Faimoasa poveste cu gazul de mlastina (Autor: Dan D. Farcas)
Pe 14 martie 1966, începând cu ora 3.50, timp de doua ore si jumatate, sapte martori oculari au raportat ca un OZN face manevre deasupra districtelor Livingston si Washtenaw din statul Michigan, SUA. Cei sapte martori erau ofiteri de politie si adjuncti de serif din cele doua districte. Mai mult, povestile lor erau sustinute de mai mult de alti 100 de martori, printre care William Van Horn, un director de aparare civila, si zeci de studenti care au urmarit obiectul în forma de minge de rugby timp de patru ore, în timp ce se deplasa în apropiere de campusul Universitatii din Michigan, de un aeroport local si o de o mlastina din apropiere.
Obiectele vazute se miscau cu viteze fantastice si faceau manevre imposibile pentru un avion. La un moment dat, au fost observate patru OZN-uri, într-o formatie în linie dreapta. Baza Air Force Selfridge a confirmat urmarirea OZN-urilor deasupra lacului Erie la ora 4:56 în zori, adaugând ca a fost imposibil sa obtina vreo identificare din partea acelor obiecte. Baza a notificat centrul de operatii din Detroit. Ajutorii de serif din districtul Washtenaw, B. Bushroe si J. Foster, scriau într-o declaratie oficiala: „A fost cel mai ciudat lucru la care am asistat vreodata si n-am fi crezut aceasta poveste, daca nu am fi vazut-o cu ochii nostri. Obiectele se miscau cu viteze fantastice, puteau sa faca întoarceri foarte ascutite, sa coboare, sa urce si sa pluteasca nemiscat cu o extraordinara manevrabilitate. Nu avem nici o idee ce au fost aceste obiecte, sau de unde puteau veni”. Adjunctul Bushroe a declarat presei: „Balansau înainte si înapoi ca un pendul, tâsneau în sus cu o viteza extraordinara, apoi coborau la fel de repede”. Politistii din Dexter si serifii din districtul Livingston au raportat ca au vazut aceleasi obiecte, implicate în aceleasi manevre.
Lumini si… umbre
Trei zile mai târziu, pe 17 martie, alti doi ajutori de serif din districtul Washtenaw: sergentul Neil Schneider si David Fitzpatrick au vazut, în jurul orei 16.00, trei sau patru obiecte circulare stralucitoare în apropiere de oraselul Milan. Ei au sunat la aeroportul Willow Run, care însa nu a putut confirma observatiile prin radar.
Pe 20 martie, în jurul orei 20.30, un fermier de 46 de ani din Dexter, Michigan, pe nume Frank Mannor, dar si familia sa, au vazut niste lumini de la ferma lor de pe McGuiness Road. Frank, împreuna cu fiul sau Ronald, de 18 ani, au iesit sa vada ce se întâmpla, dupa ce au observat ca luminile atinsesera pamântul. Fermierul a spus ca a vazut obiectul de la mai putin de 500 de metri. Parea sa fie maro, cu o suprafata „matlasata”. Partea de jos era plata, iar cea de sus era ascutita, ca un con. Pe marginile exterioare, avea doua lumini mici, de culoare albastra-verzuie, care se intensificau si deveneau rosii din când în când. Uneori obiectul devenea puternic luminat, capatând o culoare galben deschis. Asa cum spunea martorul: „Nu semana cu imaginile de farfurie zburatoare si avea o suprafata ca de coral. M-am bagat în fiecare gaura din acest district dar n-am mai vazut asa ceva”. Obiectul se înalta pâna la vârfurile copacilor, se oprea un timp, apoi cadea înapoi la sol, schimbându-si în acest timp culorile.
Ajutorii de serif David Fitzpatrick si Stanley McFadden si-au parcat masina într-o zona adiacenta si au început o cautare, împreuna cu Frank Mannor. În timp ce erau în padure, au observat, lânga o liziera, o lumina stralucitoare, dar, pe masura ce se apropiau, ea se estompa. Lumina a aparut apoi din nou, dupa care iar a disparut. Scotocirea zonei a continuat, prin mlastina si iarba înalta, cu rezultate negative. La intoarcerea în vehiculul de patrulare, ofiterii au fost informati ca unul dintre obiecte a fost vazut plutind, chiar deasupra zonei în care ei efectuasera cautarile, si a plecat apoi în zbor, spre apus, cu o mare viteza.
Robert R. Taylor, seful politiei din Dexter si politistul N.G. Lee au venit si ei la ferma, ca raspuns la apelul doamnei Mannor. Taylor a declarat ca a urmarit luminile, cu binoclul, de la domeniul lui Frank Mannor, aflat pe o colina cu vedere în zona. Obiectul a aparut cu o stralucire rosie, pulsatorie, si „cu o lumina la fiecare capat al chestiei”.
