Cât de nocive sunt băuturile răcoritoare carbogazoase


 Conditionat de gustul tentant, de reclamele mai mult sau mai putin subliminale ori pur si simplu de o sete arzatoare, consumul de bauturi racoritoare carbogazoase este mentionat uneori printre pericolele latente la adresa sanatatii, din cauza unor ingrediente si a efectelor produse de acestea. Intr-un asemenea context, consumatorii ar trebui macar sa analizeze cu mai multa responsabilitate, inainte de toate, ce ar putea fi mai important: profiturile fabuloase de pe urma marketingului foarte abil al firmelor producatoare sau echilibrul organismului copiilor – primii dusi in ispita delectarii cu aromele dulci? Numai ca, pana nu e prea tarziu, si multi adulti isi pot da seama ca ei insisi se afla in bataia pustii!

Creierul femeilor, sub asediu

 Potrivit unui studiu al nutritionistilor americani, consumul frecvent de bauturi carbogazoase cu zahar creste cu 83% riscul femeilor de a suferi un atac cerebral ischemic (cauzat de blocarea unui vas sangvin). Studiul s-a intins pe aproape 20 de ani, iar la cercetare au participat 39.768 de barbati si femei, dintre care 453 au avut probleme ischemice la inima si 1.922 au suferit un atac cerebral ischemic. Acesta este de fapt un al doilea studiu care face legatura intre consumul de bauturi carbogazoase si problemele cardiace sau cerebrale. Concluzia este logica: bauturile carbogazoase cresc riscul de obezitate si diabet, deci cresc si riscul de probleme cardiovasculare, au explicat medicii implicati in cercetari.

Risc de cancer

 Detaliind ultima observatie, trebuie precizat ca in ultimii ani creste permanent numarul pacientilor diagnosticati cu obezitate, diabet zaharat si cu diferite boli intestinale sau cardiovasculare. Medicii sustin ca unul dintre factorii care au condus la aceasta situatie este consumul de bauturi carbogazoase preponderent de catre copii. In primul rand, bauturile carbogazoase dauneaza dintilor. Aceste „ape colorate si dulci” contin un adaos mare de zahar, acizi precum cel citric sau ascorbic, bioxid de carbon, diversi coloranti, conservanti sau substante care amelioreaza gustul. Multe dintre aceste bauturi au efecte cancerigene. Acizii dauneaza smaltului dintilor si provoaca aparitia cariilor dentare. Un efect negativ il au asupra tractului gastrointestinal. Bioxidul de carbon opreste secretia gastrica, provocand maladii precum ulcerul gastric sau gastrita.

 De asemenea, bauturile carbogazoase pot duce la boli cardiovasculare, diabet zaharat, obezitate si dereglari de metabolism. Aparent, consumam aceasta bautura ca sa ne potolim setea, dar dimpotriva, ea se intensifica si simtim nevoia si dorinta sa bem tot mai mult, fara sa ne dam seama ca astfel ingeram o cantitate nepermis de mare de zahar. Copiii beau cel mai frecvent astfel de bauturi si de aceea lor le sunt contraindicate in primul rand, pentru ca sint mai predispusi la maladiile mentionate. Mai mult, bauturile carbogazoase nu au un continut nutritiv necesar, nu contin nici vitamine si nici minerale. Drept urmare, recomandarea cea mai sanatoasa pentru a ne potoli setea si eventuala nevoie de o racoritoare gustoasa se refera la un pahar cu suc natural sau apa plata.

Intaritoare care te doboara

 Nu mai este un secret pentru nimeni: mai mult sau mai putin informati (ori chiar deloc), amatorii de bauturi reconfortante, nealcoolice, dar energizante, cred ca aceste licori cu o compozitie chimica majora tonifiaza si sporesc capacitatea de lucru tocmai datorita ingredientelor specifice pe care le contin. Cel mai frecvent  intalniti asemenea compusi sunt guarana, taurina, complexul de vitamine B, precum si diferite ierburi. Practic, lista este similara cu ce se gaseste intr-o bautura racoritoare carbogazoasa, dar cantitatile sunt mai mari in cazul acesta.

