Joachim (de Flore)


joachim_of_floraJoachim (de Flore) (născut 1135, Celico, Regatul Sicilia, Italia – decedat 30 martie 1202, Pietrafitta, Italia) a fost un călugăr, mistic creştin italian. 
Istoria omenirii / mântuirii a împărțit-o în trei perioade:

1 Tatal ( de la Avraam la Ioan Botezătorul)
2 Fiul (de la întruparea Fiului lui Dumnezeu – la anul 1260) și
3 Sfântul Duh ( de la 1260 ). El a ajuns la concluzia că această perioadă va începe în 1260 pe baza cărții Apocalipsa (versetele 11: 3 și 12: 6, care vorbesc de „o mie două sute șaizeci de zile”).

Doctrina lui Joachim a fost condamnată de Biserica Romano – Catolică.
433px-liber_figurarum_libro_de_las_figuras_tabla_ii_cc3b3dice_reggiano_28s-_xiii29_joaquin_de_fiore_281135-120229
Primele două perioade ar trebui să cuprindă fiecare câte 42 de generații a câte 30 de ani fiecare. A treia perioadă ar fi aşa zisa perioadă a Evangheliei veșnice
Fiore saw in the generations before Jesus an indication of an equal period beginning with the first coming of Jesus. In Matthew 1:17, we read: “Thus there were fourteen generations in all from Abraham to David, fourteen from David to the exile to Babylon, and fourteen from the exile to the Messiah”. Therefore there are three periods of 14 generations, totaling 42 generations from Abraham to Jesus. Joachim understood that another 42 generations would be needed for the second coming of Jesus. He estimated that by assigning 30 years to each generation, one could predict when the second era would end. 42 generations x 30 years = 1260 years. Therefore, the third era, which he called the Age of the Holy Spirit, would begin in the year 1260. This new era was an era of universal love and equality among Christians. Also there would be none of the disciplinary rules of the Christian faith because everyone would live exactly as the Gospel teaches.
Although the new era of peace did not begin in 1260, we can calculate another date using the same idea of De Fiore. Since 30 years is not the correct length of a generation, we will borrow the symbolism used in astrology to determine how many years each past generation may have lived. Remember that the life expectancy of people two thousand years ago, through the Middle Ages to the twentieth century, did not exceed 50. Some authors claim that life expectancy in olden times was, on average, only 35 years because war, hunger and disease took thousands of lives all over the planet. Each person completed a life cycle every 12 months. This means that the Sun travels through the 12 houses of the zodiac to return to the person’s house of birth. So we can consider four phases of a man’s life: childhood, youth, maturity and old age, each stage being 12 years long. From birth to 12 years is the childhood. Between 12 and 24 years, the youth. Between 24 and 36 years, the maturity, and between 36 and 48 years, the old age. Remember that this reasoning is generalized in order to make the necessary mathematical calculations. Certainly, many people in the past lived for more than 50 years. However, many people also died at twenty-something years old. The age of 48 is a symbolic medium for the time to which we refer. So we have 4 stages for the human life, and each phase is equal to 12 years, totaling 48 years of life. Now, if there were 42 generations before Christ, analogously, we will also have 42 generations after Christ, before the arrival of the third age. So, the beginning of the Age of the Holy Spirit predicted by Joachim of Fiore will be: 42 generations x 48 years = 2016. Thus, making the appropriate correction to the calculations of the prophetic Italian abbot, we conclude that the Age of the Holy Spirit and the consequent second coming of Jesus, a new world, will occur in 2016. The thinking of Abbot Joachim of Fiore is as correct as the division into three ages, but he missed slightly in terms of the time estimated for each generation.