Conform raportului politiei, Mannor a mai declarat: „Am auzit apoi un sunet de fluier – ceva ca un glont atunci când ricoseaza de pe ceva; atunci acest obiect a trecut direct peste noi si a disparut”. Politistii au auzit si ei acest zgomot. „Am crezut ca a fost o ambulanta”, a spus Lee.
În acest timp si ofiterul Robert Hartwell de la Politia din Dexter a vazut un obiect zburator cu lumini intermitente de culoare rosie si verde, plutind aproape de sol, deasupra unei masini. În momentul în care s-a înaltat, i s-a alaturat o a doua „nava”.
Alti doi ajutori de serif au urmarit acelasi tip de obiecte în partea de nord a districtului. Rezidenti din districtele Livingston si Monroe au raportat de asemenea ca au vazut aparitiile. Ziarul Detroit News a descris a doua zi urmarirea politieneasca, incluzând un desen cu obiectul având forma unei mingi de rugby, cu suprafata matlasata, cu lumini, cu un vârf si cu antene. Douglas Harvey, seriful districtului Washtenaw, ordonase tuturor ajutoarelor sa se deplaseze la fata locului. Sase masini de patrulare, cu doi oameni în fiecare, ca si trei detectivi, au înconjurat zona. Mai târziu, ei au urmarit un obiect de-a lungul soselei Island Lake, fara sa-l prinda.
Buford Bushroe, adjunct de serif în Washtenaw County, a observat de asemenea obiectul. „Arata ca un arc. Era rotund. Am întors si l-am urmarit prin Dexter cinci mile. S-a îndepartat spre vest, dupa care ne-am oprit. L-am pierdut printre copaci. Fie luminile s-au stins, fie a decolat cu o explozie extraordinara de viteza. Era la aproximativ 1500 de picioare (450 de metri n.n.) deasupra solului. Se deplasa cu circa 100 mph. Noi aveam 70 înainte de a-l pierde, în apropiere de Wylie Road”.
O multime de studenti de la Universitatea din Michigan, aflata în apropiere, ca si de la Universitatea Eastern Michigan, se îmbulzisera în zona, dupa ce au ascultat la radio rapoartele despre aparitiile din zilele precedente. Mannor a si fost întrebat daca nu cumva totul a fost o simpla farsa pusa la cale de studenti. El a negat cu fermitate aceasta posibilitate. „Ei nu ar fi putut truca o instalatie ca aceasta… N-am mai vazut asa ceva. Nu e nimic în neregula cu ochii mei si fiul meu are si el vederea perfecta. Nu puteam sa fi gresit amândoi… Sotia mea spune ca ne vom muta de aici. Ei nu-i place asta. N-am încuiat pâna acum niciodata usile. Nimeni nu ne-a deranjat vreodata”.
Pe 22 martie zeci de locuitori din Dexter si Hillsdale au raportat mai multe obiecte zburatoare care emit sunete si lumini ciudate. Pe 23 martie, un adolescent de la Monroe a spus ca a facut fotografii ale aparitiilor, care aratau însa doar ca o pata mare, neagra, de cerneala. Pe 29 martie, mai multe obiecte neidentificate au fost raportate în statul Michigan, unele din districtele Macomb si Oakland, altele de la Bad Axe, Flint si Ann Arbor. Printre martori era Richard Sober din Ann Arbor, adjunct de serif aflat în afara serviciului, ca si Ford Wallace, seful politiei din Linden.
Aurora boreala in mlastina?
Dupa toate aceste semnalari, un profesor de la Adrian College a venit totusi cu teoria ca luminile pe care le-au urmarit politistii erau aurora boreala. Air Force a trimis si el în zona consultantul sau pentru proiectul Blue Book, astronomul si expertul OZN Dr. J. Allen Hynek. Acesta, dupa o ancheta fulger, care a durat doua ore si 45 de minute, a tras concluzia ca toate aparitiile sunt datorate „autoaprinderii gazului de mlastina”. Hynek a citat o descriere a gazelor de mlastina data de astronomul olandez Minnaert: „Luminile se aseamana cu flacari mici, vazute uneori chiar pe sol, alteori plutind deasupra lui. Flacarile ies într-un loc, ca dintr-o data sa apara într-un altul, dând iluzia de miscare. Culorile sunt, uneori, de culoare galbena, alteori rosie sau albastra-verzuie”. „Gazul de balta” spunea Hynek, „de obicei, nu are miros, dar scoate niste sunete, ca mici pocnituri, similare celor de la aprinderea unui arzator cu gaz. Gazele se formeaza prin descompunerea vegetatiei. Se pare ca, îndata ce a venit dezghetul primaverii, au fost eliberate: gazul metan, hidrogenul sulfurat si fosfina, rezultate din descompunerea materialelor organice”. Hynek a mai spus ca tinerii care pun la cale „farse cu flacarile” completeaza exaltarea generala. El a respins o fotografie facuta pe 17 martie cu o expunere de lunga durata cu Luna si planeta Venus.
