„Evanghelia soției lui Isus” nu ar fi falsă – ca și cum ar putea cineva demonstra că e adevărată


Un controversat fragment de pergament, intitulat de profesoara Karen L. King de la Harvard Divinity School Evanghelia soției lui Isus, a fost confirmat ca vechi și autentic, scrie Harvard Gazette.

1024px-Gospel_of_Jesus'_Wife

Timp de 18 luni, de când papirusul cu cuvintele coptice „Isus le-a spus lor, soția mea” a fost scos la iveală, diverși reprezentanți ai lumii academice și ai Vaticanului l-au denunțat ca fiind un fals. Joi, un set de studii și analize realizate de experți și publicate de Harvard Theological Review au demonstrat că documentul datează din secolele VI-IX d.H., deci ar aparține încă lumii antice.

Manuscrisul pare să redea o discuție între Isus și discipolii săi. În rândul 3 scrie „Maria e vrednică de asta”, în rândul 4: „Isus le-a spus lor, soția mea”, iar în rândul 5: „Ea va putea să-mi fie discipol”. Două rânduri mai jos se mai găsesc cuvintele „Cât despre mine, eu locuiesc cu ea ca să… ”

King nu a susținut niciodată că manuscrisul ar fi o Evanghelie sau că ar atesta faptul că Isus avea o soție, ci doar că arată cum primii creștini puteau crede că Isus era căsătorit. Problema celibatului și virginității lui Isus a fost crucială pentru Biserică, fiind și motivul pentru care preoții sau ierarhii creștini trebuie să fie celibatari și abstinenți.

Ce teste au fost operate pe papirus?

–          Două teste cu carbon au fost făcute pentru a determina vârsta obiectului. Primul a fost inconcludent din cauza probei prea mici de material

–          Al doilea, realizat de Noreen Tuross de la Universitatea Harvard în colaborare cu Woods Hole Oceanographic Institution a datat fragmentul între 659 și 859 d.H.

–          Microspectroscopii făcute la MIT au confirmat că papirusul avea co compoziție chimică omogenă și a examinat urmele de oxidare.

–          O tehnică nimită spectroscopie micro-Rama a fost folosită la Universitatea Columbia pentru a stabili dacă elementul de carbon din cerneală se potrivește cu cele din alte papirusuri din secolelel I-VIII d.H.

–          Malcolm Choat de la Universitatea Macquarie a examinat fragmentul și a oferit o evaluare independentă a caligrafiei.

–          Alte imagini microscopice și multispectrale au furnizat alte informații semnificative despre natura și extinderea distrugerilor suferite de fragment și a ajutat la rezolvarea mai multor probleme legate de o presupusă falsificare.

Nici unul dintre teste nu a scos la iveală dovezi că obiectul ar fi fost falsificat.

Sursa: NatGeo

Evanghelia după soția lui Iisus este numele de cod dat unui mic fragment (de 4-8 cm) de papirus (scris de mână) datând din secolul al IV-lea care conține textul necunoscut anterior al unei povestiri apocrife din Noul Testament. Acest papirus conține cuvintele „Iisus le-a spus lor, soția mea”.[1]

Se presupune că acest papirus ar fi o traducere a unui text anterior original în limba greacă probabil de la sfârșitul secolului al II-lea; având o afinitate cu unele evanghelii apocrife ale acestei perioade (Evanghelia după Toma, Evanghelia după Maria și Evanghelia după Filip).

