arătat-o odată. El a intrat furios și a întâlnit una dintre cele nouă sute de bunici – una cu care nimeni nu trebuie să fie furios.

The grandmother was seated and small and smiling at him. They talked without real difficulty, though it was not as easy as with Nokoma, who could meet Ceran halfway in his own language. At her call, there came a grandfather who likewise smiled at Ceran. These two ancients were somewhat smaller than the Proavitoi of active years. They were kind and serene. There was an atmosphere about the scene that barely missed being an odor—not unpleasant, sleepy, reminiscent of something, almost sad.

Bunica stătea așezată, era mică și zâmbea către el. Vorbea fără dificultăți reale, deși nu atât de ușor ca și Nokoma, care putea să vorbească repede cu Ceran în propria sa limbă. La chemarea ei, a venit un bunic care, de asemenea, i-a zâmbit lui Ceran. Acești doi bătrâni erau oarecum mai mici decât Proavitoii în anii lor de activitate. Ei erau amabili și liniștiți. Era o atmosferă nu neapărat neplăcută, somnoroasă, amintind de ceva, aproape trist.

„Are there those here older than you?” Ceran asked earnestly.

„Sunt aici mai în vârstă decât tine?” întrebă Ceran.

nhndrdg19xx

„So many, so many, who could know how many?” said the grandmother. She called in other grandmothers and grandfathers older and smaller than herself, these no more than half the size of the active Proavitoi—small, sleepy, smiling.

-Mai în vârstă, mai în vârstă, cine ştie cu cât mai în vârstă? a spus bunica. A chemat alte bunicuţe și bunici mai în vârstă și mai mici decât ei, aceștia erau nici pe jumătate din mărimea Proavitoi-lor activi – zâmbitori, mici, somnoroşi.

Ceran knew now that the Proavitoi were not masked. The older they were, the more character and interest there was in their faces. It was only of the immature active Proavitoi that there could have been a doubt. No masks could show such calm and smiling old age as this. The queer textured stuff was their real faces.

Ceran știa acum că Proavitoii nu erau mascați. Cu cât erau mai în vârstă, mai multă personalitate și interes se citea pe fața lor. Erau imaturi activii Proavitoi, fără îndoială.  Nici o mască nu ar putea arăta atât de calmă și de zâmbitoare la o vârstă ca asta. Chestiile texturate ciudate erau chiar fețele lor reale.

So old and friendly, so weak and sleepy, there must have been a dozen generations of them there, back to the oldest and smallest.

Atât de bătrâni și de prietenoși, atât de slabi și de somnoroși, trebuie să fi fost acolo o duzină de generații, până la cei mai bătrâni și mai mici.

„How old are the oldest?” Ceran asked the first grandmother.

„Ce vârstă au cei mai bătrâni ?” o întrebă Ceran pe prima bunică.

„We say that all are the same age since all are perpetual,” the grandmother told him. „It is not true that all are the same age, but it is indelicate to ask how old.”

„Noi spunem că toţi au aceeași vârstă, deoarece toţi sunt eterni”, a spus bunica. „Nu este adevărat că toți au aceeași vârstă, dar este indiscret să-i întrebăm cât de bătrâni  sunt”.

„You do not know what a lobster is,” Ceran said to them, trembling, „but it is a creature that will boil happily if the water on him is heated slowly. He takes no alarm, for he does not know at what point the heat is dangerous. It is that gradual with me. I slide from one degree to another with you and my credulity is not alarmed. I am in danger of believing anything about you if it comes in small doses, and it will. I believe that you are here and as you are for no other reason than that I see and touch you. Well, I’ll be boiled for a lobster, then, before I turn back from it. Are there those here even older than the ones present?”

„Nu știi ce este un homar”, a spus Ceran tremurând, „dar este o creatură care va fierbe fericit dacă apa în care se află se încălzește încet, nu se alarmează, căci nu știe în ce punct căldura va fi periculoasă,  aşa şi cu mine acum, eu trec de la un grad la altul cu voi și credulitatea mea nu e alarmată, sunt în pericol de a crede ceva despre tine, iar dacă vine în doze mici, o să cred. că tu ești aici și că nu mai ai alt motiv decât să te văd și să te ating … Ei bine, voi fi fiert ca un homar… Sunt aici prezenți cei mai bătrâni dintre toţi?“

The first grandmother motioned Ceran to follow her. They went down a ramp through the floor into the older part of the house, which must have been underground.

Prima bunica îi făcu semn lui Ceran să o urmeze. Au coborât o rampă prin podea în partea mai veche a casei, care ar fi trebuit să fie subterană.

Living dolls! They were here in rows on the shelves, and sitting in small chairs in their niches. Doll-sized indeed, and several hundres of them.

Păpuși vii! Erau aici în rânduri pe rafturi și așezate în scaune mici în nișe. De mărimea păpușilor, într-adevăr, și erau câteva sute.

Many had wakened at the intrusion. Others came awake when spoken to or touched. They were incredibly ancient, but they were cognizant in their glances and recognition. They smiled and stretched sleepily, not as humans would, but as very old puppies might. Ceran spoke to them, and they understood each other surprisingly.

Mulți se treziseră din cauza lui. Alții s-au trezit când li s-a vorbit sau au fost atinși. Ei erau incredibil de bătrâni, dar erau conştienţi în privirea și recunoașterea lor. Ei au zâmbit și s-au întins în somn, nu așa cum ar face oamenii, ci ca niște pui foarte bătrâni. Ceran le-a vorbit și l-au înțeles în mod surprinzător.

Lobster, lobster, said Ceran to himself, the water has passed the danger point! And it hardly feels different. If you believe your senses in this, then you will be boiled alive in your credulity.

Homar, homar, a spus Ceran pentru el însuși, apa a trecut de punctul de pericol! Și cu greu se simte diferit. Dacă vă credeți în simțurile în acest lucru, atunci veți fi fierți în viață în credulitatea voastră.

He knew now that the living dolls were real and that they were the living ancestors of the Proavitoi.

Știa acum că păpușile vii erau reale și că erau strămoșii vii ai Proavitoiilor.

Many of the little creatures began to fall asleep again. Their waking moments were short, but their sleeps seemed to be likewise. Several of the living mummies woke a second time while Ceran was still in the room, woke refreshed from very short sleeps and were anxious to talk again.

Multe dintre micile creaturi au început să adoarmă din nou. Momentele lor de trezire erau scurte, dar adormirea ​​lor era la fel. Câteva dintre mumiile vii se treziră a doua oară în timp ce Ceran se afla încă în cameră,  reîmprospătate de la somnul foarte scurt și era nerăbdător să vorbească din nou.

„You are incredibly!” Ceran cried out, and all the small and smaller and still smaller creatures smiled and laughed their assent. Of course they were. All good creatiures everywhere are incrdible, and were there ever so many assembled in one place? But Ceran was greedy. A roomful of miracles wasn’t enough.

„Ești incredibil!” A strigat Ceran, iar toate creaturile mici și mai mici și încă şi mai mici au zâmbit și au râs. Bineînțeles că sunt. Toate creațiile bune de pretutindeni sunt incredibile și s-au adunat atât de multe într-un singur loc? Dar Ceran era lacom. O cameră plină de miracole nu era suficientă.

„I have to take this back as far as it will go!” he cried avidly. „Where are the even older ones?”

„Trebuie să o mă duc înapoi cât de departe e nevoie!” strigă avid. – Unde sunt cei mai în vârstă?

„There are older ones and yet older and again older,” said the first grandmother, „and thrice-over older ones, but perhaps it would be wise not to seek to be too wise. You have seen enough. The old people are sleepy. Let us go up again.”

„Sunt mai bătrâni și mai în vârstă și din nou mai în vârstă”, a spus prima bunică „și de treizeci de ori și mai bătrâni, dar poate că ar fi înțelept să nu încercați să fiți prea înțelepți. Să mergem din nou.

Go up again, out of this? Ceran would not. He saw passages and descending ramps, down into the heart of the great hill itself. There were whole worlds of rooms about him and under his feet. Ceran went on and down, and who was to stop him? Not dolls and creatures much smaller than dolls.

Cum să ieşi din asta? Ceran nu ar fi vrut. A văzut pasaje și rambleuri descendente, în josul inimii marelui deal însuși. Avea întreaga lume de camere sub el și sub picioarele lui. Ceran mergea și cobora și cine să-l oprească? Nu nişte păpuși și creaturi mult mai mici decât păpușile.

Manbreaker had once called himself an old pirate who reveled in the stream of his riches. But Ceran was the Young Alchemist who was about to find the Stone itself.

Manbreaker se considera odată un bătrân pirat care se ascundea în râul bogățiilor sale. Dar Ceran era Alchimistul Tânăr care era pe punctul de a găsi însăşi Piatra Filosofală.

He walked down the ramps through centuries and millennia. The atmosphere he had noticed on the upper levels was a clear odor now—sleepy, half-remembered, smiling, sad, and quite strong. That is the way Time smells.

El a mers pe rampă de-a lungul secolelor și mileniilor. Atmosfera pe care o observase la nivelele superioare era acum un miros clar – somnoros, pe jumătate amintit, zâmbitor, trist și destul de puternic. Acesta este felul în care Timpul miroase.

„Are there those here even older than you?” Ceran asked a small grandmother whom he held in the palm of his hand.

„Sunt aici cei mai bătrâni decât voi?” întrebă Ceran o mică bunică pe care o ținea în palmă.

„So old and so small that I could hold in my hand,” said the grandmother in what Ceran knew from Nokoma to be the older uncompounded form of the Proavitus language.

„Atât de bătrâni și atât de mici încât aș putea să-i țin în mână”, a spus bunica în ceea ce Ceran știa de la Nokoma că este forma veche necompusă a limbajului Proavitus.

Smaller and older the creatures had been getting as Ceran went through the rooms. He was boiled lobster now for sure. He had to believe it all: he saw and felt it. The wren-sized grandmother talked and laughed and nodded that there were those far older than herself, and in doing so she nodded herself back to sleep. Ceran returned her to her niche in the hive-like wall where there were thousands of others, miniaturized generations.

Mai mici și mai în vârstă erau creaturile pe măsură ce Ceran, trecea prin camere. Era ca un homar fiert acum, la sigur. El a trebuit să creadă totul: a văzut și a simțit. Bunicuța a vorbit și a râs și a dat din cap că erau mult mai în vârstă decât ea însăși, apoi s-a întors la somn. Ceran a pus-o la loc în nișa din zidul în care se aflau mii, alături de alte mii de generații miniaturizate.

Of course he was not in the house of Nokoma now. He was in the heart of the hill that underlay all the houses of Proavitus, and these were the ancestors of everybody on the asteroid.

Bineînțeles că nu mai era acum în casa lui Nokoma. El se afla în inima dealului care înghesuia toate casele lui Proavitus și aceștia erau strămoșii tuturor de pe asteroid.

„Are there those here even older than you?” Ceran asked a small grandmother whom he held on the tip of his finger.

„Sunt aici cei mai bătrâni decât voi?” – Ceran întrebă o mică bunică pe care o ținuse pe vârful degetului.

„Older and smaller,” she said, „but you come near the end.”

Mai în vârstă și mai mici, spuse ea, dar te apropii de sfârșit.

She was asleep, and he put her back in her place. The older they were, the more they slept.

A adormit și a pus-o înapoi la locul ei. Cu cât erau mai în vârstă, cu atât mai mult dormeau.

He was down to solid rock under the roots of the hill. He was into the passages that were cut out of that solid rock, but they could not be many or deep. He had a sudden fear that the creatures would become so small that he could not see them or talk to them, and so he would miss the secret of the beginning.

El se afla pe o stâncă solidă sub rădăcinile dealului. Se afla în pasajele tăiate din acea stâncă solidă, dar ele nu puteau fi multe sau adânci. S-a temut că aceste creaturi ar fi devenit atât de mici, încât nu le-ar putea vedea și nici ar putea vorbi cu ele… şi că va pierde secretul începutului.

But had not Nokoma said that all the old people knew the secret? Or course. But he wanted to hear it from the oldest of them. He would have it now, one way or the other.

Dar Nokoma nu a spus că toți bătrânii știau secretul? Sigur. Dar a vrut să audă asta de la cei mai bătrâni dintre ei. El va afla acum, într-un fel sau altul.

„Who is the oldest? Is this the end of it? Is this the beginning? Wake up! Wake up!” he called when he was sure he was in the lowest and oldest room.

„Cine este cel mai în vârstă, este acesta sfârșitul?  începutul a toate? sculaţi-vă, treziţi-vă! a strigat el când a fost sigur că se afla în cea mai joasă și mai veche încăpere.

„Is it Ritual?” asked someone who woke up. smaller than mice they were, no bigger than bees, maybe older than both.

„Este Ritualul?” a întrebat cineva care s-a trezit. mai mic decât șoarecii, nu mai mare decât albinele, poate mai bătrân decât toţi.

„It is a special Ritual,” Ceran told them. „Relate to me how it was in the beginning.”

„Este un Ritual special”, le-a spus Ceran. „Lămuriţi-mă cum a fost la început.”

What was that sound—too slight, too scattered to be a noise? It was like a billion microbes laughing. It was the hilarity of the little things waking up to a high time.

Ce a fost acel sunet – prea ușor, prea împrăștiat ca să fie un zgomot? Era ca un miliard de microbi râzând. A fost vrăjitoria lucrurilor mici trezite în acelaşi timp.

„Who is the oldest of all?” Ceran demanded, for their laughter bothered him. „Who is the oldest and first?”

„Cine este cel mai bătrân dintre toţi?” a întrebat autoritar Ceran, pentru că râsul lor îl deranja. „Cine este cel mai bătrân și primul dintre voi?”

„I am the oldest, the ultimate grandmother,” one said gaily. „All the others are my children. Are you also of my children?”

„Sunt cea mai veche, ultima şi prima bunică”, a spus una cu o voce caldă. „Toți ceilalți sunt copii mei. Și voi sunteți copiii mei?”

„Of course,” said Ceran, and the small laughter of unbelief flittered out from the whole multitude of them.

– Bineînțeles, spuse Ceran, iar micul râs al necredinței se auzi în toată mulțimea lor.

„Then you must be the ultimate child, for you are like no other. If you be, then it is as funny at the end as it was in the beginning.”

„Atunci trebuie să fii copilul final, căci nu arăţi ca ceilalţi. Dacă tu ești acela, atunci e la fel de amuzant la sfârșit ca și la început”.

„How was it in the beginning?” Ceran bleated. „You are the first. Do you know how you came to be?”

– Cum a fost la început? Ceran zâmbi. „Tu ești prima. Știi cum ai ajuns să fii prima?”

„Oh, yes, yes,” laughed the ultimate grandmother, and the hilarity of the small things became a real noise now.

– Da, da, a râs bunica finală, iar veselia lucrurilor mici a devenit un adevărat zgomot acum.

„How did it begin?” demanded Ceran, and he was hopping and skipping about in his excitement.

„Cum a început?” ceru Ceran să afle cu mare entuziasm.

„Oh, it was so funny a joke the way things began that you would not believe it,” chittered the grandmother. „A joke, a joke!”

„Oh, a fost atât de amuzant atunci… o glumă… așa au început lucrurile încât să nu crezi asta”, chicoti bunica. „O glumă, o glumă!”

„Tell me the joke, then. If a joke generated your species, then tell me that cosmic joke.”

„Spune-mi gluma, dacă o glumă ți-a generat specia, atunci spune-mi care-i gluma cosmică.”

„Tell yourself,” tinkled the grandmother. „You are a part of the joke if you are of my children. Oh, it is too funny to believe. How good to wake up and laugh and go to sleep again.”

– Spune-o singur, spuse bunica. „Ești o parte din glumă dacă ești dintre copiii mei. E prea amuzant să crezi… cât de bine e să te trezești, să râzi și să dormi din nou”.

Blazing green frustration! To be so close and to be balked by a giggling bee!

Ce frustrare! Să fii atât de aproape și să fii bătut de o albină chicotind!

„Don’t go to sleep again! Tell me at once how it began!” Ceran shrilled, and he had the ultimate grandmother between thumb and finger.

„Nu mai adormi din nou! Spune-mi imediat cum a început!” Ceran se răsucea cu bunica finală între degete.

„This is not Ritual,” the grandmother protested. „Ritual is that you guess what it was for three days, and we laugh and say, ‘No, no, no, it was something nine times as wild as that. Guess some more.’ „

„Acesta nu este Ritualul”, a protestat bunica. „Ritualul este să ghicești timp de trei zile ce a fost la început și noi să râdem și să spunem:” Nu, nu, nu, a fost ceva de nouă ori mai sălbatic decât asta. „

„I will not guess for three days! Tell me at once or I will crush you,” Ceran threatened in a quivering voice.

– Nu voi sta să ghicesc timp de trei zile! Spune-mi imediat sau te voi zdrobi, spuse Ceran cu o voce tremurândă.

„I look at you, you look at me, I wonder if you will do it,” the ultimate grandmother said calmly.

„Mă uit la tine, te uiți la mine, mă întreb dacă o vei face”, a spus bunica finală cu calm.

Any of the tough men of the Expedition would have done it—would have crushed her, and then another and another and another of the creatures till the secret was told. If Ceran had taken on a tough personality and a tough name he’d have done it. If he’d been Gutboy Barrelhouse he’d have done it without a qualm. But Ceran Swicegood couldn’t do it.

Oricare dintre bărbații duri ai Expediției ar fi făcut-o, ar fi zdrobit-o, apoi pe o alta și alta și o altă creatură până când secretul ar fi fost spus. Dacă Ceran ar fi preluat o personalitate dură și un nume dur, ar fi făcut-o. Dacă el ar fi fost Gutboy Barrelhouse, ar fi făcut-o fără o îndoială. Dar Ceran Swicegood nu putea s-o facă.

„Tell me,” he pleaded in agony. „All my life I’ve tried to find out how it began, how anything began. And you know!”

– Spune-mi, spuse el în agonie. „Toată viața mea am încercat să aflu cum a început, cum a început ceva… și tu știi!”

„We know. Oh, it was so funny how it began. So joke! So fool, so clown, so grotesque thing! Nobody could guess, nobody could believe.”

„Noi știm, a fost atât de amuzant cum a început, ce glumă, ce nebunie, ce mascaradă, ce lucru grotesc!” Nimeni nu poate ghici, nimeni nu poate să creadă.

„Tell me! Tell me!” Ceran was ashen and hysterical.

