Pomelo – „uriașul” tămăduitor


terapii
„Uriasul” tămăduitor de ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Pomelo este „un fel de grapefruit” de dimensiuni mai mari, care provine din regiuni exotice precum Taiwan, India, Malayesia, Indonezia, Noua Guinee, precum și din zonele calde ale Americii. Pulpa fructului este galbena cu variatii de roz și rosu, iar gustul asemănător celui al grapefruitului dulce. Este cel mai mare fruct dintre citrice, ajungând uneori chiar până la dimensiunile unui pepene! Coaja galben-verzuie este moale si groasa si poate fi folosita la prepararea marmeladei. De altfel, în China, aceasta este folosita si la prajituri. În Vietnam, florile intra în compozitia unor parfumuri. În ceea ce priveste alimentatia, de obicei se consuma fructul, pur si simplu (adica miezul).

Citrus maxima2.jpgPomelo este bogat în vitamina C, dar contine si luteina, betacaroten, potasiu, fier, magneziu si calciu, precum si vitamPummelos.jpginele B1, B2, B3, B5 si B9. Coaja fructului poate fi folosita pentru tratarea ranilor pielii. Pomelo poate fi consumat pentru prevenirea si tratarea racelilor si gripelor; stimuleaza sistemul imunitar; ajuta în tratarea diverselor maladii, printre care cancerul, bolile aparatului circulator, varicele, hemoroizii, durerile de articulatii si, de asemenea, are proprietati diuretice ajutând la tratarea obezitatii. În aceeasi idee, de interes pentru persoanele care vor sa scada în greutate: pomelo contine doar 42 de calorii la 100 g de pulpa. Totodata, este un stimulator digestiv ideal, iar multi sustin efectele sale împotriva stresului.

Mid-Autumn Festival 33, Chinatown, Singapore, Sep 06.JPGIata si o scurta lista cu afectiuni în care fructul de pomelo poate avea o influenta pozitiva substantiala: – infectii virale si bacteriene; – artrita, când durerile au fost ameliorate; – încetinirea procesului de arteroscleroza prin reducerea colesterolului; – vindecarea ranilor si escarelor; – hiperfunctii tiroidiene; – retinopatie diabetica, dupa ce au fost reduse manifestarile hemoragice; – glaucom, pentru a evita sângerarea capilarelor din ochi; – diabet zaharat, pentru îmbunatatirea metabolismului zaharului si al grasimilor; – reducerea riscului aparitiei cataractei si frânarea procesului de îmbatrânire pentru persoanele în vârsta; – cresterea rezistentei organismului, întarirea oaselor, reducerea deteriorarii smaltului dentar si a carierii dintilor la copii; – reducerea stresului si a oboselii.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU http://www.revistamagazin.ro/content/view/11560/10/Pomelo Open 02.jpg

De la Wikipedia citire mai aflăm că: Pomelo este fructul citric cel mai mare (Citrus maxima (Merr., Burm. f.), sau Citrus grandis (L.)), de forma unei pere uriașe de până la 20 cm lungime, de culoare galbenă-verzuie, cu coaja groasă de 1,5 cm, cu pulpa gălbuie, acidulată și ușor amară. Este adesea considerat o varietate de grapefruit, de fapt diversele varietăți de grepfrut fiind hibrizi dintre pomelo și diferite soiuri de portocal. Pomelo este originar din țările Asiei de Sud-Est. Pentru întâia data a fost cultivat pe teritoriul actual al Malaeziei. În China, fructul a fost cultivat pentru prima data în jurul anului 100 î.Hr., fiind un adevarat simbol în cultura chineză. Chinezii cred că acest fruct îi apără de rele[2]. În prezent este cultiPummelo sectioned.jpgvat pe zone întinse în China (provinciile Jiangsu, Jiangxi și Fujian) și în centrul Tailandei pe malurile râului Tha Chin; de asemenea este cultivat în Taiwan, sudul Japoniei, Myanmar, India, Bangladesh, Vietnam, Indonezia, Noua Guinee, Filipine și Tahiti. Mai există plantații și în California, Florida și Israel.
Pomelo mai poartă în engleză și denumirea de „shaddock”, după numele căpitanului englez de marină Shaddock. Acesta este cel care a adus pentru prima dată semințele de pomelo în Indiile de Vest, în secolul al XVII-lea.

