Luminile de la Phoenix


phoenixlights1997model

Luminile de la Phoenix sau Luminile Phoenix reprezintă un pretins incident OZN care a avut loc în Phoenix, Arizona și Sonora, Mexic la 13 martie 1997.

Lumini de descrieri diferite au fost raportate de mii de oameni între orele 19:30 și 22:30 Mountain Time Zone de-a lungul a 480 km, începând cu Nevada, prin Phoenix până la marginea orașului Tucson, Arizona|Tucson, Arizona.

Au existat două presupuse evenimente distincte implicate în incident: o formațiune triunghiulară de lumini care au trecut pe deasupra statului Arizona și o serie de lumini staționare observate în zona Phoenix. Al doilea grup de lumini a fost identificat mai târziu de către Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii ca rachete de semnalizare aruncate de aeronave A-10 Thunderbolt II|A-10 Warthog care realizau exerciții de pregătire la Barry Goldwater Range în sud – vestul Arizonei. Cu toate acestea, mulți experți resping asemenea explicații pe baza analizei video: luminile au rămas la o înălțime constantă păstrând mereu aceeași distanță relativă între ele, precum și caracterul stabil al emisiilor, lucru care nu se observă în cazul rachetelor de semnalizare.
Lumini asemănătoare au mai fost observate în 2007 și 2008, dar aceste evenimente au fost explicate ca fiind lumini intermitente, aeronave militare, balize de semnalizare, baloane cu heliu civile.

Martori

Martorii susțin că au observat un OZN întunecat (stelele de pe cer dispăreau la trecerea lui și apoi apăreau după ce acesta trecea) și imens în :en:Black triangle (UFO)|formă de V (având mărimea a câtorva Teren de fotbal|terenuri de fotbal) care se deplasa fără a scoate niciun sunet și care avea cinci lumini sferice (posibile emisii luminoase ale motoarelor). Fife Symington, guvernatorul statului Arizona în acel moment, a fost un martor al acestui incident. În calitatea sa de guvernator a ridiculizat ideea că obiectul ar fi de origine extraterestră,  dar, câțiva ani mai târziu, Symington a denumit luminile văzute ca ceva „nelumesc” , după ce a recunoscut că a mai văzut un OZN similar.

Într-un interviu acordat cotidianului The Daily Courier din Prescott, Arizona, Symington a afirmat: „Sunt pilot și cunosc fiecare mașină care zboară. Era mai mare decât orice am văzut vreodată. Rămâne un mare mister. Alți oamenii l-au văzut, oameni responsabili. Nu știu de ce oamenii ar ridiculiza așa ceva„. Symington a mai spus anterior că „era enorm și inexplicabil. Cine știe de unde a venit? O mulțime de oameni l-au văzut și l-am văzut și eu. A fost dramatic. Și nu puteau fi rachete de semnalizare, deoarece era prea simetric. Avea un contur geometric, o formă constantă.”

O explicație dată de reporterul Phoenix New Times Janet Gonzales care a urmărit o casetă video a obiectului masiv întunecat a fost că erau mai multe avioane în formație care formau un contur iluzoriu dar asta nu explică dispariția stelelor dintre cele cinci lumini.

Filme conexe

* ”The Phoenix Lights…We Are Not Alone Documentary”, Lynne D. Kitei, M.D., producător executiv, în colaborare cu Steve Lantz Productions. Bazat pe cartea The Phoenix Lights…A Skeptic’s Discovery That We Are Not Alone], îi prezintă pe astronautul Dr. Edgar Mitchell, fostul guvernator Fife Symington, fostul vice-primar, investigatori, militari, piloți și martori.
* ”The Appearance of a Man”, regizat de Daniel Pace.
* ”Night Skies (2007 film)|Night Skies”, un film de groază cu Jason Connery, A. J. Cook (actriță)|A.J. Cook și Ashley Peldon, despre luminile de la Phoenix. A avut premiera direct-pe-DVD în SUA la 23 ianuarie 2007.
* ”They Came from Outer Space” (titlu anterior: ”Phoenix Lights: The Movie”), un film SF thriller regizat de Ajex McKenzie; cu Ossie Beck, Mackenzie Firgens, Yvette Rachelle, Matt Mercer, Terin Alba, Courtney Gains, Mark Arnold, Michael LeMelle, Aaron Mills și Luke Amsden.
*”Out of the Blue (2002 film)|Out of the Blue” este un documentar despre OZN-uri și cuprinde investigații despre Luminile de la Phoenix.
*”The Phoenix Incident”, un film SF scris și regizat de Keith Arem, cu Yuri Lowenthal și Troy Baker, despre Luminile de la Phoenix.

Referințe și note

https://ro.wikipedia.org/wiki/Luminile_de_la_Phoenix

*  http://www.revistamagazin.ro/content/view/11005/4/
*http://www.thephoenixlights.net Thephoenixlights.net
*http://www.oracleofthephoenix.com/triangulation.html Flare Rebuttal by Eyewitness Steve Blonder
*http://www.abc15.com/news/local/story.aspx?content_id=DA856BF0-E039-4A0B-8D5C-66BC5FF51E75&gsa=true Are Arizona firefighters trained for UFO, alien contact?
* http://www.nuforc.org/phoenix.html National UFO Reporting Center Special Report: Phoenix Lights – 2 Years Later
* [http://www.timespublications.com/nov06-feature1.asp Dickerson, John. „Unidentified”], Times Publications

*http://www.ufosnw.com/history_of_ufo/phoenixlights1997/usatodayarticle06181997old.pdf

Vin din fructe de soc (II)


fructele-de-soc-5-beneficii-ale-consumului-de-boabe-de-soc

VIN DIN FRUCTE DE SOC:

Aceasta este rețeta de bază pentru vinuri din fructe roșii: mure, afine, prune, fructe de soc sau orice alt fruct de culoare închisă sau fructe de pădure. Toate aceste vinuri îmbătrânesc foarte bine și o fac şi mai bine în butoaie din lemn de stejar (sau într-un vas în care se adăugă bucăți din lemn de stejar).

