Despre megaliți


 Apartinand epocilor protoistorice (acele vremuri mult prea indepartate pentru ca datarea cu carbon radioactiv sa reflecte cu certitudine cronologia evenimentelor), urmele civilizatiilor megalitice sunt raspandite in toate continentele. Pentru multi arheologi si istorici ai religiilor, ar fi trebuit sa existe un „centru initiatic „ ale carui influente s-au raspandit in toate directiile, cu o pregnanta variabila. Care a fost acest punct nodal al stravechii credinte in comunicarea cu zeii prin colosi de piatra? Fara indoiala, ne spune majoritatea cercetatorilor, Atlantida este initiatoarea acestei forme de cult.

Dovezi materiale

 Primele constructii masive din piatra au fost descoperite in zona arhipelagului Bahamas, in 1968. Explorarile submarine au scos la iveala ziduri, constructii piramidale si o coloana sculptata cu rafinament. Ulterior, in nordul Cubei si in regiunea de coasta a Floridei au mai fost descoperite ruine asemanatoare, materialul predominant de constructie fiind un tip de marmura necunoscuta in nici o alta regiune a lumii.

 Oare sunt suficiente dovezi materiale ale existentei unei stravechi civilizatii (traitoare inainte de secolul X i.Ch.)? Este sau nu o coincidenta faptul ca locul aproximativ indicat de Platon (dar si nu de Diodor din Sicilia) este si cel al acestor vestigii arhitectonice? La ce serveau imensele si bizarele forme durate in piatra, care insoteau ramasitele unor edificii? Desi ansamblul lor a fost distrus de agresivitatea apelor, se poate sesiza tendinta de a instaura un cult, a carui exteriorizare ar fi putut fi asemanatoare cu complexele megalitice raspandite in Europa, din Irlanda si pana-n Malta.

 Dar astfel de manifestari arhitectonico-spirituale au fost descoperite si in intreg bazinul mediteraneean. Anul trecut, in zona desertica din nordul Africii au fost scoase la lumina (cu ajutorul unor detectoare speciale plasate pe sateliti) uimitoare urme ale unor constructii cvasi-megalitice, datand din mileniul VI i.Ch., deci cu mult inaintea inchegarii Egiptului dinastic si a construirii piramidelor. Imediat s-a lansat ideea ca ridicarea unor monumente incredibile, precum Marea piramida a lui Keops, ar fi avut la baza transmiterea multimilenara a unor secrete de vehiculare a colosilor de piatra. Pe de alta parte, se stie ca exista megaliti si in zona asiatica: in Sri Lanka, Tibet si Coreea. Extrem de semnificativ este faptul ca forme similare de adorare a zeilor sunt prezente in Indonezia si Malaezia…

In loc de concluzii

 A inalta blocuri de piatra de 200-300 de tone, a urca pe ele lespezi de 50-100 de tone este un efort care cere, neindoielnic, o puternica motivatie. Complexele megalitice sunt alcatuite fie din menhire (piatra uriasa implantata in sol), fie din cromlehuri (ansamblu circular sau semicircular de menhire), fie din dolmene (forme aducand aminte de o incinta cu un plafon din dale de piatra). Nu cumva caracterul rudimentar dar grandios al acestor edificii ar fi putut fi comun mai multor civilizatii, fara ca acestea sa comunice? Rostul lor pare sa fi fost dublu: cultul unor zei primordiali, sapientiali, si observarea cerului. Ipotezele ne conduc spre un generalizat cult al mortilor, dezvoltat independent de spiritualitatea Atlantidei.

PAUL IOAN

Sursa; http://www.revistamagazin.ro/content/view/11744/8/

Megalitul este un monument[1]religios sau funerar, din piatră brută, de mari dimensiuni[2].

Un megalit[3] este un monument constituit dintr-una sau mai multe pietre de mari dimensiuni, așezate încercuri, aliniate, ridicate de către oameni, în general în cursul preistoriei, fără ajutorul mortarului și nici alcimentului pentru a-i fixa structura. Numele provine din termenii grecești megas (μέγας) „mare” și lithos(λίθος) „piatră”.

Dacă termenul de megalit poate fi folosit pentru descrierea unor monumente ridicate peste tot pe planeta noastră, în diferite epoci, atenția cercetătorilor se concentrează, de obicei, asupra monumentelor celor mai vechi (neolitic, calcolitic, epoca bronzului, epoca fierului).

La începutul secolului al XX-lea, a existat în arheologie o teorie care lega totalitatea acestor monumente de o civilizație unică, însă metodele moderne de datare au respins această teorie.

Sursa; https://ro.wikipedia.org/wiki/Megalit

Dacia, statul din perioada 1064 – 1101 (Codexul Rohonczi)


manuscrisO carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă o mare parte dintre teoriile istoricilor.