„Spune-mi, spune-mi!” Ceran era nebun şi isteric.

ngnhndrdgr1972

„No, no, you are no child of mine,” chortled the ultimate grandmother. „Is too joke a joke to tell a stranger. We could not insult a stranger to tell so funny, so unbelieve. Strangers can die. Shall I have it on conscience that a stranger died laughing?”

– Nu, nu ești copil de-al meu, spuse bunica finală. „Este o  glumă prea mare pentru o glumă să spui unui străin. Nu am putea un insulta un străin ca să-i spunem ceva atât de amuzant, atât de necredibil, deoarece străinii pot muri.

„Tell me! Insult me! Let me die laughing!” But Ceran nearly died crying from the frustration that ate him up as a million bee-sized things laughed and hooted and giggled:

„Spune-mi, insulta-mă, lasă-mă sa mor de ras!” Dar Ceran aproape că a murit plângând de frustrarea care-l rodea că un milion de lucruri cât nişte albine râd, bâzâie și chicotesc:

„Oh, it was so funny the way it began!”

„Oh, a fost atât de amuzant felul în care a început!”

And they laughed. And laughed. And went on laughing … until Ceran Swicegood wept and laughed together, and crept away, and returned to the ship still laughing. On his next voyage he changed his name to Blaze Bolt and ruled for ninety-seven days as king of a sweet sea island in M-81, but that is another and much more unpleasant story.

Și au râs. Și au râs. Și au râs … până când Ceran Swicegood a plâns și a râs împreună cu bunicii, apoi s-a îndepărtat și s-a întors la navă tot timpul râzând. În următoarea călătorie spaţială, el și-a schimbat numele în Blaze Bolt și a condus timp de nouăzeci și șapte de zile ca rege al unei insule dulci de mare din galaxia M-81, dar aceasta este o altă poveste și mai neplăcută.

The End

”Dezvăluiri” extraterestre în 2017


 

ufo-metal

 

Stephen G. Bassett este primul lobbyist din Statele Unite și nu numai privind viața extraterestră, trezorier al  comitetului de acțiune politică Extraterrestrial Phenomena Political Action Committee  şi  director executiv al Paradigm Research Group (PRG). Acesta spune că vrea să pună capăt embargoului pe care l-au pus guvernele în ceea ce privește contactele extraterestre cu rasa umană.

Într-un comunicat de presă din 17 noiembrie 2016 PRG afirmă că: „La două zile după înfrângerea electorală a secretarului american Hillary Clinton, Paradigm Research Group a primit un mesaj de la o sursă din cadrul comunității militare / serviciilor secrete. Persoanele care sunt direct implicate în gestionarea problemelor extraterestre doresc ca divulgarea (privind viata extraterestră) să aibă loc în timpul conducerii președintelui Obama și sunt gata să lucreze cu Secretarul Apărării …”

obama-aliens-733856

Inaugurarea lui Trump la Casa Albă va avea loc la sfârșitul lunii ianuarie 2017 aşa că oficialii mai au timp să coacă sau nu ce să spună…

 

 

Extraterteştrii în perspectivă ortodoxă


“… Si tot această literatură, într-o perioadă crucială de criză si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o fortă de prim ordin încrearea sperantei si a stării de asteptare actuale a “fiintelor extraterestre”, care vor veni si vor rezolva problemele omenirii,călăuzind-o către o nouă eră “cosmică” a istoriei sale”.

“…Putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastică a oferit imaginile, “evolutionismul” a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat plauzibilitatea acestor întâlniri extraterestre”.

(Cuv. Serafim Rose).

Publicam aici intreg studiul – fundamental – al Fericitului Parinte american Serafim Rose  inclus in volumul “Ortodoxia si religia viitorului”, ca raspuns lamarea “bomba” cu care, iarasi, ne “ameninta” NASA, chiar pentru ziua de azi, 2 decembrie, si pe care destui o asteapta cu infrigurare,  evenimentpsihologico-mediatic ce poate fi lesne comparat cu auspiciile si modalitatile de pregatire a terenului pentru asteptarea si dorirea “salvatorului” Antihrist. Iar comparatia, precum veti vedea mai departe, are un temei mult mai adanc si mai concret decat putem crede… Deocamdata, la numai doua saptamani de la precedenta “bomba”  (rasuflata) anuntata cu acelasi mare tam-tam in prealabil, dupa cum scrie la cartea de “marketing” al constiintelor colective, astazi Agentia Spatiala Americana organizeaza o noua conferinta de presa, cum altfel?,  la fel ca si prima, exceptionala si senzationala…:

Nu este prima oara cand NASA a tinut cu sufletul la gura rasuflarea unei intregi planete, referitor la o stire bomba.

… ca apoi, asa cum s-a intamplat si cu precedenta conferinta de presa, preconizat “apocaliptica”, a “gaurilor negre”, sa vedem cum se desumfla rapid “basica de porc”.

Avem deja pre-anuntul, “furat” de cei de la The Sun:

NASA va anunţa, într-o conferinţă de presă programată pentru joi la ora locală 14.00, că a descoperit bacterii care trăiesc în arsenic, un element despre care se credea că este prea toxic pentru a susţine viaţa.

Descoperirea susţine ipoteza că viaţa ar putea exista pe alte planete care nu au fosfor în atmosferă, considerat vital pentru începutul vieţii, scrie The Sun, citat de Realitatea.net. Geobiologul Dr. Felisa Wolfe-Simon a făcut descoperirea în timpul a doi ani de cercetare a Lacului Mono (foto), din Parcul Naţional Yosemite, California, care are una dintre cele mai mare concentraţii naturale de arsenic de pe Pământ.

Ea va explica descoperirea alături de alţi cercetători de la NASA, printre care şi ecologistul James Elser, care va vorbi despre posibilitatea de a găsi extratereştri pe alte planete. La conferinţă vor participa şi cercetătorii care caută viaţă pe Marte şi pe luna lui Saturn, Titan.

NASA a provocat o isterie mondială cu anunţul unei descoperiri majore care va fi făcut joi, iar oamenii bănuiau că este vorba despre viaţa extraterestră. The Sun a încălcat însă embargoul de a difuza ştirea până la anunţul oficial.

Deci nimic cu adevarat nou, ci numai aceeasi “posibilitate” care se vehiculeaza de cateva decenii, neintrerupt... Dar este cert ca se mentine suspansul si se intretine climatul psihologic ca “ceva exista” si va fi curand “certificat oficial”, atmosfera de asteptare fiind, cum spuneam, minutios pregatita…

Sa ne amintim numai de campaniile tot mai agresive de acreditare “stiintifica” a existentei “extraterestrilor” (iar nu doar a fenomenelor OZN!), ca fiinte superioare de pe alte planete, campanii duse de diverse publicatii si siteuri de mai multa vreme incoace, dar din ce in ce mai intensificat:

Viaţa pe planeta Gliese 581g, “aproape sigură”

Vecinul meu, extraterestrul

  • Realitatea.net:

Nu suntem singuri: Una din patru stele are o planetă ca Pământul

OZN-urile, tot mai prezente în jurul Terrei

  • Antena3:

Ofiţeri americani: Armata SUA, sabotată de extratereştri (VIDEO)

ONU va desemna un ambasador pentru relaţiile cu extratereştrii(VIDEO)

Interesant insa ce spune blogul Zvoner: NASA descopera… isteria exceptionala din mass-media romaneasca

***

Sa vedem acum pozitia ortodoxa, explicata in mod exhaustiv de Cuviosul Seraphim Rose, privitoare la aceste fenomene.

Intrucat studiul este mai lung si mai greu de parcurs, cu pasaje pe alocuri tulburatoare si mai greu de “digerat”, iar cei mai grabiti pot sa sara peste (sub)capitolele 2 si 3, care prezinta detaliat istoricul si cazuistica fenomenului. Deosebit de importante sunt insa capitolele 4 si 5.

“Semne din Cer” – Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor

1. Atmosfera science-fiction

Originile acestui gen de literatură sunt îndeobste plasate la începuturile secolului XIX. Unii preferă să-l considere precursor pe Edgar Allan Poe, care combină un stil de un realism foarte per

suasiv cu o substantă narativă atinsă întotdeauna de “misterios” si de “ocult”. Altii o consideră precursoare a literaturii stiintifico-fantastice pe contemporana lui Poe, scriitoarea Mary Wollstonecraft Shelley (sotia celebrului poet), care, în cartea sa “Frankestein, or the Modern Prometheus” (Frankestein sau Prometeul modern, tradusă recent si în româneste, n. tr.) combină stiintă fantezistă si ocultism într-un mod ce caracterizează multe scrieri stiintifico-fantastice de atunci încoace.

Povestirea stiintifico-fantastică tipică avea să apară însă la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX, odată cu Jules Verne si H. G. Wells. Apoi, trecând prin faza manifestărilor literare de mâna a doua, asa cum apăreau ele în periodicele ieftine din America anilor 1939 si 1940, genul science-fiction a ajuns la maturitate si a devenit o formă literară de prestigiu international în deceniile din urmă. Mai mult, un număr de filme de maximă audientă atestă cât de mult atmosfera SF captivează imaginatia maselor.

Filmele SF ieftine si mai curând de senzatie ale anilor ’50 au făcut loc în ultimii aproximativ zece ani altora mai moderne, care îsi spun “de idei”, cum ar fi Odiseea spatială 2001, Războiul stelelor, sau Întâlnirea de gradul III, fără a mai mentiona unul din cele mai lungi si mai gustate seriale de televiziune americane,Star Treck (distribuit si pe postul nostru national de televiziune, n. tr.).

Filozofia sau mai curând ideologia care stă la baza spiritului SF si care îl generează, este împărtăsită, chiar dacă numai implicit, de toti creatorii de SF. Această filozofie ar putea fi rezumată astfel:

1. Religia în sens traditional este fie cu totul absentă, fie prezentă în mod accidental sau artificial. Chiar ca formă literară, SF-ul este în mod vizibil produsul unei perioade deja “post-crestine” (asa cum este cazul povestirilor lui Poe si Shelley).Universul SF este cu totul secularist, desi în el se amestecă adesea nuante oculte sau orientale. “Dumnezeu”, atunci când este mentionat, este prezentat ca o putere vagă si lipsită de contur, iar nu ca o fiintă personală (de ex. “Forta” din Războiul Stelelor, o energie cosmică care are atât un aspect pozitiv cât si unul negativ).Fascinatia crescândă a omului contemporan fată de temele SF este o reflectare directă a pierderii valorilor religioase traditionale.

2. În centrul universului SF nu se mai situează Dumnezeu, ci omul, dar nu omul asa cum îl cunoastem noi astăzi, ci asa cum va “deveni” el în viitor,conform mitologiei evolutioniste moderne. Desi eroii povestirilor SF sunt în general oameni obisnuiti, nu ei sunt cei care ies în prim plan, ci întâlnirile lor cu diferite tipuri de “supraoameni” ce reprezintă rase “supraevoluate” ale viitorului (sau uneori ale trecutului) care de cele mai multe ori provin “din alte galaxii”.

Ideea că există forme de viată inteligentă “mult evoluată” pe alte planete a devenit atât de înrădăcinată în mentalitatea contemporană, încât până si în cele mai respectabile speculatii stiintifice (sau semistiintifice) ea este socotită ca ceva de la sine înteles.

Astfel, într-o foarte populară serie de cărti (Erich von Daniken, Chariots of the Gods Carele zeilor –, Gods from OuterSpace Zeii din spatiul cosmic) se aduc asa zise dovezi ale prezentei fiintelor “extraterestre” sau ale unor “zei” în preistorie, cărora li s-ar datora aparitia subită a inteligentei la om, inteligentă care este anevoie de explicat prin teoria evolutionistă obisnuită.

Cercetători de prestigiu din Rusia speculează că distrugerea Sodomei si Gomorei s-ar datora unei explozii nucleare, că în urmă cu secole pământul a fost vizitat de fiinte “extraterestre”, că Iisus Hristos se poate să fi fost un astfel de “cosmonaut” si că astăzi “este posibil să ne aflăm în pragul unei “a doua veniri” a acestor fiinte inteligente din spatiul extraterestru. [Sheila Catrander si Lynn Schroeder, Psychic Descoveries Behind the Iron Curtain – Descoperiri din sfera psihicului din spatele Cortinei de Fier), Bantam Books, 1977, pp. 98-99. Vezi articolele în lb. rusă ale Dr. Viaceslav Zaitaev, “Visitors from Outer Space”, in Sputnik, Jan. 1967, si “Tamplest and Spaceships” – Temple si nave spatiale, in Sputnik Jan. 1968 ]

Cercetători la fel de reputati din lumea occidentală cred destul de serios în existenta “inteligentelor extraterestre”, din moment ce de aproape 18 ani încoace ei încearcă, prin intermediul telescoapelor radio, să intre în legătură cu ele. Există în întreaga lume cel putin sase programe de cercetare conduse de astronomi, care încearcă să receptioneze semnale radio de la fiinte inteligente din spatiul extraterestru.

De asemenea, “teologi” protestanti si romano-catolici contemporani, care s-au obisnuit să urmeze orice idee nouă pe care o lansează “stiinta”, fac la rândul lor speculatii în cadrul noului domeniu al “exoteologiei” (adică “teologia spatiului cosmic”), cu privire la natura raselor “extraterestre” (v. rev. Times, 24 aprilie 1978). Este de netăgăduit că mitul SF îi fascinează cu putere până si pe cei mai luminati intelectuali si oameni de stiintă ai zilelor noastre.

Fiintele “evoluate” ale viitorului, asa cum apar ele în literatura SF, sunt prezentate invariabil ca unele ce au “depăsit” limitele umanitătii obisnuite, mai ales cele ale “personalitătii”. Asemenea lui “Dumnezeu” din povestirile SF, “omul” a devenit si el o impersonalitate bizară. În cartea Childhood’s End (Sfârsitul copilăriei) a lui Arthur C. Clarke, noua rasă de oameni are fizionomia caracteristică vârstei copilăriei, însă chipurile sunt total lipsite de personalitate; aceste fiinte sunt pe cale de a suferi transformări “evolutive” încă si mai înalte, până la absorbirea într-o “Supraminte” impersonală.

În general literatura SF – ale cărei idei se află în opozitie diametrală fată de învătătura crestină, dar în concordantă perfectă cu unele scoli filozofice orientale – vede “progresul evolutionist” si “spiritualitatea” în termenii unei depersonalizări crescânde.

3. Umanitatea si lumea viitorului sunt văzute, în termenii SF, ca “proiectii” ale descoperirilor stiintifice celor mai noi; “proiectii” care nu sunt câtusi de putin lipsite de substantă, pentru că ele corespund remarcabil cu realitatea cotidiană a experientelor ocultiste si demonice, asa cum s-au desfăsurat ele de-a lungul tuturor veacurilor.

Iată câteva dintre caracteristicile acestor fiinte “supraevoluate” ale viitorului:comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a apărea si a dispărea, transformarea aspectului unor obiecte sau crearea de scene si creaturi iluzorii prin “gândirea pură”, miscarea la viteze ce depăsesc cu mult mijloacele tehnologiei moderne, capacitatea de a supune alte persoane propriei vointe, precum si propovăduirea unei filozofii “spirituale” care se plasează “dincolo de orice religie” si care promite sosirea unui timp în care “inteligentele avansate” nu vor mai depinde de materie.

Într-adevăr, toate aceste lucruri se obtin prin nimic altceva decât prin practici sataniste si vrăjitoresti tipice. Într-o istorie a literaturii SF se notează că

un aspect persistent al creatiilor SF este dorinta de a transcende experienta normală prin intermediul unor personaje si evenimente care depăsesc conditiile de spatiu si de timp normale”. [Robert Scholes si Eric S. Rabkin, Science Fiction: History, Science, Vision, – Literatura SF: Istorie, Stiintă, Premonitie -, Oxford University Press, 1977, p. 175].

Scenariile unor filme ca “Star Treck”,precum si multe alte povestiri SF,seamănă foarte bine prin unele locuri (mai ales în amănuntele lor “stiintific” – viitorologice) cu unele descrieri din “Vietile Sfintilor Părinti”,pe vremea cărora activitătile vrăjitoresti erau ceva obisnuit la popoarele păgâne, printre care sfintii erau de multe ori nevoiti să-si ducă viata.

Literatura stiintifico-fantastică nu are mai nimic stiintific, si nici prea “viitorologică” nu este. Ea se prezintă mai degrabă ca o întoarcere la originile “mistice” ale stiintei moderne – stiinta dinaintea “iluminismului” secolelor XVII si XVIII, care era foarte apropiată de ocultism.

In aceeasi istorie a literaturii SF se notează că “rădăcinile literaturii SF, ca si rădăcinile stiintei, se situează în zonele magicului si miticului” (Scholes si Rabkin). Cercetările si experimentele contemporane din asa-zisul domeniu al parapsihologiei indică si ele o viitoare jonctiune între “stiintă” si ocultism, dezvoltare care se află în deplină armonie cu literatura SF.

Literatura SF din Uniunea Sovietică (care se bucură acolo de aceeasi popularitate ca si în Vest, desi cunoaste dezvoltări usor diferite), cunoaste exact aceleasi teme ca si literatura SF din aria occidentală. În general, temele “metafizice” ale literaturii SF sovietice (care se scrie sub ochiul atent al cenzorului “materialist”), sunt de influentă occidentală sau sunt inspirate direct de spiritualitatea hinduistă, asa cum se remarcă în cazul scriitorului Ivan Efremov. Cititorul sovietic de literatură SF rămâne, potrivit unui critic, “cu o capacitate vagă de a distinge demarcatiile critice dintre stiintă si magie, dintre omul de stiintă si vrăjitor, dintre viitor si fantezie”.

Literatura SF, atât din Vest cât si din Est, ca si celelalte aspecte ale culturii contemporane, “confirmă în întregime – spune acelasi autor -, faptul că faza superioară a umanitătii o constituie ocultismul“. [G. V. Grebens, Ivan Efreniov – Theory of Soviet Science Fiction – Teoria literaturii SF sovietice, Vantage Press, New York, 1978, pp.108, 110]

4. Prin însăsi natura sa “viitorologică”, literatura SF tinde să devină utopică. Câteva romane sau povestiri chiar descriu o societate perfectă a viitorului, dar cele mai multe dintre ele se ocupă de “evolutia” societătii moderne la o stare mai avansată, sau cu întâlnirea cu civilizatii superioare de pe altă planetă, cu speranta (care uneori este prezentată ca realitate) că problemele cotidiene ca si limitările conditiei umane pot fi depăsite. În creatiile lui Efremov (si nu numai), comunismul devine “cosmic” si “începe să dobândească calităti nemateriale“, iar“civilizatia post-industrială va fi ca aceea de tip hinduist”. [Grebens, pp.109-110]

“Fiintele avansate” din spatiul cosmic sunt adesea înzestrate cu calităti “mântuitoare”, iar aterizările navelor spatiale sunt semnul unor evenimente“apocaliptice” – de obicei sosirea unor fiinte binevoitoare care să conducă oamenii în “progresul lor evolutiv”.