Rețetă pentru 11,5 litri .

  • 4,5 – 7 kg  boabe de soc, fără codiţe
  • 9,5 litri de apă (apă de izvor – cel mai bine)
  • 1,5 – 3 kg zahăr
  • Acid tartaric – dacă este nevoie
  • 1 1/2 lingurite de enzime pectolitice
  • 3 lingurițe drojdie nutritivă
  • drojdie de vin

Acidul tartaric  poate fi găsit în numeroase plante, și în numeroase fructe, precum strugurii și bananele. Acidul tartric este unul din acizii importanți ce se găsesc în vin (în forma L(+)). Este un reducător destul de puternic.

 

  1. Boabele se zdrobesc cu mâna sau pot fi puse într-un procesor de alimente în loturi suficient doar pentru a zdrobi fructele. A nu se lichefia.
  2. Se toarnă boabele zdrobite într-un vas mare cu 9,5 litri de apă. Se adaugă 2,5 kg de zahăr. Se pune totul la foc mic, apoi opriți căldura. Încălzirea face fructele de soc mai ușor de digerat și ajută la stabilirea culorii vinului.
  3. Se toarnă sucul într-o găleată proaspăt curățată de 15 litri și se lasă să se răcească la temperatura camerei. Gustați sucul pentru a-i verifica aciditatea și zahărul conținut. Dacă acestea nu au concentrația necesară, se poate adăuga un alt 0,5 – 1,5 kg de zahăr și acid tartric, dacă este nevoie (nu este obligatoriu)- până la aproximativ 7 grame pe litru.
  4. Se adaugă enzime pectolitice (si tanin în cazul afinelor, murelor) și se răcește la sub 10 ° C în frigider sau cu pachete de gheaţă. Se pune o folie de plastic peste suc pentru a-l feri de aer. Se ţine sucul acoperit și la această temperatură timp de până la 3 zile.
  5. A treia zi, se aduce sucul până la temperatura camerei. Se adaugă jumătate din drojdie pe măsură ce sucul se încălzește. Odată ce sucul este la temperatura camerei, se pune cealaltă jumătate din drojdie.

Vinul  se servește cel puțin peste 6 luni, în cazul în care doriți un vin decent. Cel mai indicat este să fie îmbuteliat în sticle cu dop din plută veritabilă şi desfăcut peste un an.   Dopurile sintetice nu permit vinului să respire. Se recomandă şi etichetarea sticlelor.


 

Elderberry Wine

This is the basic recipe for red fruit wines. It will work with blackberries, blueberries, plums, or any other dark fruit or berry. All these wines age very well, and do well with added oak. If you make them correctly and age them a few years, you can shock your wine snob friends. Serve it first, and tell them what it is later.

Makes 3 gallons.

  • 9 to 15 pounds elderberries, stems removed
  • 10 quarts water (spring water is best)
  • 3 to 6 pounds of sugar (see above for exact amount)
  • Tartaric acid (see above for exact amount)
  • 1 1/2 teaspoons pectic enzyme
  • 3 teaspoons yeast nutrient
  • Wine yeast

__________

  1. Crush the berries by hand, or pulse them in a food processor in batches just enough to break up the berries. Do not liquefy them.
  2. Pour the crushed berries into a large pot with 10 quarts of water. Add 3 pounds of the sugar. Bring to a simmer, then turn off the heat. Heating elderberries makes them easier to digest, and helps set the color of the wine.
  3. Pour the juice into a freshly cleaned 5-gallon bucket and let it cool to room temperature. Test the juice for acid and sugar. Both may be a little low, so be prepared to add another 1 to -3 pounds of sugar and possibly tartaric acid. Add tartaric acid to get the juice to about 7 grams per liter. You might not need to add any – I’ve had elderberry batches that needed no additional acid and, others that needed a lot. We’re dealing with a wild food, and wild foods are variable.
  4. Add the pectic enzyme (and tannin, for blueberries and blackberries and blueberries), and chill to below 50°F in the fridge or with ice packs. Lay a sheet of plastic wrap on the juice to keep out air. Keep the juice covered and at this temperature for up to 3 days. The longer you cold soak, the more flavor you extract. (But you run a higher risk of oxidation, which will turn the wine an unappetizing brown, or of spontaneous fermentation, which can ruin the whole batch.)
  5. On the third day, bring the juice up to room temperature. Add half the yeast nutrient as the juice warms. Once the juice is at room temperature, hydrate your yeast and add it in, then follow the above directions from here.

 


 

 

http://honest-food.net/2012/08/19/elderberry-wine-recipe/

 

Vin şi tinctură din fructe de soc


sirop-din-fructe-de-soc-pang

Vinul din fructe de soc se obţine din fructe coapte, zdrobite, cu adausul unei cantităţi egale de vin; se fierbe lent 30 de minute, se îndulceşte şi se beau câte 2-3 păhărele pe zi, având efecte diuretice şi depurative pentru curăţirea sângelui, infecţii digestive, bronşite şi traheite.

Recoltarea fructelor de soc

Fructele se recoltează dimineața, în zilele de toamnă (lunile septembrie-octombrie), când sunt la maturitate deplină, având culoarea neagră. Se usucă la soare sau în încăperi încălzite şi bine ventilate, iar în toamnele reci se usucă artificial, la 50-600C.

Se face prin taierea ciorchinilor cu boabe de pe ramuri. La trei-patru ore de la culegere, aceste boabe se vor prepara sau vor fi puse la frigider, unde se pot pastra 24-48 de ore. Daca nu se folosesc in stare proaspata, pentru preparate cum ar fi siropul, tinctura sau sucul, fructele de soc pot fi uscate, dar numai pe cale artificiala. Boabele se desprind de pe ciorchine si se pun in strat foarte subtire pe o soba sau pe un calorifer, care asigura o temperatura in jur de 40 de grade Celsius. Se lasa boabele sa se deshidrateze pana cand seamana cu stafidele. Atunci se depoziteaza in pungi de hartie, in locuri uscate si intunecoase.

