Gog și Magog


Rabinul Pinchas Winston, un autor prolific despre sfârșitul zilelor, a subliniat că Războiul lui Gog și Magog, așa cum este descris în Cartea lui Ezechiel (cap. 38), este un conglomerat multinațional. Vezi mai jos şi alte profeții despre Gog şi Magog care includ şi conflictul Rusia – Ucraina şi ideea că Gog este Rusia.

„Fără profeții, este imposibil să spunem cu siguranță ce se va întâmpla în viitor, dar evenimentele se aliniază într-un mod tulburător”, a spus rabinul Winston. Regele Asiriei „Sanherib a înființat o adevărată organizație a Națiunilor Unite în vremea lui tocmai pentru a veni împotriva Israelului.”

Rabinul Winston a citat Talmudul (Sanhedrin 94a), care l-a descris pe Sanherib ca un potențial lider al lui Gog și Magog.

Sfântul Dumnezeu, Binecuvântat fie El, a căutat să-l desemneze pe Regele Ezechia drept Mesia și să desemneze pe Sanherib și, respectiv, Asiria, ca Gog și Magog, totul din profeția lui Ezechiel despre sfârșitul zilelor (Ezechiel, capitolul 38) și confruntarea dintre ei ar culmina cu răscumpărarea finală.

„Acesta se împlinesc acum în același mod”, a spus rabinul Winston. „Singura întrebare este dacă potențialul va fi realizat.” (prin crearea eventuală a armatei UE).

Imagine: Mai multe națiuni europene au răspuns invaziei Ucrainei de către Rusia prin mărirea bugetelor pentru apărare. Cererile pentru o armată multinațională unită a Uniunii Europene sunt și mai îngrijorătoare deoarece sunt o fază finală înainte de războiul Gog și Magog.

Rabinul Winston a avut un ultim sfat pentru a trece prin evenimentele actuale tulburătoare. „Trebuie să ai credință”, a spus el.

Alte profeții despre Gog și Magog care includ şi conflictul Rusia – Ucraina

Tefania Capitolul 2 versetul 4: Căci Gaza* va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua-n amiaza** mare şi Ecronul va fi smuls din rădăcini.

Pe măsură ce implicațiile Gog și Magog ale invaziei ruse a Ucrainei devin clare, mai multe indicii ascunse anterior ies la iveală. Bloggerul care scrie sub pseudonimul, Yankev , a raportat mai multe astfel de indicii.

Un astfel de indiciu a fost descoperit în cartea „Tzfiras Chen” (Sirenele grației), scrisă de misticul rabin Noach Gad Weintraub (1888-1954), care a citat o serie lungă de rabini distinși care au spus că Dumnezeu îi va salva pe evreii din Rusia, care va deveni în cele din urmă conducătoarea alianței Gog și Magog care vine împotriva Ierusalimului la sfârșitul zilelor. (conform şi cu Cartea lui Ezechiel, cap. 38)

Într-o altă carte ezoterică, rabinul Weintraub afirmă că Ucraina își trage numele de la „Ecron”, unul dintre cele cinci orașe ale filistenilor și că oamenii înșiși descind din filistenii care au migrat acolo.

Yankev a adăugat că numele „Ecron” conține literele rădăcină „Ucrainei”, precum și „Corona” (și, de asemenea, varianta recentă a virusului – „Omicron”.

Dacă da, atunci invazia Ucrainei a fost prezisă de profetul Tefania Capitolul 2 versetul 4: Căci Gaza* va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua-n amiaza** mare şi Ecronul va fi smuls din rădăcini.

Urmașii lui Noe și națiunile întemeiate – protagoniștii ultimului război mondial

Yankev a scris și o învățătură a rabinului Yekusiel Yehudah Halberstam, fondatorul dinastiei Hasidic Sanz-Klausenburg:

Odată, când bunicul meu, rabinul Tzanzer a vorbit despre ruși, a spus despre ei că înainte de venirea lui Moshiach ei vor plăti pentru păcatele părinților și ale strămoșilor lor și vor fi atacați și sfâșiați, adică că se vor uni cu fiii lui Ismael și ei [Iishmael] vor plăti pentru păcatul tatălui lor…

Majoritatea rabinilor îi identifică pe „fiii lui Ismael” drept arabi și musulmani. În invadarea Ucrainei, armata rusă i-a adus pe musulmanii ceceni, cunoscuți pentru brutalitatea lor, ca trupe de șoc care ucid populaţia civilă printre altele.

Încă un alt indiciu i-a fost atribuit rabinului Salman Mutzafi, un mistic al Ierusalimului din secolul al XX-lea născut la Bagdad:

„Tatăl meu, profesorul meu a spus că din toate cărțile sfinte se pare că regatul Gog este statul Rusia din zilele noastre, deoarece este situat în nordul lumii și guvernează diferite naționalități și etnii și triburi antice, inclusiv amaleciții, canaaniții, țiganii și alții din cele 70 de națiuni și ei sunt cei care vor veni cu forțele lor militare extinse în Israel… și în țara lui Israel vor cădea și vor fi distruși…” 

Rabinul Yekutiel Fish, un mistic proeminent al Ierusalimului, a declarat fără echivoc că războiul actual din Ucraina este precursorul războiului dinainte de Mesia, războiul lui Gog și Magog. Rabinul a citat Midrașul în Bereishis Rabba (לך לך מ”ב, ד), care afirmă:

„Dacă vezi regate batjocorindu-se, poți anticipa pașii lui Mesia”. Midrașul se bazează pe epoca lui Avraam în care regii se luptau între ei, ceea ce a culminat cu „mântuirea lui Avraam”.

„La sfârșitul zilelor, națiunile care urăsc Israelul vor fi pregătite să se lupte între ele”, a explicat rabinul Fish. „Acesta este cu siguranță cazul Rusiei și Ucrainei, ambele au o istorie lungă de ură asupra evreilor. Dar națiunile care urăsc Israelul își vor da seama că lupta între ele va fi, în cele din urmă, bună pentru Israel. Așa că se vor reuni pentru a-și rezolva diferențele, astfel încât să nu se lupte între ei, ci vor continua să-i omoare pe evrei, așa cum au făcut-o întotdeauna. Dar acest lucru nu va reuși. Acest lucru se va datora, desigur, intervenției lui Dumnezeu care împiedică să i se facă rău lui Israel”.