Religia şi viaţa extraterestră


papa-intalnire-extraterestruMarile religii terestre prezintă oamenii ca fiind singurele fiinţe capabile de spiritualitate şi de mântuire. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit deja peste 700 de exoplanete, dintre care multe sunt similare Pământului şi ar putea adăposti forme de viaţă, poate chiar inteligentă. Prin urmare, ce se va întâmpla cu religia dacă ştiinţa va confirma existenţa altor fiinţe în Univers? Deşi la prima vedere am putea crede că o confirmare a existenţei vieţii pe alte planete ar afecta credibilitatea religiilor, nu este chiar aşa. Religia se poate adapta la evoluţia ştiinţei, aşa cum a făcut şi până acum. Doug Vakoch, director în cadrul Institutului SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) din California, crede că impactul nu va fi aşa de mare cum ne imaginăm noi. La urma urmei, deşi teoria evoluţiei speciilor este validată de ştiinţă de atâta timp, religia prezintă în continuare propria variantă a creaţiei, găsind mulţi adepţi. Seth Shostak, astronom la Institutul SETI, spune că, oricum, oamenii sunt deja obişnuiţi cu ideea vieţii extraterestre, ipoteza fiind prezentată în presă de foarte multe ori. (Cred că acesta a fost şi este scopul mass-mediei – publicaţii, filme, muzică etc. – de a ne obişnui nu numai cu existenţa vieţii extraterestre dar şi ameninţarea iminentă a unei invazii extraterestre) (Iată, în acest sens, doar un articol edificator: Armata rusă recunoaşte: Trupele spaţiale nu sunt pregătite pentru invazia extratereştrilor) (citeşte şi: Extratereștrii și creştinismul) Principala problemă care apare în relaţia dintre religie şi o potenţială viaţă extraterestră este că oamenii nu vor mai părea speciali, aşa cum sunt prezentaţi în textele sfinte. Oamenii nu ar mai fi unici, creaţi să stăpânească întregul Univers. David Weintraub, autorul cărţii Religions and Extraterrestrial Life”, publicată în anul 2014, crede că unii credincioşi mai radicali, în special creştini, vor respinge din start existenţa vieţii pe alte planete, pentru că acest lucru nu este menţionat în Geneză. armata-rusa-recunoaste-trupele-spatiale-nu-sunt-pregatite-pentru-invazia-extraterestrilor-228465Dar, alte culte creştine, cum sunt Adventiştii de Ziua a Şaptea, ar putea fi mai deschişi la schimbare. Ei interpretează Biblia literal şi cred că oamenii au fost mântuiţi pentru că erau păcătoşi, ei moştenind acest păcat de la Adam şi Eva. Adventiştii ar putea să accepte mai uşor existenţa altor fiinţe superioare, care ar fi fost şi ele create de Dumnezeu, dar, neavând ca strămoşi pe Adam şi Eva, nu au păcătuit, deci nu ar fi avut de ce să fie mântuite asemeni oamenilor. Şi Mormonii cred în existenţa extratereştrilor, la fel şi adepţii cultului Baha’i, spune Weintraub. Conform Cărţii lui Mormon, extratereştrii sunt „fiii şi fiicele zămislite întru Dumnezeu.” Ce se va întâmpla cu religia dacă va fi descoperită viaţă extraterestră?