 Potrivit unor studii de specialitate, bauturile energizante datoreaza calitatile lor, de fapt, exclusiv cofeinei: ele contin o concentratie de cofeina de pana la 14 ori mai mare in comparatie cu bauturile carbogazoase, nivel apreciat fara dubii ca fiind toxic de catre experti. Totodata, bauturile energizante contin calorii suplimentare, pe care cei mai multi dintre copii nu reusesc sa le consume si care pot provoca aparitia obezitatii si a cariilor dentare. Alti stimulenti, cum este sus-amintita cofeina, sunt asociati cu aparitia diabetului, a maladiilor cardiace, a tulburarilor de comportament si chiar a deceselor premature.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU

Sursa:  http://www.revistamagazin.ro/content/view/11736/31/

Anunțuri

Zahărul dăunează grav creierului


03_10_2007ZAHARCine are de făcut o prezentare sau are de dat un examen ar trebui să stea departe de băuturile acidulate bogate în fructoză. Un studiu realizat de USLA arată că persoanele care consumă cel puţin şase săptămâni astfel de produse riscă „să se prostească”.

(Citeşte şi: Sănătate fără zahăr)

Cercetătorii au descoperit că o dietă bogată în fructoză încetineşte procesul gândirii, afectând memoria şi capacitatea de a învăţa, scrie Daily Mail.

Totuşi, consumul de nuci şi peşte, precum somonul, poate contracara aceste efecte.

Descoperirile noastre arată că ceea ce mâncăm ne afectează modul în care gândim. O dietă bogată în fructoză menţinută o perioadă mai lungă de timp afectează capacitatea creierului de a învăţa şi de a memora informaţii. Dar, dacă adăugăm acizi omega-3 ne poate ajuta să minimalizăm aceste neajunsuri”, a declarat profesorul Fernando Gomez-Pinilla.

Deşi au mai existat alte studii care au demonstrat că fructoza are un rol în apariţia diabetului, obezităţii şi a bolilor de ficat, studiul efectuat de USLA este primul care analizează efectele consumului de fructoză asupra creierului.

Fructoza este o monozaharidă prezentă din abundenţă în fructe, în anumite legume şi în miere. Aceasta are o putere de indulcire superioară zaharozei (zaharul utilizat curent în alimentaţie) şi este adăugată des în produsele procesate, precum băuturile acidulate.

„Nu vorbim aici de fructoza care se găseşte în mod natural în fructe, ci de cea artificială, care este folosită ca îndulcitor şi conservant”, a mai spus Gomez-Pinilla.

Autorii studiului se tem că un consum mai mare de fructoză blochează capacitatea insulinei de a reglementa modul în care celulele utilizează şi depozitează zahărul necesar pentru energia folosită în procesarea gândurilor şi emoţiilor.

Sursa: Mediafax

Teoria televizorului


Efectul „Tembelizor”
Televiziunea: Opiul popoarelor de Wes Moore
Cand va uitati la TV, activitatea creierului se muta din emisfera stanga, in cea dreapta. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au aratat ca, in timp ce telespectatorii se uita la televizor, emisfera dreapta este de 2 ori mai activa decat cea stanga – o anomalie neurologica.

Fluxul din stanga catre dreapta produce o crestere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta-endorfine si anchefaline. Endorfinele sunt identice din punct de vedere al structuri, cu opiul si derivatele lui (morfina, codeina, heroina, etc.). Activitatile care elibereaza endorfine (numite si peptide de tip opiu) sunt uzual formate de comportament (rar le numim dependenta). Acestea includ troznirea degetelor, exercitiile intense si orgasmul. Narcoticele externe actioneaza asupra acelorasi receptori (receptorii opioizi) ca si endorfinele, de aceea este o diferenta nesemnificativa intre cele doua tipuri.De fapt, exercitiile intense, care produc asa numita „runner’s high”[euforia alergatorului] – o eliberare de endorfine care se revarsa in organism – pot cauza o dependenta ridicata, pana la punctul cand „dependentii”, oprindu-se brusc din exercitii, sufera simptomele „retragerea narcoticului” – si anume migrene sau dureri de cap. Aceste migrene sunt cauzate de o disfunctie a receptorilor opioizi, care sunt obisnuiti cu afluxul constant de endorfine.Intr-adevar, pana si telespectatorii ocazionali trec prin simptomele de „retragere a narcoticului”, daca nu se mai uita la TV pentru o perioada prelungita de timp. Un articol din ziarul Eastern Province Herald (October 1975), din Africa de Sud, descrie doua experimente in care oameni din diferite medii sociale au fost rugati sa nu se mai uite la televizor. Intr-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari sa-si inchida televizoarele doar pentru o luna. Cea mai saraca famile a cedat dupa o saptamana, iar celelate au suferit de depresie, spunand ca s-au simtit ca si cand au „pierdut un prieten”.