„Este dificil să alegi între Rusia și Ucraina”, a spus rabinul Fish. „Amândoi au o lungă istorie de asuprire a evreilor. Dar în acest caz specific, Rusia este agresorul, încălcând interdicția biblică împotriva crimei. Desigur, Dumnezeu conduce evenimentele și dacă va fi sau nu război. Dar omul alege cum se încadrează în acel plan.”

Nu cred că suntem în primele etape ale lui Gog și Magog”, a spus rabinul Fish. „ȘTIU sigur că suntem în primele etape ale războiului lui Gog și Magog. Dar războiul lui Gog și Magog se vor concentra asupra Ierusalimului. Al Treilea Război Mondial va preceda războiul lui Gog și Magog și asta este ceea ce vedem acum, la fel cum (state din) Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial au făcut parte din Gog și Magog.”

„Asta este ceea ce vedem acum”, a spus rabinul Yekutiel Fish. „Împotriva oricărei rațiuni și logici învățate din istorie, liderii naționali încearcă să nu antagonizeze Rusia chiar și atunci când își mobilizează armata fără a da niciun semn de oprire după ce va cuceri Ucraina. Rusia intenționează să cucerească alte țări indiferent de cost, chiar dacă celelalte țări le impun sancțiuni grele. Rusia intenționează (acum) să cucerească Ucraina chiar dacă înseamnă război nuclear.”

Rabinul Fish a relatat această predicție remarcabilă în numele liderului spiritual Hassidic preeminent din secolul al XVIII-lea, rabinul Shimshon (Samson) ben Mordechai din Slonim. Rabinul Shimshon a fost un elev al rabinului Elijah ben Solomon Zalman, un înțelept rabinic din secolul al XVIII-lea, cunoscut sub numele de Vilna Gaon, care a evidențiat agresiunea rusă drept o perioadă precursoare sosirii lui Mesia (pentru creştini a doua venire a lui Iisus).

Când auziți că rușii au capturat (orașul) Crimeea, ar trebui să știți că vremurile lui Mesia au început, că pașii lui sunt auziți”, le-a spus Vilna Gaon adepților săi chiar înainte de moartea sa în 1797.

Și când veți auzi că rușii au ajuns în orașul Constantinopol (Istanbulul de azi), ar trebui să-ți îmbraci hainele de Shabat și să nu te mai dezbraci, pentru că acest lucru înseamnă că Mesia este pe cale să vină în orice moment.”

Rabinul Fish a citat o secțiune din Talmudul Ierusalimului (Sotah 6a) care afirmă că în fiecare loc în care se găsește imoralitate, acolo va fi găsit și haos. În Talmud, cuvântul pentru „haos” este anderlamusia (אַנְדַּרְלָמוּסְיָה), un cuvânt foarte enigmatic. Rabinul Fish a remarcat că acest cuvânt este compus din literele „Dardanele Rusiei” (רוּסְיָא דַּרְדַּנַלִּים). Dardanelele, cunoscute și sub numele de Strâmtoarea Gallipoli, este o strâmtoare îngustă pe care Rusia trebuie să o folosească pentru a obține acces maritim în Ucraina.

Dardanele sugerează și luna Adar care tocmai a început”, a spus rabinul Fish.

„Trebuie să se înțeleagă că aceste etape finale arată terifiante, dar în cele din urmă, va fi pentru binele lui Israel și al credincioșilor în Dumnezeu”, a spus rabinul Fish.

Chofetz Chaim (în dreapta)

Rabinul Yisrael Meir (HaKohen) Kagan , unul dintre cei mai influenți rabini de la începutul secolului al XX-lea, cunoscut sub numele de Chofetz Chaim, a afirmat că războiul pre-Mesia al lui Gog și Magog va fi purtat în trei etape. Chofetz Chaim, născut în 1838, a trăit în timpul Primului Război Mondial, dar a murit în septembrie 1933, cu șase ani înainte de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial.

În timp ce lumea încă era zguduită de consecințele a ceea ce a fost numit Marele Război sau Războiul care va pune capăt tuturor războaielor (Primul Război Mondial), Chofetz Chaim a prezis că un al doilea război era iminent și va veni. El a prezis că la 25 de ani de la încheierea ultimului război va izbucni un alt război care îl va face pe primul să pară o joacă de copii. Pronosticul lui Chofetz Chaim a fost, desigur, o mică eroare de 4 ani. Primul Război Mondial s-a încheiat în 1918, cu 21 de ani înainte de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial în 1939.

El a continuat să prezică că, la 75 de ani după cel de-al doilea război, va izbucni ultimul și cel mai mare război, făcându-l pe al doilea să pară și mai mic. Al Doilea Război Mondial s-a încheiat oficial în Asia la 2 septembrie 1945.

1945 + 75 = anii 2020 (anul 2020 plus sau minus 4 ani ca şi prima prezicere, minus nu mai poate fi, cel târziu 2024)

Această profeție este în concordanță cu o secțiune a Talmudului (Sanhedrin 97b) care învață despre venirea lui Ben David (adică Mesia).

EzechielCapitolul 38

ZECE CICLURI SABATICE

Dacă războiul mondial va începe după zece cicluri Shmitta (sabatice), orarul pare să funcționeze diferit și pare să fie loc de interpretare. Anii shmitta au loc la fiecare șapte ani, ceea ce ar părea să indice că intenția lui Chofetz Chaim a fost exact la 70 de ani (10 x 7) de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, adică 2015. Totuși, ciclul sabatic este dependent de independența evreiască în țara Israelului și coincide cu anul calendaristic ebraic, anii sabatici fiind divizibili egal cu șapte. 

Primul ciclu sabatic după crearea statului modern Israel a fost 5712 conform calendarului ebraic, sau 1951. Al zecelea an shmitta a fost 5768, sau 2007. Shmitta de după aceea, pe care profeția lui Chofetz Chaim a descris-o drept ultimul ciclu sabatic, a fost 2014. Următorul an sabatic, programat să sosească în anul ebraic 5782 sau 2022, nu este de așteptat să sosească fără Mesia, conform predicției lui Chofetz Haim. 

Expertul în sfârșitul lumii, rabinul Pinchas Winston , a explicat legătura dintre războiul final al lui Gog și Magog și Moshiach la Breaking Israel News . 

„Moshiach (Mesia în iudaism, posibil Antihristul la creştini) este cauza [războiului]. El susține Ierusalimul și ei vin după noi din cauza asta”, a spus rabinul Winston.