Într-un cuvânt, literatura SF a secolului XX este în ea însăsi un semn grăitor al pierderii valorilor si mentalitătii crestine în interpretarea lumii. Ea a devenit un puternic vehicul de diseminare a unei filozofii necrestine asupra vietii si istoriei, manifestând mai curând, pe fată sau în ascuns, influente ocultiste si orientale. Si tot această literatură, într-o perioadă crucială de criză si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o fortă de prim ordin în crearea sperantei si a stării de asteptare actuale a “fiintelor extraterestre”, care vor veni si vor rezolva problemele omenirii, călăuzind-o către o nouă eră “cosmică” a istoriei sale.

Pretinzând că este “stiintifică si nereligioasă”, literatura SF în realitate este unmijloc propagandistic de vârf (de formă secularistă) în mediatizarea “noii constiinte religioase” ce invadează omenirea, pe măsură ce crestinismul autentic supravietuieste în arii etnice si geografice tot mai restrâns.

Toată această prezentare a constituit cadrul necesar pentru introducerea cazurilor concrete de aparitii OZN, care corespund în mod ciudat cu asteptările pseudoreligioase spre care este stimulat omul “civilizatiei postcrestine”!

2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifică

Desi fictiune, ar putea spune cineva, literatura SF a pregătit întrucâtva omenirea pentru aparitia OZN-urilor, noi în mod evident, neputând întelege realitatea lor “obiectivă” pe baza literaturii sau asteptărilor si fanteziilor omenesti.

Înainte de a încerca să aflăm ce sunt OZN-urile, trebuie mai întâi să cunoastem natura si gradul de încredere pe care îl putem acorda observatiilor care s-au făcut asupra lor. Există cu adevărat OZN-uri? Sau este vorba doar de perceptiile false, pe de o parte si dorinta de împlinire psihologică si pseudo-religioasă pe de altă parte?

Un rezumat foarte solid documentat al fenomenului OZN a fost dat de către Dr. Jaques Vallee, un cercetător francez care în prezent locuieste în California, expert în astrofizică si în stiinta computerelor, si care a făcut parte, mai multi ani, din comisiile de investigare stiintifică a rapoartelor referitoare la OZN-uri. Mărturia lui este cu atât mai pretioasă, cu cât el a studiat cazurile de aparitii OZN si din afara Statelor Unite, mai ales din Franta, ceea ce întregeste considerabil tabloul general al fenomenului.

Dr. Vallee afirmă că, desi obiecte zburătoare ciudate au mai fost observate în secolele trecute, “istoria lor modernă” începe odată cu transformarea lor într-un fenomen de masă, adică odată cu anii celui de-al doilea Război Mondial si de atunci înainte. Pe continentul american fenomenul a fost receptat prima oară în 1947, dar el se repetase de mai multe ori până atunci în tări ale Europei. [UFO’s in Space : Anatomy of a Phenomenon – OZN-urile din spatiu: Anatomia unui fenomen –, Ballantine Books, N. Y., (publicat initial de Henry Regnery Company, 1965)]

În timpul celui de-al II-lea Război Mondial., multi piloti raportau luminite ciudate ce păreau că se află sub un control inteligent, iar în 1946, mai ales în luna iulie, a fost un adevărat val de astfel de aparitii, în Suedia si în alte tări nord-europene. Initial s-a presupus că obiectele percepute în acest val scandinav sunt “meteori”, apoi că ar fi “rachete” (sau “rachete fantomă”) sau chiar “bombe”, si uneori că sunt “un nou tip de navă spatială”, capabilă de miscări cu totul neobisnuite în spatiu si care nu lasă nici o urmă pe sol, nici măcar atunci când par că aterizează.

Presa europeană era plină de stiri referitoare la valul acestor aparitii si toată lumea în Suedia vorbea despre ele; ele se comunicau de ordinul miilor, dar în nici măcar unul dintre cazuri nu s-a emis ipoteza originii lor “extraterestre” sau “interplanetare”. Dr. Vallee conchide că “valul” a constat din aparitia unor obiecte reale, dar rămase neidentificate si că el nu se poate pune pe seama “rumorilor” pre-existente despre OZN-urile sau despre “vizitatorii din spatiul extraterestru”.

Conform cercetărilor sale, din acest “val de farfurii zburătoare” si din altele ce i-au urmat, lipseste orice asociere între interesul crescând al maselor pentru literatura SF si curbele maxime ale aparitiei bizarelor obiecte după cum nici cu ani înainte, când Orson Wells panicase întreaga opinie publică americană în 1938, cu a sa adaptare radiofonică după Războiul lumilor (H. G. Wells), nu existase nici o idee despre vreun “val de farfurii zburătoare”.

El concluziona că

“nasterea, cresterea si extinderea unui val OZN este un fenomen obiectiv, independent de influenta constientă sau inconstientă a martorilor oculari sau a reactiilor lor fată de el”.

Prima reperare, care s-a înregistrat în Statele Unite si care a fost preluată si difuzată în masă de mass-media americană, a avut loc în iunie 1947, când Kenneth Arnold, un comis voiajor care îsi pilota la acea oră propriul avion, a văzut nouă obiecte în formă de disc, asemenea unor “farfurii” ce zburau în apropiere de Muntele Rainier din Statul Washington. Ziarele au preluat imediat vestea si astfel a început era “farfuriilor zburătoare”.

Ceea ce este totusi interesant, este că aceasta nu a fost prima aparitie OZN americană; s-au făcut alte observări nepopularizate, în lunile de dinaintea acesteia.Mai devreme, în aceeasi lună, avusese loc un val OZN în Ungaria, atestat de cincizeci de martori oculari.

Deci, se vede clar că aparitiile OZN din 1947 nu se datorează nicidecum peste tot isteriei colective generate de incidentul Arnold. S-au mai semnalat si alte aparitii în cadrul valului american din 1947, mai cu seamă în lunile iunie, iulie si august. Desi unele ziare făceau speculatii despre “vizitatorii interplanetari”, aparitiile erau totusi luate în serios de oamenii de stiintă, care presupuneau că se află în fata unei tehnologii foarte avansate, după toate probabilitătile americane, sau poate chiar rusesti.

Un al doilea val s-a manifestat în iulie 1948, cu aparitii în America si în Franta. În Statele Unite niste piloti aflati în zbor de noapte la bordul unui DC-3 al companiei Eastern Airline au văzut o navă de zbor în formă de torpilă cu două rânduri de “hublouri”, înconjurată de un soi de aură albăstruie si emitând o coadă de flăcări portocalii. În august al aceluiasi an s-au înregistrat numeroase aparitii la Saigon si în alte părti ale Asiei de sud-est, ale unui “obiect prelung în formă de peste”.

1949 a fost anul în care s-au semnalat discuri si sfere ciudate în Suedia si noi OZN-uri în America, două dintre ele observate de specialisti si experti în astronomie. Valuri OZN mai mici, precum si aparitii izolate, au continuat în 1950 si 1951, în Statele Unite mai ales, dar si în Europa.

În 1952 a apărut primul val OZN cu adevărat international, care s-a manifestat în aparitii repetate în S.U.A., Franta si Africa de Nord.Apogeul acestui val l-au constituit două aparitii senzationale ce s-au manifestat deasupra Casei Albe din Washington, D. C. si deasupra Capitoliului, adică deasupra unor clădiri care se află sub permanentă supraveghere radar. În septembrie, un alt val a cuprins Danemarca, Suedia, Germania si Polonia de nord. În acelasi interval s-a comunicat în Franta prima “aterizare” OZN, care include si prezenta unor “omuleti”.

În 1953 nu s-au mai înregistrat valuri OZN, ci doar aparitii izolate. Una dintre ele a avut loc la Bismarck, Dakota de Nord, când, într-o noapte, patru obiecte au plutit si au făcut manevre de zbor deasupra unei statii de filtrare a aerului timp de trei ore. Raportul oficial al acestui eveniment se întinde pe mai multe sute de pagini, cu declaratii din partea unui foarte mare număr de martori oculari, cei mai multi dintre ei fiind piloti si personal militar.

Anul 1954 a fost anul celui mai mare val OZN international de până atunci. Franta a fost practic coplesită de aparitii comunicate zilnic pe parcursul lunilor septembrie, octombrie si noiembrie. Valul francez este caracteristic pentru dificultătile cu care se confruntă o investigatie stiintifică solidă a fenomenului OZN:

“Fenomenul a fost atât de intens, impactul asupra opiniei publice atât de profund, reactia ziarelor atât de emotională, încât reflexia stiintifică ajunsese la saturatie cu mult înainte de a fi posibilă o investigare serioasă. Drept urmare, nici un cercetător nu-si putea risca reputatia stiintifică studiind pe fată un fenomen prezentat cu atâta patimă si care inevitabil putea duce la distorsiuni; oamenii de stiintă francezi au păstrat tăcerea până când valul a trecut si s-a mai estompat în constiinta oamenilor”.

În timpul valului francez au apărut caracteristicile tipice ale întâlnirilor extraterestre de mai târziu: “aterizări” OZN (în împrejurări bine descrise de cele mai multe ori), fascicole luminoase dinspre OZN înspre privitor, oprirea motorului masinii (martorului ocular) în vecinătatea locului aparitiei (OZN-ului), mici fiinte ciudate îmbrăcate în “costume de scafandri”, tulburări fizice si psihice grave la martorii oculari.

Din 1954 încoace s-au semnalat în fiecare an astfel de aparitii în diferite tări, cuvaluri internationale majore în anii 1965-67 si 1972-73. Aceste aparitii suntîndeosebi numeroase si cu efecte foarte adânci în tările Americii de Sud.

Cea mai cunoscută investigatie guvernamentală a fenomenului OZN este cea întreprinsă de Flota Americană a SUA, la scurt timp după primele aparitii OZN americane din 1947. Această investigatie, cunoscută din 1951 sub numele de“Project Blue Book” (“Cartea Albastră”) a durat până în anul 1969, când a fost abandonat la recomandarea “Raportului Condon” din 1968 – raport ce constituie opera unei comisii stiintifice condusă de un fizician renumit de la Universitatea Colorado.

Cei care s-au ocupat îndeaproape cu studiul ambelor rapoarte, au observat însă imediat că în nici unul dintre ele nu se ia în serios existenta fenomenelor OZN si căpreocuparea lor este mai curând aceea de a calma opinia publică prin explicarea “oficială” a unor fenomene spatiale considerate a fi derutante pentru populatie.

Unele grupuri de persoane interesate de întelegerea fenomenului “Farfuriilor Zburătoare”, au mers chiar până la a afirma că Statele Unite se folosesc de aceste investigatii ca de un paravan în spatele căruia tin ascunsă cunoasterea “adevăratei naturi” a fenomenului OZN.

După toate indiciile nu se poate afirma clar despre aceste cercetări decât că au fost făcute cu neglijentă, pentru simplul motiv că obiectul lor central, fenomenul OZN, era privit ca neavând nici o legătură cu realitatea. Mai mult.Ca urmare a unor întâmplări cu OZN-uri, care mai de care mai ciudate, chiar oamenilor de stiintă începu să nu le mai placă această temă de cercetare, din aceleasi motive, am putea spune, care au determinat-o pe vulpe să nu-i mai placă strugurii.

Primul director al “Cărtii Albastre”, căpitanul Edward Ruppelt, a mers până la a mărturisi ca

“dacă scopul Fortelor Aeriene a fost acela de a crea si mai multă confuzie în jurul acestui fenomen, atunci ei nu ar fi putut face o treabă mai bună… Se poate vorbi despre o confuzie organizată în abordarea acestei probleme… Totul în acest raport se bazează pe premisa că de fapt nu există OZN-uri”*.

Raportul Condon contine câteva explicatii “clasice” ale Fenomenului OZN; în una din ele, de exemplu, se afirmă că

această aparitie neobisnuită trebuie considerată asadar ca făcând parte dintr-o categorie de fenomene aproape cu sigurantă naturale, dar care sunt atât de rare, încât nu au putut fi descrise sau evaluate până la momentul aparitiei lor, sau de la acel moment înainte”.[Ruppelt, Report on Unidentifted Flying Objects, – Raport asupra Obiectelor Zburătoare Neidentificate – Ace Books, New York, 1956, pp. 80 -83]

Consultantul stiintific principal al “Cărtii Albastre” pentru mai bine de jumătate din cei 22 de ani, cât au durat investigatiile, a fost astronomul J. Allen Hynek de la Northwestern University; el a numit pe fată toată această activitate drept un“proiect pseudo-stiintific“.  [Hynek, The UFO Experience : A Scientific Inquiry Experienta OZN : O investigare stiintifică, Ballantine Books, New York, 1977, pg. 215, 219]

În cei 22 de ani de investigatii, asa cum au fost ele, “Cartea Albastră” a reunit totusi peste 12000 de cazuri de fenomene aeriene uimitoare, dintre care 25% au rămas “neidentificate” în pofida chiar a “explicatiilor” adeseori forjate. Mii de alte cazuri s-au colectat si se mai colectează încă de către organizatii particulare din S.U.A. si din alte tări, în conditiile în care aproape toate organele guvernamentale se feresc să facă comentarii asupra lor.

În Uniunea Sovietică subiectul a apărut mentionat public pentru prima oară în 1967 (ceea ce înseamnă implicit aprobarea oficială), când Dr. Felix U. Ziegel de la Institutul de Aviatie din Moscova afirma, într-un articol din revista sovietică Smena, că “radarul sovietic receptionează obiecte zburătoare neidentificate încă de acum douăzeci de ani”. [UFOs, What are they? – Ce sunt OZN-urile? – in Smena, Aprilie 7, 1967. Vezi si articolul “Unidentified Flying Objects” – “Obiecte Zburătoare Neidentificate” – în Soviet Life, Feb. 1968; Ostrander si Schroeder, Psychical Discoveries Behind the Iron Curtain , pp. 94-103]

In aceeasi perioadă a avut loc o conferintă stiintifică (sovietică) pe tema“Civilizatii Spatiale”, condusă de astronomul armean Victor Ambartsumyam, care sublinia urgenta unor studii preliminare privind problemele stiintifice si tehnice ridicate de comunicarea cu astfel de “civilizatii” a căror existentă el o considera de la sine înteleasă. [Felix Ziegel,“On Possible Exchange of Information with Extra-Terrestrial Civilizations” – Despre posibilele schimburi de informatie cu civilizatiile extraterestre, studiu prezentat la Institutul de Inginerie al Sindicatelor din Moscova la 13 martie 1967 Psychic Discoveries, p. 96]. În anul următor însă, tema OZN-urilor a fost din nou interzisă în Uniunea Sovietică, iar de atunci cercetătorii sovietici îsi comunică rezultatele colegilor lor din vest doar pe căi neoficiale.

În Statele Unite subiectul se situează “în afara ariei” de cercetare, atât pentru cercurile de resort militare, cât si pentru oamenii de stiintă propriu-zisi, dar este demn de notat faptul că în anii din urmă un număr din ce în ce mai mare de specialisti (mai ales tineri) iau foarte în serios fenomenul OZN si se întrunesc pentru a studia cele mai adecvate metode de cercetare;Cercetătorii Hynek si Vallee vorbesc despre un “colegiu invizibil” al unor oameni de stiintă foarte activi în cercetarea problemei, dintre care cei mai multi refuză să-si vadă mentionat numele (în massmedia) în contextul cercetărilor fenomenului OZN.

Există desigur si altii care neagă existenta OZN-urilor, punându-le pe acestea pe seama unor perceptii deformate, după ei OZN-urile nefiind altceva decât obiecte naturale, baloane, avioane etc., sau simple trucuri sau “proiectii” psihologice. Unul dintre acesti autorieste Philip Klass; el “demască” cu delectare fenomenul OZN, si trage concluzia, în urma câtorva investigatii, că OZN-urile sunt fie fenomene naturale, fie falsuri grosolane. Investigatiile sale l-au convins că

“ideea unor nave spatiale miraculoase apartinând altor civilizatii este un basm confectional pe măsura mentalitătii adulte”.

[Philip J. Klass, UFOs Explained Explicarea OZN-urilor, Random House, New York, 1974, p. 360]

Asemenea cercetători de neclintit se bazează mai ales pe faptul că practic nu există dovezi concrete (fizice) ale existentei OZN-urilor, chiar partizanii cei mai vajnici ai existentei lor, fiind nevoiti să recunoască putinătatea dovezilor de ordin fizic din chiar cele mai bine documentate rapoarte.

Dar, ceea ce a convins un număr de savanti, în anii din urmă, să ia în serios fenomenul, nu este dovada fizică a existentei lor, ci faptul că o multitudine de persoane, a căror probitate si seriozitate nu poate fi pusă la îndoială, au văzut lucruri ce se situează dincolo de orice explicatie si care au avut asupra lor un efect puternic.

Iată cum descrie Dr. Hynek aceste mărturii:

“Aveam invariabil sentimentul că mă aflu în fata unor oameni care îmi descriu desfăsurarea unui eveniment foarte real. Acest eveniment se constituia pentru acea persoană într-o experientă capitală, pe care si-o aminteau în cele mai mici detalii si care nu avea nici o legătură cu imaginatia; un eveniment pentru care de obicei respectiva persoană nu era câtusi de putin pregătită – si a cărui întelegere o depăsea cu desăvârsire” (The UFO Experience).

Această experientă a intensei realităti a fenomenului OZN, conjugată cu lipsa totală a dovezilor fizice care să ateste existenta lor, plasează fenomenul mai curând în sfera studiilor de psihologie, decât în cea a investigărilor unor fenomene fizice; mai precis, în sfera cercetărilor prin care se studiază mai curând rapoartele decât întâlnirile extraterestre în sine, si gradul de credibilitate si consistentă a acestor rapoarte.

Activitate care tine deja de domeniul psihologiei, din care în mod firesc abordările care urmăresc exclusiv dovezile palpabile ale existentei OZN-urilor se exclud ca neadecvate. Dar din această perspectivă poate că nici părerea d-lui Klass cum că aceste “nave spatiale miraculoase” nu sunt decât niste “basme pentru oameni mari” – nu este cu totul neîndreptătită. Pentru că a vedea cu proprii ochi un OZN este una, iar a interpreta ceea ce ai văzut (sau ceea ce altcineva a văzut) este cu totul altceva: experienta în sine poate să fie reală, în timp ce relatarea sau interpretarea ei poate să tină de domeniul “basmului” sau a miturilor contemporane.