(Citeşte şi: Propagandă: Occidentul spune ”Bombardiere ale Rusiei în inima Europei”, rușii spun că ”Aeronave NATO au înconjurat pe cele rusești”.)

In celalalt experiment, 182 germani au fost de acord sa-si intrerupa obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plata, adaugat. Nici unul nu a reusit sa reziste dorintei, mai mult de sase luni si, de-a lungul perioadei, toti participantii au manifestat simptomele „de retragere a narcoticului”: anxietate crescuta, frustrare si depresie.

Semnele dependentei sunt peste tot in jurul nostru. Americanul mediu se uita la televizor peste patru ore pe zi si 49% dintre acestia continua sa se uite, cu toate ca admit ca o fac in exces. Acestia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neaga: persoane care stiu ca-si fac rau, dar continua sa foloseasca drogul, in mod exagerat.

(Citeşte şi: 10 strategii de manipulare a populației aplicate zi de zi de elite)

Recente studii pe cobai arata ca stimulantii receptorilor opioizi determina comportamente dependente. Demonstratia este concludenta: toate opioidele creeaza dependenta. Televizorul actioneaza ca un sistem high-tech de livrare a drogului si noi toti simtim efectele lui. Intrebarea este daca o dependenta de televizor poate fi distructiva. Raspunsul pe care-l primim de la stiinta moderna este un hotarat „da”.

Imagine__14649Mai intai de toate, cand va uitati la televizor, regiunile mai inalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu si neo-cortexul) sunt oprite si toate activitatile sunt transferate catre regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic). Procesele neurologice care se desfasoara in aceste regiuni nu pot fi exact cognoscibile”.Creierul inferior doar sta si reactioneaza la mediu, folosind programele de raspuns „fight-or-flight”. In plus, aceste regiuni ale creierului inferior nu pot sa faca distinctie intre realitate si imaginile fabricate (o functie indeplinita de neo-cortex), de aceea reactioneaza la continutul transmisiei TV, ca si cum ar fi real, secretand hormonii adecvati si asa mai departe. Studiile au dovedit ca, pe termen lung, prea multa activitate in creierul inferior determina atrofierea regiunilor creierului superior.

Este interesant de observat ca sistemul limbic (creierul inferior) se coreleaza cu circuitul de bio-supravietuire al lui Leary/Wilson 8 (Modelul circuitului constiintei). Acesta este circuitul nostru primar, „prezenta” de baza pe care, in mod normal, o asociem cu constiinta. Acesta este circuitul unde receptionam prima neurologica (orala), care ne conditioneaza sa avansam spre orice mediu cald, placut si/sau protector. Circuitul bio-supravietuire este calea noastra cea mai incipienta, primitiva, de a trata cu realitatea.

O persoana obsedata de cautarea placerii fizice este probabil fixata pe acest circuit; de fapt, freudienii cred ca o dependenta de narcotice este o incercare de intoarcere in pantecele mamei. Putem deduce, in mod logic, ca asemenea dependenta are loc atunci cand functiile creierului superior sunt anesteziate si creierul inferior recent dominant cauta placerea cu orice cost. Luand toate acestea in consideratie, televiziunea este o sabie cu doua taisuri: nu face doar ca sistemul endocrin sa elibereze opiurile naturale ale corpului (endorfinele), dar de asemenea concentreaza activitatea neuronala in regiunile creierului inferior, unde nu suntem motivati de nimic altceva, in afara de cautarea placerii.

Televiziunea produce „roboti de bio-supravietuire” mobili, extreme de functionali.

Cercetarile lui Herbert Krugman au dovedit ca privitul la televizor amorteste creierul stang si lasa creierul drept sa indeplineasca toate activitatile cognoscibile. Aceasta are unele implicatii pentru efectele televiziunii asupra evolutiei creierului si sanatatii. De exemplu, emisfera stanga este regiunea critica pentru organizarea, analiza si judecata datelor primite. Partea dreapta a creierului trateaza datele primite in mod necritic si nu decodeaza sau divide informatia, in partile ei componente.

Creierul drept proceseaza informatia in intregul ei, determinand raspunsuri mai degraba emotionale, decat rationale (inteligente). Nu putem trata rational, continutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operationala. Prin urmare, nu e surprinzator ca oamenii rareori inteleg ce vad la televizor, dupa cum a aratat si un studiu condus de cercetatorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit ca, din 2700 de oameni testati, 90% au inteles gresit ce au privit la televizor, cu cateva minute inainte. Deocamdata nu exista o explicatie de ce se muta activitatea pe partea dreapta a creierului, atunci cand ne uitam la televizor – dar stim ca fenomenul nu depinde de continut.

