Pestera din Betleem


Bethlehem-house-1024x670.jpgAlaturi de Sfântul Mormânt, Pestera din Bethlehem constituie unul dintre cele mai sacre locuri crestine din Tara Sfânta. Aflata in partea de rasarit a orasului, la circa 10 kilometri de Ierusalim, biserica cea mare, inaltata deasupra Pesterii, face parte dintr-un complex monahal cu o suprafata de circa 12.000 mp. In Evangheliile scrise de Sfintii Apostoli Matei si Luca se afirma, cu mici diferente nesemnificative, ca Iisus s-a nascut in Bethlehem si a crescut in Nazaret. Ei spun ca Mântuitorul s-a nascut intr-o iesle, fara sa precizeze daca aceasta se afla intr-o pestera sau intr-un staul. Dupa indelungi dezbateri s-a stabilit ca era vorba de o pestera, dar fiind faptul ca la vremea respectiva in zona casele se ridicau in fata pesterilor, care le slujeau si drept adapost pentru animale.

 In anul 326, Sfântul Imparat Constatin si mama sa, Sfânta Elena, hotarasc ridicarea unei biserici deasupra pesterii din Bethlehem. Biserica a fost sfintita la 31 mai 339 si era construita dupa un plan octogonal. In centru se afla o gaura larga cu un diametru de patru metri, marginita de o balustrada, prin care se vedea pestera de dedesubt. In anul 530 biserica este darâmata de imparatul Justinian care ridica in locul acesteia o alta constructie mai mare, pastrata pâna in zilele noastre.

 In anul 614 biserica este salvata de actiunile distrugatoare ale persilor, datorita imaginiii Celor Trei Magi, imbracati in haine persane. Orasul este eliberat de cruciati in anul 1009 si intre 1165-1169 pestera si biserica sunt reparate si impodobite. Catapeteasma cea mare a fost lucrata in Tara Româneasca pe cheltuiala domnitorului Serban Cantacuzino.

 Mobilierul bisericii mari a fost distrus de curemurele din 1834 si 1869. In 1847 este furata steaua de argint care marca locul nasterii lui Iisus, ceea ce agraveaza situatia politica. In 1852 asezamântul este incredintat pentru ingrijire si consolidare romano-catolicilor, grecilor ortodocsi si armenilor. Biserica are trei altare. Marele altar estic si cel sudic apartin grecilor iar cel nordic armenilor, fiind situat in apropierea locului in care Cei Trei Magi si-au legat caii.

 Biserica a suferit numeroase restaurari si majoritatea coloanelor din piatra lustruita au fost preluate din biserica lui Constantin. Naosul este impartit in cinci nave de 44 de coloane, câte 11 pe rând.  Scarile sapate in piatra coboara din dreptul altarelor paralele in pestera subterana. Aceasta se afla sub marele altar si are o forma rectangulara. Este pardosita cu marmura, mobilierul fiind inlocuit, impreuna cu cel din biserica mare, in 1869.  http://www.revistamagazin.ro/content/view/13111/7/

Pestera simbolizeaza lumea cazuta in pacat, caci locul din pestera este unul intunecat, unul lipsit de lumina. Astfel, pestera nu este locul pentru viata cea adevarata, ci un loc din care omul trebuie sa iasa, iar intunericul ei trebuie sa fie biruit de lumina. Hristos este „Lumina lumii”, lumina aflata in contradictie cu intunericul lumii, inchipuit de pestera.

Atat filosofii antici, cat si parintii Bisericii sustin ca pestera este hip al lumii noastre. Sfantul Teofilact al Bulgariei, talcuind Nasterea in pestera si asezarea lui Hristos in iesle, spune ca El a venit in lumea aceasta „pentru ca ieslea este lumea”. Astfel, Intruparea lui Dumnezeu Cuvantul reprezinta intrarea Lui in lumea noastra, care este o lume cazuta in adancul rautatii si in intunecimea pacatului, salasluind ca intr-o pestera.