Cu alte cuvinte, apărarea Ierusalimului de către Moshiach împotriva amenințărilor altor națiuni este un potențial catalizator pentru cea de-a treia etapă a Războiului lui Gog și Magog, care, conform predicției lui Chafetz Chaim va începe undeva între 2014 (anexarea Crimeii) şi 2022 (Invazia Ucrainei).

Căci El este Dumnezeul nostru şi noi* suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O! de aţi asculta azi** glasul Lui! Psalmi 95:7

Cei doi Vladimiri

Conflictul din Ucraina pune doi Vladimiri unul împotriva celuilalt; Volodymyr Oleksandrovych Zelenskyy, președintele Ucrainei, versus Vladimir Vladimirovici Putin, președintele Rusiei. Numele „Vladimir” în slavă înseamnă „marele conducător”. În mod ironic, interpretarea etimologică populară a numelui este „proprietarul lumii” sau „proprietarul păcii”. Primul Mare Prinț al Kievului a fost numit Vladimir cel Mare, iar trei dintre urmașii săi i-au purtat numele.   Rabinul Berger, rabinul Mormântului Regelui David din Ierusalim, a remarcat că Dumnezeu îi îndruma pe acești doi conducători pentru a declanșa războiul final. „Este clar pentru toată lumea că Gog și Magog au început deja. Hashem (Dumnezeu) pune un conducător împotriva celuilalt conducător, pe Vladimir împotriva lui Vladimir, astfel încât ei să se distrugă unul pe altul”, a spus rabinul Berger. „Înainte de sosirea lui Mesia, toate națiunile care au păcătuit împotriva evreilor vor trebui pedepsite ca Tikkun (reparație, תיקון‎). Ucrainenii au ucis nenumărați evrei, la fel ca și rușii.”

„Din partea lui Putin, acest război nu are sens. După cum sugerează și numele lor comun, acești doi lideri sunt reprezentanții arhetipic al tuturor regilor. Ei se vor șterge unul pe celălalt, vor duce la căderea lor, deschizând calea pentru ca toate guvernele să accepte regele suprem din casa lui David.” Nu numai evreii văd implicațiile apocaliptice ale războiului din Ucraina și a celor două personaje principale. Într-un interviu acordat BBC , Yevstratiy Zoria, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, i-a atribuit lui Putin un rol negativ la sfârșitul zilelor (sfârșitul lumii). „Putin nu este cu adevărat un Mesia, ci este cu adevărat un Antihrist al timpului nostru”, a spus Zoria. „El este anti-Hristos pentru că tot ceea ce face, tot ceea ce face acum, este total împotriva Evangheliei, împotriva Legii lui Dumnezeu.”

Conform Wikipedia:

Gog și Magog (în ebraică גּוֹג וּמָגוֹג; în arabă يَأْجُوج وَ مَأْجُوج) apar în Cartea GenezeiCartea lui EzechielCartea Apocalipsei sau în Coran. Ei sunt prezentați diferit ca bărbați, ființe supranaturale (uriași sau demoni), grupuri naționale sau teritorii. Gog si Magog apar pe scară largă în mitologie și în folclor. După relatările lui Geoffrey de Monmouth din 1155, cei doi ar fi fost odată un singur uriaș Gogmagog, fiind rupt în două, după ce a fost aruncat în mare, lângă Plymouth, de către Corineus, un invadator roman. În prezent, în lume există numai un singur set de astfel de statui ale acestor mari uriași. Acestea pot fi văzute în Londra, în Guildhall, acolo unde marii uriași Gog și Magog au fost forțați să slujească în chip de ușieri regali.

Ultimul război mondial al omenirii


Așa cum reiese din titlu acest articol este despre ultimul război mondial al omenirii, nu despre următorul război mondial. Poate fi același lucru dacă aşa ne va fi istoria, dar nimic nu ne garantează că al treilea război mondial va fi şi ultimul înainte de Parusia. Cu toate că sunt șanse mari să fie așa nu scrie nicăieri în Biblie că în vremurile din urmă (zilele din urmă) va avea loc al treilea război mondial, poate va fi al patrulea, al nouălea… Așadar în acest articol, repet, este vorba de ultimul război mondial al omenirii care va avea loc în vremurile din urmă înainte de venirea Domnului nostru Iisus Hristos şi preluarea puterii politice a omului pe această planetă de către Iisus. Acesta sigur va fi ultimul, pentru că sub conducerea lui Iisus Hristos nu are cum să mai existe păcat în Univers şi pe Pământ.

Ezechiel, Capitolul 38, ne spune cine vor fi participanții ultimului război mondial al omenirii:

Generalul Moshe Dayan în 1968 a declarat (pe baza textului de mai sus că) următorul război nu va fi contra arabilor, ci contra rușilor”.

În Geneza 10: 2, Magog, Meşec, Tubal şi Gomer sunt fiii lui Iafet (unul din fiii lui Noe) care au întemeiat grupul nordic de naţiuni, Roş e considerat a fi Rusia, iar Meşec – Moscova sau Moscovi, pe numele ei vechi. Tubal e considerat a fi Tobolsk, un oraş în Siberia, sau un popor numit „tiberieni” de pe ţărmul de est al Mării Negre. Se crede că Gomer ar fi fost cimerienii care au năvălit din nord, prin Caucaz, în zilele imperiului asirian şi au ocupat părți din Asia Mică, fiind apoi alungați. Togarma se crede că ar fi Armenia. Oricare ar fi identitatea exactă a acestor popoare, Ezechiel spune despre ele că „locuiesc în părţile cele mai îndepărtate ale nordului” şi nu există nici o îndoială că se referă la naţiuni ce locuiesc dincolo de Caucaz. Dacă ne uităm pe hărţi ne vom convinge că e vorba de acea parte a lumii aflată sub influența Rusiei (şi a fostei URSS).

Înainte de mijlocul secolului al XIX-lea, Sem (Shem) era asociat cu toată Asia, Ham cu toată Africa și Iafet (Japheth sau Jap) cu toată Europa.

Urmașii lui Noe și națiunile întemeiate – protagoniștii ultimului război mondial

Ezechiel se referă la niște vremuri îndepărtate („vremea de apoi”) şi prorocește împrăştierea evreilor
printre popoare, pentru multă vreme, şi strângerea lor din nou pe munţii lui Israel, după ce vor scăpa de sabie (s-a întâmplat la 14 mai 1948).