Pentru ca un creier sa inteleaga si sa comunice intelesuri complexe, trebuie ca sa fie intr-o stare denumita „dezechilibru haotic”. Aceasta inseamna ca trebuie sa fie un flux dinamic
de comunicare intre toate regiunile creierului, care faciliteaza intelegerea nivelelor inalte de ordine (analizarea conceptelor) si conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele inalte de activitate cerebrala haotica sunt prezente in timpul exercitiilor solicitante, cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuatii matematice in gand. Nu sunt prezente, atunci cand te uiti la televizor. Nivelele activitatii creierului sunt masurate de un electroencefalograf(EEG). In timpul privitului la televizor, creierul pare sa se incetineasca pana la oprire, inregistrandu-se pe EEG, semnale scazute ale undelor alfa. Acestea sunt cauzate de lumina radianta produsa de tehnologia cu raze catodice din televizor (tubul catodic al televizorului). Chiar daca citesti un text pe ecranul televizorului, creierul inregistreaza tot nivele scazute de activitate. Inca o data, indiferent de continutul prezentat, televizorul in primul rand opreste sistemul nervos. In completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simtul valorii personale, perceptiei mediului si sanatatii fizice. Sondaje recente au aratat ca 75% dintre femeile din America cred ca sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actrite si modele slabe, timp de patru ore pe zi.

Televiziunea a dat nastere, in SUA si in alte parti la o „cultura a fricii”, focalizata pe senzationalismul programelor ce contin violenta si care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au aratat ca oamenii din toate generatiile au exagerat cu mult amenintarea violentei in viata reala. Acesta nu este un soc, deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de fictiune, in timp ce se uita la televizor.

Televiziunea este de asemenea daunatoare pentru organism. Obezitatea, lipsa somnului, si oprirea dezvoltarii senzoriale sunt toate elemente comune printre dependentii de televiziune.

De aceea sper ca am stabilit cu fermitate ca televizorul este un drog ce creeaza dependentasi nu este cu nimic mai bun decat opiul, heroina sau alt narcotic. Televiziunea este la fel (si poate chiar mai mult) de nociva pentru creier si organism, ca oricare alt drog. Dar este o mare diferenta.

Toate celelalte droguri ridica aparent o amenintare catre ordinea sociala stabilita.

Televiziunea este un drog efectiv esential pentru pastrarea infrastructurii sociale. De ce? Deoarece determina consumatorii sa arunce bani, in vietile lor fara sens si pline de teroare pe care le traiesc. Si, prin aceasta spalare de creier, au fost hipnotizati folosindu-se tehnici subtile si consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut sa para invechita ingeniozitatea celor mai ambitiosi psihologi.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit ca, dupa doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul incepe sa produca unde alfa, care indica rate ale activitatii mult incetinite (aproape tipice starii de coma). Undele alfa ale creierului sunt asociate cu stari receptive ale constiintei nefocalizate. O frecventa mare a undelor alfa nu se intampla normal, atunci cand ochii sunt deschisi. De fapt, cercetarile lui Mulholland sugereaza ca privitul la televizor este similar din punct de vedere neural, cu privitul la un zid gol.

Ar trebui sa observ ca scopul hipnozei este de a determina stari lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente in timpul starii de hipnoza usoara folosita de hipno-terapisti pentru „terapia prin sugestie”.

Cand cercetarile lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel putin in sectorul de marketing si publicitate. Realizand ca telespectatorii intra automat intr-o stare de transa, atunci cand privesc la televizor, producatorii au inceput se produca reclame care induc in privitor, stari si dispozitii emotionale inconstiente. Scopul reclamelor nu este sa apeleze rationalul sau constientul (care de obicei este indepartat in timpul reclamelor) ci mai degraba sa implanteze dispozitii pe care consumatorul le va asocia cu produsul intalnit in viata reala. De exemplu, cand vedem produsul expus la magazine, acele emotii pozitive sunt activate. Prezentarea si sustinerea lor de catre atletii favoriti si alte celebritati trezeste aceleasi asociatii. Daca vreodata v-ati indoit de puterea reclamelor de televiziune, pastrati aceasta idee in minte: reclamele au afect mai bun, daca nu esti atent la ele.

