C. J. Cherryh – Gate of Ivrel (Poarta lui Ivrel)


C. J. Cherryh  – Gate of Ivrel (Poarta lui Ivrel)

Introducere de Andre Norton

There are those among us who are compulsive readers-who will even settle a wandering eye on a scrap of newspaper on the bus floor if nothing better offers. Books flow in and out of our lives in an unending stream. Some we remember briefly, others bring us sitting upright, tense with suspense, our attention enthralled until the last word on the last page is digested. Then we step regretfully from the world that author has created, and we know that volume will be chosen to stand on already too tightly packed shelves to be read again and again. In addition one is going to call other readers, wave this trophy bannerwise in the air-see what I have found!-proud to be the first among friends to have the great excitement of discovery.

Sunt printre noi care sunt cititori compulsivi – care vor stabili chiar și un ochi rătăcitor pe o bucată de ziar de pe podeaua autobuzului dacă nimic mai bun nu oferă. Cărțile curg în și din viețile noastre într-un flux nesfârșit. De unele ne amintim pe scurt, altele ne aduc stând în poziție verticală, încordați de suspans, atenția noastră captivată până când ultimul cuvânt de pe ultima pagină este digerat. Apoi ieșim cu regret din lumea pe care autorul a creat-o și știm că volumul va fi ales pentru a sta pe rafturile deja prea strâns împachetate pentru a fi citit din nou și din nou. În plus, va chema și alți cititori, flutură acest trofeu în bandă în aer – vezi ce am găsit! – mândru că sunt primul dintre prieteni care are marea emoție a descoperirii.

This excitement does not come too often in a reader’s lifetime of turning hundreds of pages. I have felt it perhaps only a dozen times in more than forty years of extensive reading. For me it was sparked by such books as The Lord of the Rings,  the work of David Mason, a couple of A. Merritt’s titles (which opened at the time a whole new world of speculation), plus some other favorites which I continue to reread with as much pleasure the second, fifth, tenth time as I did the first.

Această emoție nu apare prea des în timpul vieții unui cititor de a întoarce sute de pagini. Am simțit-o poate doar de zeci de ori în mai mult de patruzeci de ani de lectură aprofundată. Pentru mine a fost declanșat de cărți precum Stăpânul inelelor, opera lui David Mason, câteva titluri ale lui A. Merritt (care a deschis la acea vreme o lume cu totul nouă a speculațiilor), plus câteva alte favorite pe care le contin recitesc cu atâta plăcere a doua, a cincea, a zecea oară ca și prima.

But never since reading The Lord of the Rings  have I been so caught up in any tale as I have been in Gate of Ivrel.  I do not know the author, but her talent is one I must envy. She has drawn an entirely believable hero on an alien and enchanting world, working in bits of customs, beliefs, and history so cleverly that it now certainly exists-somewhere. For such a creation does not remain only in the mind, it begins to take on life and breath, depth, to stand complete forever.

Dar niciodată de când am citit Stăpânul inelelor, nu am fost atât de prins în vreo poveste precum am fost în Poarta lui Ivrel. N-o cunosc pe autoare, dar talentul ei este unul pe care trebuie să-l invidiez. Ea a conturat un erou complet credibil într-o lume străină și încântătoare, lucrând la  fragmente de obiceiuri, credințe și istorie atât de inteligent încât acum există cu siguranță – undeva. Căci o astfel de creație nu rămâne doar în minte, ea începe să capete viață și respirație, adâncime, devine  completă pentru totdeauna.

The usual flaw in any fantasy novel is that the hero is the typical super strongman so it needs frantic action and constant movement to preserve the illusion of life. Ms. Cherryh’s dour Vanye is already alive from the moment he steps onto the stage she has set for him. Certainly he is no matchless hero of the Conan type, but he possesses a strong code of honor, which holds him to a course of action he inwardly loathes and fears. The reader can believe  fully in each of his doubts, understanding his wavering, and his constant fight against what he considers his weaknesses. One cheers when he pulls some small triumph from the shadow of defeat, even when he breaks the honor, which is his last pathetic possession, because he sees there is something here greater than all conventional oaths and codes.

