Un incident OZN în Papua Noua Guinee


FatherGillNewBill Chalker este coordonatorul Centrului de Investigatii OZN (UFOIC) din Sydney, Australia, ca si al grupului pentru dovezi fizice ale anomaliilor (APEG), dar si autorul mai multor carti despre fenomenul OZN. Intr-o postare din ianuarie 2015 el a rememorat experienta din 1959 a reverendului William Booth Gill de la misiunea Boianai din Papua Noua Guinee, una dintre cele mai interesante observatii OZN raportate vreodata.

 Asa cum apare in notele sale, facute in perioada observatiilor, dar si in numeroase interviuri, pe data de 26 iunie 1959, la ora 18.45, reverendul Gill a vazut o lumina alba stralucitoare pe cer spre nord-vest, deasupra marii. Lumina s-a apropiat de cladirile misiunii crestine, devenind un obiect mare, in forma de disc. Aparent solid, avea o baza larga si o „punte” superioara mai ingusta; parea sa aiba dedesubt 4 „picioare” si, pe partea laterala, 4 „panouri” sau „hublouri” care straluceau ceva mai mult decat restul. Din cand in cand, obiectul emitea spre cer, la un unghi de aproximativ 45 de grade, un fascicul de lumina albastra. Dimensiunea aparenta a fost estimata la circa 12 centimetri, la capatul mainii intinse.

(Citeşte şi: )

 La un moment dat, pe puntea de sus s-au ivit patru fiinte luminoase, care trebaluiau la ceva, aparand, disparand si reaparand. Dupa circa 25 de minute de stationare, fiintele, ca si fasciculul de lumina, au disparut definitiv, iar obiectul s-a inaltat intre norii aflati la inaltimea de circa 600 metri. Pana pe la ora 22.00, obiectul a mai reparut de cateva ori, insotit si de alte cateva lumini, vizibile in diverse directii. In total au fost 38 de martori la acest eveniment, intre care reverendul Gill, Steven Gill Moi (profesor), Ananias Rarata (profesor), doamna Nessie Moi, ca si multi localnici.

Vizitatori aerieni

9kv2n5 In mod surprinzator, vizitatorii aerieni au repetat spectacolul si in seara urmatoare, pe 27 iunie. Din declaratia scrisa a reverendului Gill rezulta ca, la ora 18.00, obiectul a reaparut, cam in aceeasi pozitie ca si cu o zi inainte, doar ca parea ceva mai mic. Soarele apusese, dar timp de un sfert de ora a fost inca lumina suficienta pentru a distinge detaliile. Erau, de asemenea, vizibile si alte doua mici lumini stationare. Au aparut aceleasi patru figuri pe puntea superioara. Doua dintre ele pareau sa instaleze sau sa ajusteze ceva invizibil, aplecandu-se ori ridicandu-si bratele. Una dintre figuri parea sa se fi aplecat privind spre ei. Atunci Gill si-a fluturat bratul drept deasupra capului: Spre surpriza celor circa o duzina de martori, figura a facut la fel. Ananias Rarata a fluturat ambele brate, la care alte doua figuri au facut la fel. Ananias si Gill au inceput atunci sa-si fluture bratele iar toate cele patru fapturi au facut la fel. Nu parea sa fie nicio indoiala ca au raspuns. Toti ceilalti martori au izbucnit atunci in strigate de surpriza si de bucurie. Chiar au strigat la ei si le-au facut semne sa coboare, dar fara efect.

 Intrucat a inceput sa se intunece, Gill l-a trimis pe localnicul Eric Kodawara sa aduca o lanterna, cu care au semnalizat catre bizara aparitie. Dupa un minut sau doua, aparent obiectul a raspuns, facand mai multe miscari inainte si inapoi. Dupa un timp, fapturile au disparut de pe punte. Pe la 18.30, reverendul Gill a mers la cina. La ora 19:00, OZN-ul era inca prezent, dar parea ceva mai mic. Grupul de observatori s-a dus la biserica pentru vecernie. Apoi cerul s-a acoperit de nori. Nimic altceva nu a mai fost vazut in acea seara. Doar la 22:40, un zgomot asurzitor, ca al unei explozii, a trezit toate persoanele din statie. Reverendul Gill considera ca nu parea sa fi fost un fulger.

 Personalitatea lui Gill era recunoscuta si credibilitatea sa era enorma. Toata viata lui a fost o marturie impresionanta de angajament. Implicat in activitati profesionale inca din 1933, inclusiv cu cadetii din fortele aeriene, in timpul razboiului, el studiase teologia la Brisbane si pedagogia la Universitatea Queensland, a urmat cursurile Universitatii Monash din Melbourne s.a.m.d. Gill a inceput sa predea in Papua Noua Guinee in 1948, devenind preot hirotonit in Queensland in 1950. A revenit la munca in misiune in Papua Noua Guinee, unde a fost, intre 1952 si 1959, administrator sef al cadrelor didactice si administrator de Educatie al unui sub-district, a predat limba engleza, istoria si educatia crestina, fiind la baza unor initiative care l-au facut cunoscut si respectat. Activitatea sa ulterioara a fost la fel de plina de realizari.

 2mpzlf4La momentul observatiilor, reverendul Gill era deja programat sa se intoarca in Australia. Un important grup civil, Victorian Flying Saucer Research Society a declarat ca rapoartele lui Gill reprezinta dovada cea mai remarcabila de activitate OZN comunicata vreodata unor anchetatori civili. Pentru prima data, un numar mare de martori credibili se intalnisera cu o nava avansata, capabila de performante aerodinamice fantastice si condusa de fiinte umanoide cu care au interactionat.