După ce mai mulţi specialişti au încercat să traducă manuscrisul numit „Codexul Rohonczi”, arheologul Viorica Enachiuc a reuşit, în premieră, după 20 de ani de studiu, să descifreze filele documentelor.

Manuscrisul se află, în prezent, în arhivele Academiei ungare de Ştiinţe, după ce a fost dăruită de groful Batthyany Gusytav în 1838.

După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: „Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc”.

Manuscrisul cuprinde primele documente care datează din perioada imediat următoare retragerii romanilor de la nord de Dunăre. Ocumentele sunt scrise cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi trebuie citit de jos în sus, fapt necunoscut până în acest moment, conform site-ului paginaromanilor.at.

Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase, iar cartea cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi.

Manuscrisul consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101. „Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, spune Viorica Enachiuc.

Totodată, Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit „Jurământul tinerilor blaki”, care a fost tradus în felul următor:
Rohonczi_Codex_7O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,/
Înşelator, să nu primeşti a te uni/
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit/
Vei fi/ Cântecul cetăţii aud îndelung/
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!/
Să juri cu maturitate şi cu convingere!/
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!/
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!”

Sursa: EVZ.ro

Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele și Rohonczy sau Rohonc, în toate combinațiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit și încă nedescifrat în mod convingător.

Manuscrisul a fost păstrat la Rohonc în Burgenland (astăzi Rechnitz pe teritoriul Austriei) până în 1838, când contele Gusztáv Batthyány și-a donat biblioteca, inclusiv codicele, Academiei de Științe a Ungariei. Deși este încetățenită varianta „codexul Rohonczi”, articolul de față optează pentru denumirea „codice”.

Au fost propuse de-a lungul timpului diverse interpetări sau „traduceri”, fără ca vreuna să se bucure de un ecou remarcabil din partea specialiștilor.

§

Sursa: Wikipedia

Filme despre Roma antică


Afişul filmului Dacii (1967)
Afişul filmului Dacii (1967)

Filme despre Roma antică (cu acțiunea în Regatul Roman, Republica Romană și Imperiul Roman). Unele filme au doar o parte a acțiunii stabilită în Roma antică.

Regatul Roman

Republica Romană

Republica Romană timpurie

Cabiria

Al Doilea Război Punic

Răscoala lui Spartacus

Cleopatra

Iulius Cezar

Imperiul Roman

Secolul I î.Hr.

Viața lui Iisus Hristos

Domnia lui Tiberius, Caligula și Claudius 

Domnia lui Nero

Quo Vadis (1951)
Quo Vadis (1951)

Revolta lui Boudica

Erupția Vezuviului

Dinastia Flaviană

85-110 AD

Centurion (2010)
Centurion (2010)

Domnia lui Hadrian

Domnia lui Commodus

260-272 AD

Domnia lui Dioclețian

310-315 AD

Despre Attila

Imperiul târziu

Nedatate

Vezi și

Sursa: Wikipedia; Historia

Oricine ar fi în spatele ISIS acesta dorește distrugerea unor vestigii antice din Irak. De ce oare?


Imagine__15204

Distrugerea oraşului antic Nimrud, din nordul Irakului, de către gruparea jihadistă Statul Islamic este considerată o crimă de război de directoarea UNESCO, Irina Bokova, aceasta precizând că unele dintre statuile sitului arheologic au fost luate cu camioane, probabil pentru a fi vândute ilegal, potrivit Associated Press (AP). Directoarea generală a agenţiei culturale a ONU, Irina Bokova, şi-a exprimat în cadrul unui interviu acordat vineri agenţiei AP nemulţumirea şi furia faţă de atacul de joi din oraşul Nimrud, care a avut loc la o săptămână după o înregistrare video în care puteau fi văzuţi militanţi ai grupării Stat Islamic distrugând artefacte de la un muzeu din Mosul.

(Citeşte şi:)

„Noi numim asta epurare culturală pentru că, din păcate, considerăm că accelerarea acestei distrugeri a patrimoniului este un act deliberat de război”, a declarat Bokova. Aceasta a adăugat că oficialii ONU trebuie să se bazeze pe imagini din satelit pentru a evalua pagubele, iar oamenii de rând nu pot ajunge în zona siturilor.

Reprezentanta UNESCO a vorbit şi despre existenţa imaginilor în care jihadiştii pun statui în camioane, cel mai probabil pentru a fi duse în alte locuri şi scoase la vânzare.