Defectul obișnuit al oricui roman fantezist este că eroul este tipicul super-puternic, așa că are nevoie de o acțiune frenetică și mișcare constantă pentru a păstra iluzia vieții sale. Vanye  este deja în viață din momentul în care urcă pe scena pe care i-a pregătit-o scriitoarea. Cu siguranță nu este un erou de neegalat de tip Conan, dar are un cod de onoare puternic, care îl ține la un curs de acțiune pe care îl urăște și se teme din interior. Cititorul poate crede pe deplin în fiecare dintre îndoielile sale, înțelegându-i pauza și lupta constantă împotriva a ceea ce consideră slăbiciunile sale. Unul aclamă când scoate un mic triumf din umbra înfrângerii, chiar și atunci când rupe onoarea, care este ultima sa posesie jalnică, pentru că vede că aici este ceva mai mare decât toate jurământurile și codurile convenționale.

In Gate of Ivrel  there are indeed no supermen or superwomen-rather there are very human beings, torn by many doubts and fears, who are driven by a sense of duty to march ahead into a dark they are sure holds death. Ancient evils hang like noisome cobwebs, the stubbornness of unbelievers wrecks again and again their quest. Wounded, nearly at the edge of their strength, shamefully foresworn in the eyes of all they could once call kin, they continue to push on to the last test of all.

În Poarta lui Ivrel nu există într-adevăr supermeni sau super-femei – mai degrabă există ființe foarte umane, sfâșiate de multe îndoieli și frici, care sunt conduse de sentimentul datoriei de a merge înainte într-un întuneric, cu siguranță că deține moartea. Răul antic atârnă ca pânzele de păianjen zgomotoase, încăpățânarea necredincioșilor distruge din nou și din nou căutarea lor. Răniți, aproape la marginea forței lor, văzuți cu rușine în ochii tuturor celor pe care ar putea să-i numească odată rude, continuă să treacă la ultimul test din toate.

Few books have produced such characters as to draw a reader with them, completely out of this mundane world. Here the careful evocation of a highly complex alien civilization is so skillfully managed that one accepts it all without any longer remembering that this is a creation of an imagination. It might be actual history-from another plane.

Puține cărți au produs astfel de personaje încât să atragă un cititor cu ele, complet din această lume mondenă. Aici evocarea atentă a unei civilizații extraterestre extrem de complexe este gestionată cu atâta pricepere încât se acceptă totul fără a mai aminti că aceasta este o creație a unei imaginații. S-ar putea să fie istorie reală – dintr-un alt plan.

Reading Gate of Ivrel  was an exciting experience for me, and I think I dare claim a wide background for knowing such books. My personal question rises:

„Why can’t I write like this?”

I very much wish that I did.

Reading Gate of Ivrel a fost o experiență interesantă pentru mine și cred că îndrăznesc să pretind un fundal larg pentru cunoașterea unor astfel de cărți. Întrebarea mea personală crește:

„De ce nu pot scrie așa?”

Îmi doresc foarte mult să fi făcut asta.

Prologue

THE GATES WERE the ruin of the qhal. They were everywhere, on every world, had been a fact of life for millennia, and had linked the whole net of qhal civilizations-an empire of both Space and Time, for the Gates led into elsewhen as well as elsewhere… except at the end.

PORȚILE AU FOST ruina qhal-ului. Erau pretutindeni, în fiecare lume, fuseseră un fapt al vieții de milenii și legaseră întreaga rețea de civilizații qhal – un imperiu atât al spațiului, cât și al timpului, pentru că porțile duceau în altă parte când și în alt timp… cu excepția sfarsitului.

La început, aspectul temporal al Porților nu fusese o chestiune de mare îngrijorare. Tehnologia fusese descoperită în ruinele unei lumi moarte din sistemul qhal – o descoperire care, făcută în primele câteva decenii de zbor spațial, le-a deschis brusc calea spre stele. Ulterior, navele au fost utilizate doar pentru transportul inițial al tehnicienilor și al echipamentelor pe distanțe de ani-lumină. Dar după ce fiecare Poartă a unei Lumi era construită, călătoria către acea lume și la suprafața ei a devenit instantanee.