Aproximativ 44% dintre musulmanii americani au declarat în cadrul unui sondaj că ei cred că există extratereştriSeth Shostak, astronom la Institutul SETI, spune că, oricum, oamenii sunt deja obişnuiţi cu ideea vieţii extraterestre, ipoteza fiind prezentată în presă de foarte multe ori. Recent, cercetătorii au dezbătut posibilitatea existenţei unor forme de viaţă pe Marte sau pe un meteorit marţian, numit ALH 84001, care ar conţine microfosile. Prin urmare, recunoaşterea oficială nu ar fi un şoc foarte mare pentru opinia publică, nici pentru reprezentanţii diferitelor culte. Cum ar reacţiona fiecare religie? Delicatul subiect a fost dezbătut de teologi în cadrul Simpozionului 100 Year Starship în anul 2011, dar şi la o conferinţă specială, SETI CON2, organizată în vara anului 2012. Principala problemă care apare în relaţia dintre religie şi o potenţială viaţă extraterestră este că oamenii nu vor mai părea speciali, aşa cum sunt prezentaţi în textele sfinte. Oamenii nu ar mai fi unici, creaţi să stăpânească întregul Univers. David Weintraub, autorul cărţii Religions and Extraterrestrial Life”, publicată în anul 2014, crede că unii credincioşi mai radicali, în special creştini, vor respinge din start existenţa vieţii pe alte planete, pentru că acest lucru nu este menţionat în Geneză. Dar, alte culte creştine, cum sunt Adventiştii de Ziua a Şaptea, ar putea fi mai deschişi la schimbare. Ei interpretează Biblia literal şi cred că oamenii au fost mântuiţi pentru că erau păcătoşi, ei moştenind acest păcat de la Adam şi Eva. Adventiştii ar putea să accepte mai uşor existenţa altor fiinţe superioare, care ar fi fost şi ele create de Dumnezeu, dar, neavând ca strămoşi pe Adam şi Eva, nu au păcătuit, deci nu ar fi avut de ce să fie mântuite asemeni oamenilor. Şi Mormonii cred în existenţa extratereştrilor, la fel şi adepţii cultului Baha’i, spune Weintraub. Conform Cărţii lui Mormon, extratereştrii sunt „fiii şi fiicele zămislite întru Dumnezeu.” În timp ce catolicii par mai deschişi la dezbaterea subiectului, pentru evanghelişti descoperirea vieţii extraterestre ar putea avea un impact puternic, foarte negativ. Conform acestui cult, creştinismul este singura religie valabilă, iar oamenii singurele fiinţe care pot fi mântuite. În schimb, hinduismul şi budismul nu ar avea nicio problemă să primească adepţi din rândul fiinţelor extraterestre. Aceste religii admit infinitatea Universului şi posibilitarea existenţei altor forme de viaţă. Şi Coranul are pasaje care pot fi interpretate ca referiri la fiinţe inteligente de pe alte planete. Acestea însă nu cunosc învăţătura lui Mohammed, ci au profeţii lor, scrie David Weintraub. Marea provocare va fi modul în care oamenii se vor purta cu aceste fiinţe, care poate vor avea propria lor religie. Arătând toleranţă faţă de acestea, am putea reuşi să fim mai toleranţi şi faţă de pământenii de altă religie, spune Weintraub. Pe de altă parte, Doug Vakoch crede că religiile se vor adapta la noua descoperire şi vor găsi argumente care vor fi uşor acceptate de adepţi. El dă ca exemplu un teolog baptist, Hal Ostrander, pastor la o biserică din Georgia, care se opune evoluţionismului, dar care ar accepta existenţa fiinţelor de pe alte planete. Pastorul spune că aceştia ar fi tot copii ai lui Dumnezeu, la fel de importanţi ca oamenii. Chiar dacă extratereştrii ar fi mai evoluaţi ca noi, asta nu ar însemna că oamenii, care pot fi comparaţi cu nişte copii mai mici, nu sunt unici în felul lor, iar Dumnezeu poate decide să creeze viaţă pe orice planetă. De ce ar fi viaţa extraterestră o provocare pentru religie? Toate religiile susţin că oamenii sunt fiinţe unice, înzestrate cu spiritualitate, create “după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Descoperirea altor fiinţe inteligente, pe alte planete, ar pune sub semnul întrebării această idee, spune astrofizicianul Jason Lisle, de la Muzeul Creaţiei din Petersburg. Jason susţine principiul antropic, adică Pământul a fost destinat de la bun început să găzduiască fiinţe superioare. În plus, deocamdată nu există nicio dovadă clară a existenţei extratereştrilor, iar acest lucru poate fi considerat o dovadă că religia creştină are dreptate. La rândul său, jurnalistul Lee Strobel, autorul cărţii „The Case for a Creator, spune că principiul antropic nu este singura perspectivă pe care o oferă religia. Dar, conform statisticilor, probabilitatea ca pe alte planete să fie îndeplinite toate condiţiile apariţiei vieţii este foarte mică, spune el. Jurnalistul se referă însă la formele superioare, inteligente de viaţă, care au nevoie de anumite condiţii pentru a se putea dezvolta. Problema apare însă doar dacă ne gândim la viaţa aşa cum o ştim noi pe Terra, adică bazată pe 6 elemente chimice: carbon, hidrogen, nitrogen, oxigen, fosfor şi sulf. Ted Peters, editor la publicaţia Theology and Science, se întreabă dacă nu este posibil să existe forme de viaţă bazate, de exemplu, pe arsenic, care pe Pământ este o substanţă otrăvitoare. Aceasta este o dispută mai veche între teologi, care discută despre posibilitatea ca Iisus să se fi încarnat de mai multe ori. Cei mai mulţi teologi cred însă că Dumnezeu s-a încarnat o singură dată, doar pe Pământ, nu şi pe alte planete. Spre deosebire de alte religii, cum sunt hinduismul şi budismul, în creştinism problema vieţii extraterestre este mult mai delicată. Întreaga religie creştină se bazează pe credinţa în mântuirea care a devenit posibilă prin Iisus, considerat Dumnezeu încarnat. Cu toate acestea, unii reprezentaţi ai Bisericii cred că nu există o contradicţie între creştinism şi ideea vieţii extraterestre. Părintele Jose Funes, astronom iezuit şi directorul Observatorului Astronomic de la Vatican, a declarat pentru ziarul L’Osservatore Romano că aşa cum pe Pământ există multe fiinţe, multe forme de viaţă, aşa ar putea exista şi pe alte planete, pentru că toate acestea au fost create tot de Dumnezeu. Funes invocă libertatea creativă a lui Dumnezeu, care nu poate fi limitată şi care nu contrazice în niciun fel religia. El spune însă că Încarnarea a avut loc o singură dată, iar datorită ei şi aceşti extratereştri, dacă au păcătuit, pot avea şanse la mântuire asemeni oamenilor. Exoteologia Potrivit lui Robert Lawrence Kuhn, care scrie despre relaţia dintre religie şi ştiinţă, în cazul descoperirii vieţii extraterestre, există câteva variante prin care creştinismul s-ar putea salva. 1. Va considera că moartea şi învierea lui Iisus poate mântui toate fiinţele, din toate lumile posibile. 2. Va recunoaşte că Iisus trece prin aceeaşi experienţă şi pe alte planete, pentru a mântui fiinţele de acolo. 3. Va susţine ideea misionarismului galatic, adică oamenii vor coloniza şi răspândi Cuvântul lui Dumnezeu şi pe alte planete. 4. Va recunoaşte posibilitatea ca pe alte planete fiinţele să fie mântuite altfel. 5. Va declara că extratereştrii nu pot beneficia pe mântuire. 6. Va susţine până la capăt că oamenii sunt unici şi nu există pe alte planete fiinţe sensibile. Există şi o a şaptea variantă, crede Thomas O’Meara, teolog la Universitatea Notre Dame. El spune că este posibil ca doar oamenii să aibă nevoie de mântuire. Fiinţele extraterestre pot fi inteligente, superioare, dar fără să păcătuiască, deci nu au nevoie de această salvare divină. Deci, este posibil ca lumea noastră să fie unică, dar nu neapărat într-un sens pozitiv. Voltaire scria cândva: „Micul nostru glob terestru este o casă de nebuni între sute şi mii de milioane de lumi.” Sursa: Space.com, Live Science, Boston Globe, Fox News, io9, Descoperă 