Persia este Iranul de azi.

Etiopia este traducerea cuvântului evreu cusch. Cusch a fost fiul lui Cham, unul din copiii lui Noe. Istoricii consideră că toate popoarele de culoare ale Africii au ca strămoş pe Cusch. Concluzia este următoarea: o serie de ţări africane se vor alia cu arabii şi popoarele de limbă rusă pentru a invada Israelul.

Puth este Libia de azi. Puth a fost şi el unul dintre fiii lui Cham. Urmaşii lui au întemeiat naţiunile arabe din Africa de Nord (Libia, Algeria, Tunisia, Maroc). Prima colonie a lui Puth a fost numită Libia de istoricii vechi, Josephus și Pliniu. Togarma. – despre acest teritoriu amintit de Ezechiel, istoricii consideră a reprezenta teritorii din Asia sovietică, Turkmenistanul şi alte popoare ale Rusiei orientale printre care şi Kazahstanul. Spun aceasta deoarece este cunoscută pasiunea cazacilor pentru creșterea cailor (caii şi călăreții amintiți de Ezechiel).

Imagine: Mai multe națiuni europene au răspuns invaziei Ucrainei de către Rusia prin mărirea bugetelor pentru apărare. Cererile pentru o armată multinațională unită a Uniunii Europene sunt și mai îngrijorătoare deoarece sunt o fază finală înainte de războiul Gog și Magog.

Statele Unite, NATO și Uniunea Europeană vor lua poziție împotriva tendințelor expansioniste ale acestei coaliţii, care nu se va limita doar la atacarea Israelului (sau doar la manevre pe teritoriul Israelului)

Despre China scrie că va interveni militar în vremurile din urmă în Apocalipsa 16:12: Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților care au să vină din Răsărit. Astfel Secarea Eufratului este un semn că al ultimul război mondial al omenirii este iminent! Detalii similare în Ieremia 46:10: Această zi este a Domnului, Dumnezeului oştirilor; este o zi de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmaşii Săi. Sabia mănâncă, se satură şi se îmbată cu sângele lor. Căci Domnul, Dumnezeul oştirilor, are o jertfă în ţara de la miazănoapte, pe malurile Eufratului. Eufratul ocupă un loc proeminent în Biblie, fiind descris ca fiind învecinat cu Grădina Edenului (Geneza 2:14).

Concluzie : În ultimul război mondial al omenirii care va avea loc (şi) în Israel vor fi cel puțin trei sau patru forţe/alianţe militare principale:

1 Nordul – Rusia, unele ţări ex-sovietice

2 Sudul – Egiptul şi Alianţa arabo-africană – de partea ruşilor (Iran, Siria, etc)

3 Răsăritul – China, alte ţări din răsărit (Coreea de Nord?)

4 Occidentul – Statele Unite, NATO şi UE (Europa de Vest)

Manuscris medieval cu Abaddon comandând „lăcustele” să nimicească oamenii păcătoși

Nu analizez spusele unor profeți mincinoși – ca Baba Vanga, Nostradamus, mai ştiu eu ce ”sfinţi” creştini. Ce au spus aceste persoane ori este ambiguu ori nu toate profețiile lor s-au dovedit a fi adevărate. Cum ar fi ca profetul care a scris Apocalipsa să aibă şi profeţii adevărate şi false, ar fi cel puţin o catastrofă. Aceşti profeți mincinoși au susținut mereu victoria ţărilor/alianţelor din care fac parte, ceea ce este o dovadă a implicării serviciilor secrete. Nu continui ideea pentru că este la mintea cocoșului ce se urmăreşte cu aceste profeții. De aceea referinţa absolută trebuie să fie textul biblic şi comentariile unor specialişti pe baza textului biblic.

Daniel 11:44 spune că Dar niște zvonuri venite de la răsărit şi de la miazănoapte îl vor înspăimânta şi atunci va porni cu o mare mânie ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi.

Alianţa Ruso-arabă va invada Orientul Mijlociu/Israel/Palestina (după ce va trece şi prin Turcia sau după ce o va distruge). După ce va ocupa o perioadă Ucraina, Istanbul (Turcia) şi Orientul Mijlociu ruşii vor auzi zvonuri venite de la răsărit (mobilizarea Chinei şi a altor popoare) şi zvonuri venite de la miazănoapte (mobilizarea NATO, alte evenimente în lumea rusă).

Daniel 11:45 Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor. Rusia va stăpâni Israelul o vreme (nimic despre Templul refăcut de pe muntele cel slăvit şi sfânt) dar apoi va fi nimicită (conform citatului) la Meghiddo (Apocalipsa 16: 16 Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon). 5 luni? ( Apocalipsa 9: 5 Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni) Posibil şi folosirea unor arme nucleare tactice (Apocalipsa 9:1  s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare) . Posibil conflicte şi între China şi NATO.

Zaharia 14:2 Atunci voi strânge* toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele** vor fi jefuite şi femeile, batjocorite; jumătate din cetate va merge în robie, dar rămăşiţa poporului nu va fi nimicită cu desăvârşire din cetate. Zaharia 13:8-9 În toată ţara”, zice Domnul, „două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă* treime va rămâne. Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc* şi o voi curăţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri** cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu şi îi voi asculta; Eu voi†† zice: ‘Acesta este poporul Meu!’ Şi ei vor zice: ‘Domnul este Dumnezeul meu!’” Zaharia 11:10 Atunci voi turna peste casa* lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce** privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. (Iisus) Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.

Înainte şi în timpul războiului vor avea loc şi alte evenimente cum ar fi un val de cutremure. Apocalipsa 16: 18-20: Şi au urmat* fulgere, glasuri, tunete şi s-a** făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare. Cetatea* cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a** adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.

Reconstrucția harții lumii imaginate de Herodot.

Bibliografie

  • Biblia
  • Hal Lindsey; Carole C Carlson, The Late Great Planet Earth L’agonie de notre vieille planète

„Evanghelia soției lui Isus” nu ar fi falsă – ca și cum ar putea cineva demonstra că e adevărată


Un controversat fragment de pergament, intitulat de profesoara Karen L. King de la Harvard Divinity School Evanghelia soției lui Isus, a fost confirmat ca vechi și autentic, scrie Harvard Gazette.