Prin activitatea sa, Dr. Hynek a contribuit mult la înlăturarea prejudecătilor despre întâlnirile sau observările obiectelor extraterestre. El a arătat clar că de cele mai multe ori persoanele care declară asemenea întâlniri sau observări nu sunt nici sectanti superstitiosi si nici oameni needucati sau labili psihic. Declaratiile unor astfel de indivizi (care nu prezintă credibilitate) sunt usor de identificat si orice cercetare asupra lor este automat sistată.

Dimpotrivă, relatările cele mai coerente si mai precise vin din partea unor oameni normali si responsabili (adesea de formatie stiintifică), pe care respectiva experientă i-a surprins sau chiar socat si căreia ei nu îi găsesc nici o explicatie (The UFO Experience); si cu cât experienta este mai puternică iar OZN-ul văzut mai de aproape, cu atât mai putin dispusă este respectiva persoană să o relateze.

Dosarele OZN sunt o colectie de “evenimente incredibile povestite de către persoane perfect credibile“, după cum declară un general din cadrul Fortelor Aeriene. Faptul că există ceva în spatele atâtor mii de declaratii credibile nu poate fi pus la îndoială.


3. Cele sase tipuri de întâlniri extraterestre

Dr. Hynek, care a studiat mai în amănuntime problema decât cei mai prestigiosi dintre experti, distinge sase categorii generale de fenomene OZN sau extraterestre [The Hynek UFO Report – Raportul Hynek asupra OZN-urilor-, Dell Publishing Co., New York, 1977, cap. 4-9; The UFO Experience, cap. 5-10]

Prima dintre ele, a “luminitelor nocturne“, este si cea mai frecvent mentionată si cea mai putin stranie dintre toate. Acestea pot fi usor asimilate cu corpuri ceresti, meteori etc. si nu sunt considerate propriu-zis OZN-uri. “Luminitele nocturne” cu adevărat ciudate (acelea care rămân “neidentificate”), cele care par manevrate în mod inteligent si nu pot fi considerate nave spatiale, sunt de cele mai multe ori reperate de mai multi martori, printre care ofiteri de politie, piloti, sau operatori ai turnurilor de control.

A doua categorie de OZN-uri o constituie “discurile diurne”, al căror comportament este similar cu al luminitelor de noapte. Aceste discuri sunt asa numitele “farfurii zburătoare” si ele apar în toate relatările incluse în această categorie; ceea ce diferă este forma OZN-ului, care variază de la cilindrică până la circulară. Au u

n aspect metalic si depăsesc capacitatea celor mai sofisticate nave spatiale cunoscute până în prezent. Se afirmă că OZN-urile de gradul doi sunt, ca si “luminitele nocturne”, silentioase, si că pot apărea în grupuri de două sau mai multe.

În a treia categorie întră descrierile “radar-vizuale”, adică reperări de OZN-uri care se fac cu ajutorul radarului (reperările radar fiind si ele susceptibile de diferite erori). Cele mai multe din aceste cazuri au loc noaptea, când sunt reperate simultan de mai multe avioane (uneori trimise special să urmărească OZN-urile deja semnalate), de la distante relativ mici.

În astfel de cazuri, avioanele sunt întotdeauna depăsite de OZN-uri, care uneori se plasează ele în urmărirea avionului si apoi dispar la viteze uluitor de mari (până la 6640 km pe oră si chiar mai mult). Uneori, ca si în întâlnirile de gradul 1 si 2, obiectul pare că se divide (în două sau chiar mai multe părti distincte), iar alteori radarul nici măcar nu înregistrează obiective reperate clar de piloti în timpul zborului. Aceste întâlniri, ca si cele din primele două categorii, durează de la câteva minute până la câteva ore.

Există un număr de cazuri documentate din primele trei categorii, fiecare dintre ele fiind observate de numerosi martori oculari, izolati, credibili si cu experientă. Dr. Hynek notează însă că oricare din aceste cazuri ar putea fi produs de un set de împrejurări său conditii extrem de neobisnuite si nu neapărat de un fenomen total necunoscut.

Dar când se acumulează cazuri bine documentate si toate asemănătoare între ele, posibilitatea ca ele să fie puse pe seama unor conditii naturale exceptionale devine foarte mică (The UFO Experience). Din acest motiv cercetătorii fenomenului se concentrează acum asupra studiului celor mai bine documentate cazuri, comparând dosarele cel mai bine articulate si mai credibile pentru fiecare din ele, si reusind să discearnă astfel caracteristici si structuri comune clare ale manifestărilor OZN.

Reactia emotională a celor care au văzut astfel de obiecte în cadrul întâlnirilor apartinând primelor trei categorii, este una de perplexitate si uimire; ei nu îsi pot explica câtusi de putin comportamentul lor si rămân cu dorinta manifestă de a mai vedea odată obiectul “măcar un pic mai de aproape”. Cazurile în care martorii au încercat un sentiment acut de teamă sunt putine la număr si de cele mai multe ori se referă la piloti care, încercând să urmărească obiectele necunoscute, îsi dădeau seama că au de-a face cu o tehnologie ce depăseste cel mai înalt nivel cunoscut si că respectivele obiecte sunt pilotate clar de cineva. Pe de altă parte, în cazul “întâlnirilor la mică distantă”, reactia “psihică” a persoanelor în cauză este foarte puternică si cu consecinte durabile.

“Întâlnirile de gradul I” sunt cele în care un obiect luminos este văzut de la 150 m sau chiar mai putin, luminozitatea lui fiind atât de puternică, încât luminează si solul de pe raza lui. Ele adesea plutesc la o distantă foarte mică deasupra solului, parcurgând în acest mod distante considerabile, pentru a decola apoi brusc la viteze incredibile, silentios, si mai întotdeauna pe verticală.

Cazurile de “Întâlniri de gradul I“, atât de numeroase si documentate întotdeauna de mai multi martori, sunt atât de asemănătoare între ele, încât cel care le studiază are impresia că este vorba invariabil de acelasi obiect zburător. Trăsătura specifică a “Întâlnirilor de gradul I” este însă aceea că ele au loc mai ales noaptea în zone mai putin locuite si că numărul martorilor oculari nu depăseste în general trei sau patru (în cazurile examinate de Dr. Hynek).

“Întâlnirile de gradul I” întotdeauna intimidează si sunt adesea terifiante, dar ele nu lasă urme vizibile asupra martorilor oculari; acestia sunt de obicei atât de coplesiti de ceea ce văd, încât pierd cu totul din vedere să fotografieze obiectul, în ciuda faptului că uneori au aparat de fotografiat asupra lor. Efectul tipic al acestor întâlniri asupra martorilor oculari este redat de unul dintre ei astfel:

“Vă asigur că oricine a văzut un astfel de obiect de atât de aproape, fie chiar si pentru un singur minut, nu îl mai uită toată viata” (The Hynek Report).

Experienta este atât de neobisnuită, încât cei care o povestesc nu sunt crezuti, ceea ce îi face pe acestia să nu o mai povestească deloc sau să o povestească doar unui cerc restrâns de prieteni, sau de abia peste ani de zile. Este un tip de experientă care este foarte reală pentru cei care au trăit-o, dar incredibilă pentru cei care ascultă relatări despre ea.

O “Întâlnire de gradul I” tipică a avut loc în 1966 si i-a avut drept protagonisti pe doi serifi din Portage County, Ohio. Pe la ora 5 dimineata ei au văzut un obiect “mare cât o casă”ridicându-se cam la 30 m înăltime. Pe măsură ce obiectul se apropia de ei, luminozitatea lui crestea, luminând tot locul dimprejur, oprindu-se deasupra lor. Când a început iar să se miste, politistii l-au urmărit. Aproape de zori, obiectul a mai fost reperat de alti doi politisti, la o înăltime mai mare, după care a dispărut în spatiu printr-o miscare bruscă pe verticală.

Presiunea exercitată din partea Congresului american a obligat comisia însărcinată cu dosarul “Cărtii Albastre” să investigheze în amănuntime acest caz, concluzia trasă fiind aceea că politistii avuseseră de-a face cu o “observare a planetei Venus”.Politistii au fost supusi unei masive campanii de ridiculizare în presă, care a dus la distrugerea familiei unuia dintre ei si la ruinarea sănătătii si carierei sale.

Astfel de tragedii personale în rândurile celor care au experienta“Întâlnirilor de gradul I” sunt atât de obisnuite, încât ele trebuie, sau ar trebui neapărat considerate caracteristice tipic fenomenului OZN.

“Întâlnirile de gradul II” sunt similare celor de gradul I, cu diferenta că obiectele zburătoare lasă urmă pe sol iar efectul psihic asupra privitorului este violent si durabil. Urmele constau în pârjolirea sau uscarea vegetatiei pe suprafata pe care a aterizat obiectul.

Acest tip de întâlnire este deci cu mult mai potrivit pentru investigatia stiintifică, căci în afară de relatările verbale ale fenomenului, mai există si dovezi materiale ale manifestării lui. Cu toate acestea, investigatiile stiintifice sunt aproape inexistente, pe de o parte pentru faptul că celor mai multi cercetători le este teamă să abordeze problema OZN-urilor în general, iar pe de alta pentru că dovezile materiale însăsi ale existentei lor sunt de obicei neconcludente din punct de vedere stiintific sau sunt subiective.

Există un catalog care contine peste 800 de cazuri de acest tip din 24 de tări (The Hynek Report). Dovezile materiale sunt neconcludente pentru că nici o portiune sau bucată de OZN nu a fost autentificată până acum si pentru că urmele lăsate pe sol sunt uneori la fel de greu de explicat ca si întâlnirile însăsi. Aceste urme sunt de cele mai multe ori de formă circulară cu un diametru de 6 până la 9 m si cu o adâncime de 30 cm până la 1 metru; pământul în interior este ars sau deshidratat si se afirmă că portiunea rămâne sterilă timp de unul sau doi ani.Analizele chimice ale solului din aceste suprafete nu au permis nici o concluzie clară cu privire la posibilele cauze ale acestei sterilităti.

“Întâlnirile de gradul II” au loc cel mai frecvent, noaptea, în sectiuni mai putin circulate ale soselelor. Este vorba aproape invariabil de un obiect luminos care aterizează pe câmpul de lângă sosea sau chiar în mijlocul ei, în fata unor masini ale căror motoare sau faruri se opresc sau se sting brusc; pe cei dinăuntru îi cuprinde spaima, ei nerevenindu-si decât odată cu decolarea OZN-ului; după decolare motorul sau farurile masinii (martorului ocular) pot fi din nou actionate, sau îsi revin de la sine.

Cele mai bizare dintre toate rapoartele OZN sunt cele care relatează asa numitele“Întâlniri de gradul III”, pentru că în ele apar si “fiinte vii” asa numitii“ocupanti”, “omuleti”, “humanoizi”sau “creaturi”. Prima reactie la citirea acestor rapoarte este aceea de a imagina “omuleti verzi” si de a considera ca incredibil întregul fenomen, categorisindu-l drept fals sau halucinatie.

Totusi, succesul recentului film american SF, numit chiar cu numele acestei categorii de fenomene OZN, “Întâlnire de gradul III” (pentru care Dr. Hynek a fost consultant tehnic), împreună cu rezultatele sondajelor de opinie din 1974, care demonstrează că 54% din cei care stiu ceva despre OZN-uri cred că ele sunt reale, iar 46% din cei chestionati cred în existenta vietii inteligente pe alte planete, indică gradul din ce în ce mai sporit al acceptării din partea contemporanilor nostri a posibilitătii existentei reale a inteligentei “non umane”. [ J. Allen Hynek si Jactues Vallee; The Edge of Reality: A Progress Report on Unidentified Flying Objects La granita realului. Starea cercetărilor asupra obiectelor zburătoare neidentificate t Henry Regnery Co, Chicago; 1975; pp. 289-290]

Cu alte cuvinte, putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastică a oferit imaginile, “evolutionismul” a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat plauzibilitatea acestor întâlniri extraterestre.

Ceea ce este surprinzător si uluitor în acelasi timp este că asemenea întâlniri au loc încă astăzi, conform mărturiilor multor martori oculari credibili. Deci de importantă capitală este interpretarea care trebuie dată acestor fenomene: să fie vorba într-adevăr de contacte cu “vizitatorii din spatiul cosmic”, sau avem de-a face cu întâlniri de o cu totul altă natură, explicate însă conform cu “spiritul veacului”? Acestea sunt întrebările care îi preocupă pe cercetătorii fenomenului OZN.

Dr. Hynek recunoaste că îi vine greu să admită existenta “Întâlnirilor de gradul III”:

“Dacă nu mi-ar fi teamă că ultragiez integritatea stiintifică, mărturisesc că as fi gata să omit din toată inima acest capitol al cercetărilor referitoare la OZN-uri” (The UFO Experience).

Dar cum scopul Dr. Hynek este acela al obiectivitătii stiintifice, lui îi este imposibil să ignore multitudinea cazurilor atât de bine documentate ale acestui ciudat fenomen. Dintre cele aproape 1250 de cazuri de întâlniri extraterestre la mică distantă descrise de Dr. Jacques Vallee, 750 mentionează aterizarea unei nave spatiale, si mai mult de 300 dintre acestea specifică prezenta “humanoizilor” în interiorul sau în jurul navei; o treime din aceste cazuri sunt documentate de mai multi martori pentru fiecare caz în parte.

Într-unul din cazurile cu “humanoizi” ce a avut loc in noiembrie 1961 în nordul SUA, patru bărbati care se întorceau de la vânătoare au observatprăbusirea unui obiect în flăcări, ce parcă era un avion. Când au ajuns la locul “prăbusirii” toti au văzut un obiect alungit de formă cilindrică înfipt oblic în pământ si cu patru figuri, după toate aparentele omenesti în jurul lui.

Bărbatii s-au deplasat în orasul din apropiere pentru a anunta politia, iar când s-au întors la locul respectiv n-au mai văzut decât niste luminite rosii, obiectul dispărând fără a lăsa nici un fel de urmă, desi terenul era noroios.După ce ofiterul de politie a plecat cuprins de uimire, cei patru au văzut din nou obiectul venind spre sol ca o lumină rosiatică. S-au întors la casele lor cu sentimentul ciudat că a existat o portiune de timp “pierdută” în timpul noptii.

În ziua următoare, unul din cei patru a fost vizitat la lucru de către mai multi indivizi “cu înfătisare oficială”, care i-au pus întrebări despre incident si apoi l-au condus acasă în masina lor, cerându-i să nu dezvăluie nimănui cele întâmplate. Vânătorul a presupus că respectivii erau anchetatori ai Fortelor Aeriene ale SUA care încearcă să escamoteze existenta vreunei “masini secrete”.

Toti cei patru protagonisti ai întâmplării au rămas extrem de marcati de pe urma ei si după sase ani unul dintre ei s-a simtit obligat să povestească totul unui agent al Trezoreriei Statelor Unite (Edge of Reality).

Momentele principale ale acestei relatări sunt tipice pentru multe din seria“Întâlnirilor de gradul III”. Un caz usor diferit îl constituie faimoasa “aterizare” OZN de la Kelly, care a fost investigat în amănuntime, atât de politie si de Fortele Aeriene, cât si de cercetători independenti.

În seara si noaptea de 21 august, 1955, locuitorii unei ferme patru adulti si sapte copii – au avut o întâlnire prelungită cu “umanoizii”.

Fiul cel mare al acestei familii (adolescent) a văzut un obiect zburător “aterizând” în spatele casei. Nu l-a crezut nimeni, însă o oră mai târziu “un omulet” ce emitea o“lumină ciudată” se apropia de casă. Au mai fost văzuti si alti “omuleti” (sau poate aceiasi omuleti care reapăreau). Se apropiau invariabil de casă din directia cea mai întunecoasă, si niciodată când luminile erau aprinse. [Vallee, UFOs în Space – OZN-urile din spatiul cosmic 187-191; Hynek,The UFO Experience – Dosarul OZN – pp. 172-177]

Doctorul Hynek face distinctie clară între “Întâlnirile de gradul III” si cazurile“indivizilor de legătură” (persoanelor care declară că au avut contact cu extraterestii (n. tr)). Aceste persoane “de legătură” au deseori întâlniri cu fiinte extraterestre, primesc adesea de la ele “mesaje” pseudo-religioase privind existenta unor fiinte “superior dezvoltate” de pe alte planete care vor veni curând să “aducă pace pe pământ”.

Astfel de indivizi sunt mai întotdeauna membri ai unor culte religioase iscate de pe urma fenomenelor extraterestre. Pe de altă parte, “Întâlnirile de gradul III”obisnuite sunt foarte asemănătoare celorlalte tipuri de “întâlniri extraterestre”; ele li se întâmplă unor oameni cu ocupatii similare si prezentând un înalt grad de credibilitate, au loc întotdeauna pe neasteptate si produc întotdeauna un soc, fiind atât de incredibile. “Ocupantii” observati în astfel de situatii, sunt văzuti mai întotdeauna (de obicei de la distante foarte mici)culegând mostre de rocă si de sol, cercetând cu interes instalatiile si vehiculele omenesti sau “reparându-si” propriul vehicul de zbor.

Acesti “umanoizi” prezintă caracteristici cu totul neumane: capete foarte mari (care fie nu au ochi deloc fie îi au asezati la mare distantă unul de altul, cu nas foarte mic sau deloc si cu o fantă în loc de gură), picioare foarte subtiri si lipsa gâtului; unii au înăltimea normală a omului, dar altii nu sunt mai înalti de 1 m, ca în cazul Kelly din Hopkinsville. Recent s-a compilat un catalog ce însumează peste 1000 de“Întâlniri de gradul III”. [Hynek, The UFO Experience – Dosarul OZN –, p. 31]

S-au raportat si cazuri în care ocupantii obiectelor zburătoare au “răpit” persoane de la sol, cel mai adesea în scop de “testare”. Credibilitatea celor care au făcut astfel de relatări poate fi cu greu pusă la îndoială. Aproape toate dovezile privitoare la aceste cazuri, (excluzându-i pe indivizii “de legătură”) s-au obtinut cu ajutorul hipnozei regresive; experienta este atât de traumatică pentru martori, încât ei nu si-o mai amintesc decât mai târziu, când ei însisi acceptă să fie hipnotizati si să înteleagă astfel misteriosul “salt peste timp” din urma întâlnirii extraterestre – întâlnire care până la un anumit punct si-o amintesc perfect.