Citrus grandis - Honey White.jpgPlanta arată ca un mic copăcel, cu frunze lucioase, care poate atinge înalțimea de 7 metri (în condițiile în care are spațiu suficient și condiții climaterice adecvate).Pummelo flesh.jpg

  • Frunzele sunt de un verde închis, cu un puf scurt pe ele.
  • Florile sunt albe, puternic parfumate, cu diametrul de 2,5 cm.
  • Fructul arată ca un grepfrut de culoare verde gălbui; are diametrul cuprins între 12 și 27 de centimetri și coaja groasă de 0,5-2,5 cm.

Planta începe să producă fructe cam la 4 ani de la plantare.

Pentru a planta un pomelo în ghiveci, se pot pune la încolțit semințele în vată umedă, sau se poate altoi o tulpinăCitrus maxima0.jpg pe orice altă plantă. Se înmultește foarte repede și crește în aproape orice mediu. Nu are nevoie de condiții speciale de umiditate sau lumină, deși preferă solul bogat în materii organice și puțin acid. Trebuie udat, ca orice altă plantă de acest gen.

Are calități nutriționale deosebite (44 calorii), conținând proteine, carbohidrați, calciu, fier, betacaroten, vitaminele B1, B2, și vitamina C.

http://ziuadecj.realitatea.net/sanatate/uriasul-tamaduitor-combate-retentia-apei-in-organism-previne-infectiile-pulmonare-cariile-migrenele-si-cancerul–134153.html

Originar din țările Asiei de Sud-Est și cultivat pentru prima dată pe teritoriul actualei Malaezii, pomelo-ul a ajuns să fie un adevărat simbol în cultura chineză, locuitorii acestei țări crezând cu convingere că fructul îi apără de rele. Și pe bună dreptate.

Pomelo este bogat în vitamine, minerale, substante active și detoxifiante, având din abundență magneziu, sodiu, potasiu, litiu, calciu și vitaminele A, C, D, E, K, respectiv pe cele din complexul B, care reduc stresul oxidativ și refac depozitele energetice.

Previne cancerul de colon

Datorită ingredientelor active care inhibă dezvoltarea celulelor bolnave, fructele de pomelo au capacitatea de a preveni cancerul de colon, arată studiile. De asemenea, pomelo conține o cantitate semnificativă de fibre, nutrienți care ajută la detoxifierea organismului și la îmbunătățirea digestiei, păstrând în același timp sănătatea organelor interne.

Previne bolile cardiovasculare

Pulpa fructului este bogată în potasiu, un mineral care reglează nivelul tensiunii arteriale, previne înfundarea arterelor și curăță sângele de depunerile grase. Astfel, consumul de pomelo poate ajuta la prevenirea temutelor boli cardiovasculare.

Combate retenția apei în organism

Tot datorită potasiului, responsabil pentru eliminarea apei din țestuturi și pentru diminuarea absorbției de sodiu, consumul acestui fruct ajută la combaterea retenției de apă din organism.

Previne infecțiile pulmonare

Studiile arată că persoanele care consumă frecvent pomelo au sanșe mult mai mici de a suferi infecții pulmonare, față de cele care nu-l consumă deloc. Plin de vitamina C, pomelo întărește sistemul imunitar și te ferește de complicațiile unei răceli sau ale unei gripe.

Previne apariția cariilor

Specialiștii susțin  că în acest fruct se găsesc ingrediente active care protejează smalțul dinților și previn apariția cariilor.

Reduce oboseala

În perioadele de efort fizic susținut, pomelo-ul poate fi de folos în refacerea energiei. În plus, datorită vitaminelor din complexul B și a magneziului, contribuie la buna funcționare a sistemului nervos.

Combate căderea părului

Conținutului ridicat de vitamine și minerale din fruct ajută la combaterea căderii părului și poate reda podoabei capilare strălucirea și aspectul sănătos.

Previne migrenele

Pomelo-ul hidratează optim țesuturile și previne inflamarea celulelor creierului, prevenind astfel migrenele.