1024px-Gospel_of_Jesus'_Wife

Timp de 18 luni, de când papirusul cu cuvintele coptice „Isus le-a spus lor, soția mea” a fost scos la iveală, diverși reprezentanți ai lumii academice și ai Vaticanului l-au denunțat ca fiind un fals. Joi, un set de studii și analize realizate de experți și publicate de Harvard Theological Review au demonstrat că documentul datează din secolele VI-IX d.H., deci ar aparține încă lumii antice.

Manuscrisul pare să redea o discuție între Isus și discipolii săi. În rândul 3 scrie „Maria e vrednică de asta”, în rândul 4: „Isus le-a spus lor, soția mea”, iar în rândul 5: „Ea va putea să-mi fie discipol”. Două rânduri mai jos se mai găsesc cuvintele „Cât despre mine, eu locuiesc cu ea ca să… ”

King nu a susținut niciodată că manuscrisul ar fi o Evanghelie sau că ar atesta faptul că Isus avea o soție, ci doar că arată cum primii creștini puteau crede că Isus era căsătorit. Problema celibatului și virginității lui Isus a fost crucială pentru Biserică, fiind și motivul pentru care preoții sau ierarhii creștini trebuie să fie celibatari și abstinenți.

Ce teste au fost operate pe papirus?

–          Două teste cu carbon au fost făcute pentru a determina vârsta obiectului. Primul a fost inconcludent din cauza probei prea mici de material

–          Al doilea, realizat de Noreen Tuross de la Universitatea Harvard în colaborare cu Woods Hole Oceanographic Institution a datat fragmentul între 659 și 859 d.H.

–          Microspectroscopii făcute la MIT au confirmat că papirusul avea co compoziție chimică omogenă și a examinat urmele de oxidare.

–          O tehnică nimită spectroscopie micro-Rama a fost folosită la Universitatea Columbia pentru a stabili dacă elementul de carbon din cerneală se potrivește cu cele din alte papirusuri din secolelel I-VIII d.H.

–          Malcolm Choat de la Universitatea Macquarie a examinat fragmentul și a oferit o evaluare independentă a caligrafiei.

–          Alte imagini microscopice și multispectrale au furnizat alte informații semnificative despre natura și extinderea distrugerilor suferite de fragment și a ajutat la rezolvarea mai multor probleme legate de o presupusă falsificare.

Nici unul dintre teste nu a scos la iveală dovezi că obiectul ar fi fost falsificat.

Sursa: NatGeo

Evanghelia după soția lui Iisus este numele de cod dat unui mic fragment (de 4-8 cm) de papirus (scris de mână) datând din secolul al IV-lea care conține textul necunoscut anterior al unei povestiri apocrife din Noul Testament. Acest papirus conține cuvintele „Iisus le-a spus lor, soția mea”.[1]

Se presupune că acest papirus ar fi o traducere a unui text anterior original în limba greacă probabil de la sfârșitul secolului al II-lea; având o afinitate cu unele evanghelii apocrife ale acestei perioade (Evanghelia după Toma, Evanghelia după Maria și Evanghelia după Filip).

Nimic nu a fost publicat despre proveniența fragmentului de papirus înainte de 1982, care se întâmplă să fie anul în care autoritățile egiptene au adoptat Legea cu privire la protecția antichităților – care reglementează strict proprietatea, deținerea, comerțul și scoaterea din Egipt a antichităților.[2] Nu se știe când a fost descoperit papirusul; prima mențiune despre acesta datează de la începutul anilor 1980, când profesorul Gerhard Fecht de la Universitatea Liberă din Berlin l-a identificat ca fiind un fragment din secolul 2-4 al Evangheliei după Ioan, în limba coptă și a dat recomandări privind conservarea sa. În prezent, fragmentul este într-o colecție privată fiind achiziționat în anul 1997 de către proprietarul său actual (care dorește să rămână anonim).[3]

Sursa: Wikipedia 

De ce creștinii țin duminica ca zi de odihnă


DE CE CREŞTINII ŢIN DUMINICA. DESPRE ZIUA DE ODIHNĂ (Sursa: Binevestitorul)

“2. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
3. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.”
(Facerea/Geneza 2:2-3)
* Întradevăr, Dumnezeu a sfinţit ziua a şaptea, ţinerea ei fiind o poruncă foarte importantă a Vechiului Testament.
Totuşi, Dumnezeu nu a încetat după acea zi să mai lucreze, căci, iată:
“Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez.” (Ioan 5:17), a se vedea mai jos şi nota la Matei 12:1-8.

“8. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
9. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,
10. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine”
(Ieşirea/Exodul 20:8-10)
* Vezi mai sus nota de la Facerea/Geneza 2:2-3.

“13. “Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte.
14. Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;
15. Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât.
16. Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam, ca un legământ veşnic.
17. Acesta este semn veşnic între Mine şi fiii lui Israel, pentru că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi S-a odihnit”.”
(Ieşirea/Exodul 31:13-17)
* După cum se vede clar din versetele 13, 16 şi 17, ţinerea sabatului e poruncită (prin Legea lui Moise din Vechiul Testament) doar fiilor lui Israel, evreilor, nu şi celorlalte neamuri. Astăzi, însă, nu mai suntem sub Legea veche (a lui Moise), ci sub Noul Testament sau Legea cea nouă (care se adresează tututor oamenilor de pe acest pământ, nu doar evreilor), vezi mai jos nota de la Matei 12:1-8.
Iar “veşnic” înseamnă atât cât vrea Dumnezeu, căci “Dar nu cumva Îi vom da noi învăţătură lui Dumnezeu, Lui care stă şi judecă pe cei de sus?” (Iov 21:22).

“1. Atunci a adunat Moise toată obştea fiilor lui Israel şi le-a zis: “Iată ce a poruncit Domnul să faceţi:
2. şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât.
3. În ziua odihnei să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre. Eu sunt Domnul!”
(Ieşirea/Exodul 35:1-3)
* Vezi mai sus nota la Ieşirea/Exodul 31:14-17.

“12. Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
13. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale;
14. Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu.
15. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.”
(Deuteronom 5:12-15)
* Creştinii ţin ca zi de odihnă duminica, deci, nu suntem fără zi de odihnă. Însă ţinerea sâmbetei (sabatului) a fost poruncită doar poporului evreu, căci poporul evreu a fost în robia egipteană (versetul 15).