Un dispozitiv de control al mintii, care creeaza dependenta.

Ce si-ar putea dori mai mult un guvern sau o companie bazata pe profit? Dar lucrul cu adevarat trist despre televiziune este ca ii transforma pe toti in zombie si nimeni nu este imun. In spatele acesteia nu exista nicio ordine mai inalta, de super-inteligenti. Este produsul dorintei noastre umane, de a modifica nivelul nostru de cunostiinta si de a scapa din greutatile realitatii.

Incepand de saptamana viitoare, vom celebra ceea ce as vrea sa se numeasca „saptamina fara televizor”. Va incurajez pe toti sa va vindeti televizoarele si sa folositi banii pentru a cumpara niste carti.

Traim intr-o „minunata lume noua”, doar ca nu este nici atat de minunata si nici atat de noua. De fapt, incepe sa arate din ce in ce mai mult ca „timpurile intunecate”, cu mase de zombie analfabeti, care se supun autoritatii unor noi clerici: Regis Philbin and Jerry Springer sau alti moderatori de show-uri.”

Sursa: Newsletter Editura For You

Realitate simulată


HologramaRealitatea simulată este o ipoteză conform căreia realitatea ar putea fi de exemplu doar o simulare pe calculator care nu poate fi deosebită de „adevărata” realitate. Este posibil ca această realitate simulată să fie populată de minți conștiente care pot fi sau nu pot fi pe deplin conștiente de faptul că trăiesc în interiorul unei simulări. În forma sa cea mai avansată, principiul de independență al substratului[1] afirmă că este probabil ca această teorie să fie adevărată.

Realitatea simulată este un concept destul de diferit de actualul concept, realizabil tehnologic, al realității virtuale. Realitatea virtuală este, teoretic, ușor de identificat în raport cu realitatea „reală”, iar participanții ei nu se îndoiesc de natura a ceea ce li se întâmplă. Prin contrast, în realitatea simulată participanții ei pot sau nu pot distinge cât de „reală” este realitatea în care se află.

Au existat și există multe dezbateri pe acest subiect, de la discursul filozofic la aplicații practice de calcul.

Ideea de trăi într-o realitate simulată ar cuprinde mai multe aspecte:

* Este posibil, chiar și în principiu, să fim cu adevărat într-o realitate simulată?
* Există vreo diferență între realitatea simulată și realitatea „reală”?
* Cum ar trebui să ne comportăm dacă am ști cu adevărat că trăim într-o realitate simulată?

Moduri de simulare
Interfața neurală directă
În cazul unei simulări bazate pe o interfață neurală directă, fiecare participant vine din afară prin conectarea directă a creierului său la calculatorul care efectuează simularea. În acest fel sunt comunicate datele senzoriale participanților la această realitate simulată în timp ce sunt detectate dorințele și acțiunile acestora, devenind astfel posibilă interacțiunea cu lumea simulată. Calculatorul poate trimite chiar informații de corecție către creierele implicate pentru a le face să uite că se află (temporar) în domeniul virtual (de exemplu, ocolind un filtru). În tot acest timp, în simulare, conștiința participanților este reprezentată de avatare, care pot fi foarte diferite de înfățișarea lor reală.

Interacțiunea creier-simulare
Populație virtuală
La simularea unei populații virtuale, fiecare locuitor este un nativ din această lume virtuală. Nu există un corp „real” în această nouă realitate. Fiecare este o entitate simulată cu un anumit nivel de conștiință bazat pe logica simulării (de exemplu, o realitate cu propriile sale legi fizice). În acest fel fiecare individ poate fi descărcat dintr-o simulare în alta sau chiar arhivat și înviat mai târziu. De asemenea, este posibil ca o entitate simulată să poate fi extrasă complet prin transferarea minții acesteia într-un corp artificial real. O altă modalitate de a obține o realitate virtuală este de a clona corpul unei persoane simulate prin preluarea unei mostre din ADN-ul său virtual și de a-i crea astfel un corespondent în lumea reală, corespondent bazat pe acest model. Rezultatul nu ar face ca mintea individului să existe în afara simulării sale, dar corpul său se va naște în lumea reală.