Păstrează pielea tânără și elastică

Pomelo are proprietati antiaging, atât datorită conținutului ridicat de vitamina C, cât și datorită antioxidanților puternici care se regăsesc în miez și coajă. Totodată, conține și spermidină, un compus care ajută la refacerea celulelor pielii și încetinește îmbătrânirea.

Ajută la slăbit

Aceste fructe conțin enzime care contribuie la digerarea rapidă a alimentelor și la transformarea lor în energie, nu în depozite adipoase. Mai mult, potolește rapid foamea, hidratează, revigorează și inhibă pofta de mâncare.

Nota mea: Nu trebuie să fugiţi la supermarket să-l cumpăraţi, există şi fructe şi legume autohtone (deci mult mai ieftine) care sunt la fel de bune ca şi pomelo! Dar despre toate acestea într-un viitor articol!  

(Vezi şi: Plante medicinale: Teiul)

Plante medicinale: Teiul


Tilia_miqueliana3Teiul, sau Tilia, este genul ce cuprinde aproximativ 30 de specii de arbori, nativi zonelor temperate ale emisferei nordice, în Asia (unde majoritatea diversității speciilor este găsită), Europa și estul Americii de Nord.
Speciile de Tilia constau în copaci foioși, ajungând de la 20 la 40 m înălțime, cu frunze străbătute de nervuri și anvergura de 6-20 cm și flori cu sămânță dicotiledonată. Numărul exact de specii este incert deoarece multe dintre ele hibridizează spontan, atât în sălbăticie cât și cultivate.

Frunzele sunt lung-pețiolate, rotunde, ascuțite la vârf, iar pe fața inferioară se observă nervuri proeminente. teiul este un arbore cu flori

Florile, în număr de 2–10 pe ram, uneori și mai multe, sunt alb-gălbui, plăcut mirositoare, așezate pe un peduncul comun, concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui, cu o bractee lungă în formă de limbă, de culoare verde-galbuie. Fiecare floare este formată din 5 sepale care cad în momentul înfloririi, 5 petale, numeroase stamine și un ovar globulos. Sunt des folosite la prepararea infuziilor de ceai. Avand o actiune usor deprimanta asupra sistemului nervos central,ceaiul din flori de tei poate fi utilizat in scopuri terapeutice.

Este răspândit prin pădurile din regiunile deluroase până aproape de zona muntoasă.

Teii joacă un motiv literar semnificativ în mai multe poezii scrise de cel mai faimos poet romantic român, Mihai Eminescu. Spre exemplu, un citat din poezia sa, „Mai am un singur dor”:

Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-și scuture creanga.

Prepararea si administrarea florilor de tei
Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi. Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: Copiii intre 2 si 4 ani vor lua maximum 2 grame pe zi, cei intre 5 si 9 ani vor lua maximum 3 grame pe zi, in timp ce copii intre 10 si 14 ani vor lua maximum 6 grame pe zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeasi doza ca si adultii, care este de maximum 12 grame pe zi.

Infuzia fierbinte
Se foloseste pentru a provoca sudoratia, element foarte important in tratarea racelilor de tot felul, precum si a unor boli care apar pe fondul intoxicarii organismului. Se prepara simplu, prin oparirea a doua lingurite de flori maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul sudorific sa fie maxim.

Infuzia combinata
Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori de tei maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat 20 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul se bea inainte de masa, cu un sfert de ora. Doza – 3 cani pe zi.

Tinctura
Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de flori de tei, completandu-se restul cu alcool de patruzeci de grade. Dupa ce continutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile. Lichidul se filtreaza prin tifon si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Băi terapeutice
Doua maini de flori de tei se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10 minute, si apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un efect somnifer destul de puternic, care nu este de natura sa favorizeze activitatile zilnice.