Proprietăţi

Preparatele din fructe, imature sau mature, sunt capabile să neutralizeze cei mai periculoşi microbi şi să mărească extraordinar capacitatea de apărare a organismului şi de stimulare a sistemului imunitar.
Fructele imature sunt printre cele mai puternice dezinfectante cunoscute în fitoterapie, mobilizând toxinele din corp şi favorizând eliminarea lor prin transpiraţie, urină şi fecale.
Extractele din fructe de soc sunt un concurent redutabil al vaccinurilor antigripale şi al medicamentelor antivirale de ultimă generaţie. Pot ajuta la ameliorarea majorităţii bolilor degenerative, la prevenirea bolilor canceroase şi în combaterea tumorilor benigne. De asemenea, este un bun remediu în curele de slăbire, de dezintoxicare rapidă, precum şi în prelungirea tinereţii biologice. În tratamentele externe, prezintă proprietăţi antiseptice, cicatrizante şi antiinflamatoare, cu efecte directe în unele boli de piele şi psoriazis.

Tinctura din fructe de soc

Se prepară prin amestecarea sucului proaspăt de fructe (nematurizate sau maturizate) cu alcool 900, în raport 1:1, după care se agită bine pentru omogenizare. Se păstrează în sticle mici, bine închise, la loc rece şi întunecos. Se administrează câte 2-4 linguri pe zi, într-o cură de lungă durată, pentru prevenirea şi combaterea unui mare număr de afecţiuni cronice şi degenerative.
– În tumori maligne şi benigne, chisturi ovariene, ovare fibrochistice, fibrom uterin şi mastoze se foloseşte tinctura cu efecte profilactice şi adjuvante, într-o cură de 2-3 luni, administrând câte 2-3 linguri pe zi, diluate în puţină apă, dimineaţa şi seara, pe stomacul gol. Prezintă acţiuni surprinzătoare prin stimularea sistemului imunitar şi eliminarea toxinelor, mai ales când pacientul se confruntă şi cu o constipaţie cronică.
– În curele de slăbire, la persoanele evident supraponderale, tinctura de soc se aplică în doze progresive de 1-7 linguriţe pe zi, luate la ora 18, pe o durată de 3 luni, având efecte în evacuarea materiilor reziduale din colon, extragerea excesului de apă din ţesuturi şi dezintoxicarea amplă a organismului, asigurând o slăbire cu circa 15 kg în 90 de zile. Se reglează spontan apetitul alimentar şi activitatea psihoemoţională, pielea capătă un aspect luminos, iar organismul câştigă o nouă tinereţe.
– Sensibilităţile la epidemiile de gripă, guturai, febră, dureri musculare şi stări de slăbiciune generală pot fi tratate eficient, cu tinctură din fructe (2-4 linguri pe zi timp de 1-2 săptămâni).
– În reumatismul degenerativ şi gută se foloseşte tinctura din fructe imature, luând câte o linguriţă diluată în 50 ml apă, de 3 ori pe zi, înainte de mese, într-o cură de 2-6 luni, începând din luna august.
– În constipaţie (cronică sau acută) şi colită de fermentaţie se iau 1-3 linguri de tinctură, diluate într-un păhărel cu apă, dimineaţa, pe nemâncate, într-o cură de 4 săptămâni şi o pauză de 5-7 zile, după care se reia tratamentul la nevoie.
– Tinctura din fructe de soc are efecte în tulburări psihice, cu ameliorarea stărilor de dezechilibru interior, nevralgii acute, alergii şi tulburări hormonale apărute în urma tratamentelor cu anticoncepţionale, corticoizi şi alte abuzuri medicamentoase precum şi în intoxicaţii grave sau otrăviri.
– Pentru unele boli de piele, tinctura din fructe, administrată în doze progresive de 1-7 linguriţe, diluate în ˝ pahar cu apă, de 3-4 ori pe zi, are efecte după o cură de 4 săptămâni în afecţiuni rezistente la tratamente clasice, psoriazis, herpes, sclerodermie, acnee, dermatoze alergice.

Alte preparate din fructe de soc

Suc proaspăt din fructe

Boabele bine coapte, negre la culoare şi gust dulce, se zdrobesc cu un mixer sau manual, cu ajutorul unei linguri de lemn, după care se strecoară printr-un tifon dublu în sticle curate, care se depozitează la rece. Se administrează zilnic 3-5 linguri (la adulţi) şi 3 linguriţe (la copii), pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de mese, pentru tratarea constipaţiei, a colitelor de putrefacţie, dezintoxicarea şi întărirea capacităţii de apărare a organismului.

Siropul din fructe are rol vitaminizant

Se obţine din suc proaspăt (două pahare), la care se adaugă o cantitate egală de zahăr şi coaja rasă de la două lămâi; se fierbe până dă în clocot şi se toarnă în sticle care se închid ermetic. Se consumă câte 4-5 linguriţe pe zi, înainte sau după mese, având efecte uşor laxative, tonice, vitaminizante, remineralizante şi contra vărsăturilor pe fond nervos.

Decoctul din fructe, bun pentru răguşeală

Se prepară din 1-2 linguriţe boabe, proaspete sau uscate, fierte în 200 ml apă, se îndulceşte cu miere de albine şi se foloseşte în constipaţiile de natură nervoasă, afecţiuni ale căilor urinare, gargară în răguşeală şi unguent împotriva hemoroizilor.