La rândul său, purtătorul de cuvânt al secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, a condamnat atacurile şi a afirmat că distrugerea deliberată a vestigiilor „constituie o crimă de război şi reprezintă un atac asupra întregii umanităţi”, potrivit Mediafax.   Guvernul irakian a anunţat că militanţii grupării Stat Islamic au demolat joi situl arheologic al oraşului Nimrud, aşezare urbană care a fost a doua capitală a Asiriei.

Statul Islamic a declanşat o campanie pentru înlăturarea vestigiilor despre care afirmă că promovează idolatria şi încalcă interpretarea sa fundamentalistă asupra legii islamice. Experţii au confirmat şi deplâns aceste distrugeri care au fost comparate cu demolarea statuilor lui Buddha de la Bamiyan de către talibanii din Afganistan, în 2001.

Sursa: Adevărul.

Nimrud este un oraș antic asirian situat la sud de Ninive pe râul Tigru, astăzi în provinciaNinawa din Irak. În antichitate, orașul a fost numit Kalḫu. Arabii au numit orașul Nimrud dupăNimrod, personaj biblic și erou legendar (cf. Geneza 10:11-12, Mica 5:6 și 1Cronici 1:10).

Orașul avea o suprafață de aproximativ 41 km2. Ruinele orașului se găsesc astăzi în Irak, la 30 km sud-est de Mosul. Ruinele se află în Districtul Al Hamdaniya, la cca. un kilometru de satul Noomanea. S-a sugerat că Nimrud este orașul biblic Calah sau Kalakh.

Sursa: Wikipedia

Un nou sanctuar incaș


pachacamac_templeIntr-o zona arheologica din Pachacanac (Peru) au fost descoperite ruine si fragmente ale unor obiecte sacre. Cand s-au aflat fata in fata cu zidurile din pamant crud uscat la soare, in mare parte prabusiti, ornamentati cu picturi, care delimitau un sanctuar niciodata explorat, in care se aflau obiectele, arheologii au ramas fara suflare. Imensa metropola incasa aflata in partea centrala a statului Peru a fost vreme de jumatate de secol explorata, dar este pentru prima data cand arheologii au facut aceasta descoperire.

 Pasind in interiorul ruinelor au observat numeroase ofrande si obiecte ceremoniale intinse pe sol, in cea mai mare parte sfaramate. Printre ele se aflau pietre negre – conopas – aduse din munti, obiecte sacre in viziunea incasilor, cochilii superbe adunate din apele calde de zone ecuatoriale, ornamente multicolore din pene de papagali din Amazonia, diverse obiecte manufacturate, cupe din lemn vopsite, fragmente de oseminte de oameni si de animale, coroane ornate cu pene, vase chimu pe care erau pictate feline, fragmente de panza cu reprezentarea zeului Sican, o tigva umpluta cu pigmenti si, alaturi, o pensula, zeci de margele din sticla datand din perioada cuceririi spaniole, seminte de ishpingo, originare din Amazonia, ce contin substante cu puternic efect halucinogen. Amestecate cu bere din porumb (chiea) semintele provoaca halucinatii. Consumate in doze mari, provoaca moartea. In ceremoniile religioase erau foarte apreciate pentru ca starile induse participantilor le dadeau senzatia ca se apropie de zei. Un impresionant arsenal de ofrande si obiecte de cult din cadrul unor ceremonii speciale.

 Se presupune ca cei care au procedat la deteriorarea lor au fost preoti incasi care au incercat sa desacralizeze sanctuarul inainte de a-l inchide definitiv. Sefii de razboi care actionau in numele Spaniei, marcata de o puternica credinta catolica, au incercat sa evanghelizeze cu forta populatiile locale si sa distruga simbolurile cele mai vizibile ale culturii religioase incase: temple, sanctuare, sculpturi reprezentand idoli, obiecte ceremoniale. Cetatea dedicata lui Pachacanac, zeul creator al lumii, a fost una dintre principalele lor tinte. Conchistadorii spanioli au deportat dupa 1533 locuitori din Pachacanac in situl Lima unde urmau sa construiasca un oras. Incasilor, folositi ca mana de lucru, li s-a interzis sa practice ceremoniile traditionale.

 In Pachacanac trupele spaniole au distrus templul principal si au culcat la pamant statuia din lemn a zeului Pachacanac. Ulterior, preotii incasi ar fi inchis, asa cum am mentionat, sanctuarul si au distrus cea mai mare parte a obiectelor de cult pentru a nu fi preluate de spanioli. Instrainarea acestora, in credinta lor, ar fi declansat catastrofe. Cel mai mare pericol ar fi survenit in urma deplasarii (disparitiei) statuii zeului. Arheologii care au facut recentele descoperiri sunt deocamdata preocupati de prezervarea sitului si a obiectelor pana cand acestea vor fi restaurate.

DORIN MARAN Sursa: http://www.revistamagazin.ro/content/view/11609/30/