Nimic nu a fost publicat despre proveniența fragmentului de papirus înainte de 1982, care se întâmplă să fie anul în care autoritățile egiptene au adoptat Legea cu privire la protecția antichităților – care reglementează strict proprietatea, deținerea, comerțul și scoaterea din Egipt a antichităților.[2] Nu se știe când a fost descoperit papirusul; prima mențiune despre acesta datează de la începutul anilor 1980, când profesorul Gerhard Fecht de la Universitatea Liberă din Berlin l-a identificat ca fiind un fragment din secolul 2-4 al Evangheliei după Ioan, în limba coptă și a dat recomandări privind conservarea sa. În prezent, fragmentul este într-o colecție privată fiind achiziționat în anul 1997 de către proprietarul său actual (care dorește să rămână anonim).[3]

Sursa: Wikipedia 

De ce creștinii țin duminica ca zi de odihnă


DE CE CREŞTINII ŢIN DUMINICA. DESPRE ZIUA DE ODIHNĂ (Sursa: Binevestitorul)

“2. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
3. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.”
(Facerea/Geneza 2:2-3)
* Întradevăr, Dumnezeu a sfinţit ziua a şaptea, ţinerea ei fiind o poruncă foarte importantă a Vechiului Testament.
Totuşi, Dumnezeu nu a încetat după acea zi să mai lucreze, căci, iată:
“Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez.” (Ioan 5:17), a se vedea mai jos şi nota la Matei 12:1-8.

“8. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
9. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,
10. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine”
(Ieşirea/Exodul 20:8-10)
* Vezi mai sus nota de la Facerea/Geneza 2:2-3.

“13. “Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte.
14. Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;
15. Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât.
16. Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam, ca un legământ veşnic.
17. Acesta este semn veşnic între Mine şi fiii lui Israel, pentru că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi S-a odihnit”.”
(Ieşirea/Exodul 31:13-17)
* După cum se vede clar din versetele 13, 16 şi 17, ţinerea sabatului e poruncită (prin Legea lui Moise din Vechiul Testament) doar fiilor lui Israel, evreilor, nu şi celorlalte neamuri. Astăzi, însă, nu mai suntem sub Legea veche (a lui Moise), ci sub Noul Testament sau Legea cea nouă (care se adresează tututor oamenilor de pe acest pământ, nu doar evreilor), vezi mai jos nota de la Matei 12:1-8.
Iar “veşnic” înseamnă atât cât vrea Dumnezeu, căci “Dar nu cumva Îi vom da noi învăţătură lui Dumnezeu, Lui care stă şi judecă pe cei de sus?” (Iov 21:22).

“1. Atunci a adunat Moise toată obştea fiilor lui Israel şi le-a zis: “Iată ce a poruncit Domnul să faceţi:
2. şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât.
3. În ziua odihnei să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre. Eu sunt Domnul!”
(Ieşirea/Exodul 35:1-3)
* Vezi mai sus nota la Ieşirea/Exodul 31:14-17.

“12. Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
13. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale;
14. Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu.
15. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.”
(Deuteronom 5:12-15)
* Creştinii ţin ca zi de odihnă duminica, deci, nu suntem fără zi de odihnă. Însă ţinerea sâmbetei (sabatului) a fost poruncită doar poporului evreu, căci poporul evreu a fost în robia egipteană (versetul 15).

Tu le-ai arătat odihna Ta cea sfântă şi le-ai scris prin Moise, sluga Ta, porunci, rânduieli şi lege.”
(Neemia 9:14)
* Tinerea sabatului a fost poruncită, prin Moise, doar evreilor. Înainte de Moise nu era legiuită ţinerea sabatului. Astăzi legea harului, prin Hristos, e în vigoare, nu legea lui Moise.

“22. Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului.
23. De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri.
24. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.
(Psalmul 117:22-24, dar psalmul 118:22-24 în versiunile protestante)
* Ziua învierii Domnului, adică duminica, este ziua bucuriei la creştini (versetul 24), iar “piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.” (Efeseni 2:20).

“31. Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda legământ nou.
32. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi Eu am rămas în legătură cu ei, zice Domnul.
33. Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor.”
(Ieremia 31:31-33)
* Dumnezeu însuşi a anunţat aici că va înlocui Legământul Vechiului Testament (care includea şi sabatul) cu altul nou, adică Noul Testament. După venirea lui Hristos, Legământul Vechiului Testament nu mai este valabil, căci suntem sub Legământul cel nou (al Noului Testament), vezi mai jos nota la Matei 12:1-8.