Dumnezeu, lumina fiind, nu s-a temut de cele mai intunecoase locuri ale pamantului si ale pacatului: „Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El” (I Ioan 1, 5). „Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 5). „Intunericul se duce si lumina cea adevarata incepe sa rasara” (I Ioan 2, 8).  http://www.crestinortodox.ro/craciun/pestera-betleem-128003.html

 

 

„Evanghelia soției lui Isus” nu ar fi falsă – ca și cum ar putea cineva demonstra că e adevărată


Un controversat fragment de pergament, intitulat de profesoara Karen L. King de la Harvard Divinity School Evanghelia soției lui Isus, a fost confirmat ca vechi și autentic, scrie Harvard Gazette.

1024px-Gospel_of_Jesus'_Wife

Timp de 18 luni, de când papirusul cu cuvintele coptice „Isus le-a spus lor, soția mea” a fost scos la iveală, diverși reprezentanți ai lumii academice și ai Vaticanului l-au denunțat ca fiind un fals. Joi, un set de studii și analize realizate de experți și publicate de Harvard Theological Review au demonstrat că documentul datează din secolele VI-IX d.H., deci ar aparține încă lumii antice.

Manuscrisul pare să redea o discuție între Isus și discipolii săi. În rândul 3 scrie „Maria e vrednică de asta”, în rândul 4: „Isus le-a spus lor, soția mea”, iar în rândul 5: „Ea va putea să-mi fie discipol”. Două rânduri mai jos se mai găsesc cuvintele „Cât despre mine, eu locuiesc cu ea ca să… ”

King nu a susținut niciodată că manuscrisul ar fi o Evanghelie sau că ar atesta faptul că Isus avea o soție, ci doar că arată cum primii creștini puteau crede că Isus era căsătorit. Problema celibatului și virginității lui Isus a fost crucială pentru Biserică, fiind și motivul pentru care preoții sau ierarhii creștini trebuie să fie celibatari și abstinenți.

Ce teste au fost operate pe papirus?

–          Două teste cu carbon au fost făcute pentru a determina vârsta obiectului. Primul a fost inconcludent din cauza probei prea mici de material

–          Al doilea, realizat de Noreen Tuross de la Universitatea Harvard în colaborare cu Woods Hole Oceanographic Institution a datat fragmentul între 659 și 859 d.H.

–          Microspectroscopii făcute la MIT au confirmat că papirusul avea co compoziție chimică omogenă și a examinat urmele de oxidare.

–          O tehnică nimită spectroscopie micro-Rama a fost folosită la Universitatea Columbia pentru a stabili dacă elementul de carbon din cerneală se potrivește cu cele din alte papirusuri din secolelel I-VIII d.H.

–          Malcolm Choat de la Universitatea Macquarie a examinat fragmentul și a oferit o evaluare independentă a caligrafiei.

–          Alte imagini microscopice și multispectrale au furnizat alte informații semnificative despre natura și extinderea distrugerilor suferite de fragment și a ajutat la rezolvarea mai multor probleme legate de o presupusă falsificare.

Nici unul dintre teste nu a scos la iveală dovezi că obiectul ar fi fost falsificat.

Sursa: NatGeo

Evanghelia după soția lui Iisus este numele de cod dat unui mic fragment (de 4-8 cm) de papirus (scris de mână) datând din secolul al IV-lea care conține textul necunoscut anterior al unei povestiri apocrife din Noul Testament. Acest papirus conține cuvintele „Iisus le-a spus lor, soția mea”.[1]

Se presupune că acest papirus ar fi o traducere a unui text anterior original în limba greacă probabil de la sfârșitul secolului al II-lea; având o afinitate cu unele evanghelii apocrife ale acestei perioade (Evanghelia după Toma, Evanghelia după Maria și Evanghelia după Filip).

Nimic nu a fost publicat despre proveniența fragmentului de papirus înainte de 1982, care se întâmplă să fie anul în care autoritățile egiptene au adoptat Legea cu privire la protecția antichităților – care reglementează strict proprietatea, deținerea, comerțul și scoaterea din Egipt a antichităților.[2] Nu se știe când a fost descoperit papirusul; prima mențiune despre acesta datează de la începutul anilor 1980, când profesorul Gerhard Fecht de la Universitatea Liberă din Berlin l-a identificat ca fiind un fragment din secolul 2-4 al Evangheliei după Ioan, în limba coptă și a dat recomandări privind conservarea sa. În prezent, fragmentul este într-o colecție privată fiind achiziționat în anul 1997 de către proprietarul său actual (care dorește să rămână anonim).[3]

Sursa: Wikipedia