At first the temporal aspect of the Gates had not been a matter of great concern. The technology had been discovered in the ruins of a dead world in the qhal system-a discovery that, made in the first few decades in space, suddenly opened for them the way to the stars. Thereafter ships were used only for the initial transport of technicians and equipment over distances of light-years. But after each World Gate was built, travel to that world and on its surface became instantaneous.

Și mai mult decât instantaneu. Timpul s-a deformat în transferul de la Poartă. Era posibil să pășim de la un punct la altul strănătând  ani-lumină, fără a îmbătrâni, diferit de timpul real al navelor. Și a fost posibil să se selecteze nu doar locul unde să iasă, ci şi când, chiar și pe aceeași lume, proiectându-se spre existența sa într-un punct diferit de-a lungul cursului lumilor și al stelelor.

And more than instantaneous. Time warped in the Gate?transfer. It was possible to step from point to point across light-years, unaged, different from the real time of ships. And it was possible to select not alone where one would exit, but when-even upon the same world, projecting forward to its existence at some different point along the course of worlds and suns.

Prin lege, nu a existat nici o întoarcere în timp. Fusese teoretizat încă de când s-a descoperit aspectul temporal al Porților că accidentele temporale nu ar avea un efect mai rău decât accidentele de acum; dar intervenția înapoi în timp ar putea afecta multipli întregi de vieți și acțiuni.

By law, there was no return in time. It had been theorized ever since the temporal aspect of the Gates was discovered that accidents forward in time would have no worse effect than accidents in the Now; but intervention in backtime could affect whole multiples of lives and actions.

Aşadar, qhal a migrat prin timpul viitor, adunându-se din ce în ce mai mult în epocile cele mai îndepărtate. Au migrat și în spațiu și s-au amestecat insolent în treburile altor ființe, rupând și un segment din timpul lor. În general, disprețuiau viața din afara lumii lor, chiar și dacă era un qhal? Și câteva forme care s-ar putea încrucișa cu qhal. Dacă este posibil, au urât mai ales pe acești potențiali rivali și au detestat în egală măsură egalitatea, deoarece nu era în natura lor să suporte divergența. Ei pur și simplu au folosit rasele mai mici, deoarece au fost utile și au însămânțat lumile pe care le-au colonizat cu adunările oricărei lumi compatibile care le-a plăcut. Ei ar putea experimenta cu lumi și să sară înainte în timp pentru a vedea rezultatul. Ei au strâns bogăția altor specii non-qhal, care au pășit de-a lungul secolelor la ritmul lor în timp real, pentru utilizarea porților a fost limitată la qhal. În cele din urmă, qhal-ului mai avea puține nevoi și puțină ambiție, în afară de lux și noutate și pofta consumatoare pentru alte porți, cât mai îndepărtate.

So the qhal migrated through future time, gathering in greater and greater numbers in the most distant ages. They migrated in space too, and thrust themselves insolently into the affairs of other beings, ripping loose a segment of their time also. They generally despised outworld life, even what was qhal?like and some few forms that could interbreed with qhal. If possible they hated these potential rivals most of all, and loathed the half?qhal equally, for it was not in their nature to bear with divergence. They simply used the lesser races as they were useful, and seeded the worlds they colonized with the gatherings of whatever compatible worlds they pleased. They could experiment with worlds, and jump ahead in time to see the result. They gleaned the wealth of other, non?qhal species, who plodded through the centuries at their own real?time rate, for use of the Gates was restricted to qhal. The qhal in the end had little need left, and little ambition but for luxury and novelty and the consuming lust for other, ever?farther Gates.

Până când cineva, cândva, înapoi în timă și a manipulat – poate  atât de minutios.

Întreaga realitate s-a deformat și a fost mărunțită. A început cu mici anomalii, accelerate masiv către ștergerea timpului, ajungând spre capetele timpului modificat al Porţii și al spațiului extins al Porţii.

Timpul a revenit, s-a înfăşurat cu mai multe valuri de distorsiune și s-a centrat la un moment dat înainte de suprasolicitarea de Acum.