Această categorie este împărțită în alte două tipuri:

populație virtuală/lume virtuală, în care o realitate externă este simulat separat în conștiința artificială;
O simulare solipsistă în care conștiința este simulată și percepțiile participanților există numai prin mintea lor.
Literatură de specialitate
* Accelerando (2005) de Charles Stross
* Darwinia (1998) de Robert Charles Wilson
* Discurs asupra metodei (1637) de René Descartes
În cultura populară
În filme
Cube 2: Hypercube (2002)
Matrix
eXistenZ
Seriale TV
Vezi și
Ipoteza simulării
Filmul Interstellar şi… principiul holografic

Referințe și note
1 https://fr.wikipedia.org/wiki/Principe_d%27ind%C3%A9pendance_du_substrat Principiul de independență al substratului este un răspuns propus de Nick Bostrom la problema minte-corp de a determina relația dintre corpul uman și mintea sa
Legături externe
* http://ro.ozn.wikia.com/wiki/Realitate_simulat%C4%83
* http://www.simulation-argument.com/
* https://ro.wikipedia.org/wiki/Realitate_simulat%C4%83
* http://www.ipod.org.uk/reality/reality_big_brother.asp

Nikola Tesla și viața extraterestră


Nikola Tesla
Nikola Tesla

Acest articol se referă la diferitele teorii despre Nikola Tesla și viața extraterestră.

Nikola Tesla a afirmat următoarele:

„Creierul meu este doar un receptor. În Univers există o bază de la care se pot obține cunoștințe, putere și inspirație. Nu am pătruns în tainele acestui nucleu, dar eu știu că acesta există.” („My brain is only a receiver. In the Universe there is a core from which we obtain knowledge, strength, inspiration. I have not penetrated into the secrets of this core, but I know that it exists.)”

În timp ce făcea experimente pe aparatura sa electrică, Tesla a afirmat următoarele:

„Nu pot uita niciodată primele senzații pe care le-am experimentat atunci când mi-am dat seama care sunt, eventual, consecințele incalculabile pentru omenire. M-am simțit ca și cum aș fi fost prezent la nașterea unei noi cunoștințe sau la dezvăluirea unui mare adevăr. Primele mele observații m-au îngrozit la modul pozitiv deoarece era prezent în ele ceva misterios, ca să nu spunem supranatural, și eram singur în laboratorul meu pe timp de noapte, dar în acel moment nu aveam ideea că aceste tulburări erau semnale controlate inteligent.” „Schimbările pe care le-am observat aveau loc periodic și aveam o asemenea sugestie clară că numărul și ordinea acestora nu aveau legătură cu nicio cauză cunoscută de mine. Eram familiarizat, desigur, cu tulburările electrice care erau produse de soare, de Aurora Boreală și de curenții pământului și eram la fel de sigur de faptul că aceste variații nu erau cauzate de niciuna dintre aceste cauze.” „Natura experimentelor mele exclude posibilitatea ca aceste modificări să fie produse de perturbațiile atmosferice, așa cum unele persoane s-au grăbit în mod pripit să afirme. Acest lucru a fost cândva după momentul în care m-a fulgerat gândul că tulburările pe care le-am observat ar putea fi cauzate printr-un control inteligent. „Deși nu am putut afla până în acel moment care era înțelesul lor, îmi era imposibil să le consider ca fiind pur accidentale. Sentimentul în continuă creștere pe care îl am este că am fost primul om care a auzit salutul trimis de pe o planetă către alta. Un scop există în spatele acestor semnale electrice. ” („I can never forget the first sensations I experienced when it dawned upon me that I had observed something possibly of incalculable consequences to mankind. I felt as though I were present at the birth of a new knowledge or the revelation of a great truth. My first observations positively terrified me as there was present in them something mysterious, not to say supernatural, and I was alone in my laboratory at night; but at that time the idea of these disturbances being intelligently controlled signals did not yet present itself to me.“ „The changes I noted were taking place periodically and with such a clear suggestion of number and order that they were not traceable to any cause known to me. I was familiar, of course, with such electrical disturbances as are produced by the sun, Aurora Borealis, and earth currents, and I was as sure as I could be of any fact that these variations were due to none of these causes.“ „The nature of my experiments precluded the possibility of the changes being produced by atmospheric disturbances, as has been rashly asserted by some. It was sometime afterward when the thought flashed upon my mind that the disturbances I had observed might be due to an intelligent control. „Although I could not at the time decipher their meaning, it was impossible for me to think of them as having been entirely accidental. The feeling is constantly growing on me that I had been the first to hear the greeting of one planet to another. A purpose was behind these electrical signals.”)

Vezi şi
* http://www.rufon.org/forum/index.php?topic=4502.0
* Nikola Tesla a reusit sa capteze mai multe mesaje extraterestre