Fructele în alimentaţie

Se prepară sub formă de peltea, geleuri, dulceaţă, gemuri, oţet, vin, compoturi, lichior, ţuică care, pe lângă rol alimentar, au şi efecte terapeutice în constipaţie, pneumonie, pleurezie, bronşite, tuse, laringită, amigdalită, guturai, dureri de măsele, urechi şi cap. Din sucul fructelor se poate obţine un excelent colorant alimentar. Supradozarea preparatelor din soc, în doze de peste 200 de grame fructe sau 200 de grame de tinctură, poate crea simptome de intoxicare, provocând vome, iritarea gâtului, arsuri de stomac, dificultăţi de respiraţie, convulsii, mai ales la sugari şi copii mici, femei gravide, mame care alăptează şi persoane cu colon sensibil, declanşând şi pierderi mari de potasiu din urină.

Atentie la toxicitatea socului

Fructele de soc sunt foarte puternice ca remediu, fiind mai degraba medicament decat aliment. Si ca orice medicament ingerat in doze prea mari, poate da reactii adverse cat se poate de neplacute: voma, arsuri la stomac, inflamarea gatului, dificultati in respiratie.
Dozele periculoase sunt de 200 de grame de fruct sau de suc si de 300 de grame de tinctura pe zi.

http://ziarullumina.ro/socul-cel-mai-puternic-detoxifiant-59265.html

http://www.formula-as.ro/2004/636/medicina-naturista-25/socul-si-fructele-lui-5412

Incidentul OZN din Insula Maury


Incidentul din Insula Maury din iunie 1947 se referă la afirmațiile lui Fred Crisman și Harold Dahl conform cărora ar fi observat aeronave necunoscute și ar fi fost amenințați de oameni în negru să nu dezvăluie acest lucru.[1]

PugetSound-NASA.jpg

Cazul este considerat a fi o farsă.

La 23 iunie 1947[2] echipajul unei ambarcațiuni ai pazei de coastă format din Harold Dahl, fiul său, câinele său și un alt membru navigau către Puget Sound, o localitate apropiată de Insula Maury, o insulă din Statul Washington. Din cauza apropierii unei furtuni, Harold Dahl a încercat să acosteze într-un golf al insulei, la cca. 3 km de Tacoma. Manevra a fost întreruptă de apariția a șase obiecte circulare de treizeci de metri în diametru. Un OZN a coborât spre suprafața apei, aparent din cauza unor defecțiuni tehnice. Acesta avea la mijloc o deschizătură de cca. 30 m și acea două rânduri de hublouri la exterior. Dahl a fotografiat obiectul de 4 ori, în timp ce OZN-ul a început să oscileze din ce în ce mai tare, împroșcând cu obiecte din metal incandescent, care au lovit barca și au ucis câinele. Obiectele ar fi lăsat la sol o substanță necunoscută. Apoi cele șase obiecte au accelerat puternic și au dispărut deasupra apelor Oceanului Pacific.

A doua zi, un prieten al lui Dahl, Fred Crisman, ar fi văzut fragmente dintr-o navă necunoscută pe insula Maury și ar fi observat un OZN care zbura într-un cerc larg deasupra golfului.

Întrebat de Kenneth Arnold, Dahl a afirmat că ulterior ar fi fost avertizat de un om îmbrăcat într-un costum negru să nu spună nimănui despre acest incident.[1]

Doi ofițeri de informații, căpitanul William Davidson și locotenentul Frank Brown, au venit la Tacoma unde s-au întâlnit cu Dahl și Crisman, în prezența lui Arnold. Cei doi ofițeri au plecat cu fragmentele de metal găsite la locul incidentului cu o aeronavă B-25. Deși aeronava B-25 era într-o stare perfectă de funcționare, a început să aibă probleme imediat ce metalul necunoscut a fost urcat la bord, în timpul zborului aeronava a luat foc și s-a prăbușit la 1 august 1947 lângă Kelso, statul Washington, iar cei doi ofițeri au fost uciși în accident. Alte două persoane de la bordul B-25 care au reușit să salveze au susținut că incendiul a fost atât de intens încât s-a răspândit foarte repede încât era inutil să încerce să-l stingă.

Incidentul a fost ulterior descris în cartea lui Gray Barker They Knew Too Much About Flying Saucers (Ei știu prea multe despre farfurii zburătoare) (Versiunea arhivată) (Versiunea arhivată),[3]ceea ce a dus la popularizarea conceptului de Oameni în Negru.[4]

Mai târziu, Dahl a afirmat că toată povestea este o farsă, deși susținătorii teoriei OZN ar putea specula că a cedat la presiunile oamenilor în negru. Substanța despre care s-a pretins ca a fost abandonată de obiectele necunoscute s-a dovedit a fi zgură de la o topitorie locală.[1] Fotografiile realizate de Dahl au fost neclare și inutilizabile.

Scriitorul american Fred Crisman ar fi inventat această poveste de la zero, iar prăbușirea avionului ar fi fost accidentală. Charles Dahl ar fi negat categoric că ar fi fost rănit la braț de un fragment metalic din OZN.

 

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Incidentul_din_Insula_Maury   https://en.wikipedia.org/wiki/Maury_Island_incident  https://fr.wikipedia.org/wiki/Incident_de_l%27%C3%AEle_Maury

  1. ^ a b c Albert A. Harrison (2007). Starstruck: Cosmic Visions in Science, Religion, and Folklore (Versiunea arhivată) (Versiunea arhivată). Berghahn Books. pp. 123–. ISBN 978-1-84545-286-5. Accesat la 2 octombrie 2013
  2. ^ Foarte mediatizata observație OZN a lui Kenneth Arnold a avut loc la 24 iunie 1947, după Incidentul din Insula Maury
  3. ^ Barker, Gray (1956). They Knew Too Much about Flying Saucers (Ei știu prea multe despre farfurii zburătoare). New York: University Books. ISBN 1-881532-10-0
  4. ^ Patton, Phil (24 iunie 2007). „Modern Myth ‘Men In Black’ Movie Offers New Twist On Flying-Saucer Folklore (Versiunea arhivată) (Versiunea arhivată)”. The Spokesman-Review. Accesat la 9 octombrie 2013.
  • en Edward J. Ruppelt, The Report on Unidentified Flying Objects, Garden City (NY), Doubleday, 1956.
  • en Kenn Thomas, Maury Island UFO: The Crisman Conspiracy, Lilburn (GA), IllumiNet, 1999.
  • Cazul Maury Island (Versiunea arhivată) (Versiunea arhivată), formula-as.ro