Unul dintre cazurile cele mai cunoscute de “abductie”a avut loc pe 19 Septembrie, 1961, la miezul noptii, lângă localitatea Whitfield din New Hampshire. El a devenit si subiectul cărtii lui John Fuller (The Interrupted Journey – Călătorie întreruptă), publicată într-o formă rezumată în revista Look. În seara în care Barney si Betty Hill se întorceau din vacantă, un OZN ateriza pe sosea exact, în fata masinii lor. De ei s-au apropiat niste “umanoizi” si, ultimul lucru pe care si-l mai amintesc este că, două ore mai târziu s-au trezit la o distantă de 35 de mile de locul respectiv, tot pe sosea.

Această amnezie le procură ambilor soti stări de mare tensiune psihică si disconfort fizic, ceea ce-i făcu in final să recurgă la un psihiatru. În stare de hipnoză ambii au relatat, independent unul de celălalt, că au fost transportati la bordul unei “nave”, unde “umanoizii” i-au supus la diferite analize, luându-le probe de tesut cornos (unghii, piele). Au fost eliberati după două ore, după ce li s-a dat în prealabil sugestia hipnotică de a nu-si aminti nimic din ceea ce li se întâmplase. Ei au relatat această experientă (tot în conditii de hipnoză) într-o stare psihică deosebit de zbuciumată (The UFO Experience).

Un caz similar a avut loc pe 3 Decembrie, 1967 la ora 2:30 dimineata, când un politist din Ashland, statul Nebraska a văzut pe sosea un obiect ce emitea puncte luminoase si care la apropierea lui a decolat. Raportând apoi superiorilor săi prezenta unei “farfurii zburătoare” în zonă, s-a îndreptat spre casă cu o durere de cap îngrozitoare, cu un zgomot asurzitor în urechi si cu urma unei lovituri rosii sub urechea stângă.

Mai târziu s-a descoperit că a existat o perioadă de 20 de minute de care el nu-si mai aminteste nimic; sub stare de hipnoză însă a mărturisit că a pornit în urmărirea OZN-ului, care a aterizat din nou. Ocupantii au îndreptat un fascicul luminos asupra lui si l-au luat la bord, într-un loc plin de pupitre de control si de aparate asemănătoare computerelor. Aceleasi imagini au fost relatate si de un inginer din Franta, in timpul “abductiei” sale care a durat 18 zile.

La prima vedere aceste incidente par pur si simplu de necrezut, produse ale halucinatiei sau ale unei imaginatii bolnave. Dar ele sunt prea numeroase pentru a ne putea îngădui să le tratăm cu usurintă. În măsura în care relatează întâlniri cu aparate de zbor concrete, reale, aceste rapoarte nu sunt desigur foarte convingătoare.

Mai mult, psihanalistii însisi atrag atentia asupra faptului că rezultatele “hipnozei regresive” nu sunt foarte sigure; adesea persoana aflată sub hipnoză nu este capabilă să distingă între experientele reale si “sugestionările” inculcate în subconstientul său, fie de hipnotizor, fie de altcineva, în momentul presupusei “Întâlniri de gradul III”.

Dar chiar dacă aceste experiente nu sunt cu totul “reale” (ca fenomene obiective în spatiu si în timp), faptul însusi că ele au fost “implantate” în mintile oamenilor în proportii atât de masive în anii din urmă este deja semnificativ. Fără îndoială că “ceva” există si în spatele acestor cazuri de “abductie”, iar recent cei care investighează fenomenele OZN au început să caute explicatiile lor în alte directii.

Asemenea experiente, si mai ales “Întâlnirile de gradul III” ale anilor ’70, sunt în mod vizibil legate de fenomenele paranormale sau oculte. Uneori, cu putin înainte de a întâlni OZN-uri, cei care urmează a fi protagonistii lor visează lucruri ciudate, sau aud bătăi în usa în conditiile în care nu se află nimeni în apropiere, sau primesc vizite ciudate după aceea; unii primesc mesaje telepatice de la cei din interiorul OZN-ului.

OZN-urile chiar ajung să dispară si să apară în loc să decoleze si să aterizeze cu viteze mari; alteori au loc “vindecări miraculoase” în prezenta lor sau când cineva este expus la lumina emisă de ei. [Jacques Vallee, The Invisible College, E. P. Dutton, Inc., New York, 1975, pp. 17, 21]

Alteori însă “Întâlnirile de gradul III” au dus si la leucemie, precum si la boli produse de radiatii; adesea efectele produse asupra psihicului sunt tragice: deteriorarea pesonalitătii, dementă, sinucidere. [John A. Keel, UFOs : Operation Trojan Horse – OZN-urile: Operatiunea Calul Troian, G. P. Putnam’s Sons, NewYork, 1970, p. 303]

Sporirea si intensificarea “componentei psihice” a întâlnirilor extraterestre i-a determinat pe cercetători să le asemene pe acestea cu fenomenele oculte, care produc efecte psihice asemănătoare cu cele declansate de aparitia OZN-urilor (The Invisible College).

Multi cercetători au remarcat asemănarea dintre fenomenele OZN sispiritismul secolului al XIX-lea, în care fenomenele psihice se combină cu efecte fizice stranii, “tehnologia” acelora fiind desigur mai primitivă. În general, în anii ’70 a început să dispară distinctia între fenomenele OZN “propriu-zise”, sau “normale”, si diferitele culte OZN, si aceasta datorită faptului că în această decadă omenirea a devenit din ce în ce mai receptivă la practicile oculte.


4. Explicarea fenomenelor OZN

Cea mai recentă carte a Dr. Jacques Vallee despre OZN-uri, The Invisible Collegedezvăluie care sunt opiniile unora dintre cei mai prestigiosi cercetători asupra acestei probleme. Dr. Vallee consideră că ne aflăm astfel “foarte aproape” de o întelegere clară a naturii acestui fenomen.

El observă că ideea existentei unei forme de inteligentă “extraterestră” a devenit la modă, atât printre oamenii de stiintă, cât si în cercurile celor care ghicesc norocul (astrologii zilelor noastre), mai ales ca rezultat

“al setei neostoite de a contacta inteligente superioare care să aducă rezolvarea miraculoasă a tuturor problemelor ce sfâsie si agită biata noastră planetă”.

În mod semnificativ el mai notează că ideea unor vizitatori din spatiul extraterestru a devenit marele mit, sau “superbul neadevăr” al vremurilor noastre.

Totusi credinta în acest mit i se pare o naivitate:

Explicatia aceasta este prea rudimentară; ea nu acoperă diversitatea interactiunilor dintre ocupantii obiectelor zburătoare si pământeni, si nici marea varietate comportamentală a celor dintâi”.

Dr. Hynek notează că, pentru a explica diversitatea efectelor produse de OZN-uri, trebuie să plecăm de la ideea că ele sunt

“un fenomen cu efecte fizice fără îndoială, dar care prezintă si atribute ce tin de sfera psihicului” (The Edge of Reality, p. 259).

Dr. Vallee crede că ele sunt

atât obiecte fizice, cât si instrumente psihice, ale căror proprietăti specifice rămân să fie definite de acum înainte” (The Invisible College, p. 200).

Teoria că OZN-urile nu există de fapt ca obiecte concrete si că ele tin doar de fenomenele psihice sau parafizice a fost înaintată de un număr de cercetători încă de la începutul anilor 1950. Pe parcurs însă ea s-a erodat, pe de o parte datorită proliferării grupurilor de tip sectar ce exaltau ideea originii “extraterestre” a OZN-urilor, si pe de alta datorită chiar explicatiilor oficiale, ce corespundeau perfect marii majorităti a opiniei publice, conform căreia întregul fenomen este pură imaginatie. [Keel, UFOs:Operation Trojan Horse, pp.38,41]

Dar, în prezent, cercetători de mare prestigiu sunt de acord în a considera că, desi OZN-urile prezintă indubitabil caracteristici “fizice”, ele nu pot fi nicidecum socotite “nave spatiale” aflate în posesia cuiva, ci ele tin în mod clar de domeniul parafizic sau ocult.

Într-adevăr, de ce atât de multe OZN-uri aterizează atât de des exact pe mijlocul soselelor? De ce aceste aparate atât de sofisticate si demonstrând o tehnologie atât de “avansată” au nevoie atât de des să fie “reparate”? De ce este nevoie ca ocupantii lor să ia atât de des probe de la sol (pe parcursul unei perioade care însumează deja 25 de ani!) si să “testeze” un număr atât de mare de oameni dacă ele sunt într-adevăr misiuni de recunoastere asa cum pretind “umanoizii” de la bordul lor?

Dr. Vallee se întreabă pe bună dreptate dacă nu cumva ideea cu “vizitatorii din spatiul cosmic” este o pură diversiune, având

“scopul precis de a disimula natura infinit mai complexă a tehnologiei, care mai ales dă amploare acestor fenomene (The Invisible College, p. 28).

El crede că

“de fapt noi nu avem de-a face cu valuri succesive de vizitatori extraterestri; noi ne confruntăm de fapt cu un sistem de control”. “De fapt prin “Întâlnirile de gradul III” se realizează un foarte eficace sistem de control al convingerilor si credintelor individului”. “Fiecare val de OZN-uri are un impact social din ce în ce mai mare. Mase din ce în ce mai largi de tineri sunt atrasi până la fascinatie de problemele cosmosului, de fenomenele psihice si para-psihice, de noi frontiere ale constiintei. Apar mereu pe această temă sumedenii de cărti si articole care modifică în profunzime mentalitătile si întreg spatiul cultural în care trăim”.

Într-o altă carte a sa, Dr. Vallee notează:

“A devenit deja posibilă determinarea a mari segmente ale populatiei să creadă în existenta unor rase supranaturale, în posibilitatea masinilor zburătoare, în pluralitatea lumilor locuibile, si aceasta doar cu ajutorul câtorva scene si imagini atent regizate, ale căror detalii sunt adaptate desigur culturii si superstitiilor existente într-un anumit spatiu geografic la un moment dat” .

[Vallee, Passport to Magonia – Pasaport pentru Magonia, Henry Regnery Co., Chicago, 1969, pp. 150-1]

Există însă unele mici detalii care pot arunca lumină asupra întelesului acestor “scene regizate” si care nu au scăpat cercetătorilor atenti ai fenomenului, mai ales atunci când s-au avut în vedere “Întâlnirile de gradul III” si cele de “contact direct” cu umanoizii; si anume, acestea sunt detalii de o factură profund “absurdă” sau care sunt de un rationament a căror rationalitate nu poate nicicum anula latura lor absurdă (Valle, The Invisible College).

În mod si mai semnificativ, întâlnirile sunt în întregime gratuite, fără vreun scop sau înteles clar.Un psihiatru din statul Pennsylvania a avansat chiar ideea că absurditatea ce caracterizează aproape toate “Întâlnirile de gradul III”, nu este altceva decât o foarte clară tehnică hipnotică.

“Când persoana este tulburată de elemente absurde sau contradictorii, pe care se luptă să le înteleagă, atunci psihicul său este foarte deschis si receptiv la transferul de idei, la vindecări miraculoase, si asa mai departe”.

Dr. Vallee compară această tehnică cu irationalitatea koan-urilor* din budismul zen si remarcă similaritatea dintre întâlnirile extraterestre si diferitele ritualuri oculte de initiere care “predispun mintea” la “nou set de structuri simbolice”. Toate acestea indică în opinia lui trecerea “la o nouă formă de religie”.

[* koan = paradox folosit ca temă de meditatie în zenbudism, cu scopul de a anihila orice recurs al mintii la ratiune si rationalitate si de a forta individul să dobândească instantaneu o iluminare de tip intuitiv – WEBSTER’s New Collegiate Dictionary (n. tr.)]

Întelegem asadar că întâlnirile extraterestre nu sunt altceva decât formele moderne ale unui ocultism vechi de când lumea. Abandonând credinta în Iisus Hristos, omenirea îsi caută acum “mântuitori” în spatiul extraterestru, iar fenomenele în discutie nu fac altceva decât să furnizeze, prin materialitatea lor – OZN-uri, extraterestri -, recuzita externă necesară credibilitătii. Dar în ce constă totusi acest fenomen? Cine să fie cei care “îl regizează” si, mai ales, în ce scop ar face-o?

Răspunsul la cel putin primele două întrebări îl dau oameni de stiintă însisi, desi, neavând competentă în domeniul religios, ei nu sesizează semnificatiile mai profunde ale descoperirilor lor. Unul dintre ei, profesorul Brad Steiger de la Universitatea statului Iowa, care a si scris mai multe cărei în domeniul ce ne interesează, a făcut, după o cercetare amănuntită a documentelor sustinute în “Cartea Albastră”redactată de Fortele Aeriene, următoarea declaratie:

“Avem de-a face aici cu un fenomen parafizic multidimensional, ale cărui rădăcini tin de sfera planetei Pământ”

(Canadian UFO Report, Summer, 1977).

John Keel, care a pornit în cercetările sale asupra OZN-urilor cu mult scepticism si care în materie de religie este un agnostic, scrie:

“În esenta lor, OZN-urile …sunt manifestarea unei lumi pline de duhuri si de fantome, al cărei univers mintal este straniu si aberant; este realitatea unei lumi dominate de iluzie… în care realitatea însăsi este distorsionată de forte stranii, care în mod vădit pot manipula spatiul, timpul si materia fizică – forte care se situează aproape în totalitate dincolo de puterea noastră de întelegere... Aparitiile OZN par a fi pe de-a întregul variatii minore ale fenomenelor demonice vechi de când lumea” (UFOs: Operation Trojan Horse).

Într-o bibliografie recentă a fenomenelor OZN pregătită de Biblioteca Congresului, se notează la prima pagină următoarele:

“Multe dintre rapoartele asupra OZN-urilor, care se publică în prezent în presa de mare audientă la public, relatează incidente care sunt izbitor de asemănătoare fenomenelor de posedare demonică, psihice sau de alt fel, pe care teologii si parapsihologii le cunosc de multă vreme”. [Lynn G. Catoe, UFOs and Related Subjects: An Annotated Bibliography – OZN-urile si alte subiecte înrudite: O bibliografie adnotată -; US Government Printing Office, Washington, D. C. ,1969]

Cei mai multi cercetători ai fenomenului OZN caută de acum explicatia lui în sfera demonologicului si a ocultului.

În câteva studii recente efectuate de cercetători protestanti (evanghelici) toate aceste dovezi sunt unite si sistematizate, iar concluzia care se impune este căfenomenele OZN sunt de origine demonică [Clifordd Wilson si John Weldon, Close Encounters: A Better Explanation, O mai bună explicare a Întâlnirilor Extraterestre, Master Books, San Diego, 1978; Spiritual Counterfeits Project – Revista Dosarului “Falsuri Spirituale”, Berkeley, Calif., Aug. 1977; “UFOs: Is Science-Fiction Coming True?” – Se adevereste literatura stiintifico-fantastică despre OZN-uri?“].

Este adevărat că unele dintre ele s-au dovedit a fi rezultate ale sarlataniei sau halucinatiei, dar acesta nu este nici pe departe cazul tuturor miilor de dosare care s-au acumulat până în prezent asupra fenomenului. Că frauda este de asemenea întâlnită în cadrul sedintelor de spiritism – este foarte adevărat. Dar spiritismul însusi, atunci când este autentic, produce negresit stări “paranormale”, care nu sunt altceva decât rezultate ale actiunilor demonice. La fel stau lucrurile cu fenomenele OZN.

Istoriile de caz din grupa contactului direct cu OZN-urile dezvăluie caracteristici tipice, identice cu cele care se regăsesc în practicile oculte sau demonice. De exemplu, un ofiter de politie din California a văzut primul OZN în iunie, 1966, si de atunci înainte a avut foarte des astfel de întâlniri.

“Devenisem complet obsedat de OZN-uri. Eram convins că ceva absolut măret mi se va întâmpla în curând. Am renuntat la lecturile zilnice din Biblie, nu m-am mai gândit la Dumnezeu, dar în schimb am început să citesc cu înversunare toate cărtile despre OZN-uri care-mi cădeau în mână… Vegheam noptile, asteptând în zadar să mai primesc vreun semn, încercam să comunic mental cu ceea ce eu credeam că sunt fiinte extraterestre, aproape că mă rugam la ei să-mi apară în fată sau să intre într-un fel în legătură cu mine”.

In cele din urmă a cunoscut ce înseamnă o “Întâlnire de gradul III”; o “navă” cam de 24 m în diametru i-a apărut în fată, dar a decolat imediat, lăsându-l perplex si cu expectativa unui moment “măret” dar nimic n-a mai urmat după toate acestea. OZN-urile au încetat să mai apară, iar omul, frustrat în asteptările sale, a început să bea până la atingerea unei stări depresive în care îl încerca din ce în ce mai des gândul sinuciderii. Nu a reusit să iasă din acest iad decât prin convertirea la Hristos.

Cei care însă au intrat în contact nemijlocit cu însisi extraterestrii, au lucruri cu mult mai înfricosătoare de povestit. Ei devin literalmente “posedati” de aceste fiinte care încearcă mai întâi să-i ucidă pe cei care le opun rezistentă. (UFOs: A Better Explanation).

În afară de semnificatia generală a fenomenului OZN, “Întâlnirile de gradul III” mai ales ne obligă să întelegem căscopul lor precis este acela de a însela individul care participă la ele si de a-l împinge, fie spre a căuta noi “contacte” al căror “mesaj” mai apoi să-l popularizeze, fie – si aceasta întotdeauna –spre stări de acută confuzie si dezorientare personală.

Dacă amestecul ciudat de elemente fizice si psihice ce caracterizează fenomenele OZN este si aspectul ce intrigă cel mai mult pe cercetători, rămânând din punctul lor de vedere fără solutie, el este însă cu totul explicabil celor care cunosc textele de spiritualitate ortodoxă si mai cu seamă Vietile Sfintilor.

În interiorul acestei spiritualităti se stie că si demonii dispun de “trupuri fizice”,numai că “materia” din care sunt făcute ele este atât de subtilă, încât nu poate fi sesizată decât de oameni cu “usile spirituale ale perceptiei” deschise, fie prin vointa lui Dumnezeu, ca în cazul sfintilor, fie împotriva ei – în cazul vrăjitorilor sau celor care acceptă să fie mediumi în sedintele de spiritism. Doctrina Ortodoxă despre demoni si îngeri si modul în care este simtită actiunea lor de către oameni a fost sintetizată (printre altii – n. tr. ) de marele episcop si părinte al Bisericii din secolul al XIX-lea Ignatie Breancianinov. [ea este expusă pe larg în cartea The Soul After Death – Sufletul după Moarte -, St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, California, 1979, Din Ignatie Breancianinov stau trad. în lb. rom. extrase în vol. Cuvânt despre moarte, Ed. “Pelerinul Român”, Oradea 1993]

Literatura ortodoxă oferă numeroase exemple de manifestări demonice, care se potrivesc perfect cu scenariul întâlnirilor extraterestre: fiinte si obiecte concrete (adică prezente si contrafaceri demonice) care “apar” si “dispar” brusc, care au întotdeauna menirea de a înspăimânta si semăna confuzie între oameni, ducându-i în final la distrugere. Viata Sfântului Antonie cel Mare si a Sfântului Ciprian al Cartaginei, care mai înainte fusese vrăjitor, sunt pline de astfel de incidente.