Van Horn, nascut în Hillsdale, care a crescut pe marginea unei mlastini, a fost indignat de concluziile astronomului, afirmând ca el stia mai multe despre gazul de mlastina decât Hynek. Între altele, Van Horn a spus ca Hynek a ignorat rapoartele sale privind deplasarea luminilor si faptul ca a existat o suprafata convexa între lumini.
În perioada care a urmat, explicatia lui Hynek cu „autoaprinderea gazului de mlastina” a fost ridiculizata de presa. Astronomul a fost admonestat si de Prof. James McDonald, un faimos specialist în mecanica atmosferei. La acestea s-a adaugat si condamnarea atitudinii, plina de prejudecati, a prof. Condon, care conducea un proiect privind fenomenul OZN. Toate acestea l-au facut pe Hynek sa-si revizuiasca modul în care va aborda, începând din acest moment, subiectul OZN. În timp, el a devenit unul dintre specialistii cei mai prestigiosi, pe plan mondial, în acest domeniu.
O elevă susţine că a filmat o stafie! Holly Hampsheir, în vârstă de 12 ani, crede că a surprins fantoma Doamnei Sibill Penn, cea care a servit-o pe Regina Elisabeta I.
Holly a surprins fantoma Doamnei Gri în timp ce îşi fotografia verişoara, pe Brook McGee, la Palatul Hampton Court, amplasat pe malul râului Tamisa, chiar la ieşirea din Londra.
„M-am îngrozit de frică. Nu mai vedeam nimic. Oamenii spun că în încăpere se face frig atunci când apare o fantomă, dar noi habar nu am avut. De atunci, nu am mai putut să dormim cum trebuie”, a declarat Brook McGee, potrivit The Mirror.
„Am rămas mută de uimire. Nu se mai afla nimeni altcineva în încăpere, iar femeia era suspendată de o funie”, a spus Angie, mama lui Holly Hampsheir.
Interesant este că un expert care a analizat fotografia a declarat că nu a găsit nicio dovadă că imaginea a fost în vreun fel modificată.
În Palatul Hampton, construit în 1521, sunt semnalate deseori tot felul de apariţii misterioase. Se spune că el este bântuit mai ales de Catherine Howard, a cincea soţie a lui Henric al VIII-lea, condamnată la moarte pentru adulter. Stafia ei este zărita uneori pe coridoare de unde se aud şi nişte ţipete îngrozitoare. Şi cea de-a treia soţie a regelui, Jane Seymour, care a murit în chinurile facerii, se pare ca bântuie castelul – împreuna cu alte fantome, printre care şi cea a lui Sibill Penn, căreia i se mai spune Doamna Gri.
Sibill Penn, care a murit de variolă în 1562 şi a fost îngropată în capela bisericii Sfânta Maria, nu departe de Palat. Spiritul ei nu a fost văzut sau auzit până în 1820, când capela a ars într-un incendiu, fiind ulterior reconstruită.
Cu această ocazie rămăşiţele pămînteşti ale bonei au fost mutate într-un alt mormânt. De atunci, pe holurile palatului a început să fie văzută frecvent o prezenţă înaltă, învăluită într-o robă gri, cu glugă şi în acelaşi timp s-a auzit un sunet ciudat, de fus, în aripa de vest. Pentru că zgomotul părea să vină dintr-un perete ciudat al unui coridor, acesta a fost dărâmat. În spatele lui s-a descoperit o încăpere necunoscută până atunci, în care s-au găsit şi vechile unelte de tors ale bonei Sibill Penn.
The Truth About UFOs and Aliens – A Christian Assessment
Ipoteze paranormale privind OZN-urile
Ipotezele paranormale și oculte privind OZN-urile se referă la ipotezele conform cărora obiectele zburătoare neidentificate sunt legate sau cauzate de paranormal sau ocultism. Studiul celor două domenii este în general considerat ca pseudoștiință de către oamenii de știință mainstream și în prezent nu are niciun sprijin în literatura de specialitate. (Citește şi: Cum să falsifici o invazie extraterestră…)
Misticii, extratereștrii și contactații
În cartea sa din 1758 Earths in the Solar World (cu sensul de Pământuri din Lumea Solară), Emanuel Swedenborg a prezentat o serie de viziuni în care el a fost purtat pe planete diferite. El a considerat aceste viziuni ca fiind autentice.