 

 

 

 

Despre vitamine – bani aruncați în vânt


Cu excepţia cazului în care trebuie să trataţi o carenţă  specifică ori a perioadelor de sarcină sau alăptare, nu vă bateţi capul cu suplimente de vitamine şi minerale. Adesea, ele nu înseamnă decât bani aruncaţi, iar în unele cazuri, pot face mai mult rău decât bine. Deci lăsaţi baltă achiziționarea a diferite flacoane cu pastile ”magice” – mâncați cât mai multe fructe, legume, lactate, mai stați pe la soare şi faceţi cât mai multă mişcare. Citiţi şi 6 Alimente pe care ar trebui să le mănânci ca să trăiești mai mult.

vitamine-in-alimentatie

Sinteză articole preluate de pe descopera.ro – care la rândul lor au fost preluate de pe : The Guardian şi  Live Science.

Oamenii ar trebui să înceteze să mai cheltuiască zadarnic bani pe suplimente alimentare, afirmă un grup de medici, în urma rezultatelor a trei studii ample care arată că majoritatea suplimentelor de multivitamine şi minerale sunt ineficiente în ceea ce priveşte reducerea riscului de îmbolnăvire, ba chiar, în unele cazuri, se pot dovedi nocive.

Cele 3 studii, publicate în jurnalul Annals of Internal Medicine, cuprind 2 noi studii clinice şi o revizie a 27 de studii anterioare. Din toate rezultă că nu există dovezi ale faptului că administrarea zilnică de suplimente de multivitamine şi minerale ar preveni ori încetini declinul cognitiv sau instalarea unor boli cronice precum maladiile cardiace şi cancerul.

”Mesajul e simplu: cele mai multe dintre suplimente nu previn  bolile cronice ori decesul, utilizarea lor nu este justificată şi ar trebui evitată”, declară tranşant medicii autori ai studiilor, într-un editorial publicat împreună cu rezultatele cercetărilor.

Mesajul este adresat în mod special persoanelor care nu prezintă simptome de deficienţă nutriţională – adică marea majoritate a populaţiei SUA – deoarece, de multe ori, aceste persoane consumă cantităţi mari de suplimente, fără a avea nevoie de ele.

Serii întregi de studii au arătat că administrarea acestor suplimente nu are niciun impact beneficasupra sănătăţii – „şi totuşi oamenii continuă să ia suplimente – la ora actuală, în cantităţi mai mari ca oricând”, spune dr. Edgar Miller, unul dintre cei 5 autori ai editorialului şi profesor de medicină şi epidemiologie la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore.

După părerea lui, preocuparea de a lua supliment ar putea avea o componentă psihologică. În ciuda dovezilor că suplimentele nu aduc beneficii marii majorităţi a populaţiei, unele persoane se conving singure că au nevoie de suplimente pentru că le-ar lipsi nutrienţii necesari din alimentaţie.

Aceste noi studii confirmă rezultatele unor cercetări anterioare, care arătau că, în general,suplimentele alimentare, inclusiv vitamine B şi antioxidanţi, nu aduc beneficii, iar dozele mari de beta-caroten, vitamina E şi, probabil, şi vitamina A chiar măresc rata deceselor.

Vânzările de multivitamine au sporit an de an în SUA, ajungând, în 2010, la 28 miliarde USD. Tendinţe similare se înregistrează şi în Marea Britanie şi alte ţări europene.

Industria producătoare de suplimente susţine că, în cazul multor americani, doza zilnică necesară de vitamine nu poate fi asigurată doar prin alimentaţie, însă lucrurile nu stau aşa.

„Industria de profil încearcă să creeze impresia că avem deficienţe de vitamine, dar studii randomizate arată nu avem cu toţii asemenea deficienţe şi nu avem niciun beneficiu de pe urma vitaminelor”, spune dr. Miller.

În revizia celor 27 de studii clinice anterioare, care cuprindeau în total 450.000 de adulţi vârstnici, cercetătorii nu au găsit nicio dovadă că suplimentele alimentare ar avea vreun efect benefic în ceea ce priveşte prevenirea cancerului şi a bolilor de inimă.

Într-un alt studiu, cercetătorii au examinat  efectele administrării unei combinaţii de nutrineţi – inclusiv vitaminele A, C, E, B şi beta-caroten – la 6000 de bărbaţi de peste  65 de ani, care au fost urmăriţi timp de 12 ani. Performanţele cognitive şi capacităţile verbale ale participanţilor care au luat suplimente nu s-au dovedit diferite de cele ale subiecţilor care primiseră doar un placebo.

În al treilea studiu, cercetătorii au încercat să afle dacă dozele mari de multivitamine şi minerale pot preveni atacurile de inimă, atacul vascular cerebrale şi decesul la 1700 de persoane care suferiseră deja câte un atac de cord. După o urmărire cu durata medie de 5 ani, rezultatele nu au evidenţiat diferenţe între participanţii care luaseră suplimente şi cei care nu luaseră.

”Considerăm cazul rezolvat: adăugarea celor mai multe suplimente de minerale ori vitamine la dieta adulţilor bine hrăniţi nu aduce niciun beneficiu categoric şi poate fi chiar dăunătoare”, au afirmat specialiştii în editorialul semnat de ei.

 

Milioane de oameni cred că, dacă iau zilnic suplimente de vitamine, se vor simţi mai bine şi vor trăi mai mult. O carte recent apărută zdruncină aceste convingeri: vitaminele sub formă sintetică nu numai că nu sunt necesare organismului, dar unele dintre pot chiar să mărească riscul de apariţie a unor boli cronice şi riscul de deces.