 In 1959, Papua Noua Guinee era inca un teritoriu al Australiei. Deci cópii ale raportului reverendului Gill au fost distribuite tuturor membrilor Camerei Reprezentantilor din Parlamentul Federal din Australia. O scrisoare circulara a insotit raportul, semnat de presedintii grupurilor civile OZN participante. Drept rezultat, pe 24 noiembrie 1959, membrii parlamentului federal au cerut ministrului aerului o declaratie cu privire la atitudinea serviciilor de Informatii ale Fortelor Aeriene fata de rapoartele din Noua Guinee. Raspunsul ministrului nu a abordat aceasta intrebare, spunand doar ca cele mai multe aparitii OZN au fost explicate si ca „doar un procent foarte mic – ceva de genul 3 la suta – din observa-tiile raportate nu pot fi explicate”.

 Directia de Informatii a Fortelor Aeriene RAAF, la cererea ministrului apararii, a initiat investigarea cazului. RAAF a vizitat pe reverendul Gill pe 29 decembrie 1959. Ofiterul care a condus interviul, comandantul de escadrila F.A. Lang, a tras concluzia ca „Desi reverendul Gill poate fi considerat un observator de incredere, apreciem ca incidentele ar putea sa nu fi fost nimic mai mult decat fenomene naturale colorate de evenimente din trecut si de influente subconstiente ale entuziastilor OZN. In perioada raportului, vremea a fost noroasa si tulburata de furtuni cu tunete si fulgere. Desi nu este posibil sa se traga concluzii ferme, o analiza sumara a unghiurilor deasupra orizontului sugereaza ca cel putin unele dintre luminile observate au fost planetele Jupiter, Saturn si Marte. Refractia luminii, pozitia schimbatoare a planetelor in raport cu observatorul si miscarea norilor ar crea impresia dimensiunii si a deplasarii rapide. In plus, densitatea variabila a norilor ar putea da seama de formele umane si de aparitia si disparitia lor”.

GW400H253 Raportul acesta, cu „explicatia” RAAF, vorbind despre nori si planete, evident nu a lamurit lucrurile si multi nu l-au considerat acceptabil. Dar de-a lungul anilor, au existat si o serie de alte incercari de a explica observatiile de la Boianai, inclusiv prin fenomene astronomice identificate eronat, farsa, efecte de cargo-cult, ori ca reverendul Gill avea miopie si astigmatism (el purta ochelari). Niciuna dintre acestea nu a explicat insa in mod satisfacator probele. Astronomul si fostul consultant US Air Force, Prof. J. Allen Hynek si Centrul sau pentru Studii OZN (CUFOS) au investigat in profunzime cazul. In concluzie, se specifica faptul ca „OZN-urile mai mici ar putea fi atribuite unor stele si planete stralucitoare, dar nu si obiectul primar”. Marimea sa si lipsa de miscare, timp de trei ore, exclude o explicatie astronomica.

Orizont fals sau miraj?

 Bill Chalker spune ca si discutiile pe care le-a avut personal cu reverendul Gill l-au condus la aceeasi concluzie. Mai recent, a existat o incercare de a explica observatia spunandu-se ca Gill si ceilalalti martori s-au confruntat cu un orizont fals, si ca au vazut de fapt un vas de pescuit calamari, cu un echipaj prea ocupat pentru a face mai mult decat sa salute cu mana oamenii de pe mal. Aceasta idee nu este realista intrucat reverendul era sigur ca a vazut obiectul pe cer, la o inaltime de 30 de grade. Doar un val imens putea ridica linia orizontului oceanului, ca sa se potriveasca acestei perspective, si numai pentru un moment. Un asemenea val n-ar fi putut trece neobservat, prin efectele sale la mal. O alta ipoteza, presupunand un miraj, nu poate fi nici ea acceptata, date fiind circumstantele evenimentului.

Imagine__15454 Reverendul Gill a murit in 2007. Scrierile sale, ca si luarile de cuvant publice, sunt o dovada a unei lupte pentru a intelege el insusi cele intamplate. La inceput el afirma ca probabil multe OZN-uri sunt fenomene electrice, efecte ale experimentelor cu bombe atomice, ori arme americane sau ale unei alte puteri. Dupa observatiile de la Boianai el recunostea insa ca „nu exista nici o indoiala ca acestea sunt gestionate de catre fiinte de vreun fel”. La o prelegere tinuta pe 28 octombrie 1959, la o societate pentru studiul OZN, el spunea: „Accept posibilitatea vietii pe alte planete… dar nu am nicio teorie, mai ales pentru ca nu am avut timp sa ma gandesc la asta”. Aceasta opinie si-a mentinut-o oarecum si in declaratiile sale ulterioare. In ultima sa expunere, tinuta pe14 iunie 2003, el s-a referit la zvonurile conform carora niste cosmonauti sovietici ar fi vazut, in 1985, „ingeri” in spatiul cosmic. Cautand explicatii care sa se confrunte cat mai putin cu convingerile sale religioase, el a avansat deci, cu jumatate de gura, ideea ca poate ceea ce vazuse au fost „ingeri”, cel putin pentru el. Puteau fi „americani” sau „extraterestri” pentru altii, sau poate, cel mai bine, „vizitatori”. El nu stia ce anume au fost, dar ramanea sigur de un singur lucru, anume de ceea ce vazuse cu propriii sai ochi.

DAN D. FARCAS

Sursa:

http://www.revistamagazin.ro/content/view/11647/4/

http://www.abovetopsecret.com/forum/thread382154/pg1

http://www.ufoevidence.org/cases/case67.htm

Anunțuri