Viata Sfântului Martin Milostivul (+397, episcop de Tours, mentionat în Proloage vol. I, 13 feb.) contine un exemplu interesant de actiune demonică care prin puterea ei de a manipula obiecte “fizice” se potriveste perfect cu momente similare din cadrul “Întâlnirilor de gradul III”.

Un anume tânăr Anatolie se face monah lângă Mânăstirea Sfântul Martin, dar din falsă smerenie devine victima înselăciunii diavolesti. I se pare că stă de vorbă cu “îngerii”, iar ca să-l încredinteze de “sfintenia” sa, acesti “îngeri” au promis să-i dăruiască “o mantie strălucitoare din cer” ca semn al “puterii dumnezeiesti” ce se sălăsluia deja în el.

“Deci, într-una din nopti, pe la miezul noptii, se făcu zgomot mare de pasi ce parcă jucau, si de murmure ca de multe voci în schit, iar chilia lui Anatolie se umplu de lumină. Apoi se asternu linistea, iar cel înselat iesi din chilia sa, purtând “straiul cel dumnezeiesc”. Cineva a adus o lumânare si toti fratii au cercetat cu atentie haina. Era peste măsură de moale si de lucioasă, iar culoarea era rosie ca para. Nimeni nu putea spune din ce anume era făcută, însă la vedere si la pipăit părea o haină si nimic mai mult”.

În zori, duhovnicul tânărului Anatolie vrea să-si ia ucenicul pentru a-l duce la Sfântul Martin, ca să se descopere dacă întâmplarea nu era cumva o înselăciune diavolească. De frică, ucenicul refuză, “si când fratii îl traseră cu de-a sila, haina cu pricina se făcu nevăzută din mâinile lor”.

Autorul acestei mărturisiri (care fie a asistat personal la întâmplare, fie a aflat-o de la participantii directi la ea) încheie istoria astfel:

“diavolul nu a putut să-si tină până la capăt înselăciunea, sau să si-o ascundă, când a auzit că va ajunge înaintea fetei Sfântului Martin”.

“Era în puterea Sfântului Martin să recunoască pe diavol în orice chip s-ar fi arătat, fie cu firea sa proprie, fie preschimbat în vreo altă formă a răutătii cu care să-i însele pe oameni” – inclusiv în forma idolilor si chiar în chipul lui Hristos Însusi, îmbrăcat ca Împărat, lumina din jurul trupului său fiind însă rosie (semn că este de la diavolul, după Sfintii Părinti, vezi Filocalia vol. 1-12, trad. Pr. D. Stăniloae – n. tr.)

Deci nu încape nici o îndoială că “farfuriile zburătoare” ale zilelor noastre se încadrează perfect în “tehnologia” diavolească; cu adevărat, nimic altceva nu le-ar putea explica la fel de bine. Astfel, feluritele înselăciuni diavolesti despre care ne avertizează scrierile patristice, s-au adaptat la mitologia contemporană a spatiului cosmic – nimic mai mult.

De exemplu, Anatolie cel din povestirea de mai sus s-ar fi numit “individ de legătură”. Iar scopul “obiectului neidentificat” nu este greu de lămurit. El este acela de a-i impresiona si de a-i umple pe spectatori de un sentiment de teamă în fata “misterului”.In acelasi timp, de a produce “dovada” existentei unor “inteligente superioare” (care se numesc “îngeri”, pentru cei care le cad victime dintre rândurile credinciosilor, sau “extraterestri”, pentru omul ateu contemporan), ale căror mesaje transmise oamenilor să aibă astfel o autoritate care să nu poată fi pusă la îndoială. Vom analiza aceste mesaje în cele ce urmează.

În viata Sfântului Nil de Sorska (cel care în secolul XIV a întemeiat schiturile ca centre de viată monahală în Rusia), se descrie o “răpire” demonică care este aproape identică cu “abductia” extraterestră.

La câtăva vreme după moartea Sfântului Nil locuiau în mănăstirea lui un preot si fiul său.

“Odată, pe când băiatul fusese trimis cu o treabă la cineva, îi apăru deodată în fată un om ciudat care îl apucă de mână si îl duse, ca si când ar fi fost purtat de vânt, în mijlocul unei păduri foarte sălbatice”. Si pe când preotul si monahii se rugau la Sfântul Nil să-i ajute să descopere copilul pierdut, Sfântul veni în ajutorul băiatului si stătu afară, în fata ferestrei la care era asezat copilul; iar când lovi tocul usii cu toiagul ce-l tinea în mână, clădirea se zgudui din temelii si toate duhurile necurate căzură la pământ. Sfântul porunci diavolului să ducă băiatul înapoi de unde îl luase si se făcu nevăzut. Apoi, după oarece strigăte si ceartă între diavoli,“acelasi străin apucă băiatul si-l duse la Schit ca vântul, … asezându-l pe o căpită de fân, după care dispăru”. Când l-au găsit călugării, băiatul le povesti tot ce i se întâmplase, ce văzuse si ce auzise. De atunci încolo umbla foarte smerit, purtând în el parcă o anumită teamă”.

[The Northern Thebaid, -Tebaida nordului – St.Herman – Alaska Brotherhood, 1975, pp. 91-92]

Într-o “răpire” demonică similară din Rusia secolul XIX, un tânăr, blestemat fiind de mama sa, deveni timp de 12 ani sluga unui diavol întruchipat într-un “bunic”, având puterea de a sta nevăzut în mijlocul oamenilor, ajutându-l astfel pe diavol să semene confuzie printre ei. [St. Nilus, The Power of God and Man’s Weakness (in Russian) – Puterea lui Dumnezeu si slăbiciunea omenească (în lb. rusă), St. Sergius’ Lavra, 1908; St. Herman Brotherhood, 1976, pp. 79-98]

În secolele trecute astfel de întâmplări adevărate despre actiunile drăcesti nu uimeau pe nimeni (pentru că omenirea acelor vremuri era constientă de realitatea puterii diavolului – n. tr.). Astăzi însă, unul din semnele crizei spirituale la care asistăm, constă din aceea că omul modern, în pofida “iluminismului” si a “întelepciunii” sale, fiind confruntat din nou cu astfel de experiente nu mai este capabil să si le explice, pentru că a pierdut trăirea vietii duhovnicesti care să-l ajute la aceasta.

Cercetătorii actuali ai fenomenelor extraterestre, în încercarea lor de a explica fenomene care au devenit prea evidente pentru a mai fi ignorate, s-au alăturat cercetătorilor din domeniul psihiatriei si psihologiei, pentru a formula o “teorie unificată”, care să permită analiza globală a acestor fenomene atât psihice, cât si fizice. Dar acesti cercetători nu fac altceva decât să perpetueze metoda modernă “ratională” a gândirii de sorginte luministă pentru a cerceta un domeniu spiritual, nedându-si seama însă că acesta nu poate fi investigat cu mijloacele stiintifice “obiective”, ci exclusiv cu instrumentul credintei.

Lumea fizică este neutră din punct de vedere moral, ea putând fi cunoscută relativ usor în urma observatiei stiintifice; dar lumea nevăzută a spiritului comportă entităti (fiinte) atât ale binelui cât si ale răului, pentru care cercetătorul stiintific nu poate avea instrumente “obiective” de discriminare, decât în conditiile în care el acceptă revelatiile referitoare la ele pe care Adevărul întrupat, adică Iisus Hristos, le-a adus oamenilor.

Astfel, cercetătorii contemporani ai fenomenului extraterestru plasează cărtile Sfintei Scripturi, scrise sub insuflarea Duhului Sfânt, pe acelasi plan cu textele spiritiste de inspiratie demonică, neputând din această cauză distinge între activitătile demonice si cele efectuate de îngeri.

Dar ei acum stiu (după o lungă perioadă în care stiinta a fost dominată de prejudecăti materialiste) că există un domeniu al realului de esentă nefizică ale cărui efecte sunt observabile în fenomenele extraterestre. Dar câtă vreme ei vor persista să abordeze acest domeniu în mod “stiintific”, ei vor continua să fie dusi în eroare, cu aceeasi usurintă cu care este înselat cel mai naiv “individ de legătură”.

Când încearcă să determine cine sau ce se află în spatele fenomenelor extraterestre si care ar putea fi semnificatia lor, acesti cercetători cad pradă, inevitabil, celor mai fanteziste speculatii. Vallee însusi se mărturiseste dezarmat în fala manifestărilor extraterestre, neputând spune dacă ele sunt “un mecanism scăpat de sub control“, o “reuniune solemnă de întelepti” plină de bunăvointă (asa cum ar vrea să ne facă să credem mitul “extraterestru”), sau o “teribilă monstruozitate superumană a cărei simplă contemplare duce orice fiintă omenească în pragul dementei, adică o monstruozitate care este, prin natura ei, demonică. [The Invisible College, p. 206]

O evaluare justă a fenomenelor extraterestre nu poate fi atinsă decât din interiorul revelatiei si al experientei hristice, fiind accesibilă doar crestinului credincios care trăieste real si cu smerenie pe aceste coordonate. Nimeni nu poate afirma că omului îi este dat să “explice” în amănunt si pe de-a întregul lumea nevăzută a îngerilor si a demonilor; dar cunoastem destul prin descoperirile Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii, pentru a fi încredintati de realitatea acestor fiinte spirituale (îngeri si diavoli) si de modul în care trebuie să reactionăm noi la influentele lor, mai ales atunci când trebuie să dejucăm si să învingem înselăciunile diavolesti.

Cercetătorii fenomenelor extraterestre au ajuns la concluzia că ele sunt identice cu fenomenele numite “demonice”; dar numai crestinul – si anume cel ortodox, care este instruit si luminat de 2000 de ani de experientă patristică a luptei cu demonii – este capabil să înteleagă semnificatia adâncă a acestei concluzii.

5. Semnificatia fenomenelor OZN

Care este deci semnificatia fenomenelor extraterestre contemporane? De ce au apărut ele, din punctul de vedere al timpului istoric, tocmai acum? Care este mesajul lor? Ce viitor anuntă ele omenirii?

*

În primul rând, fenomenele extraterestre nu constituie decât unul din multitudinea de evenimente “paranormale” care uluiesc omenirea la ora de fată. Cu doar câtiva ani în urmă, cei mai multi le-ar fi considerat “minuni” de domeniul fanteziei. Dr. Vallee, în cartea sa Colegiul invizibil se exprimă astfel:

“Observăm în mediul nostru înconjurător evenimente neobisnuite si neasteptate ce se numără cu miile”. Ele produc “o mutatie generală în structurile de credintă religioasă ale oamenilor, în întreaga lor mentalitate privitoare la conceptul de invizibil”.

“Se întâmplă ceva ciudat cu constiinta oamenilor zilelor noastre”; “aceeasi putere sau fortă care a marcat rasa umană în trecut se manifestă din nou asupra ei în prezent”.

În limbaj crestin, aceasta înseamnă că avem de-a face cu o nouă dezlăntuire demonică asupra omenirii. În viziunea apocaliptică crestină (a se vedea sfârsitul cărtii), se stie de existenta unui timp (pe care tocmai îl trăim) în care puterea ce tine în frâu cele mai de pe urmă si cele mai sălbatice manifestări demonice pe pământ nu se va mai manifesta la un moment dat (II Tes. 2,7).

Disparitia modurilor de guvernare si a ordinii publice bazate pe conceptia crestin-ortodoxă asupra lumii, întruchipată de persoana regelui, domnului crestin-ortodox sau împăratului, este deja de multă vreme un fapt istoric.

Viziunea crestin-ortodoxă asupra lumii nu mai există ca un tot organic nealterat, căci Satan a fost “dezlegat din închisoarea lui” în care a fost tinut închis prin harul Bisericii lui Hristos. El a iesit acum, “să amăgească neamurile” (Apoc. 20, 7-8), spre a le pregăti pentru închinarea la Antihrist spre sfârsitul vremurilor.

Poate că niciodată de la începuturile Crestinismului încoace puterile demonice nu s-au manifestat într-un număr atât de mare si atât de pe fată ca în zilele noastre. Teoria “vizitatorilor din spatiul extraterestru” nu este decât unul din multele pretexte pe care le folosesc aceste puteri pentru a disemina si a acredita ideea existentei unor “fiinte superioare” care îsi vor asuma responsabilitatea destinului omenirii.

În al doilea rând, OZN-urile nu sunt altceva decât tehnici mediumistice de ultimă oră, prin care diavolul îsi câstigă aderenti pentru sfera lui ocultă. Ele sunt un semn teribil al marii susceptibilităti a omului contemporan la influentele demonice, asa cum nu s-a mai întâmplat niciodată în era crestină. În secolul trecut de exemplu, era de obicei necesară participarea la sedinte de spiritism pentru a intra în contact cu demonii, pe când astăzi privirea cerului este suficientă în acest scop (este adevărat, de preferintă noaptea).

Omenirea a pierdut în prezent si ultima rămăsită a unei viziuni crestine asupra existentei, plasându-se acum în mod pasiv la dispozitia multiplelor “puteri” coborâtoare din văzduh. Recentul film Întâlnire de gradul III este o dezvăluire socantă despre cât de superstitios a putut deveni omul contemporan, omul asa-zis “eliberat” de sub imperiul credintei crestine “obscurantiste”; acest om este gata într-o clipă să creadă, fără să pună nimic la îndoială, orice “experientă” neobisnuită, indiferent unde l-ar duce ea, fără să-ti treacă prin cap măcar că are de-a face cu grosolane contrafaceri diavolesti.

Doua alte recent descoperite fenomene “paranormale” demonstrează cu câtă îndrăzneala demonii se folosesc de mijloace fizice (in particular, aparate tehnice moderne) pentru a intra în contact cu oamenii.

  1. Un cercetător leton (acum urmat de altii) a descoperit fenomenul vocilor misterioase care apar inexplicabil pe benzilor aparatelor de înregistrare, chiar si atunci când înregistrările se realizează în conditii de laborator într-o atmosferă epurată de orice zgomot, efectul lor fiind foarte apropiat cu cel al sedintelor de spiritism. Prezenta unui mediu sau a unui “psihic” în cameră favorizează acest fenomen (Konstantin Raudive, Breakthrough: An Amazing Experiment in Electronic Comunication with the Dead – Bresă către lumea nevăzută: O experientă uluitoare de comunicare electronică cu mortii, Taplinger Publishing Co., New York, 1971).
  2. Se presupune ca deseori, liniile telefonice au fost folosite de “extraterestri” cu voci metalice pentru a intra in contact cu “indivizii de legătură”, cât si cu cercetători ai fenomenelor extraterestre. In ultimii ani însă s-au raportat si cazuri în care la telefon au fost auzite si voci ale persoanelor decedate. Nu se poate nega, după cum declară însusi reporterul acestui fenomen, că “diavolii cei de demult se află acum din nou printre noi”, într-o măsură nemaiîntâlnită în trecut (Keel, OZN-urile: Operatiunea Calul Troian, p. 308)

În al treilea rând, “mesajul” adus de OZN-uri este de natură să pregătească lumea pentru aparitia lui Antihrist; “mântuitorul” omenirii apostaziate soseste pentru a stăpâni lumea. Poate că vor sosi chiar din văzduh, pentru a imita mai bine venirea Mântuitorului (Matei 24,30; Fapte 1,11).Sau poate că “vizitatorii extraterestri” vor ateriza în locuri publice pentru a declansa o închinare “cosmică” în fata stăpânului lor. Sau poate că “focul pogorât din cer” (Apoc. 13,13) nu va fi decât o parte a marelui spectacol demonic rezervat vremilor din urmă. Oricum, mesajul adresat omenirii zilelor noastre acesta este:“mântuirea asteptati-o nu de la Adevărul crestin aflat prin descoperire dumnezeiască si nu de la credinta în Dumnezeu Cel nevăzut, ci de la vehiculele din spatiu”.

Este unul din marile semne al vremilor de pe urmă acesta: … si spaime si semne mari din cer vor fi (Luca 21,11). Nu mai departe decât acum o sută de ani, Episcopul Ignatie Briancianinov nota în cartea sa Despre semne si minuni:

“…cu câtă aviditate caută crestinii nostri să vadă minuni, sau chiar să facă ei însisi minuni! Această căutare nu dă altceva la iveală decât înselăciunea de sine, care se naste din buna părere de sine si din slava desartă, si care se sălăsluieste în suflet punând stăpânire pe el”.

“Adevăratii făcători de minuni aproape că au dispărut, dar oamenii sunt mai setosi de minuni ca niciodată. Ne apropiem de timpurile când calea va fi larg deschisă pentru o multime de false minuni mari si grozave, care să ducă la pierzare nenorocita întelepciune cea după trup, care se va lăsa atrasă si înselată de ele”.

Iată în această carte si câteva rânduri pentru cercetătorii fenomenului extraterestru:

“Antihrist va face mai cu seamă minuni în văzduh, adică acolo unde îsi are satan împărătia. Minunile vor izbi cel mai tare simtul văzului, pe care îl vor fermeca si însela. Sfântul Ioan Teologul, văzând în duh semnele ce au să fie înaintea sfârsitului lumii, afirma că Antihrist va face semne mari încât si foc să pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor (Apoc. 13,13). Sfânta Scriptură indică această minune ca fiind cea mai mare dintre minunile lui Antihrist, iar locul aparitiei ei este văzduhul. Va fi un spectacol splendid si înfricosător”.

Sfântul Simeon Noul Teolog spune si el:

“cel care se nevoieste cu rugăciunea, să nu privească des în văzduh, căci într-acolo se află sălasul duhurilor rele, care lucrează mari si felurite înselăciuni”

(Philokalia, “The Three Forms of Heedfulness” – “Cele trei feluri de pază”).