Se cunosc până în prezent 13 substanţe grupate sub denumirea de vitamine. Dacă oamenii au deficienţe de vitamine, se pot îmbolnăvi de maladii grave, precum beriberi (din cauza carenţei de vitamina B1), pelagra (carenţa de B3), scorbut (carenţa de vitamina C) şi rahitism (insuficienţa de vitamina D).

Cele mai multe dintre vitamine nu pot fi sintetizate în organism, ci trebuie procurate din surse externe – care pot fi alimente sau suplimente.

Întrebarea nu este dacă oamenii au nevoie de vitamine – evident că au; alte două sunt întrebările cu adevărat importante: de ce cantităţi de vitamine au nevoie şi dacă îşi pot procura aceste cantităţi doar din hrană.

La aceste două întrebări, nutriţioniştii şi producătorii de vitamine dau răspunsuri contradictorii.

Specialiştii în nutriţie susţin că oamenii au nevoie doar de aşa-numita doză zilnică recomandată (DZR), care poate fi obţinută dintr-o dietă obişnuită, în vreme ce reprezentanţii industriei producătoare susţin că alimentele nu conţin suficiente vitamine, deci oamenii au nevoie de cantităţi mai mari, ce pot fi procurate din suplimente.

Însă tot mai multe studii recente arată că administrarea de suplimente de vitamine nu are efectele bune pe care le aşteaptă oamenii, ba chiar poate duce la amplificarea riscului de îmbolnăvire şi deces.

  • În octombrie 2011, cercetătorii de la Universitatea din Minnesota au constatat că în rândul femeilor care luau suplimente de multivitamine rata de deces era mai mare decât la cele care nu luau. Două zile mai târziu, cercetătorii de la Clinica Cleveland ajungeau la concluzia că bărbaţii care iau suplimente de vitamina E prezintă un risc mai mare de apariţie a cancerului de prostată.
  • Şapte studii anterioare arătaseră deja că, pentru anumite grupuri de populaţie, unele vitamine măresc riscul de apariţie a cancerului şi a bolilor de inimă şi scurtează durata vieţii.

Şi totuşi, în 2012, peste jumătate dintre americani şi 35% dintre britanici luau suplimente de vitamine în mod regulat.

Această fascinaţie faţă de vitamine este legată de personalitatea lui Linus Pauling, un om care, aşa cum spune dr. Paul Offit, autorul cărţii Killing Us Softly: The Sense and Nonsense of Alternative Medicine, a avut dreptate în mod atât de spectaculos, încât a câştigat două Premii Nobel, după care a greşit atât de spectaculos, încât ar putea fi considerat cel mai mare înşelător al lumii.

În 1931, Linus Pauling a publicat o lucrare intitulată The Nature Of The Chemical Bond (Natura legăturilor chimice), pentru care a câştigat Premiul Nobel pentru Chimie, punând bazele unui nou domeniu de cercetare – chimia moleculară – şi contribuind la înţelegerea structurii ADN-ului, iar în calitatea sa de activist pacifist, a câştigat în 1962 şi Premiul Nobel pentru pace.

Ulterior, însă, la vârsta de 65 de ani, rigoarea ştiinţifică a părut să-l părăsească: a luat de bune sfaturile unui oarecare Irwin Stone – dr. Stone, cum îşi spunea acesta – care studiase doi ani chimia la colegiu, avea o diplomă onorifică de la Colegiul de Chiropractică din Los Angeles şi o foarte dubioasă diplomă de „doctorat” de la o unitate de învăţământ prin corespondenţă, neacreditată.

Este evident că acest dr. Stone ştia prea puţine despre vitamine; cu toate acestea, a avut îndrăzneala de a-i recomanda lui Linus Pauling să ia câte 3000 mg de vitamina C pe zi, promiţându-i că va trăi cel puţin 25 de ani în plus.

Incredibil e faptul că Pauling l-a ascultat şi declara, în 1966, că, de când cu vitamina, se simte mai vioi şi mai sănătos, că nu mai suferă de răceli grave şi ca, urmare, mărise doza de vitamina C, ajungând să ia până la 18.000 mg pe zi.

Aceste lucruri au fost declarate în public, iar spuse de un savant cu prestigiul lui Linus Pauling, au avut un efect extraordinar. Începând de atunci, oamenii au asociat figura lui Pauling cu vitamina C.

În 1970, Pauling a publicat o lucrare – Vitamin C And The Common Cold (Vitamina C şi răceala) – în care recomanda oamenilor să ia zilnic 3000 de mg de vitamina C (cantitate care reprezintă de 50 de ori doza zilnică recomandată), considerând că, astfel, răceala va deveni ceva de domeniul trecutului.

Cartea a devenit imediat un bestseller, iar vânzările de vitamina C au crescut colosal.

Alţi oameni de ştiinţă, însă, nu erau atât de entuziaşti.

  • În decembrie 1942, cu 30 de ani înainte ca Pauling să-şi fi publicat prima carte, trei cercetători – Donald Cowan, Harold Diehl şi Abe Baker – de la Universitatea din Minnesota publicaseră în Journal of the American Medical Association un articol numit Vitamins For The Prevention Of Colds (Vitamine pentru prevenirea răcelii), în care concluzionau că, pe baza studiului a 980 de cazuri de răceli studiate, nu existau dovezi suficiente care să arate că vitamina C singură sau în asociaţie cu un antihistaminic era eficientă pentru prevenirea răcelilor.
  • Alte şi alte studii (cel puţin 15), unele efectuate după declaraţia lui Pauling, au testat efectul vitaminei C în prevenirea sau uşurarea evoluţiei răcelilor şi nu au găsit efecte semnificative.