Tu le-ai arătat odihna Ta cea sfântă şi le-ai scris prin Moise, sluga Ta, porunci, rânduieli şi lege.”
(Neemia 9:14)
* Tinerea sabatului a fost poruncită, prin Moise, doar evreilor. Înainte de Moise nu era legiuită ţinerea sabatului. Astăzi legea harului, prin Hristos, e în vigoare, nu legea lui Moise.

“22. Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului.
23. De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri.
24. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.
(Psalmul 117:22-24, dar psalmul 118:22-24 în versiunile protestante)
* Ziua învierii Domnului, adică duminica, este ziua bucuriei la creştini (versetul 24), iar “piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.” (Efeseni 2:20).

“31. Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda legământ nou.
32. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi Eu am rămas în legătură cu ei, zice Domnul.
33. Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor.”
(Ieremia 31:31-33)
* Dumnezeu însuşi a anunţat aici că va înlocui Legământul Vechiului Testament (care includea şi sabatul) cu altul nou, adică Noul Testament. După venirea lui Hristos, Legământul Vechiului Testament nu mai este valabil, căci suntem sub Legământul cel nou (al Noului Testament), vezi mai jos nota la Matei 12:1-8.

“5. Şi spune-le: Aşa zice Domnul Dumnezeu: În ziua în care am ales pe Israel şi, ridicându-Mi mâna, M-am jurat seminţiei casei lui Iacov şi M-am descoperit lor în ţara Egiptului şi, ridicându-Mi mâna, le-am zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru;
6. În ziua aceea, ridicându-Mi mâna, M-am jurat lor să-i scot din ţara Egiptului şi să-i duc în ţara pe care o alesesem pentru ei, în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările.
(…)
12. De asemenea le-am dat şi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi ei, ca să cunoască ei că Eu sunt Domnul, Sfinţitorul lor.”
(Iezechiel 20:5-6,12)
* Sabatul este semn doar între Dumnezeu şi Israel, nu şi între Dumnezeu şi celelalte popoare, căci doar toată omenirea e făcută de către Dumnezeu, vezi mai sus şi nota la Ieremia 31:31-33.

Şi voi face să înceteze toate desfătările ei, sărbătorile şi lunile noi şizilele de odihnă şi toate prăznuirile ei.”
(Osea 2:13)
* Încetarea sărbătoririi Sabatului/Sâmbetei (ziua de odihnă la evrei) e profeţită încă din Vechiul Testament.

“17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.”
(Matei 5:17-18)
* Hristos este Împlinirea Legii:
“Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.” (Romani 10:4).

“1. În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spiceşi să mănânce.
2. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta.
3. Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără de vină?
6. Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici.
7. Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi.
8. Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.”
(Matei 12:1-8)
* Nici Domnul Iisus Hristos şi nici Apostolii (versetul 1) nu au mai ţinut sabatul, căci Domnul nostru Iisus Hristos anulează prescripţia ţinerii sabatului (sâmbetei), deoarece iudeii considerau că dreptatea poate fi dobândită prin respectarea seacă (fără dragoste de Dumnezeu şi de aproapele) a poruncilor, căci tot El zice fariseilor:
– “Dar vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.” (Luca 11:42);
– “Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea.” (Luca 16:16);
– Căci: “Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.” (Ioan 5:18),
dezlegare = anulare.
Iar Apostolul Pavel zice:
– “Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!” (Romani 6:15);
– “Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har” (Galateni 5:4),
adică ţinerea prescripţiilor Legii (lui Moise), între care era şi respectarea sabatului, este depărtare de Hristos cel Înviat (în zi de duminică).

“9. Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor.
10. Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învinuiască.
11. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate?
12. Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta.
13. Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.”
(Matei 12:9-13)
* Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, face vindecări sâmbăta şi anulează prescripţia ţinerii sabatului (sâmbetei), deoarece iudeii considerau că dreptatea poate fi dobândită prin respectarea seacă (fără dragoste de Dumnezeu şi de aproapele) a poruncilor, căci tot El zice fariseilor:
– “Dar vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.” (Luca 11:42);
– “Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea.” (Luca 16:16);
– Căci: “Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.” (Ioan 5:18),
dezlegare = anulare.
Iar Apostolul Pavel zice:
– “Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!” (Romani 6:15);
– “Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har” (Galateni 5:4),
adică ţinerea prescripţiilor Legii (lui Moise), între care era şi respectarea sabatului, este depărtare de Hristos cel Înviat (în zi de duminică).

“Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.”
(Matei 24:20)
* Domnul nostru Iisus Hristos nu îndeamnă aici la ţinerea sabatului, ci îi avertizează pe evreii creştini ca să nu fie consideraţi trădători şi atacaţi de către ceilalţi evrei, care aşteptau un mesia ca şi conducător militar. În secolul I d.Hr. a avut loc marea revoltă a evreilor împotriva puternicului Imperiu Roman, ceea ce a culminat cu cucerirea Ierusalimului şi incendierea templului în 70 d.Hr. de către legiunile romane conduse de Titus.

“Şi venind în Capernaum şi îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi învăţa.”
(Marcu 1:21)
* Domnul Iisus Hristos sâmbăta învăţa în sinagogă pentru că mai ales în acea zi se adunau iudeii acolo, vezi mai sus nota la Ieşirea/Exodul 31:14-17 şi nota la Osea 2:13.

“23. Şi pe când mergea El într-o sâmbătă prin semănături, ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice.
24. Şi fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine?
25. Şi Iisus le-a răspuns: Au niciodată n-aţi citit ce a făcut David, când a avut nevoie şi a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el?
27. Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă.
28. Astfel că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.”
(Marcu 2:23-28)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:1-8.

“1. Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.
2. Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
3. Şi a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc!
4. Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau;
5. Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.
6. Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă.”
(Marcu 3:1-6)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:9-13.

“Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde are El acestea? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat Lui? Şi cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui?”
(Marcu 6:2)
* Vezi mai sus nota la Marcu 1:21.

“2. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.
3. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?
4. Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.
5. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.
6. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.
(Marcu 16:2-6)
* Noi cinstim ziua duminicii pentru că în această zi a înviat Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

“Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească.”
(Luca 4:16)
* Vezi mai sus nota la Marcu 1:21.

“Şi S-a coborât la Capernaum, cetate a Galileii, şi îi învăţa sâmbăta.”
(Luca 4:31)
* Vezi mai sus nota la Marcu 1:21.