“5. Şi spune-le: Aşa zice Domnul Dumnezeu: În ziua în care am ales pe Israel şi, ridicându-Mi mâna, M-am jurat seminţiei casei lui Iacov şi M-am descoperit lor în ţara Egiptului şi, ridicându-Mi mâna, le-am zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru;
6. În ziua aceea, ridicându-Mi mâna, M-am jurat lor să-i scot din ţara Egiptului şi să-i duc în ţara pe care o alesesem pentru ei, în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările.
(…)
12. De asemenea le-am dat şi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi ei, ca să cunoască ei că Eu sunt Domnul, Sfinţitorul lor.”
(Iezechiel 20:5-6,12)
* Sabatul este semn doar între Dumnezeu şi Israel, nu şi între Dumnezeu şi celelalte popoare, căci doar toată omenirea e făcută de către Dumnezeu, vezi mai sus şi nota la Ieremia 31:31-33.

Şi voi face să înceteze toate desfătările ei, sărbătorile şi lunile noi şizilele de odihnă şi toate prăznuirile ei.”
(Osea 2:13)
* Încetarea sărbătoririi Sabatului/Sâmbetei (ziua de odihnă la evrei) e profeţită încă din Vechiul Testament.

“17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.”
(Matei 5:17-18)
* Hristos este Împlinirea Legii:
“Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.” (Romani 10:4).

“1. În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spiceşi să mănânce.
2. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta.
3. Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără de vină?
6. Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici.
7. Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi.
8. Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.”
(Matei 12:1-8)
* Nici Domnul Iisus Hristos şi nici Apostolii (versetul 1) nu au mai ţinut sabatul, căci Domnul nostru Iisus Hristos anulează prescripţia ţinerii sabatului (sâmbetei), deoarece iudeii considerau că dreptatea poate fi dobândită prin respectarea seacă (fără dragoste de Dumnezeu şi de aproapele) a poruncilor, căci tot El zice fariseilor:
– “Dar vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.” (Luca 11:42);
– “Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea.” (Luca 16:16);
– Căci: “Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.” (Ioan 5:18),
dezlegare = anulare.
Iar Apostolul Pavel zice:
– “Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!” (Romani 6:15);
– “Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har” (Galateni 5:4),
adică ţinerea prescripţiilor Legii (lui Moise), între care era şi respectarea sabatului, este depărtare de Hristos cel Înviat (în zi de duminică).

“9. Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor.
10. Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învinuiască.
11. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate?
12. Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta.
13. Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.”
(Matei 12:9-13)
* Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, face vindecări sâmbăta şi anulează prescripţia ţinerii sabatului (sâmbetei), deoarece iudeii considerau că dreptatea poate fi dobândită prin respectarea seacă (fără dragoste de Dumnezeu şi de aproapele) a poruncilor, căci tot El zice fariseilor:
– “Dar vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.” (Luca 11:42);
– “Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea.” (Luca 16:16);
– Căci: “Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.” (Ioan 5:18),
dezlegare = anulare.
Iar Apostolul Pavel zice:
– “Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!” (Romani 6:15);
– “Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har” (Galateni 5:4),
adică ţinerea prescripţiilor Legii (lui Moise), între care era şi respectarea sabatului, este depărtare de Hristos cel Înviat (în zi de duminică).

“Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.”
(Matei 24:20)
* Domnul nostru Iisus Hristos nu îndeamnă aici la ţinerea sabatului, ci îi avertizează pe evreii creştini ca să nu fie consideraţi trădători şi atacaţi de către ceilalţi evrei, care aşteptau un mesia ca şi conducător militar. În secolul I d.Hr. a avut loc marea revoltă a evreilor împotriva puternicului Imperiu Roman, ceea ce a culminat cu cucerirea Ierusalimului şi incendierea templului în 70 d.Hr. de către legiunile romane conduse de Titus.