Printre scrierile Elenei Blavatschi se găsesc și descrierile a „Lords of Flame” (Domnii Flăcării) care au locuit pe Venus.[1][necesită citare] Guy Ballard, unul dintre ucenicii lui Blavatschi, a popularizat învățăturile ei în Statele Unite ale Americii. El a fondat o ramură, The Great I AM (Marele EU SUNT), care a luat contact cu extratereștrii ca o parte vitală a învățăturilor sale.[necesită citare]
Deși primii contactați au vorbit de legături cu extratereștrii, tonul general și tipul mesajelor transmise de către extratereștri păreau aproape substituibile, în multe relatări, cu cele oferite de medii și de mistici. Încă din secolul al 17-lea, polimatul John Dee și asistentul său Edward Kelley, lucrând împreună, comunicau cu ființe superioare și nepământene (pe care i-au numit îngeri), care le-au împărtășit, într-o limbă ciudată, limba enohiană, „înțelepciune” și cunoștințe.[2][3]
Puternic inspirată de scrierile lui H. P. Lovecraft, perechea de ocultiști Kenneth Grant și Michael Bertiaux a format ordine magice dedicate utilizării magiei tantrice și ceremoniale ca mijloc de a contacta entitățile extraterestre (și/sau extradimensionale).
Teoreticieni și popularizatori
Carl Jung, psiholog renumit, a teoretizat la rândul său faptul ca OZN-urile ar putea avea o bază în primul rând spirituală și psihologică. În cartea sa din 1959, Flying Saucers: A Modern Myth of Things Seen In The Sky (Farfuriile zburătoare: un mit modern al obiectelor văzute pe cer), a subliniat că forma rotundă a celor mai multe farfurii corespunde simbolului mandala, un tip de formă arhetipală văzută în imaginile religioase. Astfel, farfuriile ar putea reflecta o proiecție a dorințelor interne ale spectatorilor pentru a le vedea. Cu toate acestea, el nu le etichetează ca simple iluzii sau halucinații, fiind mai mult de natura unei experiențe comune spirituale. Totuși Jung nu a putut să se pună de acord cu privire la posibilele origini ale acestora. Alteori, a afirmat că el nu a fost preocupat de posibilele origini psihologice și că cel puțin unele OZN-uri au fost fizic reale, bazându-se în principal pe dovezi fizice indirecte, cum ar fi fotografii și detectările pe radar, suplimentar față de observațiile vizuale. De asemenea, a luat în considerare ipoteza extraterestră ca fiind viabilă. În 1958, Associated Press l-a citat spunând că „o explicație pur psihologică este exclusă …. Dacă originea extraterestră a acestor fenomene va fi confirmată, acest lucru ar dovedi existența unei relații interplanetare inteligente …. Construcția acestor aparate dovedește o tehnică științifică mult superioară nouă care nu poate fi contestată.”[4]
John Keel și Brad Steiger au promulgat diverse teorii paranormale/OZN într-o serie de cărți broșate în anii 1960 și 1970.[necesită citare] Keel, în special, a speculat ca OZN-urile ar putea veni nu din spațiu-timpul așa cum îl știm, ci din afara acestuia.[necesită citare] El a susținut că este posibil să nu fie bine să avem încredere în ființe superioare, fiind recomandat să le considerăm ca fiind destul de des înșelătoare sau manipulatoare, dacă nu parazitare. Dr. Jacques Vallée, un ufolog francez, a observat o paralelă aproape exactă între OZN-uri și vizitele „extratereștrilor” și poveștile din folclor cu zâne și alte creaturi similare.[necesită citare] Această idee a fost documentată în cartea sa din 1969 Passport to Magonia (Pașaport pentru Magonia) și apare în continuare în operele sale de mai târziu. Semnificația acestor paralele este un motiv de dispută între oamenii de știință mainstream care susțin că ambele ipoteze sunt fanteziste. Terence McKenna, în schimb, crede că OZN-urile sunt manifestări ale sufletului uman sau ale spiritului colectiv[necesită citare] El a crezut că acestea au apărut indivizilor și grupurilor de oameni cu scopul de a exercita o influență psihologică de-a lungul istoriei și ar putea conduce, în anul 2012, la sfârșitul istoriei.[necesită citare]U.S. Government Printing Office a emis o publicație realizată de Biblioteca Congresului pentru Oficiul Forțelor Aeriene de Cercetări Științifice numită „UFOs and Related Subjects: An Annotated Bibliography”. Pentru pregătirea acestei lucrări, bibliograful senior Lynn E. Catoe a citit numeroase articole și cărți despre OZN-uri. În prefața acestei cărți de 400 de pagini Lynn E. Catoe afirmă:
„O mare parte din literatura de specialitate disponibilă despre OZN-uri este strâns legată de misticism și metafizică. Se ocupă cu subiecte cum ar fi telepatie, scriere automată și entități invizibile, precum și cu manifestări de tip poltergeist (fantome) și posedare demonică. Multe dintre rapoartele OZN de acum publicate în presă renumără presupusele incidente care sunt izbitor de asemănătoare cu posesia demonică și cu fenomenele paranormale.”
