Cultura Liangzhu(chineză: 良渚文化; pinyin: liángzhǔ wénhuà) este o veche civilizație a neoliticului târziu de pe coasta de sud-est a Chinei de-a lungul fluviului Yangtze și de pe malul lacului Tai.[1][2]. Societatea acestei culturi a fost foarte stratificată. Știm acest lucru din diversitatea artefactelor de jad, mătase, fildeș sau lemn lăcuit care au fost găsite exclusiv în mormintele oamenilor de vază. În timp ce obiectele ceramice au fost găsite cu preponderență în mormintele simple ale persoanelor mai sărace. Această împărțire în clase sociale indică faptul că în perioada culturii Liangzhu exista o formă de stat timpuriu. Iar apartenența la păturile sociale ale acestuia era oglindită în ritualurile de funerare. Liangzhu era centrul pan-regional al unei structuri statale iar elitele de aici coordonau și conduceau și centrele de putere din vecinătate.[3] Cultura Liangzhu a jucat un rol deosebit în istoria Chinei, iar sfera ei de influență a atins conform dovezilor pe care le avem la această dată în partea nordică până la la nord de Shanxi îar în partea sudică până la Guangdong.[4] Se presupune că este prima cultură statală din partea de est a Asiei.[5][6] Shi Xingeng a descoperit în 1936 primele vestigii ale acestei cculturi în districtul Yuhang, din provincia Zhejiang.[7]
Pe 6 iulie 2019 Cultura Liangzhu a fost trecută pe lista patrimoniului mondial UNESCO.[8][9]
Oamenii de știință au determinat ce a cauzat prăbușirea civilizației Liangzhu în urmă cu aproximativ 4.300 de ani.
Una dintre minunile de mult pierdute ale epocii neolitice, cultura Liangzhu a apărut pentru prima dată în urmă cu aproximativ 5.300 de ani în estul Chinei, înainte de a deveni o minune a timpului său – un popor expert în construirea de soluții de inginerie hidraulică sofisticate care să permită construcția de canale, ţevi și rezervoare care dădeau apă atât oamenilor cât și culturilor agricole pe tot parcursul anului.
Orașul Liangzhu, în special, a reprezentat punctul culminant al realizărilor civilizației lor, dar cu aproximativ 4.300 de ani în urmă, civilizația Liangzhu s-a prăbușit și orașul a fost abandonat.
Exact ce s-a întâmplat pentru a provoca acest lucru a rămas un subiect de dezbatere în rândul arheologilor de ani de zile, un fel de eveniment de inundații fiind în general considerat cea mai probabilă posibilitate.
Acum, un nou studiu a confirmat practic această ipoteză – indicând că oamenii Liangzhu s-au confruntat cu o perioadă de ploi intense și inundații atât de extreme încât le-a făcut imposibil să rămână acolo.
Studiind mineralele și zăcămintele de pe locul orașului, geologul Christoph Spotl de la Universitatea Innsbruck din Austria și colegii săi au găsit dovezi ale precipitațiilor extrem de mari care au durat ani de zile.
„Ploile musonice masive au dus probabil la inundații atât de severe ale râului Yangtze și ale ramurilor sale, încât nici măcar barajele și canalele sofisticate nu au mai putut rezista acestor mase de apă, distrugând orașul Liangzhu și forțând oamenii să fugă”, a spus el.
Devastarea rezultată a dus în cele din urmă la prăbușirea întregii lor civilizații.
Apartinand epocilor protoistorice (acele vremuri mult prea indepartate pentru ca datarea cu carbon radioactiv sa reflecte cu certitudine cronologia evenimentelor), urmele civilizatiilor megalitice sunt raspandite in toate continentele. Pentru multi arheologi si istorici ai religiilor, ar fi trebuit sa existe un „centru initiatic „ ale carui influente s-au raspandit in toate directiile, cu o pregnanta variabila. Care a fost acest punct nodal al stravechii credinte in comunicarea cu zeii prin colosi de piatra? Fara indoiala, ne spune majoritatea cercetatorilor, Atlantida este initiatoarea acestei forme de cult.
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă o mare parte dintre teoriile istoricilor.
O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,/
ulius Cezar
Multiversuri! 