“Oamenii nu vor întelege că minunile lui Antihrist nu au în ele nici un fel de notiune de bine sau scop rational, nici un înteles clar, că sunt străine de adevăr si pline de minciună, de toată sălbăticia si răutatea, că sunt scamatorie goală menită să uluiască si să lase cu gura căscată, mai ales pentru a-i da pradă uitării ca să-i poată însela, seduce si fascina cu efecte spectaculoase, găunoase si prostesti”.

“Toate înselăciunile diavolesti au în comun aceea că, dacă li se dă cea mai mică atentie, ele devin periculoase; această mică atentie, chiar dacă este lipsită de simpatie pentru ceea ce se vede, poate să ducă pe omul respectiv în ispită si poate să lase asupra lui o influentă rea”.

Mii de indivizi care au intrat “în legătură” cu OZN-uri sau care au fost pur si simplu martori oculari, au simtit pe pielea lor efectul acestui înfricosător adevăr; iar dintre acei care s-au lăsat coplesiti de acest fenomen, putini au scăpat. Chiar cercetătorii care nu-si afirmă nici o apartenentă religioasă avertizează în termenii cei mai categorici opinia publică împotriva acestui pericol.

John Keel, de exemplu, spune:

“Să nu tratăm cu usurintă fenomenul extraterestru; a te juca cu el este ca si cum te-ai juca cu magia neagră. Acest fenomen îi seduce mai ales pe cei neurotici, pe creduli si pe imaturi.El poate duce la schizofrenie paranoică, la demonomanie si chiar la sinucidere – după cum s-a si întâmplat într-un număr de cazuri. Cea mai usoară curiozitate la adresa fenomenelor extraterestre se poate transforma într-o obsesie distructivă. Din această cauză recomand energic părintilor să le interzică aceste preocupări copiilor lor. Educatorii si alte categorii de adulti să nu încurajeze astfel de interese la adolescenti”

(OZN – Operatiunea Calul Troian).

Într-un alt loc, Episcopul Ignatie Briancianinov însemna groaznica viziune a unui modest fierar rus dintr-un sat de lângă Petersburg, care a avut loc în zorii epocii noastre marcate de necredintă si de revolutii (1817):

“el văzu odată, în plină amiază, multime de diavoli în chip omenesc sezând pe crengile copacilor din pădure, îmbrăcati în haine ciudate, cu tichii ascutite, care cântau acompaniati de instrumente parcă vrăjitoresti, un cântec plin de groază: “Vremea noastră a sosit, facă-se voia noastră!”.

Noi trăim la capătul acestei perioade înspăimântătoare de triumf demonic în care “umanoizi” sinistri (noile întruchipări diavolesti) se arată la mii de oameni si pun stăpânire, prin aparitiile lor absurde, pe sufletele acelora de care harul lui Dumnezeu s-a îndepărtat. Fenomenele extraterestre sunt pentru crestinii ortodocsi un semn că trebuie să calce cu mult mai multă hotărâre, trezvie si băgare de seamă pe calea mântuirii, cunoscând că putem fi ispititi si înselati nu doar de religiile mincinoase, ci si de fenomene fizice care uluiesc privirea.

În secolele de demult, crestinii erau mai circumspecti cu privire la fenomenele noi si străine, cunoscând dinainte înselăciunile diavolilor; dar în epoca noastră, a “luminilor”,curiozitatea celor mai multi este atâtată de ele, oamenii urmărindu-le chiar cu pasiune, pentru că ei cred că diavolul este un personaj imaginar, de basm.

Cunoasterea exactă a naturii fenomenului extraterestru poate să-i impulsioneze pe crestinii ortodocsi să trăiască o viată duhovnicească mai constientă si mai constientizată, care să le permită o viziune ortodoxă mai generalizată asupra lumii, astfel încât ei să nu cadă pradă cu atâta usurintă ideilor si modelor la ordinea zilei.

Crestinul ortodox constient trăieste fără putintă de tăgadă într-o lume căzută. Toată natura înconjurătoare este străină si înstrăinată de paradisul pe care el îl caută si pe care se luptă să-l obtină. El este parte a unei umanităti în suferintă, urmasă a întâiului om, Adam, care, întreagă, are nevoie să fie mântuită prin răscumpărarea dăruită liber tuturor de Fiul lui Dumnezeu, prin Jertfa Sa mântuitoare de pe Cruce.

Crestinul Ortodox stie că pentru persoana umană nu există nici un fel de “evolutie” spre forme “superioare”, si el nici nu are motive să creadă că există “fiinte evoluate” pe alte planete; el în schimb stie că există într-adevăr în univers si alte “inteligente avansate” în afară de el. Acestea sunt de două feluri: îngeri si diavoli. Efortul său este acela de a fi în comuniune cu “îngerii”, care îi slujesc lui Dumnezeu si de a refuza orice contact cu “duhurile rele” care L-au respins pe Dumnezeu (adică diavolii), iar acum se luptă, din invidie si răutate, să-l ducă si pe om la pierzare.

El stie că omul, din cauza iubirii de sine si a slăbiciunii sale, înclină cu usurintă spre greseală, crezând în “basme”, care promit contacte cu “stări de existentă superioare” si cu “fiinte evoluate”, fără efortul unei vietuiri crestine – de fapt care promit tocmai această scutire sau eliberare de orice efort ascetic.Mai departe, el nu se va baza doar pe capacitatea sa de a dejuca înselăciunile demonilor, ci se va tine strâns si cu hotărâre de rânduielile Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Părinti, pe care i le pune la îndemână Biserica lui Hristos spre a-si salva viata.

Un astfel de crestin ortodox are, asadar, posibilitatea să reziste înselăciunilor religiei viitorului, care nu este altceva decât religia lui Antihrist, în orice formă i s-ar prezenta ea. Restul omenirii, cu exceptia unei minuni dumnezeiesti, nu poate decât să fie pierdută”.

Din: “ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI”

OZN-urile, prieten, pericol sau plăsmuire?

Câteva personalităţi din domeniul cercetării fenomenului OZN care susţin că OZN-urile sunt manifestări ocultice şi/sau demonice


Un fapt regretabil este că cei mai mulţi cercetători OZN nu au înţeles încă adevărata natură a OZN-urilor şi problemele pe care acestea le ridică. Teoria spiritistă, explicaţia cea mai logică, este respinsă fie din cauza unei părtinitoare vederi materialiste preconcepute, scepticismului sau atrăgătoarei speranţe a unui autentic contact cu forme avansate de viaţă extraterestră.

Spre exemplu, munca de iniţiere a lui John Keel, a dr.Jacques Vallee şi a altora, a fost adesea ignorată de către serioşi cercetători OZN. Referitor la propria lui lucrare, Vallee se plânge spunând: „faptul că nimic din acest material nu a fost vreodată serios examinat…este stupefiant….Ceea ce publicul află despre fenomen provine de la micile porţiuni de realitate ce au fost preselectate de adepţi pentru a promova un sprijin entuziast al teoriei extraterestre”1

Trebuie de asemenea menţionat că un număr destul de mare de cercetători iniţial devotaţi ipotezei extraterestre, s-au convins de dovada că OZN-urile au o natură supranaturală sau ocultică.2 De exemplu, Raymond Fowler autorul a cinci cărţi despre OZN-uri, mărturiseşte. „Am privit cu ruşine cum un număr de respectaţi cercetători OZN au trecut de la interpretarea fizică la ceaparapsihologică a bizarului fenomen OZN…Acum şi eu sunt forţat să reexaminez fenomenul OZN în lumina evidentei lui naturi supranaturale”.3

O autoritate ca dr.Vallee a concluzionat:

Avem de-a face cu un nivel de conştienţă încă nedescoperit, independent de om dar îndeaproape legat de pământ…Nu mai cred deloc că OZN-urile sunt pur şi simplu nişte nave spaţiale ale vreunei rase de vizitatori extratereştri. Ideea este prea simplistă ca să explice înfăţişarea lor, frecvenţa manifestărilor lor în toată istoria cunoscută şi forma informaţiei schimbate cu ei în timpul contactului.4

În continuare vom prezenta o listă cu proeminenţi cercetători care au concluzionat că OZN-urile reprezintă un fenomen ocultic şi/sau demonic.

Lynn E.Catoe. În 1969 tipografia guvernului Statelor Unite o lansat pentru Biroul de Cercetare Ştiinţifică a Forţelor Aeriene a S.U.A. o publicaţie întocmită de Biblioteca Congresului intitulată OZN-urile şi Subiectele Asociate cu Ele: O Bibliografie Adnotată (UFOs and Related Subjects: An Annotated Bibliography). Înşiruind peste 1600 de cărţi şi de articole, ea a fost cea mai cuprinzătoare bibliografie a vremii. Bibliograful ei principal a fost Lynn Catoe. Studierea de către ea a literaturii a necesitat doi ani pentru a citi mii de cărţi, articole şi publicaţii în vederea pregătirii volumului de peste 400 de pagini. În prefaţa lui, ea observa următoarele:

O mare parte a literaturii OZN disponibile este strâns legată de misticism şi metafizică. Se adresează unor subiecte ca, telepatia mintală, scrierea automată (în transă – n.tr.) şi vorbeşte despre fiinţe invizibile şi despre un fenomen asemănător cu arătările de stafii („poltergeist”) şi „posesiunea”. Multe din rapoartele OZN care sunt astăzi publicate în presa populară relatează presupuse incidente care sunt izbitor de asemănătoare posesiunii demonice şi spiritismului…5

Dr.Pierre Guerin. Dr. Guerin este un eminent om de ştiinţă asociat Consiliului Naţional Francez pentru Cercetare Ştiinţifică. După examinarea şi discreditarea oricărei speranţe a ipotezei extraterestre şi respingând ca neplauzibile teoriile umane (şi psihologice), el concluzionează spunând: „Comportamentul OZN-urilor este mult mai înrudit cu magia decât cu fizica pe care o cunoaştem”.6După aceea el subliniază că, „Ozenauţii moderni şi demonii din trecut sunt probabil identici”.7 Deşi e rar ca vreun savant şi expert OZN de statura lui Guerin să fie dispus să admită că legătura demonologică are relevanţă pentru subiectul OZN, vederile sale materialiste se impun atunci când el conchide că manifestările supranaturale ale OZN-urilor sunt o consecinţă a propriei lor „supertehnologii”.8 Cu toate acestea chiar şi Guerin crede că „ceea ce-i foarte cert este că fenomenul este activ aici pe planeta noastră şi activează ca şistăpân, al ei”.9

John A.Keel. John A.Keel este considerat de unii ca fiind printre cei mai informaţi oameni din lume despre OZN-uri. Timp de zeci de ani a făcut cercetări pe teren printre oamenii care au avut tot felul de întâlniri cu OZN-urile, dar în special printre aceia care au avut contacte apropiate. El cunoaşte domeniul mai bine decât mulţi şi a scris numeroase cărţi asupra subiectului, printre care se includ de acum faimoasa, OZN-urile: Operaţiunea Calul Troian, cât şi Profeţiile Omului-Molie (The Mothman Prophecies), Cel de-al Optulea Turn şi Bântuita noastră Planetă. Aceste cărţi ale lui, precum şi altele sunt un filon preţios de documentaţie ce dezvăluie natura demonică/ocultică a fenomenului OZN. După studierea literaturii demonologiei, el observă: „Manifestările şi întâmplările descrise în această literatură impunătoare sunt similare dacă nu cu desăvârşire identice fenomenului OZN”.10 Putem rezuma cercetările lui Keel cu această afirmaţie făcută de el. „Manifestările OZN par să fie în mare doar minore variaţii ale străvechiului fenomen demonic”.11 De aceea, un alt veteran al cercetării OZN, Trevor James face această observaţie: „O cunoaştere vastă a ştiinţei ocultului…este indispensabilă investigării OZN-urilor”.12 În cuvintele sociologilor Stupple şi McNeece, „studiile cultelor farfuriilor zburătoare ne arată în repetate rânduri că acestea sunt parte a mai marii lumii a ocultului”.13

Jacques Vallee. Dr.Vallee este de asemenea considerat de mulţi ca fiind printre cei mai de seamă investigatori ai fenomenului OZN, din lume, fiind autorul a opt cărţi asupra subiectului. În cea de-a treia sa carte, Paşaport pentru Magonia, el descrie 923 de aterizări ce au avut loc între 1868 şi 1968. Din nou descoperim referinţe la o mare varietate de fenomene ocultice iar natura demonică a OZN-urilor este evidentă la toate. În Mesageri ai Amăgirii el observa că, „poate fi făcută o impresionantă paralelă între ocupanţii OZN-urilor şi concepţiile populare despre demoni”14, şi că OZN-urile pot „proiecta imagini sau scene plăsmuite (false) destinate să ne schimbe sistemele noastre de crezuri”.15 În Colegiul Invizibil el susţine că sursa puterii din spatele OZN-urilor constituie o puternică forţă mondiala care a influenţat de-a lungul istoriei modelarea crezurilor oamenilor. „Credinţa oamenilor… este controlată şi condiţionată”, „Conceptele oamenilor sunt rearanjate” noi îndreptându-ne spre „o masivă schimbare a atitudinilor oamenilor faţă de puterile paranormale şi viaţa extraterestră”.16

În cartea Confrontations, el scoate în evidenţă:

„Examinarea medicală” la care se spune că sunt supuşi cei ce sunt răpiţi la bordul OZN-urilor, este adesea însoţită de acte sexuale sadice ce ne aduc aminte de descrierile medievale ale întâlnirilor cu demoni. Acestea nu ar avea nici un sens într-un sofisticat cadru tehnic sau biologic. Orice fiinţă inteligentă echipată cu minunile ştiinţifice pe care le posedă OZN-urile ar putea să atingă oricare dintre acele pretinse obiective ştiinţifice într-un timp mai scurt şi cu riscuri mai puţine.17

Citând vasta lucrare a lui Bertrand Meheust (Science-Fiction et Soucoupes Volantes – Paris, 1978; Soucoupes Volantes et Folklore – Paris, 1985), Vallee revelează că „simbolurile observate de contactaţi sunt identice celor din ritualul de iniţiere sau voiajului astral care se găsesc in tradiţiile (ocultice) ale fiecărei culturi”.18 Astfel că ,”descrierile de răpiri (la bordul OZN-urilor – n.tr.) sunt identice ritualurilor de iniţiere în ocult”.19 Mai continuă spunând că, „ocupanţii de astăzi ai OZN-urilor aparţin aceleiaşi clase de manifestări ca şi entităţile (oculte) descrise în secolele trecute…”20 Într-un alt loc el observă că în lumina profundului lor efect asupra noastră, noi suntem aparent neputincioşi în a-l preveni, încât la urma urmei, „nu contează de unde vin”.21

Ivar Mackay. E.A.I.Mackay este fost preşedinte al respectabilei Asociaţii Britanice pentru Cercetarea OZN, petrecându-şi jumătate din viaţă cercetând ocultul şi parapsihologia. La examinarea fiinţelor ce se găsesc în ocultism el face observaţii cu privire la natura lor paralelă cu entităţile asociate fenomenului OZN:

În plus, dacă cineva compară cele trei grupe ale ocultului cu cele trei clase de entităţi OZN, cu caracteristicile lor, este foarte surprinzător cât de complementare pot să pară, nu doar prin înfăţişarea, activităţile şi felul lor de comportament ci şi prin felul de reacţie mintală şi îndeosebi emoţională care s-a remarcat în cazul contactului.22

Un studiu din două părţi efectuat de el intitulat „OZN-urile şi Ocultul” descrie un număr mare de similarităţi dintre OZN-uri şi fenomenele ocultice, studiu care este inspirat în cea mai mare parte din apariţiile OZN, fară contactaţi. Multe din corelările evidenţiate se găsesc şi în literatura mediumismului şi a şedinţelor de spiritism.23

Kenneth Ring şi alţii. Experienţele OZN se aseamănă multor experienţe ale ocultismului, cum ar fi călătoria astrală sau chiar rudenia ei, „Near Death Experience” („Experienţă Aproape de Moarte”). În cartea noastră, Adevărul despre viaţa de apoi, am documentat natura tipic ocultă a Experienţelor Aproape de Moarte.

În Jurnalul Analizelor OZN, Vol.2, din 1990 cercetătorii „experienţelor aproape de moarte”, Kenneth Ring şi Christopher J.Rosing de la Departamentul de Psihologie al Universităţii Connecticut, sugerează că experienţele OZN (UFOE) şi „experienţele aproape de moarte” (NDE) sunt în multe feluri „echivalente din punct de vedere funcţional”.24 De exemplu, aceştia afirmă că indivizii care experimentează întâlniri cu OZN-urile sau au experienţe aproape de moarte ca şi adulţi, au devenit adesea sensibili faţă de realităţile lumii ocultului încă de pe vremea când erau copii.25 Cei doi mai observă că, „fie în urma unei experienţe OZN sau experienţe aproape de moarte există puternice şi profunde schimbări fizice şi psihice”.26 Printre consecinţele obişnuite experimentate în ambele categorii (UFO sau NDE) se numără creşterea curenţilor de energie din corp, expansiunea minţii, inundarea cu informaţie şi puterile psihice.27 Ei concluzionează spunând că, în mod vizibil „schimbările psiho-fizice raportate în asociere cu UFO-urile sau NDE (deci, experienţele Near Death), reflectează unele schimbări psihobiologice” şi indică ocultica energie kundalini ca fiind posibila şi probabila explicaţie. Adică, „activarea energiei kundalini este mult mai probabil…să fie raportată după participarea în vreuna din experienţe, fie că e vorba de NDE sau UFO (respectiv, OZN)”.28

Participanţii atât în experienţe OZN cât şi în experienţe NDE confirmă că acestea sunt parte integrantă a unei dramatice transformări evolutive a New Age-ului ce are loc acum în umanitate: „…aceste experienţe reflectă un plan bine orientat…ele sunt parte a unui accelerat curent evolutiv care propulsează rasa umană înspre o superioară conştiinţă (ocultică) şi o exacerbată spiritualitate”.29

Aceşti autori conchid cu următoarele:

Ceea ce ne-a surprins cel mai mult a fost similaritatea indiscutabilă dintre cele două grupuri experimentale, ale participanţilor în experienţe OZN şi experienţe ND (Aproape de Moarte)…. Ar trebui să ne gândim că în ciuda diferenţelor în natura acestor experienţe, acestea ar putea să aibe o sursă comună care să le stea la bază – oricare ar fi aceasta.30

Nimeni nu poate nega că şi mulţi cercetători necreştini au concluzionat că fenomenul OZN este ocultic. Iar dacă este suficient de clar că lumea ocultului este o lucrare a biblicului Satan şi a demonilor lui, atunci este logic să concluzionăm şi noi că OZN-urile constituie un fenomen demonic care are o agendă ascunsă.31

Impactul OZN-urilor asupra omenirii

Puţini înţeleg impactul colectiv pe care OZN-urile îl au nu doar asupra Americii ci asupra lumii întregi. De exemplu, la puţin timp după ce în 1947 au început primele apariţii moderne de OZN-uri, s-au făcut programe de televiziune care să popularizeze OZN-urile, extratereştrii, călătoriile interstelare, etc. Printre zecile de seriale de televiziune celebre se pot număra, „Aventurile lui Superman”, „Zona Crepusculară”, „Marţianul meu Favorit”, „Star Trek”, „Morky şi Mindy”, „Buck Rogers”, „Alien Nation”, şi altele.