“Şi venind în Capernaum şi îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi învăţa.”
(Marcu 1:21)
* Domnul Iisus Hristos sâmbăta învăţa în sinagogă pentru că mai ales în acea zi se adunau iudeii acolo, vezi mai sus nota la Ieşirea/Exodul 31:14-17 şi nota la Osea 2:13.

“23. Şi pe când mergea El într-o sâmbătă prin semănături, ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice.
24. Şi fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine?
25. Şi Iisus le-a răspuns: Au niciodată n-aţi citit ce a făcut David, când a avut nevoie şi a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el?
27. Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă.
28. Astfel că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.”
(Marcu 2:23-28)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:1-8.

“1. Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.
2. Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
3. Şi a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc!
4. Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau;
5. Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.
6. Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă.”
(Marcu 3:1-6)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:9-13.

“Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde are El acestea? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat Lui? Şi cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui?”
(Marcu 6:2)
* Vezi mai sus nota la Marcu 1:21.

“2. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.
3. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?
4. Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.
5. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.
6. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.
(Marcu 16:2-6)
* Noi cinstim ziua duminicii pentru că în această zi a înviat Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

“Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească.”
(Luca 4:16)
* Vezi mai sus nota la Marcu 1:21.

“Şi S-a coborât la Capernaum, cetate a Galileii, şi îi învăţa sâmbăta.”
(Luca 4:31)
* Vezi mai sus nota la Marcu 1:21.

“1. Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.
2. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta?
3. Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii?
5. Şi le zicea: Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.”
(Luca 6:1-5)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:1-8.

“6. Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată.
7. Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină.
8. Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a sculat şi a stat.
9. Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?
10. Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis: Întinde mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.
11. Ei însă s-au umplut de mânie şi vorbeau unii cu alţii ce să facă cu Iisus.”
(Luca 6:6-11)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:9-13.

“10. Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta.
11. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum;
12. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.
13. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
14. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!
15. Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape?
16. Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?

(Luca 13:10-16)
* Vezi mai jos nota la Ioan 9:1,14-16.

“1. Şi când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, şi ei Îl pândeau,
2. Iată un om bolnav de idropică era înaintea Lui.
3. Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei, spunând: Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu?
4. Ei însă au tăcut. Şi luându-l, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5. Şi către ei a zis: Care dintre voi, de-i cădea fiul sau boul în fântână nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei?
6. Şi n-au putut să-i răspundă la acestea
.”
(Luca 14:1-6)
* Vezi mai jos nota la Ioan 9:1,14-16.

“55. Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.
56. Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.”
(Luca 23:55-56)
* Trecrea de la sabat la cinstirea duminicii ca zi a Domnului s-a făcut după învierea Domnului, care a avut loc în ziua duminicii. Vezi şi nota la Matei 12:1-8.

“1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare.
5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?
6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.”
(Luca 24:1-8)
* Noi cinstim ziua duminicii pentru că în această zi a înviat Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

“12. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
14. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
15. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
(…)
30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.”
(Luca 24:12-15,30)
* Duminica s-a săvârşit prima Liturghie de după învierea Domnului.

“1. După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.
2. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare.
3. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.
4. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.
5. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
6. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
7. Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
8. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
9. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă.
10. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul.
11. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă.

12. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă?
13. Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc.
14. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.
15. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
16. Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta.
17. Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez.
18. Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.”
(Ioan 5:1-18)
* Versetul 18 ne arată clar că Domnul nostru Iisus Hristos a dezlegat (anulat) ţinerea sâmbetei (sabatului); aici şi versiunea în limba engleză:
“Therefore the Jews sought all the more to kill Him, because He not onlybroke the Sabbath, but also said that God was His Father, making Himself equal with God.”
(John 5:18, New King James Version).
Vezi mai sus şi nota la Matei 12:9-13.

“Dacă omul primeşte tăierea împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniaţi pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos?”
(Ioan 7:23)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:9-13.