OZN-urile și religiile principale
Câțiva fundamentaliști protestanți consideră OZN-urile în mod inerent ca fiind demonice și parte a unui plan satanic pentru a submina creștinismul. Acest plan ar implica ființele supranaturale Nefilim ca piloți de OZN-uri.[5]
Puncte de vedere similare au și unii preoți creștini ortodocși și credincioși, cu trimiteri directe la afirmații făcute de sfinții Bisericii Ortodoxe.[6][7][8][9] Fenomenul OZN este conectat cu sosirea Antihristului și minunile pe care le-ar face pentru a păcăli lumea ca să creadă în el, inclusiv foc mare ce coboară din cer. Cerul este văzut ca locul unde locuiesc demonii (vezi asemănarea cu Beelzebul – „Domnul muștelor”, uneori interpretat ca „Domnul zburătorilor” – adică a celor care zboară).
Multe asemănări pot fi găsite între OZN-uri și manifestările demonice: amândouă implică dezvăluiri ce conțin jumătate de adevăruri, jumătate induceri în eroare, ambele tind să aibă un caracter volatil, așa cum par să apară pe neașteptate și să aibă un caracter nedeterminat sau iluzoriu, inducând un sentiment de minunare și de venerație, și, mai subtil, ambele prezintă cunoștințe care sunt incomplete sau pot induce unele stări anormale sau chiar patologice la cele dezvăluite – anxietate, frica, obsesia privind fenomenul, chiar și schizofrenie paranoidă, demonomanie și sinucidere, potrivit cărții lui John Keel UFOs: Operation Trojan Horse (OZN-urile: Operațiunea Calul Troian) citată la legăturile de mai sus.[10]
În plus, unii au susținut că experiențele de răpire prezintă asemănări izbitoare cu relatările dinainte de secolul al XX-lea privind manifestările demonice, găsind zeci de similitudini.[11] Ca dovadă a credinței lor că răpirile extraterestre sunt manifestări demonice, cercetătorii au prezentat diverse mărturii în care extratereștrii par să reacționeze la numele lui Iisus în același fel în care demonii reacționează în descrierile din Noul Testament, unii oameni au declarat chiar că invocarea numelui lui Iisus ar fi oprit cu succes astfel de răpiri.[12][13]
În continuare este prezentată o listă cu teoreticieni ai conspirației care au afirmat că (unele) OZN-uri sunt manifestări demonice:
Nick Redfern[14][15]
Fritz Springmeier[16][17]
John Todd
Jacques Vallée[18]
De asemenea există o teorie a conspirație potrivit căreia cei care afirmă că OZN-urile sunt manifestări demonice și/sau experimente secrete guvernamentale li se înscenează diferite infracțiuni sau chiar moartea.
Coperta cărții The Mothman Prophecies de John Keel
Mult timp s-a pus întrebarea dacă zânele sunt reale. Spre deosebire de fantome cu care mulți oameni au avut experiențe personale, întâlnirile moderne cu zânele sunt aproape inexistente. S-ar părea că zânele există doar în folclor. Însă o nouă teorie credibilă afirmă că întâlnirile cu zâne sunt de fapt destul de comune, dar sunt înțelese şi explicate greșit. Conform acestei teorii, fenomenele OZN sunt de fapt fenomene cu zâne.
John Keel, autor al unor cărți despre OZN-uri cum ar fi Profețiile Omului Molie (The Mothman Prophecies, 1975) sau The Cosmic Question (1978), a ajuns la concluzia că în cadrul fenomenului OZN nu este vorba de extratereștri, ci despre inteligențe terestre non-umane care au existat pe pământ și au interacționat cu oamenii de-a lungul istoriei. Aceste inteligențe terestre non-umane par să ia diferite forme și sunt lipsite de substanță solidă. Întrebarea care se ridică este care este adevărata natură a acestor „pământeni”.
Viziunea ortodoxă asupra OZN-urilor
Text preluat de la: http://sfaturiortodoxe.ro/religiaviitorului8.htm
În primul rând, fenomenele extraterestre nu constituie decât unul din multitudinea de evenimente „paranormale” care uluiesc omenirea la ora de fată. Cu doar câtiva ani în urmă, cei mai multi le-ar fi considerat „minuni” de domeniul fanteziei. Dr. Vallee, în cartea sa Colegiul invizibil se exprimă astfel: „Observăm în mediul nostru înconjurător evenimente neobisnuite si neasteptate ce se numără cu miile”. Ele produc „o mutatie generală în structurile de credintă religioasă ale oamenilor, în întreaga lor mentalitate privitoare la conceptul de invizibil”. „Se întâmplă ceva ciudat cu constiinta oamenilor zilelor noastre”; „aceeasi putere sau fortă care a marcat rasa umană în trecut se manifestă din nou asupra ei în prezent”.
În limbaj crestin, aceasta înseamnă că avem de-a face cu o nouă dezlăntuire demonică asupra omenirii. În viziunea apocaliptică crestină (a se vedea sfârsitul cărtii), se stie de existenta unui timp (pe care tocmai îl trăim) în care puterea ce tine în frâu cele mai de pe urmă si cele mai sălbatice manifestări demonice pe pământ nu se va mai manifesta la un moment dat (II Tes. 2,7).