Chiar şi în desenele animate (de exemplu, „Stăpânii Universului”, „Captain Planet şI Planetarii”, etc.), temele spaţiului extraterestru şi ale contactului cu viaţa extraterestră au produs fascinaţia a milioane de copii din întreaga lume.

Luaţi în considerare generaţia de dinainte de primele observaţii de OZN-uri, din perioada dintre 1920 şi 1947. În această perioadă existau mai puţin de o duzină de filme ştiinţifico-fantastice având ca teme OZN-urile şi extratereştrii. Însă, începând din 1950 şi până în 1980, s-au produs mai bine de peste 100 de astfel de filme. Printre acestea se numără cunoscutele, „Ziua în care Pământul s-a oprit”, „Războiul Lumilor”, „Odiseea Spaţială, 2001”, „Sindromul Andromeda”, „Războiul Stelelor”, „Întâlnire de gradul III”, „Alien”, „ET, Extraterestrul” şi „Cocoon”.

Această fascinaţie socială faţă de temele extraterestre, este unul din motivele pentru care astrofizicianul francez Dr.Jacques Vallee, unul dintre cercetătorii OZN cei mai recunoscuţi din lume, afirmă: „În ultimii 20 de ani (extraterestrul sau marţianul) şi-a atras atât de multă popularitate, încât am ajuns să credem că el se află de fapt printre noi…”32

Autorul devenit celebru, Whitley Strieber, care a avut parte personal de înspăimântătoare contacte cu presupuse entităţi OZN, afirmă că aceste fiinţe ciudate şi înfricoşătoare „au deja un uriaş impact, deşi în mare parte ascuns, asupra societăţii noastre, iar prezenţa lor ar trebui tratată cu cea mai mare seriozitate”.33 Chiar dr.Vallee se referă la OZN-uri ca fiind „un fenomen bizar, seducător şi adesea înspăimântător raportat de mulţi martori sub forma unui contact cu o formă extraterestră de inteligenţă”.34

Orice s-ar fi concluzionat astăzi privitor la OZN-uri, marea majoritate a omenirii a auzit de ele. Dar ceea ce n-au auzit cei mai mulţi oameni este că ele sunt periculoase. Literatura OZN serioasă este presărată de cazuri de urmări/consecinţe fizice, psihice şi spirituale rezultate în urma contactului cu OZN-uri, fie că acest contact a fost dorit sau nu. Deşi nu este un tot atât de bine cunoscut fapt, realitatea indică că unii oameni au şi murit în urma contactului cu OZN-uri şi cu pretinşi lor ocupanţi.

Expertul în OZN-uri, dr.Jacques Vallee face de asemenea următoarea observaţie: „Experienţa unei întâlniri (contact îndeaproape -n.tr.) cu un OZN este un zdrobitor şoc fizic şi mintal. Trauma are efecte care depăşesc cu mult ceea ce martorul îşi aminteşte conştient. Noi feluri de comportament sunt condiţionate şi noi feluri de crezuri sunt promovate. Consecinţele sociale, politice şi religioase ale experienţei sunt enorme dacă sunt calculate, nu doar în zilele şi săptămânile ce urmează observaţiei ci în viaţa unei întregi generaţii”.35

Sunt observaţiile şi experienţele OZN frecvente? Doar examinând istoria fenomenului începând cu 1947, documentele recent dezvăluite prin Decretul Libertăţii Informaţiei şi publicaţiile unor proeminente organizaţii civile din 20 de ţări din toată lumea, putem începe să percepem ceva din magnitudinea fenomenului. Ne vine greu să credem că organizaţii ca CIA, Departamentul de Stat, Agenţia Naţională de Securitate, FBI, Armata, Marina, Aviaţia şi Contraspionajul (DIA), ar irosi zeci de ani şi uriaşe resurse pentru studierea unui fenomen inexistent.

Combinaţia de observaţii, de întâlniri de gradul III, de presupuse răpiri şi alte fenomene de contact sunt mai mult decât semnificative, în special în lumina dorinţei moderne de contact cu entităţi extrem de evoluate şi avansate dar chipurile, binevoitoare, care se presupun că pot salva planeta noastră de la distrugere.

Şi într-adevăr, există actualmente în întreaga lume o speranţă şi o căutare după contactul cu viaţa extraterestră. Chiar şi în comunitatea oamenilor de ştiinţă se desfăşoară un proiect vast de descoperire a vieţii extraterestre sub denumirea de SETI – The Search for Extraterrestrial Intelligence. Cel puţin 6 iniţiative ştiinţifice s-au materializat prin încercarea de a „asculta” comunicaţiile extraterestre cu scopul de a lua legătura cu civilizaţiile cărora le aparţin. De fapt, „în 27 de ani de cercetare, s-au efectuat 48 de ascultări de către 7 ţări, cu precădere a undelor radio” care reprezintă zeci de mii de ore de observaţie.36Pe data de 12 Octombrie 1992, pentru a sărbători cinci sute de ani de la descoperirea Americii de către Columb, NASA, Agenţia Spaţială Americană a început cea mai mare căutare cu radio-telescopul a vieţii extraterestre, din istorie. „În doar primele 60 de secunde, NASA va investiga mai mult decât în toate căutările precedente luate la un loc”.37

OZN-urile sunt o realitate nu un mit. Căutarea noastră de semne ale vieţii inteligente în Univers, nu este o fantezie. Un mit şi o fantezie este însă ideea că evoluţia umană s-a extins în evoluţie cosmică şi implicit la o pluralitate de lumi locuite care justifică aşteptarea de vizite de OZN-uri şi eventual, de contact. Oricât ar fi de improbabil faptul acesta, un mare număr de oameni, printre care influenţi savanţi şi politicieni, îl consideră o posibilitate, îngrijoraţi fiind de starea gravă a acestei lumi.

Sociologul David Swift de la Universitatea Hawaii-ului, observă că mesajul care stă la baza fenomenului OZN este limpede. Şi anume, că creatorii acestui „uluitor obiect” (OZN-ul) posedă o incredibilă putere şi cunoaştere. El recunoaşte că nădejdea tuturor este ca o asemenea putere şi cunoaştere să fie folosită la rezolvarea problemelor universale ale umanităţii. „Acesta este un mesaj atrăgător şi va deveni şi mai atrăgător cu fiecare tentativă convenţională eşuată în rezolvarea problemelor noastre complexe. Ideea salvării din cer/cosmos este foarte probabil să crească în atractivitate”.38

Însă fenomenul OZN nu se comportă ca şi un vizitator extraterestru! În realitate, acesta se modelează/adaptează singur pentru a se potrivi unei anume culturi. Scopul OZN-urilor nu este un contact deschis de felul contactului prietenesc pe care noi îl aşteptăm de la alte civilizaţii avansate din spaţiu. Mai degrabă, ţelul lor pare să fie manipularea psihologică şi socială. Câţiva dintre cercetării OZN cu renume au recunoscut acest fapt. Printre aceia se numără, John Keel (The Eight Tower; UFOs: Operation Trojan Horse) şi dr. Jacques Vallee (Messengers of Deception). Aceşti savanţi cred că entităţile OZN îşi programează în mod deliberat observatorii lor umani, cu informaţie falsă pentru a-şi ascunde adevărata lor natură şi scopul acestora.

Dr.Vallee a vorbit la ONU despre OZN-uri şi el a constituit modelul personajului „Lacombe” din filmul regizorului Steven Spielberg, „Întâlnire de gradul III”. El şi-a petrecut peste două decade în cercetarea serioasă a OZN-urilor. Asemenea veteranului în domeniu, John Keel, Vallee a scos cu înţelepciune în evidenţănumitorul comun de bază al tuturor contactelor OZN – amăgirea – şi de asemenea paralela cea mai întâlnită la fenomenul OZN – păgânismul şi demonologia.

Împreună cu alţi cercetători el a observat că la nivel mondial există serioase consecinţe sociale, religioase şi culturale ale fenomenului OZN deoarece „crezul în realitatea OZN-urilor se răspândeşte rapid în toate aspectele societăţii”39Vallee postulează ideea că OZN-urile intenţionează să „schimbe sistemele noastre de crezuri…angajându-se într-un proiect mondial de seducere subliminală (subconştientă – n.tr.) „.40

Imensa popularitate a unor cărţi ca cele ale lui Erich Von Daniken, ce afirmă ideea că umanitatea este într-un fel produsul unei forme de viaţă extrem de avansate care a ghidat evoluţia noastră, revelează faptul că oamenii au abandonat conceptul intervenţiei divine şi sunt tot mai interesaţi de conceptul intervenţiei extraterestre. Vallee susţine că OZN-urile „ajută la crearea unei noi credinţe, o aşteptare a unui contact real a unei mari părţi a publicului. În schimb, această speranţă îi face pe milioane de oameni să aştepte realizarea iminentă a visului vechi de veacuri: salvarea de sus, cedare marii puteri a unor înţelepţi navigatori ai cosmosului… „.41

Dar, argumentează Vallee, în schimb OZN-urile îi plasează în realitate pe oameni „sub controlul unei forţe stranii care-i modelează absurd, forţându-i să joace un rol într-un bizar joc al amăgirii…. Dacă OZN-urile au un impact asupra realităţilor noastre sociale atunci este posibil ca ele să schimbe şi realităţile noastre politice”.42

La un nivel individual, mii de oameni pretind să aibe contact cu OZN-urile şi cu ocupanţii lor. Puţini pot nega că societatea nu este acum înclinată să accepte ideea contactului la o scară cu adevărat planetară. Dar, a contactului cu cine?

1 Vallee,Confrontations, pag.204

2 Printre acestia se numara dr.J.Allen Hynek si multi alti autori din paginile FSR (revista „Flying Saucer Review”).

3 Raymond E.Fowler, The Watchers: The Secret Design Behind UFO Abduction (New York: Bantam, 1991), paragraf.XV, 183.

4 Vallee, Confrontations, pag.89

5 Lynn Catoe, UFOs and Related Subjects: An Annotated Bibliography (Washington D.C.: U.S. Government Printing Office, 1969), p.IV (pregatit prin Air Force Office of Scientific Research Project Order 67-0002 si 68-0003)

6 Pierre Guerin, „Thirty Years After Kenneth Arnold”, in revista Flying Saucer Review, Vol. 25, Nr.1, pag.13

7 idem, pag.14

8 idem.

9 idem.

10 John A.Keel, UFOs: Operation Trojan Horse (New York: Putnam’s 1970), p.215

11 idem, pag.299

12 Trevor James, „The Case for Contact – Part Two”, din Flying Saucer Review, Vol.8, Nr.1, pag.10

13 David Stupple si William McNeece, „Contactes, Cults and Culture” din 1979 MUFOM UFO Symposium Proceedings, pag.49

14 Vallee, Messengers, pag.15

15 idem, pag.19

16 Vallee, Invisibile, pag.3, 201,204

17 Vallee, Confrontations, pag.13

18 idem, pag.146

19 idem, pag.159

20 idem, pag.160-161

21 Vallee, Messengers, pag.222

22 Ivar Mackay, „UFO Entities: Occult and Physical” din Flying Saucer Review, Vol.19, Nr.2, pag.28

23 Ivar Mackay, „UFOs and the Occult” (2 parti), din Flying Saucer Review, Vol.16, Nos.4&5

24 Kenneth Ring si Christopher Rosing , „Proiectul Omega: Un studiu psihologic al persoanelor care raporteaza rapiri si alte intilniri OZN” din Journal of UFO Studies, New Series, Vol.2,1990, pag.59

25 idem, pag.71

26 idem, pag.76

27 idem, pag.77

28 idem, pag.81; compara cu pag.79-80

29 idem, pag.86-87

30 idem, pag.93

31 In Cult Watch am documentat ca Satana impreuna cu demonii lui sunt puterea din spatele lumii ocultului.

32 Vallee, Confrontations, pag.159

33 Whitley Strieber, Transformation: The Breakthrough (New York: Morrow, 1988), pag.9

34 Vallee, Confrontations, pag.12

35 Jacques Vallee, Messengers of Deception:UFO Contacts and Cults (Berkeley, CA: And or Press, 1979, pag.9-10

36 The Skeptical Inquirer, Toamna 1987, pag.14

37 Chattanooga News- Free Press, 8 Dec.1991

38 David Swift, „A Sociologist’s Reaction” in Messengers de Vallee

39 Vallee, Messengers, pag.9

40 idem, pag.19

41 idem, pag.20-21

42 idem.

Materialul acesta este preluat, tradus şi adaptat de Teodor Macavei din cartea The Facts on UFOs and Other Supernatural Phenomena a autorilor creştini, John Ankerberg şi John Weldon (Harvest House Publishers, Eugene, Oregon 97402).

Cosmologia mormonilor


798px-Christus_statue_temple_square_salt_lake_cityMormon cosmology is the description of the history, evolution, and destiny of the physical and metaphysical universeaccording to Mormonism, which includes the doctrines taught by leaders and theologians of The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints (LDS Church), Mormon fundamentalism, the Restoration Church of Jesus Christ, and otherBrighamite denominations within the Latter Day Saint movement. Mormon cosmology draws from Biblical cosmology, but has many unique elements provided by movement founder Joseph Smith. These views are not generally shared by adherents of other Latter Day Saint movement denominations who do not self-identify as „Mormons”, such as theCommunity of Christ.

According to Mormon cosmology, there was a pre-existence, or a pre-mortal life, in which human spirits were literal children of heavenly parents.[1] Although their spirits were created, the essential „intelligence” of these spirits is considered eternal, and without beginning. During this pre-mortal life, two plans were said to have been presented, one championed by Lucifer (Satan) that would have involved loss of moral agency, and another presented by God the Father. When his plan was not accepted, Lucifer is said to have rebelled and taken „the third part” of the hosts of heaven with him to the earth to serve as tempters.

According to the plan of salvation as described by God the Father, Jehovah (the premortal Jesus) created the earth, under the direction of God the Father, as a place where humanity would be tested. After the resurrection, all men and women—except the spirits that followedLucifer and the sons of perdition—would be assigned one of three degrees of glory. Within the highest degree, the celestial kingdom, there are three further divisions, and those in the highest of these celestial divisions would become gods and goddesses through a process called „exaltation” or „eternal progression„. The doctrine of eternal progression was succinctly summarized by LDS Church leader Lorenzo Snow: „As man now is, God once was: As God now is, man may be.”[2][3] According to Smith’s King Follett discourse, God the Father himself once passed through mortality as Jesus did, but how, when, or where that took place is unclear. The prevailing view among Mormons is that God once lived on a planet with his own higher god.[4][5]

According to Mormon scripture, the Earth’s creation was not ex nihilo, but organized from existing matter. The Earth is just one of many inhabited worlds, and there are many governing heavenly bodies, including the planet or star Kolob, which is said to be nearest the throne of God.

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Mormon_cosmology

Mormonii cred în existenţa extratereştrilor, la fel şi adepţii cultului Baha’i, spune Weintraub. Conform Cărţii lui Mormon, extratereştrii sunt „fiii şi fiicele zămislite întru Dumnezeu.” (Citeşte şi; Religia şi viaţa extraterestră)

traducere automată:

Cosmologia mormonilor este descrierea istoriei, evoluției și a destinului fizic și metafizic al universului potrivit mormonismului , care include doctrinele predate de către lideri și teologi ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfintilor din Zilele (LDS Church),Mormon fundamentalismul , Biserica Restaurare lui Isus Hristos , și alte Brighamite confesiuni din cadrul mișcării Urmă Ziua Sfântului . Cosmologie Mormon atrage de la cosmologie biblică , dar are multe elemente unice oferite de fondatorul mișcare Joseph Smith . Aceste opinii nu sunt, în general, împărtășite de adepții altor urmă Ziua Saint culte de circulație care nu auto-identifică drept „mormoni”, cum ar fi Comunitatea lui Hristos .

Potrivit Mormon cosmologie, a existat o pre-existență , sau o viață pre-muritoare, în care omului spiritele au fost copii literale de părinți cerești. [1] Deși au fost create spiritele lor, „inteligenta” esențial al acestor spirite este considerat etern , și fără început. În timpul acestei viață de pre-muritoare, au fost cele două planuri au fost prezentate, o sustinut deLucifer ( Satana ), care ar avea pierderi implicat de agenții de morală , și un alt prezentat de Dumnezeu Tatăl. Când planul său nu a fost acceptată, Lucifer se spune că s-au răzvrătit și a luat „a treia parte” din oștirile cerului cu el pe pământ pentru a servi ca tempters.

Conform planului de mântuire așa cum este descris de către Dumnezeu Tatăl, Iehova ( premuritoare Isus ) a creat pământul, sub conducerea lui Dumnezeu Tatăl, ca un loc în care omenirea va fi testat. După înviere , toți bărbații și femeile-, cu excepția spiritele care au urmatLucifer și fiii pierzării -Vrei se atribuie una din cele trei grade de glorie . În cel mai înalt grad, împărăția celestă , există alte trei divizii, precum și a celor în cea mai mare a acestor divizii cerești ar deveni zei și zeițe printr-un proces numit ” înălțare „sau” progresie etern „. Doctrina de progresie etern a fost succint cuprinse de liderul LDS Church Lorenzo Snow : „Ca om este acum, Dumnezeu a fost odată:. Ca Dumnezeu acum, omul poate fi” [2] [3] În conformitate cu Smith regelui Follett discurs , Dumnezeu Tatăl însuși odată trecut prin mortalitate așa cum a făcut Isus, dar cum, când, sau în cazul în care a avut loc este neclară. Punctul de vedere predominant între mormoni este că Dumnezeu a trăit o dată pe o planetă cu propria lui dumnezeu mai mare. [4] [5]

Potrivit Mormon Scriptura, creația Pământului nu a fost ex nihilo , ci organizat de materie existente. Pământul este doar una dintre numeroasele lumi locuite, și există multe corpuri cerești de conducere, inclusiv planeta sau stea Kolob , care se spune că este cel mai apropiat tronul lui Dumnezeu .