Tratamente interne
Anxietate (stari de teama fara un motiv aparent) – un studiu facut in Portugalia a pus in evidenta faptul ca administrarea teiului diminueaza starile de teama sau de anxietate ale pacientilor, precum si unele tulburari asociate lor: atacuri de panica, distonie neurovegetativa etc. Interesant este ca efectul anxiolitic al teiului nu apare doar la om. Un studiu, de data aceasta facut in Mexic, arata fara dubiu ca administrarea teiului duce la diminuarea starilor de anxietate si de hiperexcitabilitate si in cazul animalelor de experienta. La pacientii umani, in terapia contra anxietatii, se administreaza pulberea de tei, din care se iau cate doua grame, de trei-patru ori pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.
Iritabilitate nervoasa, isterie – se face o cura cu infuzie combinata de tei, din care se administreaza cate o cana (250-300 ml) de trei ori pe zi, in cure 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emotionale apar pe fondul insomniei, al epuizarii, al anumitor tulburari hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauza sau de menopauza).
Insomnie – se bea un pahar de infuzie combinata de tei, dupa masa de seara, si un alt pahar imediat inainte de culcare. Florile de tei contin principii active care induc starea de somn, actionand printr-un mecanism similar cu cel al medicamentului alopat benzodiazepina. Atentie, insa, o doza prea mare de tei (pragul depinde de sensibilitatea fiecaruia) poate duce la un efect contrar, inducand o stare de hiper-vigilenta, care alunga prompt somnul.
Menopauza – anumite tulburari asociate menopauzei, cum ar fi starile anxioase, insomnia, mancarimile pe piele, starile de iritabilitate, puseurile de hipertensiune, pot fi eliminate in mare masura cu ajutorul unei cure cu flori de tei. Timp de opt saptamani, se administreaza dimineata, la pranz si seara cate 50 de picaturi de tinctura de tei pe zi.
Dureri de cap, migrena – se beau 1-3 cani de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are efecte sedative rapide, diminuand intensitatea durerii de cap. In migrenele biliare, infuzia de tei poate declansa reflexul vomitiv – un element care va poate contraria, dar care este pozitiv. Dati curs acestui reflex natural, care va debloca negresit colecistul si va grabi sfarsitul crizei de migrena.
Adjuvant in hipertensiune arteriala – se administreaza pulberea de tei, din care se ia cate o lingurita, de patru ori pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauza. Teiul actioneaza prin efect vasodilatator, prin actiune sedativa la nivelul sistemului nervos central si prin efectul depurativ, eliminand surplusul de apa din organism.
Adjuvant in febra – una-doua cani de infuzie de tei calda stimuleaza o sudoratie intensa, ceea ce va duce la scaderea temperaturii. Se foloseste mai ales in accesele de febra asociate infectiilor acute.
Raceli (viroze respiratorii), gripa – organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat inca din anii ’80 folosirea florilor de tei contra acestor afectiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, in schimb, ajuta la reglarea temperaturii organismului, ajuta la eliberarea cailor respiratorii de secretiile in exces, reduce si elimina durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afectiuni. Se administreaza infuzia combinata, indulcita cu miere, cate 1 litru pe zi, pana la vindecare.
Tuse iritativa, tuse productiva – in florile de tei exista niste substante emoliente (mucilagii), care reduc senzatia de iritare de pe caile respiratorii si ca atare calmeaza tusea uscata. Mai mult, aceste principii active sunt utile si in tusea productiva, deoarece ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii. Se administreaza infuzia combinata, cate o cana de trei-patru ori pe zi.
Bronsita cronica si acuta – se bea infuzie fierbinte de tei, cate 2 cani pe zi. Are efecte calmante, diminuand intensitatea acceselor de tuse, ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii si combate accesele de febra.
Adjuvant in retentia de lichide – se face o infuzie combinata de tei, ceva mai concentrata (50 grame la un litru de apa), care se administreaza cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinata de tei amplifica diureza, stimuleaza eliminarea surplusului de lichide prin transpiratie. Suplimentar, se fac si bai generale cu flori de tei, care au un efect diuretic si calmant, fiind utile si ca adjuvant contra cistitei si a nefritei.
Voma nervoasa, deranjamente digestive si diaree pe fond de stres – se face o infuzie combinata (dupa reteta prezentata la inceputul articolului) din tei, menta si musetel in proportii egale. Se consuma pe zi un litru din aceasta infuzie. Are efecte calmante generale, antispastice, diminueaza durerea si inhiba reflexul vomitiv. De asemenea, regleaza tranzitul intestinal dereglat de catre starile de stres.