“1. Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere.
(…)
14. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii.
15. Deci iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am spălat şi văd.
16. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei.”
(Ioan 9:1,14-16)
* Domnul nostru Iisus Hristos Însuşi nu a ţinut sâmbăta,  făcând vindecări (versetul 16), vezi mai sus şi nota la Ioan 5:1-18.

“19. Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
20. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute
.”
(Ioan 20:19-23)
* În ziua învierii, duminica, li S-a arătat Domnul apostolilor (versetul 19), tot în acea duminică El le-a dat apostolilor puterea de a dezlega păcatele oamenilor (versetele 21, 22 şi 23).

“1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.”
(Fapte 2:1-4)
* Şi sărbătoarea Cincizecimii (Rusaliilor), a căzut tot în ziua Duminicii, adică 50 de zile după sabatul (sâmbăta) în care era Paştele evreiesc (comemorarea ieşirii evreilor din robia egipteană).

“13. Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.
14. Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei şi, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au şezut.
15. Şi după citirea Legii şi a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi.”
(Fapte 13:13-15)
* Apostolii propovăduiau sâmbăta în sinagogă pentru că atunci se adunau evreii acolo, vezi mai sus nota la Ieşirea/Exodul 31:14-17 şi nota la Osea 2:13.

“26. Bărbaţi fraţi, fii din neamul lui Avraam şi cei dintre voi temători de Dumnezeu, vouă vi s-a trimis cuvântul acestei mântuiri.
27. Căci cei ce locuiesc în Ierusalim şi căpeteniile lor, necunoscându-L şi osândindu-L, au împlinit glasurile proorocilor care se citesc în fiecare sâmbătă.
28. Şi, neaflând în El nici o vină de moarte, au cerut de la Pilat ca să-L omoare.
29. Iar când au săvârşit toate cele scrise despre El, coborându-L de pe cruce, L-au pus în mormânt.
30. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
31. El S-a arătat mai multe zile celor ce împreună cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim şi care sunt acum martorii Lui către popor.
32. Şi noi vă binevestim făgăduinţa făcută părinţilor.”
(Fapte 13:26-27)
* Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

“42. Şi ieşind ei din sinagoga iudeilor, îi rugau neamurile ca sâmbăta viitoare să li se grăiască cuvintele acestea.
43. După ce s-a terminat adunarea, mulţi dintre iudei şi dintre prozeliţii cucernici au mers după Pavel şi după Barnaba, care, vorbind către ei, îi îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.
44. Iar în sâmbăta următoare, mai toată cetatea s-a adunat ca să audă cuvântul lui Dumnezeu.”
(Fapte 13:42-44)
* Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

“2. Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi,
3. Deschizându-le şi arătându-le că Hristos trebuia să pătimească şi să învieze din morţi, şi că Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul, Iisus.”
(Fapte 17:2-3)
* Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

“4. Şi vorbea în sinagogă în fiecare sâmbătă şi aducea la credinţă iudei şi elini.
5. Iar când Sila şi Timotei au venit din Macedonia, Pavel era prins cu totul de cuvânt, mărturisind iudeilor că Iisus este Hristosul.”
(Fapte 18:4-5)
* Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.”
(Fapte 20:7)
* “ziua întâi a săptămânii” la evrei este Duminica. În mod deosebit în acea zi, a învierii Domnului, creştinii se adunau la Sfânta Liturghie (frângerea pâinii), adică celebrarea Sf. Euharistii.

“Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.”
(Romani 10:4)
* Hristos este sfârşitul Legii (lui Moise), deci şi al sabatului poruncit prin acea Lege.

În ziua întâi a săptămânii (Duminică), fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni.”
(I Corinteni 16:2)
* Colectele se făceau, inclusiv pe vremea apostolilor, duminica, pentru că atunci, mai ales, se adunau creştinii la biserică.

“Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta.”
(Galateni 2:16)
* faptele Legii = prescripţiile Legii (lui Moise).
Legea (lui Moise) este partea cea mai importantă a Vechiului Testament. Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

“Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar.”
(Galateni 2:21)
* Legea (lui Moise) este partea cea mai importantă a Vechiului Testament. Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.”
(Galateni 3:19)
* Legea (lui Moise), prin care s-a poruncit şi ţinerea sabatului (sâmbetei) a fost valabilă până la venirea Urmaşului (Hristos), ca Profet după profetul Moise. Deci, astăzi noi nu mai trebuie să ţinem Legea Vechiului Testament, deci, nici sabatul.

“24. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă.
25. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.”
(Galateni 3:24-25)
* Omul se mântuieşte (de la venirea lui Hristos) prin har, credinţă, fapte bune, iar nu prin ţinerea Legii vechi, care includea deasemenea şi sabatul.

“13. Acum însă, fiind în Hristos Iisus, voi care altădată eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos,
14. Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii,
15. Desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea”
(Efeseni 2:13-15)
* Legea (lui Moise) este partea cea mai importantă a Vechiului Testament. Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

“16. Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete,
17. Care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.”
(Coloseni 2:16-17)
* Text care ne arată că ţinerea sâmbetei nu mai e obligatorie creştinilor, deci nimeni să nu ne mai judece cu privire la aceasta (versetul 16), căci noi avem o altă zi de odihnă, vezi notele la Fapte 20:7 şi la Apocalipsa 1:10.

“4. Căci undeva, despre ziua a şaptea, a zis astfel: “Şi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale”.
5. Şi în acelaşi loc, zice iarăşi: “Nu vor intra întru odihna Mea!
“.
6. Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă, iar aceia cărora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,
7. Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: “Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre”.
8. Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă.
9. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu.
10. Pentru că cine a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Să ne silim, deci, ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă a neascultării”
(Evrei 4:4-11)
* “s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu” (versetul 8), adică sabatul, ca zi de odihnă, a fost înlocuit de ziua duminicii, ziua învierii Domnului.
Până şi în Cornilescu e scris: “Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat” (Evrei 4:9), adică, o odihnă ca de sabat, dar nu odihnă de sabat.
Evident, adevărata odihnă ce ne-o va da Dumnezeu e aceea în cer, nu aici pe pământ, textul de mai sus având o dublă semnificaţie.

“Căci dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea”
(Evrei 8:7)
* Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

“8. Ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: “Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, testament nou,
9. Nu ca testamentul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului; căci ei n-au rămas în testamentul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit – zice Domnul.
10. Că acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi poporul Meu.”
(Evrei 8:8-10)
* Vezi nota la Ieremia 31:31-33.

“7. Atunci am zis: Iată vin, în sulul cărţii este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule”.
8. Zicând mai sus că: “Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu Ţi-au plăcut”, care se aduc după Lege,
9. Atunci a zis: “Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinţează deci pe cel dintâi ca să statornicească pe al doilea.
10. Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna. ”
(Evrei 10:7-10)
* Vechiul Testament, cu tot cu prescripţiile sale referitoare la sabat, este desfiinţat, ca să fie statornicit Noul Testament (versetul 9).

“9. Eu Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la suferinţa şi la împărăţia şi la răbdarea în Iisus, fost-a în insula ce se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Iisus.
10. Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă”
(Apocalipsa 1:9-10)
* Tot duminica a primit Apostolul Ioan vedenia Apocalipsei. Literal în text este “ziua Domnului”, pe latineşte “Domini dies”, de unde vine etimologic “duminica”.

DE CE CREŞTINII ŢIN DUMINICA. DESPRE ZIUA DE ODIHNĂ (Sursa: Binevestitorul)

Atentate teroriste creştine în numele lui Iisus Hristos


0-terorismMai multe publicaţii de limbă arabă care au publicat caricaturi cu Iisus Hristos au fost atacate de către creştini fundamentalişti. În Iran, la sediul Press TV a avut loc un atac armat, cei trei atacatori au scăpat apoi într-o maşină neagră pe care au abandonat-o ulterior în apropierea redacţiei. Menţionăm că Press TV a publicat numeroase caricaturi cu Iisus de-a lungul anilor şi membrii redacției au primit mai multe ameninţări cu moartea. Alte atacuri au avut loc în Siria, Afganistan, Arabia Saudită şi Irak.