Cel puțin, așa au presupus teoreticienii de la Biroul de Științe, când au fost descoperite lumile care au supraviețuit, împreună cu numeroase relicve qhal care au fost aruncate înapoi din timp. Și printre relicve se aflau Porțile.

Until someone, somewhen, backtimed and tampered-perhaps ever so minutely.

The whole of reality warped and shredded. It began with little anomalies, accelerated massively toward timewipe, reaching toward the ends of Gate?tampered time and Gate?spanned space.

Time rebounded, indulged in several settling ripples of distortion, and centered at some point before the overextended Now.

At least, so the theorists from the Science Bureau surmised, when the worlds that survived were discovered, along with their flotsam of qhal relics that had been cast back up out of time. And among the relics were the Gates.

Porțile există. Prin urmare, putem presupune că există în viitor și în trecut, dar nu putem stabili măsura existenței lor până nu le folosim. Conform credinței qhal actuale, care este fără fundament, lume după lume a fost deconectată; iar pe astfel de lumi elementele sunt foarte confuze. Printre aceste anomalii pot fi supraviețuiri din propria noastră zonă, care s-ar putea dovedi letali pentru noi dacă sunt aduşi înapoi din timp.

The Gates exist. We can therefore assume that they exist in the future and in the past, but we cannot ascertain the extent of their existence until we use them. According to present qhal belief, which is without substantiation, world upon world has been disrupted; and upon such worlds elements are greatly muddled. Among these anomalies may be survivals taken from our own area, which might prove lethal to us if taken into backtime.

Este opinia Biroului că porțile, odată trecut prin ele, trebuie să fie sigilate de partea îndepărtată a spațiului și a timpului, sau riscăm continuu posibilitatea unei alte asemenea implozii de timp care ar fi distrus qhal-ul. Se teoretizează de către Qhal însuși că această zonă a spațiului a asistat la o implozie anterioară de o magnitudine nedeterminată, poate de câțiva ani de durată sau de milenii, care a fost prilejuită de prima Poartă și receptorul descoperit de Qhal, către prima ruinare a culturii extraterestre necunoscute și ulterior a propriei lor ruinări. Prin urmare, există un risc constant atâta timp cât va exista măcar o singură Poartă, încât propria noastră existență ar putea fi afectată în mod similar în orice moment. Prin urmare, opinia majoritară a Biroului este că ar trebui permisă utilizarea porților, dar numai pentru trimiterea unei forțe care să le închidă sau să le distrugă. A fost pregătită o echipă. Întoarcerea pentru ei va fi desigur imposibilă; iar durata misiunii va fi de durată nedeterminată, astfel încât, pe de o parte, poate duce la prinderea sau distrugerea imediată a echipei sau, pe de altă parte, se poate dovedi a fi o sarcină cu o asemenea amploare temporală că una sau o duzină de generații ale forței expediționare ar putea să nu fie suficiente pentru a ajunge la Poarta supremă.

It is the Bureau’s opinion that the Gates, once passed, must be sealed from the far side of space and time, or we continually risk the possibility of another such time?implosion as ruined the qhal. It is theorized by the qhal themselves that this area of space has witnessed one prior time?implosion of undetermined magnitude, perhaps of a few years of span or of millennia, which was occasioned by the first Gate and receptor discovered by the qhal, to the ruin first of the unknown alien culture and subsequently of their own. There is therefore a constant risk so long as there will ever exist a single Gate, that our own existence could be similarly affected upon any instant. It is therefore the majority opinion of the Bureau that utilization of the Gates should be permitted, but only for the dispatch of a force to close them, or destroy them. A team has been prepared. Return for them will of course be impossible; and the length of the mission will be of indeterminate duration, so that, on the one hand, it may result in the immediate entrapment or destruction of the team, or, on the other, it may prove to be a task of such temporal scope that one or a dozen generations of the expeditionary force may not be sufficient to reach the ultimate Gate.

Jurnal, Biroul Uniunii pentru Științe, Vol. XXX, p. 22

-Journal, Union Science Bureau, Vol. XXX, p.  22