Disparitia modurilor de guvernare si a ordinii publice bazate pe conceptia crestin-ortodoxă , asupra lumii, întruchipată de persoana regelui, domnului crestin-ortodox sau împăratului, este deja de multă vreme un fapt istoric.
Viziunea crestin-ortodoxă asupra lumii nu mai există ca un tot organic nealterat, căci Satan a fost „dezlegat din închisoarea lui” în care a fost tinut închis prin harul Bisericii lui Hristos. El a iesit acum, „să amăgească neamurile” (Apoc. 20, 7-8), spre a le pregăti pentru închinarea la Antihrist spre sfârsitul vremurilor.
Poate că niciodată de la începuturile Crestinismului încoace puterile demonice nu s-au manifestat într-un număr atât de mare si atât de pe fată ca în zilele noastre. Teoria „vizitatorilor din spatiul extraterestru” nu este decât unul din multele pretexte pe care le folosesc aceste puteri pentru a disemina si a acredita ideea existentei unor „fiinte superioare” care îsi vor asuma responsabilitatea destinului omenirii.
În al doilea rând, OZN-urile nu sunt altceva decât tehnici mediumistice de ultimă oră, prin care diavolul îsi câstigă aderenti pentru sfera lui ocultă. Ele sunt un semn teribil al marii susceptibilităti a omului contemporan la influentele demonice, asa cum nu s-a mai întâmplat niciodată în era crestină. În secolul trecut de exemplu, era de obicei necesară participarea la sedinte de spiritism pentru a intra în contact cu demonii, pe când astăzi privirea cerului este suficientă în acest scop (este adevărat, de preferintă noaptea).
Omenirea a pierdut în prezent si ultima rămăsită a unei viziuni crestine asupra existentei, plasându-se acum în mod pasiv la dispozitia multiplelor „puteri” coborâtoare din văzduh. Recentul film Întâlnire de gradul III este o dezvăluire socantă despre cât de superstitios a putut deveni omul contemporan, omul asa-zis „eliberat” de sub imperiul credintei crestine „obscurantiste”; acest om este gata într-o clipă să creadă, fără să pună nimic la îndoială, orice „experientă” neobisnuită, indiferent unde l-ar duce ea, fără să-ti treacă prin cap măcar că are de-a face cu grosolane contrafaceri diavolesti *.
* Doua alte recent descoperite fenomene „paranormale” demonstrează cu câtă îndrăzneala demonii se folosesc de mijloace fizice (in particular, aparate tehnice moderne) pentru a intra în contact cu oamenii. (1) Un cercetător leton (acum urmat de altii) a descoperit fenomenul vocilor misterioase care apar inexplicabil pe benzilor aparatelor de înregistrare, chiar si atunci când înregistrările se realizează în conditii de laborator într-o atmosferă epurată de orice zgomot, efectul lor fiind foarte apropiat cu cel al sedintelor de spiritism. Prezenta unui mediu sau a unui „psihic” în cameră favorizează acest fenomen (Konstantin Raudive, Breakthrough: An Amazing Experiment in Electronic Comunication with the Dead – Bresă către lumea nevăzută: O experientă uluitoare de comunicare electronică cu mortii, Taplinger Publishing Co., New York, 1971). (2) Se presupune ca deseori, liniile telefonice au fost folosite de
„extraterestri” cu voci metalice pentru a intra in contact cu „indivizii de legătură”, cât si cu cercetători ai fenomenelor extraterestre. In ultimii ani însă s-au raportat si cazuri în care la telefon au fost auzite si voci ale persoanelor decedate. Nu se poate nega, după cum declară însusi reporterul acestui fenomen, că „diavolii cei de demult se află acum din nou printre noi”, într-o măsură nemaiîntâlnită în trecut (Keel, OZN-urile: Operatiunea Calul Troian, p. 308
În al treilea rând, „mesajul” adus de OZN-uri este de natură să pregătească lumea pentru aparitia lui Antihrist; „mântuitorul” omenirii apostaziate soseste pentru a stăpâni lumea. Poate că vor sosi chiar din văzduh, pentru a imita mai bine venirea Mântuitorului (Matei 24,30; Fapte 1,11). Sau poate că „vizitatorii extraterestri” vor ateriza în locuri publice pentru a declansa o închinare „cosmică” în fata stăpânului lor. Sau poate că „focul pogorât din cer” (Apoc. 13,13) nu va fi decât o parte a marelui spectacol demonic rezervat vremilor din urmă. Oricum, mesajul adresat omenirii zilelor noastre acesta este: „mântuirea asteptati-o nu de la Adevărul crestin aflat prin descoperire dumnezeiască si nu de la credinta în Dumnezeu Cel nevăzut, ci de la vehiculele din spatiu”.