Dar Pauling a mers mai departe. A afirmat, în continuare, că vitamina C, luată împreună cu doze foarte mari de vitamina A (25.000 de unităţi internaţionale), vitamina E (400-1.600 unităţi internaţionale), ca şi cu seleniu şi beta-caroten (un precursor al vitaminei A) poate face mult mai mult decât să prevină răcelile: poate trata cancerul, ca şi, practic, orice altă boală umană. Pauling susţinea că suplimentele de vitamine şi minerale nu numai că pot combate stresul şi îmbătrânirea, dar pot vindeca o gamă extraordinară de maladii: boli de inimă, boli mentale, pneumonia, hepatita, poliomielita, tuberculoza, pojarul, oreionul, varicela, meningita, zona zoster, negii, alergiile, aftele, herpesul, astmul, artrita, diabetul, dezlipirea de retină, ulcerele, accidentele vasculare cerebrale, febra tifoidă, tetanosul, dizenteria, tusea convulsivă, lepra, gripa, boala de iradiere, arsurile, fracturile, glaucomul, insuficienţa renală, bolile vezicii urinare, rabia şi muşcăturile de şarpe.

Până în ziua de azi, afirmaţiile vehiculate de Linus Pauling, deşi nefondate pe argumente ştiinţifice solide, dar aureolate de prestigiul său de savant, sunt luate de bune de către mulţi oameni, care cred cu tărie că o o cură de vitamine pe durata întregii vieţi este o soluţie medicală pentru nenumărate probleme de sănătate.

Credinţa în puterea excepţională a vitaminelor se bazează pe calitatea lor de antioxidanţi – un cuvânt intens vehiculat în ultimii ani de companiile producătoare de suplimente pentru a-şi spori vânzările.

Opoziţia dintre oxidare şi antioxidare a fost prezentată sub forma unei lupte dintre bine şi rău, o luptă care are loc neîncetat la nivel celular.

În celule, organismul transformă substanţele provenite din hrană în energie, un proces care necesită oxigen şi de aceea este numit oxidare. Una dintre consecinţele oxidării este producerea unor molecule numite radicali liberi (prezentate drept ”rele”). Radicalii liberi pot vătăma ADN-ul, membranele celulare şi peretele intern al vaselor de sânge; nu e de mirare că au fost asociaţi cu îmbătrănirea, cancerul şi bolile cardiovasculare.

Pentru a neutraliza aceşti radicali liberi „răi”, corpul fabrică propriile sale arme – antioxidanţii(„buni”). Antioxidanţii pot fi găsiţi, de asemenea, în fructe şi legume – mai ales seleniul, beta-carotenul şi vitaminele A, C şi E.

Studiile au arătat că persoanele care consumă multe fructe şi legume au o incidenţă mai mică a bolilor de inimă şi a cancerelor şi trăiesc mai mult.

De aici, o concluzie aparent foarte logică; dacă oamenii care mănâncă fructe şi legume sunt mai sănătoşi, atunci şi cei care iau suplimente de antioxidanţi vor fi mai sănătoşi.

În realitate, însă, susţine dr. Offit, aceste persoane care iau suplimente s-ar putea să fie mai puţin sănătoase.

  • În 1994, Institutul Naţional pentru Studiul Cancerului, din SUA, în colaborare cu Institutul Naţional de Sănătate Publică din Finlanda, a studiat 29.000 de bărbaţi finlandezi, toţi fumători, aleşi deoarece prezentau un risc crescut de cancer şi boli de inimă. Subiecţilor, împărţiţi în grupuri, li s-au administrat vitamina E, beta-caroten, ambele sau niciuna dintre aceste substanţe. Rezultatele au fost clare: cei care luaseră suplimente prezentau acelaşi risc de a muri de cancer sau boli cardiace ca şi cei care nu luaseră suplimente – exact opusul aceea ce se aşteptaseră să constate cercetătorii.
  • În 1996, specialiştii de la Fred Hutchinson Cancer Research Centre din Seattle, SUA, au studiat 18.000 de oameni care prezentau un risc mare de a muri de cancer pulmonar, deoarece fuseseră expuşi la azbest. Aceştia au primit vitamina A, beta-caroten, ambele sau niciuna dintre substanţe. Dar cercetătorii au întrerupt brusc studiul când şi-au dat seama că aceia care luaseră suplimente mureau de cancer şi boli cardiace cu rate de 28% şi respectiv 17% mai mari decât cei care nu luaseră nimic.
  • În 2004, cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au revizuit 14 studii randomizate, ce cuprindeau în total peste 170.000 de persoane care luaseră vitaminele A, C, E şi beta-caroten pentru a vedea dacă antioxidanţii pot preveni apariţia cancerelor intestinale. Din nou, antioxidanţii nu s-au dovedit la înălţimea reputaţiei lor; uimitor a fost faptul că rata decesul era chiar mai mare la cei care luaseră aceste suplimente.
  • În 2005, alte două studii arătau că persoanele care luau suplimente de vitamina E aveau un risc mai mare de deces şi de apariţie a insuficienţei cardiace, comparativ cu cele care nu luau asemenea suplimente.

Numeroase alte studii au găsit asemenea asocieri: persoanele care luau diferite suplimente de multivitamine şi minerale prezentau, adesea, un risc de deces, cancere şi boli cardiovasculare mai mare decât al celor care se lipseau de orice suplimente.

Prin urmare, nimic mai dăunător decât a lua vitamine ori alte suplimente în ideea că „n-au cum să facă rău.”

Iar în ciuda dovezilor ştiinţifice, comerţul cu vitamine prosperă, cifra de afaceri a industriei de profil crescând, de la an la an, cu miliarde de dolari.

Dar cum se explică faptul că antioxidanţii din suplimente nu fac totuşi bine?

Cea mai probabilă explicaţie, crede dr. Offit, este că radicalii liberi nu sunt atât de„ răi” cum au fost înfăţişaţi. Deşi e clar că pot leza ADN-ul şi vătăma membranele celulare, acesta nu e întotdeauna un lucru rău. Organismul uman are nevoie de radicali liberi pentru a distruge bacteriile şi a îndepărta celulele canceroase nou-formate. Însă atunci când oamenii iau doze mari de antioxidanţi, echilbrul dintre producţia de radicali liberi şi distrugere este deranjat, ducând la o stare nenaturală, în care sistemul imunitar devine mai puţin capabil să distrugă invadatorii. Oamenii de ştiinţă au numit acest fenomen „paradoxul antioxidanţilor”.