„Evanghelia soției lui Isus” nu ar fi falsă – ca și cum ar putea cineva demonstra că e adevărată


Un controversat fragment de pergament, intitulat de profesoara Karen L. King de la Harvard Divinity School Evanghelia soției lui Isus, a fost confirmat ca vechi și autentic, scrie Harvard Gazette.

1024px-Gospel_of_Jesus'_Wife

Timp de 18 luni, de când papirusul cu cuvintele coptice „Isus le-a spus lor, soția mea” a fost scos la iveală, diverși reprezentanți ai lumii academice și ai Vaticanului l-au denunțat ca fiind un fals. Joi, un set de studii și analize realizate de experți și publicate de Harvard Theological Review au demonstrat că documentul datează din secolele VI-IX d.H., deci ar aparține încă lumii antice.

Manuscrisul pare să redea o discuție între Isus și discipolii săi. În rândul 3 scrie „Maria e vrednică de asta”, în rândul 4: „Isus le-a spus lor, soția mea”, iar în rândul 5: „Ea va putea să-mi fie discipol”. Două rânduri mai jos se mai găsesc cuvintele „Cât despre mine, eu locuiesc cu ea ca să… ”

King nu a susținut niciodată că manuscrisul ar fi o Evanghelie sau că ar atesta faptul că Isus avea o soție, ci doar că arată cum primii creștini puteau crede că Isus era căsătorit. Problema celibatului și virginității lui Isus a fost crucială pentru Biserică, fiind și motivul pentru care preoții sau ierarhii creștini trebuie să fie celibatari și abstinenți.

Ce teste au fost operate pe papirus?