Adăugăm la această informaţie că în Europa occidentală nicio publicaţie creştină care a publicat caricaturi cu Mohamed nu a fost vizată de atacuri ale musulmanilor.

Cam aşa ar arăta ştirile într-o lume paralelă.

Un „univers paralel” sau „realitate alternativă” este o ipotetică realitate separată autonomă. Un grup specific de universuri paralele este denumit „multivers”, deși acest termen poate fi folosit și pentru a descrie posibilele universuri paralele care constituie realitatea fizică. În timp ce termenii „univers paralel” și „realitate alternativă” sunt sinonimi și, în general, pot fi folosiți alternativ în cele mai multe cazuri, există uneori o conotație suplimentară implicită a termenului de „realitate alternativă” care implică faptul că realitatea este o variantă a realității noastră. – Wikipedia

Dar să analizăm de ce în realitatea noastră lucrurile stau cu totul altfel. Ce-i motivează pe creştini ca într-o situaţia ca cea de mai sus (din alt univers) să NU pună mână pe arme şi să atace o publicație musulmană, iudaică, budistă etc. ofensatoare la adresa creștinismului. Să fie creştinul mai tolerant decât musulmanul, să fi înţeles el mai bine mesajul iubirii propovăduit de Divinitatea sa?

Sau, mai curând, creştinul nu se mai ofensează deoarece credinţa lui este firavă, superficială.

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. – 2 Timotei cap. 3

Şi atunci ce facem, a deveni mai credincios înseamnă a deveni mai radical şi la un pas de a ajunge în situaţia ipotetică de mai sus? Nu! Doar când religia este înţeleasă greşit se ajunge în situaţia de a pune mâna pe arme pentru a apăra o idee. Vremurile din Vechiul Testament de ”ochi contra ochi şi dinte pentru dinte” au apus de mult. Sau aşa sperăm şi ne rugăm!

Mesajul pentru biserica dinaintea sfârșitului acestei lumi sună astfel:

Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu: Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.” – Apocalipsa, cap. 3

(Vezi şi: Patriarhia Georgiei împotriva revistei „Charlie Hebdo”)

Călăuza cunoașterii și combaterii sectelor


copertaAm expus aici câteva tradiții ortodoxe care par a fi contrare Bibliei. Cu toate acestea, anterior, am studiat şi cartea Călăuza cunoașterii și combaterii sectelor (de arhimandrit Mina Prodan, Editura Bunavestire Bacău, 1995) dar argumentele aduse acolo mi se par de obicei slabe sau chiar contradictorii. Plus că am mers pe principiul argumentelor bazate pe textul biblic, când cele scrise de sfinţii părinţi vor deveni părţi ale Bibliei mai vedem. (Orice este posibil, au fost atâtea concilii prin care au scos şi introdus cărţi în Biblie pe ”bandă rulantă”.)

Vezi aici (versiunea 1)

Sâmbăta se pare că a fost dată ”doar” pentru evrei. Creştinii sunt catalogaţi de Biblie drept ”evrei” datorită credinţei lor, aşa cum reiese şi din Romani 2:28,29; 9:6; Galateni 6:16 Care este adevărul? Ce este adevărul?

Alberto Rivera – despre conspirații ale iezuiților; cine ar fi creat comunismul, islamul și nazismul


Alberto Magno Romero Rivera (n. 19 septembrie 1935, Las Palmas, Gran Canaria – d. 20 iunie 1997, Broken Arrow, Oklahoma) a fost un activist anti-catolic care a fost sursa mai multor teorii ale conspirației despre Vatican ale autorului creștin fundamentalist Jack Chick.
Chick a promis să promoveze afirmațiile lui Alberto chiar și după ce acesta a murit. Rivera a susținut că a fost un iezuit înainte de a deveni un protestant fundamentalist, iar multe dintre povestirile publicate de Chick despre Rivera implica conspirații ale iezuiților.