Este unul din marile semne al vremilor de pe urmă acesta: … si spaime si semne mari din cer vor fi (Luca 21,11). Nu mai departe decât acum o sută de ani, Episcopul Ignatie Briancianinov nota în cartea sa Despre semne si minuni: ** „…cu câtă aviditate caută crestinii nostri să vadă minuni, sau chiar să facă ei însisi minuni! Această căutare nu dă altceva la iveală decât înselăciunea de sine, care se naste din buna părere de sine si din slava desartă, si care se sălăsluieste în suflet punând stăpânire pe el”.
** On miracles and Signes, Yaroslavl, 1870, retipărită de Holy Trinity Monastery, Jordanville, N.Y. 1960
„Adevăratii făcători de minuni aproape că au dispărut, dar oamenii sunt mai setosi de minuni ca niciodată. Ne apropiem de timpurile când calea va fi larg deschisă pentru o multime de false minuni mari si grozave, care să ducă la pierzare nenorocita întelepciune cea după trup, care se va lăsa atrasă si înselată de ele”.
Iată în această carte si câteva rânduri pentru cercetătorii fenomenului extraterestru: „Antihrist va face mai cu seamă minuni în văzduh, adică acolo unde îsi are satan împărătia. Minunile vor izbi cel mai tare simtul văzului, pe care îl vor fermeca si însela. Sfântul Ioan Teologul, văzând în duh semnele ce au să fie înaintea sfârsitului lumii, afirma că Antihrist va face semne mari încât si foc să pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor (Apoc. 13,13). Sfânta Scriptură indică această minune ca fiind cea mai mare dintre minunile lui Antihrist, iar locul aparitiei ei este văzduhul. Va fi un spectacol splendid si înfricosător”.
Sfântul Simeon Noul Teolog spune si el: „cel care se nevoieste cu rugăciunea, să nu privească des în văzduh, căci într-acolo se află sălasul duhurilor rele, care lucrează mari si felurite înselăciuni” (Philokalia, „The Three Forms of Heedfulness” – „Cele trei feluri de pază”).
„Oamenii nu vor întelege că minunile lui Antihrist nu au în ele nici un fel de notiune de bine sau scop rational, nici un înteles clar, că sunt străine de adevăr si pline de minciună, de toată sălbăticia si răutatea, că sunt scamatorie goală menită să uluiască si să lase cu gura căscată, mai ales pentru a-i da pradă uitării ca să-i poată însela, seduce si fascina cu efecte spectaculoase, găunoase si prostesti”.
„Toate înselăciunile diavolesti au în comun aceea că, dacă li se dă cea mai mică atentie, ele devin periculoase; această mică atentie, chiar dacă este lipsită de simpatie pentru ceea ce se vede, poate să ducă pe omul respectiv în ispită si poate să lase asupra lui o influentă rea”.
Mii de indivizi care au intrat „în legătură” cu OZN-uri sau care au fost pur si simplu martori oculari, au simtit pe pielea lor efectul acestui înfricosător adevăr; iar dintre acei care s-au lăsat coplesiti de acest fenomen, putini au scăpat. Chiar cercetătorii care nu-si afirmă nici o apartenentă religioasă avertizează în termenii cei mai categorici opinia publică împotriva acestui pericol.
John Keel, de exemplu, spune: „Să nu tratăm cu usurintă fenomenul extraterestru; a te juca cu el este ca si cum te-ai juca cu magia neagră. Acest fenomen îi seduce mai ales pe cei neurotici, pe creduli si pe imaturi. El poate duce la schizofrenie paranoică, la demonomanie si chiar la sinucidere – după cum s-a si întâmplat într-un număr de cazuri. Cea mai usoară curiozitate la adresa fenomenelor extraterestre se poate transforma într-o obsesie distructivă. Din această cauză recomand energic părintilor să le interzică aceste preocupări copiilor lor. Educatorii si alte categorii de adulti să nu încurajeze astfel de interese la adolescenti” (OZN – Operatiunea Calul Troian).
Într-un alt loc, Episcopul Ignatie Briancianinov însemna groaznica viziune a unui modest fierar rus dintr-un sat de lângă Petersburg, care a avut loc în zorii epocii noastre marcate de necredintă si de revolutii (1817): „el văzu odată, în plină amiază, multime de diavoli în chip omenesc sezând pe crengile copacilor din pădure, îmbrăcati în haine ciudate, cu tichii ascutite, care cântau acompaniati de instrumente parcă vrăjitoresti, un cântec plin de groază: „Vremea noastră a sosit, facă-se voia noastră!”*
* Sfântul Nil, Svytynya pod Spudom, Sergiev Posad, 1911
Noi trăim la capătul acestei perioade înspăimântătoare de triumf demonic în care „umanoizi” sinistri (noile întruchipări diavolesti) se arată la mii de oameni si pun stăpânire, prin aparitiile lor absurde, pe sufletele acelora de care harul lui Dumnezeu s-a îndepărtat. Fenomenele extraterestre sunt pentru crestinii ortodocsi un semn că trebuie să calce cu mult mai multă hotărâre, trezvie si băgare de seamă pe calea mântuirii, cunoscând că putem fi ispititi si înselati nu doar de religiile mincinoase, ci si de fenomene fizice care uluiesc privirea.