“1. Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.
2. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta?
3. Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii?
5. Şi le zicea: Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.”
(Luca 6:1-5)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:1-8.

“6. Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată.
7. Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină.
8. Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a sculat şi a stat.
9. Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?
10. Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis: Întinde mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.
11. Ei însă s-au umplut de mânie şi vorbeau unii cu alţii ce să facă cu Iisus.”
(Luca 6:6-11)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:9-13.

“10. Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta.
11. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum;
12. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.
13. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
14. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!
15. Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape?
16. Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?

(Luca 13:10-16)
* Vezi mai jos nota la Ioan 9:1,14-16.

“1. Şi când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, şi ei Îl pândeau,
2. Iată un om bolnav de idropică era înaintea Lui.
3. Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei, spunând: Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu?
4. Ei însă au tăcut. Şi luându-l, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5. Şi către ei a zis: Care dintre voi, de-i cădea fiul sau boul în fântână nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei?
6. Şi n-au putut să-i răspundă la acestea
.”
(Luca 14:1-6)
* Vezi mai jos nota la Ioan 9:1,14-16.

“55. Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.
56. Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.”
(Luca 23:55-56)
* Trecrea de la sabat la cinstirea duminicii ca zi a Domnului s-a făcut după învierea Domnului, care a avut loc în ziua duminicii. Vezi şi nota la Matei 12:1-8.

“1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare.
5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?
6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.”
(Luca 24:1-8)
* Noi cinstim ziua duminicii pentru că în această zi a înviat Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

“12. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
14. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
15. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
(…)
30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.”
(Luca 24:12-15,30)
* Duminica s-a săvârşit prima Liturghie de după învierea Domnului.

“1. După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.
2. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare.
3. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.
4. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.
5. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
6. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
7. Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
8. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
9. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă.
10. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul.
11. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă.

12. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă?
13. Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc.
14. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.
15. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
16. Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta.
17. Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez.
18. Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.”
(Ioan 5:1-18)
* Versetul 18 ne arată clar că Domnul nostru Iisus Hristos a dezlegat (anulat) ţinerea sâmbetei (sabatului); aici şi versiunea în limba engleză:
“Therefore the Jews sought all the more to kill Him, because He not onlybroke the Sabbath, but also said that God was His Father, making Himself equal with God.”
(John 5:18, New King James Version).
Vezi mai sus şi nota la Matei 12:9-13.

“Dacă omul primeşte tăierea împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniaţi pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos?”
(Ioan 7:23)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:9-13.

“1. Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere.
(…)
14. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii.
15. Deci iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am spălat şi văd.
16. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei.”
(Ioan 9:1,14-16)
* Domnul nostru Iisus Hristos Însuşi nu a ţinut sâmbăta,  făcând vindecări (versetul 16), vezi mai sus şi nota la Ioan 5:1-18.

“19. Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
20. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute
.”
(Ioan 20:19-23)
* În ziua învierii, duminica, li S-a arătat Domnul apostolilor (versetul 19), tot în acea duminică El le-a dat apostolilor puterea de a dezlega păcatele oamenilor (versetele 21, 22 şi 23).

“1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.”
(Fapte 2:1-4)
* Şi sărbătoarea Cincizecimii (Rusaliilor), a căzut tot în ziua Duminicii, adică 50 de zile după sabatul (sâmbăta) în care era Paştele evreiesc (comemorarea ieşirii evreilor din robia egipteană).

“13. Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.
14. Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei şi, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au şezut.
15. Şi după citirea Legii şi a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi.”
(Fapte 13:13-15)
* Apostolii propovăduiau sâmbăta în sinagogă pentru că atunci se adunau evreii acolo, vezi mai sus nota la Ieşirea/Exodul 31:14-17 şi nota la Osea 2:13.

“26. Bărbaţi fraţi, fii din neamul lui Avraam şi cei dintre voi temători de Dumnezeu, vouă vi s-a trimis cuvântul acestei mântuiri.
27. Căci cei ce locuiesc în Ierusalim şi căpeteniile lor, necunoscându-L şi osândindu-L, au împlinit glasurile proorocilor care se citesc în fiecare sâmbătă.
28. Şi, neaflând în El nici o vină de moarte, au cerut de la Pilat ca să-L omoare.
29. Iar când au săvârşit toate cele scrise despre El, coborându-L de pe cruce, L-au pus în mormânt.
30. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
31. El S-a arătat mai multe zile celor ce împreună cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim şi care sunt acum martorii Lui către popor.
32. Şi noi vă binevestim făgăduinţa făcută părinţilor.”
(Fapte 13:26-27)
* Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

“42. Şi ieşind ei din sinagoga iudeilor, îi rugau neamurile ca sâmbăta viitoare să li se grăiască cuvintele acestea.
43. După ce s-a terminat adunarea, mulţi dintre iudei şi dintre prozeliţii cucernici au mers după Pavel şi după Barnaba, care, vorbind către ei, îi îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.
44. Iar în sâmbăta următoare, mai toată cetatea s-a adunat ca să audă cuvântul lui Dumnezeu.”
(Fapte 13:42-44)
* Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

“2. Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi,
3. Deschizându-le şi arătându-le că Hristos trebuia să pătimească şi să învieze din morţi, şi că Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul, Iisus.”
(Fapte 17:2-3)
* Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

“4. Şi vorbea în sinagogă în fiecare sâmbătă şi aducea la credinţă iudei şi elini.
5. Iar când Sila şi Timotei au venit din Macedonia, Pavel era prins cu totul de cuvânt, mărturisind iudeilor că Iisus este Hristosul.”
(Fapte 18:4-5)
* Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.”
(Fapte 20:7)
* “ziua întâi a săptămânii” la evrei este Duminica. În mod deosebit în acea zi, a învierii Domnului, creştinii se adunau la Sfânta Liturghie (frângerea pâinii), adică celebrarea Sf. Euharistii.

“Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.”
(Romani 10:4)
* Hristos este sfârşitul Legii (lui Moise), deci şi al sabatului poruncit prin acea Lege.

În ziua întâi a săptămânii (Duminică), fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni.”
(I Corinteni 16:2)
* Colectele se făceau, inclusiv pe vremea apostolilor, duminica, pentru că atunci, mai ales, se adunau creştinii la biserică.

“Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta.”
(Galateni 2:16)
* faptele Legii = prescripţiile Legii (lui Moise).
Legea (lui Moise) este partea cea mai importantă a Vechiului Testament. Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

“Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar.”
(Galateni 2:21)
* Legea (lui Moise) este partea cea mai importantă a Vechiului Testament. Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.”
(Galateni 3:19)
* Legea (lui Moise), prin care s-a poruncit şi ţinerea sabatului (sâmbetei) a fost valabilă până la venirea Urmaşului (Hristos), ca Profet după profetul Moise. Deci, astăzi noi nu mai trebuie să ţinem Legea Vechiului Testament, deci, nici sabatul.

“24. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă.
25. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.”
(Galateni 3:24-25)
* Omul se mântuieşte (de la venirea lui Hristos) prin har, credinţă, fapte bune, iar nu prin ţinerea Legii vechi, care includea deasemenea şi sabatul.

“13. Acum însă, fiind în Hristos Iisus, voi care altădată eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos,
14. Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii,
15. Desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea”
(Efeseni 2:13-15)
* Legea (lui Moise) este partea cea mai importantă a Vechiului Testament. Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

“16. Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete,
17. Care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.”
(Coloseni 2:16-17)
* Text care ne arată că ţinerea sâmbetei nu mai e obligatorie creştinilor, deci nimeni să nu ne mai judece cu privire la aceasta (versetul 16), căci noi avem o altă zi de odihnă, vezi notele la Fapte 20:7 şi la Apocalipsa 1:10.

“4. Căci undeva, despre ziua a şaptea, a zis astfel: “Şi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale”.
5. Şi în acelaşi loc, zice iarăşi: “Nu vor intra întru odihna Mea!
“.
6. Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă, iar aceia cărora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,
7. Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: “Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre”.
8. Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă.
9. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu.
10. Pentru că cine a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Să ne silim, deci, ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă a neascultării”
(Evrei 4:4-11)
* “s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu” (versetul 8), adică sabatul, ca zi de odihnă, a fost înlocuit de ziua duminicii, ziua învierii Domnului.
Până şi în Cornilescu e scris: “Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat” (Evrei 4:9), adică, o odihnă ca de sabat, dar nu odihnă de sabat.
Evident, adevărata odihnă ce ne-o va da Dumnezeu e aceea în cer, nu aici pe pământ, textul de mai sus având o dublă semnificaţie.

“Căci dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea”
(Evrei 8:7)
* Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

“8. Ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: “Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, testament nou,
9. Nu ca testamentul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului; căci ei n-au rămas în testamentul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit – zice Domnul.
10. Că acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi poporul Meu.”
(Evrei 8:8-10)
* Vezi nota la Ieremia 31:31-33.

“7. Atunci am zis: Iată vin, în sulul cărţii este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule”.
8. Zicând mai sus că: “Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu Ţi-au plăcut”, care se aduc după Lege,
9. Atunci a zis: “Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinţează deci pe cel dintâi ca să statornicească pe al doilea.
10. Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna. ”
(Evrei 10:7-10)
* Vechiul Testament, cu tot cu prescripţiile sale referitoare la sabat, este desfiinţat, ca să fie statornicit Noul Testament (versetul 9).

“9. Eu Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la suferinţa şi la împărăţia şi la răbdarea în Iisus, fost-a în insula ce se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Iisus.
10. Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă”
(Apocalipsa 1:9-10)
* Tot duminica a primit Apostolul Ioan vedenia Apocalipsei. Literal în text este “ziua Domnului”, pe latineşte “Domini dies”, de unde vine etimologic “duminica”.

DE CE CREŞTINII ŢIN DUMINICA. DESPRE ZIUA DE ODIHNĂ (Sursa: Binevestitorul)

Atentate teroriste creştine în numele lui Iisus Hristos


0-terorismMai multe publicaţii de limbă arabă care au publicat caricaturi cu Iisus Hristos au fost atacate de către creştini fundamentalişti. În Iran, la sediul Press TV a avut loc un atac armat, cei trei atacatori au scăpat apoi într-o maşină neagră pe care au abandonat-o ulterior în apropierea redacţiei. Menţionăm că Press TV a publicat numeroase caricaturi cu Iisus de-a lungul anilor şi membrii redacției au primit mai multe ameninţări cu moartea. Alte atacuri au avut loc în Siria, Afganistan, Arabia Saudită şi Irak.

Adăugăm la această informaţie că în Europa occidentală nicio publicaţie creştină care a publicat caricaturi cu Mohamed nu a fost vizată de atacuri ale musulmanilor.

Cam aşa ar arăta ştirile într-o lume paralelă.

Un „univers paralel” sau „realitate alternativă” este o ipotetică realitate separată autonomă. Un grup specific de universuri paralele este denumit „multivers”, deși acest termen poate fi folosit și pentru a descrie posibilele universuri paralele care constituie realitatea fizică. În timp ce termenii „univers paralel” și „realitate alternativă” sunt sinonimi și, în general, pot fi folosiți alternativ în cele mai multe cazuri, există uneori o conotație suplimentară implicită a termenului de „realitate alternativă” care implică faptul că realitatea este o variantă a realității noastră. – Wikipedia

Dar să analizăm de ce în realitatea noastră lucrurile stau cu totul altfel. Ce-i motivează pe creştini ca într-o situaţia ca cea de mai sus (din alt univers) să NU pună mână pe arme şi să atace o publicație musulmană, iudaică, budistă etc. ofensatoare la adresa creștinismului. Să fie creştinul mai tolerant decât musulmanul, să fi înţeles el mai bine mesajul iubirii propovăduit de Divinitatea sa?

Sau, mai curând, creştinul nu se mai ofensează deoarece credinţa lui este firavă, superficială.

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. – 2 Timotei cap. 3

Şi atunci ce facem, a deveni mai credincios înseamnă a deveni mai radical şi la un pas de a ajunge în situaţia ipotetică de mai sus? Nu! Doar când religia este înţeleasă greşit se ajunge în situaţia de a pune mâna pe arme pentru a apăra o idee. Vremurile din Vechiul Testament de ”ochi contra ochi şi dinte pentru dinte” au apus de mult. Sau aşa sperăm şi ne rugăm!

Mesajul pentru biserica dinaintea sfârșitului acestei lumi sună astfel:

Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu: Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.” – Apocalipsa, cap. 3

(Vezi şi: Patriarhia Georgiei împotriva revistei „Charlie Hebdo”)