Acuzații împotriva catolicismului
Potrivit lui Rivera, iezuiții sunt responsabili pentru crearea comunismului, islamului și a nazismului, provocând războaiele mondiale, recesiune, Masacrul de la Jonestown, asasinarea lui Abraham Lincoln și John F. Kennedy (un catolic), el mai susține că Biserica Catolică dorește să răspândească homosexualitatea și avortul, că Mișcarea carismatică este o altă față a Bisericii Catolice, că papii reprezintă Antihristul și că Biserica Catolică este Curva din Babilon.[1] El a susținut de asemenea că iezuiții au fost conducătorii din spatele Inchiziției medievale din secolul al XIII-lea, în ciuda faptului că iezuiții au apărut în anii 1540.[2]
Alberto_Magno_Romero_Rivera
Acuzații că Biserica a creat Islamul
Vezi şi: Islamul – religia păcii?
Rivera a afirmat că Mahomed a fost manipulat de către Biserica Catolică în scopul de a crea Islamul și de a distruge evreii și alte grupuri de creștini; și că prima sa soție, Khadijah Bint Khuwaylid, a fost de fapt o călugărită dintr-o mănăstire arabă căreia un episcop i-a spus să se căsătorească cu Mahomed și să semene semințele a ceea ce avea să devină Islamul.[1] Rivera, de asemenea, a afirmat că Vaticanul a regizat aparițiile de la Fatima (numite după Fatimah, fiica lui Muhammed) pentru a se apropia de musulmani.[1] În continuare, el a susținut că a fost pusă în scenă și tentativă de asasinat asupra Papei Ioan Paul al II-lea din 1981 folosindu-se un musulman ca lunetist pentru „a se da vina pe lumea musulmană, aducându-i astfel mai aproape de credința catolică!”.[1]

Vezi şi
Alberto Rivera, rationalwiki
Alberto Rivera, wikipedia

1 http://www.catholic.com/library/sr_chick_tracts_p4.asp
2 Brian Onken, „Alberto: The Truth about His Story,” Forward, February 25, 1983
3 http://www.catholic.com/library/sr_chick_tracts_p3.asp

Alte puncte de vedere
În realitate, afirmaţia sa că ar fi fost un preot catolic ar fi fost complet infirmate. Într-adevăr, cei care au verificat afirmaţiile sale au constatat în schimb că el făcut multe escrocherii, fiind căutat în Spania datorită unor probleme cu taxele, în timp ce în Statele Unite a strâns bani pentru un colegiu spaniol care nu a primit nimic din partea lui. Cu toate acestea, în Statele Unite a început o „lucrare de evanghelizare”, denumită Centrul de Informare Antihrist (Antichrist Information Center) pentru a expune Biserica Catolică. Sora sa nu a fost o călugăriță, dar a lucrat la Londra ca servitoare. De asemenea, el a acuzat Vaticanul pentru lucruri care l-au făcut să părăsească Biserica Catolică, cum ar fi sinuciderea în masă de la Jonestown. În cele din urmă s-a cuplat cu Jack Chick, care a creat mai multe cărți de benzi desenate bazate pe afirmaţiile sale (Alberto, Double Cross, The Godfathers, The Force, Four Horsemen, and The Prophet). Chick continuă să promoveze povestea lui Rivera ca fiind adevărată.

Alberto Rivera a fost, de asemenea, un susținător al King James Only și a susținut că toate celelalte traduceri ale Bibliei au fost create de către iezuiți ca să-i înșele pe protestanți sau au fost traduse pe baza unor manuscrise corupte de la Vatican. El (împreună cu John Todd, care a susținut că traducerile moderne au fost finantate de către Iluminati) par a fi sursele de conversie ale lui Jack Chick la mişcarea Doar Biblia lui King James.

Citeşte şi  ISLAMUL este o făcătură evreiască împotriva Creștinătății