Gastrita – durerile de tip arsura, specifice acestei afectiuni, sunt alinate si vindecate cu pulbere de tei, pe de o parte ea reduce nivelul de stres si tensiunea psihica, iar pe de alta parte, protejeaza si cicatrizeaza mucoasa gastrica. Se ia cate o lingurita de pulbere de trei-patru ori pe zi, inainte de masa. In perioadele de criza puternica, cu dureri intense, nu se mananca nimic, vreme de minimum 24 de ore. Se consuma mari cantitati de infuzie combinata de tei, neindulcita. Pentru o mai mare eficienta, se pune la macerat, impreuna cu teiul, si o cantitate egala de radacina de lemn-dulce.
Adjuvant in hepatita de tip B si C – un studiu japonez facut sub conducerea dr. H. Matsuda arata ca principiile active din teiul argintiu au efecte hepatoprotectoare. Efectul de protejare al celulei hepatice, combinat cu efectul de stabilizarea si de calmare psihica al teiului, recomanda aceasta planta in tratarea hepatitelor cu posibila evolutie spre ciroza (evolutie mult accelerata de stresul psihic intens). Se recomanda, ca atare, administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata de tei pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte patru saptamani de pauza.
Dureri articulare in artrita – un studiu de medicina experimentala, realizat in Mexic, in anul 2008, sub conducerea dr. A. L. Martinez, arata ca administrarea infuziei combinate de tei reduce inflamatia si mai ales durerile articulare. Acest efect s-ar datora, potrivit cercetatorilor, flavonoidelor continute de florile de tei. Se tin cure cu o durata de 21 de zile, timp in care se consuma cate trei cani de infuzie combinata de tei, cu un sfert de ora inainte de masa.
Adjuvant in limfom malign – un studiu recent argentinian indica o actiune antitumorala a florilor de tei cu frunza in forma de inima (Tilia cordata). Se recomanda administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata pe zi. Are efecte de inhibare a multiplicarii celulelor tumorale si induce autodistrugerea (apoptoza) acestora. „De vina” pentru aceste efecte este – se pare – o substanta (scopoletina) continuta de florile acestei specii de tei.
Tratamente externe
Insomnie, agitatie la bebelusi – unul din cei mai mari fitoterapeuti contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea ca prima sa initiere in arta tamaduirii cu plante a primit-o la doar patru ani, cand tatal sau il imbaia cu flori de tei. Sub influenta acestei bai, starea sa de spirit se alchimiza brusc: tensiunile si supararea dispareau ca prin farmec, iar un somn binefacator il cuprindea imediat. Foarte interesant este faptul ca aceasta planta ii inducea vise atat de frumoase si de intense, incat le-a tinut minte toata viata. Adesea, in aceste vise vedea „zane-flori” a caror prezenta il facea extrem de fericit. Si in medicina noastra populara, baile cu flori de tei, facute o data pe saptamana sau chiar mai des, erau folosite pentru a le linisti somnul celor mici, dar si pentru tratarea cu succes a tusei convulsive.
Cosmaruri, tulburari de somn – se umple o fata de perna cu flori de tei uscate si se foloseste in locul pernei normale in timpul somnului. Este un tratament de medicina populara care adesea are o eficienta incredibila, desi mecanismele biologice prin care actioneaza sunt inca imposibil de explicat.
Adjuvant in amigdalita – intr-o cana de infuzie combinata si concentrata (4 lingurite la cana) de tei, se pune o lingurita de sare grunjoasa si se amesteca. Cu acest preparat se face gargara de 3-4 ori pe zi. Tratamentul are efect calmant, antiinflamator si antiseptic rapid.
Colici abdominale (dureri de burta) – se pune pe abdomen o compresa cu infuzie combinata de flori de tei (ceva mai concentrata – 20 de grame la cana), peste care se adauga o sticla sau o punga cu apa fierbinte, asa incat sa incalzeasca bine zona. In cazul colitei, se face si o cura interna cu infuzie combinata de flori de tei (la concentratie normala): o cana de trei-patru ori pe zi.
Cosmetică
Cearcanele – se estompeaza daca se aplica pe zona ochilor o compresa cu infuzie combinata cu flori de tei, dimineata si seara, cate un sfert de ora.
Ten iritat – se fierb 2 lingurite de flori de tei si 1 lingurita de flori de musetel intr-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasa la racit. Se filtreaza preparatul si se aplica sub forma de compresa, pe locurile afectate.
Prospetimea obrazului – decoct din flori de tei, folosit ca lotiune tonica si pentru eliminarea ridurilor.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu flori de tei
Se recomanda sa nu fie administrate intern doze de tei mai mari decat cele precizate in acest articol, in caz contrar putand aparea insomnia. Administrat in doze normale, nici un studiu facut pana acum nu a pus in evidenta vreo forma de toxicitate a teiului, nici macar asupra femeilor care alapteaza sau a celor insarcinate. Foarte rar pot aparea cazuri de alergie la tei, care se manifesta mai ales cutanat.