Oricare ar fi explicaţia, datele arată clar: dozele mari de vitamine şi alte suplimente măresc riscul apariţiei bolilor de inimă şi a cancerului; de aceea, niciun organism naţional sau internaţional responsabil de sănătatea publică nu le recomndă.

În 1980, Pauling a declarat, într-un interviu, că dozele mari, – de ordinul gramelor – de vitamina C nu aveau niciun efect advers asupra sănătăţii. Şapte luni mai târziu, soţia lui a murit din cauza unui cancer al stomacului, iar în 1994, Linus Pauling însuşi a murit de cancer de prostată. (Ce-i drept, avea 93 de ani).

Dar şi azi, în ciuda unui munte de dovezi ştiinţifice, mulţi oameni nu cred că mega-dozele de vitamine pot face rău. Iar faptul că mulţi nu ştiu aceste lucruri se explică, spune dr. Offit, prin două elemente: banii şi politica.

Industria vitaminelor şi a suplimentelor a creat – cu mare succes – o dihotomie falsă. Pe de o parte, sunt aşa-zisele produse naturale: vitamine, minerale, suplimente alimentare, plante medicinale. Oamenii cred că, din moment ce sunt naturale, acestea sunt sigure, nevătămătoare.

De cealaltă parte sunt medicamentele, care, pentru că sunt fabricate de om, sunt privite ca fiind mai periculoase.

Şi totuşi, multe medicamernte, inclusiv antibiotice, sunt derivate din materii prime din natură, deci graniţa dintre natural şi sintetic nu este aşa de clară cum pare.

Apoi, convingerea că produsele „naturale” nu sunt periculoase este cu totul eronată.

Multe produse vândute în magazinele aşa-zis „naturiste” pot fi vătămătoare. Nucşoara poate cauza halucinaţii; tătăneasa, valeriana şi alte plante pot duce la hepatită; pelinul poate să provoace convulsii, frunzele de stevia (din care se extrage un îndulcitor natural foarte la modă) pot afecta fertilitatea; extractele concentrate de ceai verde pot dăuna ficatului; omagul cauzează artimiii cardiace, tuiona (extrasă din tuia) poate produce probleme neurologice, iar extractul concentrat deusturoi poate cauza sângerări interne.

  • Unul dintre cele mai mari dezastre din istoria suplimentelor s-a petrecut în 1992, când aproximativ 100 de persoane s-au îmbolnăvit de insuficienţă renală dinn cauza unui produs de slăbit care conţinea, printre altele, o plantă numită Aristolochia (mărul-lupului). Cel puţin 70 dintre ei au avut nevoie de transplant de rinichi şi dializă; mulţi au dezvoltat mai târziu cancere ale vezicii urinare.
  • În 2008, peste 200 de persoane au fost intoxicate cu seleniu, din cauza ingestiei unor suplimente – Total Body Formula şi Total Body Mega – care , în loc de 200 mg de seleniu pe porţie, cât scria pe etichetă, conţineau 40.800 mg.

Deoarece piaţa suplimentelor alimentare nu este supusă reglementărilor stricte care guvernează comerţul cu medicamente, doar 170 (0,3%) din cele 51.000 de produse noi intrate pe piaţă din 1994 şi până acum beneficiază de teste de siguranţă documentate.

De multe ori, produse foarte mediatizate nu au niciun efect benefic, atunci când eficacitatea lor este măsurata obiectiv, prin studii clinice serioase. Ginkgo biloba, de exemplu, este unul dintre cele mai utilizate 10 produse naturale, pentru presupusa sa putere de a îmbunătăţi memoria şi a scădea riscul instalării bolii Alzheimer. Dar un studiu realizat între 2000 şi 2008 de National Institutes of Health, din SUA, pe 3000 de adulţi vârstnici, care au primit fie un supliment de ginkgo, fie un placebo, a arătat că nu exista nicio diferenţă în declinul memoriei şi apariţia demenţei la cele două grupuri, iar în 2012 un alt studiu a confirmat aceste rezultate.

Nici sunătoarea, recomandată de fitoterapeuţi ca tratament al depresiei, nu a a funcţionat mai bine decât un placebo, într-un studiu desfăşurat între 1998 şi 2000.

Nici echinacea (studiu din 2003, pe 400 de copii) nu s-a dovedit eficientă în prevenirea răcelilor, aşa cum se spunea; singura diferenţă a fost că la acei copii care o luaseră au apărut mai multe erupţii pe piele.

Nici armurariul nu ajută mai mult decât un placebo la combaterea efectelor hepatitei C, după cum a arătat un studiu din 2011 (University of North Carolina) pe 150 de pacienţi infectaţi cu virusul hepatitei C.

Totuşi, asta nu înseamnă că nu există şi suplimente utile. Dintre cele 51.000 de noi suplimente alimentare de pe piaţă, 4 ar putea fi cu adevărat utile, după opinia dr. Offit: acizii omega-3, pentru prevenirea bolilor de inimă; calciu şi vitamina D la femeile aflat în perioada de postmenopauză, pentru a preveni osteoporoza; şi acidul folic în timpul sarcinii, pentru a preveni anumite defecte ale sistemului nervos la făt.

Oricum, însuşi termenul de medicină alternativă, susţine Paul Offit, este înşelător: dacă testele clinice arată că o anumită terapie funcţionează, atunci ea nu reprezintă „o alternativă”, ci este chiar terapia care ne trebuie. Iar dacă nu funcţionează, nici atunci nu reprezintă o alternativă de tratament. De fapt, din acest punct de vedere, „medicina alternativă” nici nu există.

Sursa: The Guardian