În secolele de demult, crestinii erau mai circumspecti cu privire la fenomenele noi si străine, cunoscând dinainte înselăciunile diavolilor; dar în epoca noastră, a „luminilor”, curiozitatea celor mai multi este atâtată de ele, oamenii urmărindu-le chiar cu pasiune, pentru că ei cred că diavolul este un personaj imaginar, de basm.
Cunoasterea exactă a naturii fenomenului extraterestru poate să-i impulsioneze pe crestinii ortodocsi să trăiască o viată duhovnicească mai constientă si mai constientizată, care să le permită o viziune ortodoxă mai generalizată asupra lumii, astfel încât ei să nu cadă pradă cu atâta usurintă ideilor si modelor la ordinea zilei.
Crestinul ortodox constient trăieste fără putintă de tăgadă într-o lume căzută. Toată natura înconjurătoare este străină si înstrăinată de paradisul pe care el îl caută si pe care se luptă să-l obtină. El este parte a unei umanităti în suferintă, urmasă a întâiului om, Adam, care, întreagă, are nevoie să fie mântuită prin răscumpărarea dăruită liber tuturor de Fiul lui Dumnezeu, prin Jertfa Sa mântuitoare de pe Cruce.
Crestinul Ortodox stie că pentru persoana umană nu există nici un fel de „evolutie” spre forme „superioare”, si el nici nu are motive să creadă că există „fiinte evoluate” pe alte planete; el în schimb stie că există într-adevăr în univers si alte „inteligente avansate” în afară de el. Acestea sunt de două feluri: îngeri si diavoli. Efortul său este acela de a fi în comuniune cu „îngerii”, care îi slujesc lui Dumnezeu si de a refuza orice contact cu „duhurile rele” care L-au respins pe Dumnezeu (adică diavolii), iar acum se luptă, din invidie si răutate, să-l ducă si pe om la pierzare.
El stie că omul, din cauza iubirii de sine si a slăbiciunii sale, înclină cu usurintă spre greseală, crezând în „basme”, care promit contacte cu „stări de existentă superioare” si cu „fiinte evoluate”, fără efortul unei vietuiri crestine – de fapt care promit tocmai această scutire sau eliberare de orice efort ascetic. Mai departe, el nu se va baza doar pe capacitatea sa de a dejuca înselăciunile demonilor, ci se va tine strâns si cu hotărâre de rânduielile Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Părinti, pe care i le pune la îndemână Biserica lui Hristos spre a-si salva viata.
Un astfel de crestin ortodox are, asadar, posibilitatea să reziste înselăciunilor religiei viitorului, care nu este altceva decât religia lui Antihrist, în orice formă i s-ar prezenta ea. Restul omenirii, cu exceptia unei minuni dumnezeiesti, nu poate decât să fie pierdută.
Faimoasa poveste cu gazul de mlastina (Autor: Dan D. Farcas)
Pe 20 martie, în jurul orei 20.30, un fermier de 46 de ani din Dexter, Michigan, pe nume Frank Mannor, dar si familia sa, au vazut niste lumini de la ferma lor de pe McGuiness Road. Frank, împreuna cu fiul sau Ronald, de 18 ani, au iesit sa vada ce se întâmpla, dupa ce au observat ca luminile atinsesera pamântul. Fermierul a spus ca a vazut obiectul de la mai putin de 500 de metri. Parea sa fie maro, cu o suprafata „matlasata”. Partea de jos era plata, iar cea de sus era ascutita, ca un con. Pe marginile exterioare, avea doua lumini mici, de culoare albastra-verzuie, care se intensificau si deveneau rosii din când în când. Uneori obiectul devenea puternic luminat, capatând o culoare galben deschis. Asa cum spunea martorul: „Nu semana cu imaginile de farfurie zburatoare si avea o suprafata ca de coral. M-am bagat în fiecare gaura din acest district dar n-am mai vazut asa ceva”. Obiectul se înalta pâna la vârfurile copacilor, se oprea un timp, apoi cadea înapoi la sol, schimbându-si în acest timp culorile.
Buford Bushroe, adjunct de serif în Washtenaw County, a observat de asemenea obiectul. „Arata ca un arc. Era rotund. Am întors si l-am urmarit prin Dexter cinci mile. S-a îndepartat spre vest, dupa care ne-am oprit. L-am pierdut printre copaci. Fie luminile s-au stins, fie a decolat cu o explozie extraordinara de viteza. Era la aproximativ 1500 de picioare (450 de metri n.n.) deasupra solului. Se deplasa cu circa 100 mph. Noi aveam 70 înainte de a-l pierde, în apropiere de Wylie Road”.