TEIUL SI MAGIA
In mitologia Romei Antice, teiul simboliza iubirea conjugala si fidelitatea in cuplu, fiind in acelasi timp si arborele lui Venus (zeita iubirii) si al Junonei (zeita intelepciunii). Mai ales cuplurile tinere isi impodobeau altarul casei cu ramuri de tei inflorite, pentru a beneficia de intelepciune si stabilitate in iubire.
Poetul Ovidiu, cel exilat pe tarmul Pontului Euxin, afirma ca de sarbatoarea dedicata zeitei fertilitatii, fecioarele se impodobeau cu coroane de flori de tei.
Triburile germanice de acum doua milenii considerau teiul un arbore al pacii si al dreptatii. In fiecare an, vara, la inflorirea lui, el era adorat ca arbore sacru si sarbatorit cu dansuri si muzica. Judecata tribala se facea la tulpina unui tei, pentru a ajuta judele sa dea verdictul corect.
Prezicatorii sciti imparteau o frunza de tei in trei bucati egale, pe care le infasurau in jurul degetelor de la mana stanga, pentru a obtine inspiratia si a capata puterea de a ghici viitorul.
In folclorul polonez exista si acum credinta ca teiul plantat in fata casei apara familia de spiritele rele, aduce noroc si pace, ajuta oamenii sa nu-si piarda credinta in Dumnezeu si sa nu cedeze diferitelor ispite.
Conform unei credinte populare franceze, o casatorie nu se mai destrama niciodata, daca mirii treceau la nunta pe sub doi tei cu coroanele impreunate.
In Estonia si in Lituania exista obiceiul ca femeile tinere sa aduca ofrande de hrana la un tei inflorit, cerand fertilitate si liniste in familie.
La romani, ramurile de tei inflorite sunt aduse acasa de Rusalii, dupa ce au fost sfintite de preot la biserica, fiind tinute la intrare ori, mai adesea, langa icoane. Ele se pastreaza toata vara, avand darul de a alunga grindina si furtunile distrugatoare, dar mentinand si „seninul” din casa.
In multe sate din Bucovina se impodobesc mormintele apropiatilor cu ramuri de tei inflorite, pentru a le aduce pacea si impacarea. Se crede ca stramosii imbunati cu flori de tei vegheaza asupra celor vii si ii feresc de necazuri.
In multe situri arheologice din Elvetia s-au descoperit vesminte imprimate cu extracte de tei. Obiceiul a fost pastrat si de popoarele slave, pana in timpurile moderne.
In crestinismul primitiv, lemnul de tei era considerat sfant si exista obligatia ca statuetele Fecioarei Maria si catapesmele sa fie cioplite din lemn de tei (lignum sacrum).
In astrologie, teiul e asociat cu luna, miresmei sale fiindu-i atribuit un efect afrodisiac.
In antichitate, asupra teiului erau transferate boli, de catre vindecatori. Multi parinti plantau un tei cand li se nastea un copil, convinsi ca astfel va fi ocrotit de boli. In caz ca, totusi, se imbolnaveau, erau intinsi la umbra unui tei inflorit.
Leac țărănesc
Inca din evul mediu, carbunele din lemn de tei era folosit in satele romanesti ca leac sigur contra ulcerului stomacal, a flatulentei, dar si a constipatiei. Se administrau 1-2 lingurite de carbune pisat, amestecat in lapte sau apa.

Bibliografie
Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan – Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 128
Ilie Tudor – Teiul – arborele care vindeca sufletul, Formula AS
Sursa: http://ro.plante-medicinale.wikia.com/wiki/Tei şi https://ro.wikipedia.org/wiki/Tei

(Vezi şi:Pomelo – „uriașul” tămăduitor)