–          Două teste cu carbon au fost făcute pentru a determina vârsta obiectului. Primul a fost inconcludent din cauza probei prea mici de material

–          Al doilea, realizat de Noreen Tuross de la Universitatea Harvard în colaborare cu Woods Hole Oceanographic Institution a datat fragmentul între 659 și 859 d.H.

–          Microspectroscopii făcute la MIT au confirmat că papirusul avea co compoziție chimică omogenă și a examinat urmele de oxidare.

–          O tehnică nimită spectroscopie micro-Rama a fost folosită la Universitatea Columbia pentru a stabili dacă elementul de carbon din cerneală se potrivește cu cele din alte papirusuri din secolelel I-VIII d.H.

–          Malcolm Choat de la Universitatea Macquarie a examinat fragmentul și a oferit o evaluare independentă a caligrafiei.

–          Alte imagini microscopice și multispectrale au furnizat alte informații semnificative despre natura și extinderea distrugerilor suferite de fragment și a ajutat la rezolvarea mai multor probleme legate de o presupusă falsificare.

Nici unul dintre teste nu a scos la iveală dovezi că obiectul ar fi fost falsificat.

Sursa: NatGeo

Evanghelia după soția lui Iisus este numele de cod dat unui mic fragment (de 4-8 cm) de papirus (scris de mână) datând din secolul al IV-lea care conține textul necunoscut anterior al unei povestiri apocrife din Noul Testament. Acest papirus conține cuvintele „Iisus le-a spus lor, soția mea”.[1]

Se presupune că acest papirus ar fi o traducere a unui text anterior original în limba greacă probabil de la sfârșitul secolului al II-lea; având o afinitate cu unele evanghelii apocrife ale acestei perioade (Evanghelia după Toma, Evanghelia după Maria și Evanghelia după Filip).

Nimic nu a fost publicat despre proveniența fragmentului de papirus înainte de 1982, care se întâmplă să fie anul în care autoritățile egiptene au adoptat Legea cu privire la protecția antichităților – care reglementează strict proprietatea, deținerea, comerțul și scoaterea din Egipt a antichităților.[2] Nu se știe când a fost descoperit papirusul; prima mențiune despre acesta datează de la începutul anilor 1980, când profesorul Gerhard Fecht de la Universitatea Liberă din Berlin l-a identificat ca fiind un fragment din secolul 2-4 al Evangheliei după Ioan, în limba coptă și a dat recomandări privind conservarea sa. În prezent, fragmentul este într-o colecție privată fiind achiziționat în anul 1997 de către proprietarul său actual (care dorește să rămână anonim).[3]

Sursa: Wikipedia 

Ce mănâncă în fiecare zi călugării budiști care ajung la vârste impresionante


Se spune că nu există mâncare mai sănătoasă decât a lor, şi că ei posedă secretul vieţii îndelungate.

Secretul lor nu constă în curele de slăbire ci, după cum spun specialiştii, ceva foarte simplu şi la îndemâna oricui, dar greu de urmat pentru că trebuie voinţă.

Călugării budişti nu consumă rădăcina plantelor, prin urmare din meniu le lipsesc rădăcinoase precum cartofii, morcovul sau ceapa. În schimb, budiştii au „liber” la plantele de la care se consumă partea superioară, la cereale, precum şi la fructe. În anumite ramuri ale budismului sunt interzise şi legumele sau condimentele cu aromă puternică (cum ar fi usturoiul sau coriandrul) deoarece se consideră că excită în exces simţurile!

Foarte important

Într-un templu budist este respectat cu stricteţe stilul alimentar vegetarian. Alimentaţia şi stilul de viaţă al călugărilor au un rol foarte important în minimizarea efectelor dăunătoare ale chimicalelor. De asemenea, budismul pune mare accent pe echilibru, cumpătarea aplicându-se mai ales la masă. Astfel, dacă ar fi să urmaţi sfaturile călugărilor, va trebui să vă opriţi din mâncat nu atunci când sunteţi sătuli, ci atunci când muşchii abdomenului încep să se întindă. Specialiştii spun că nu vom putea avea o digestie sănătoasă dacă nu avem şi energia necesară pentru acest proces, energie care va lipsi dacă stomacul este plin şi suprasolicitat. Călugării respectă şi o anumită proporţie atunci când vine vorba despre ceea ce consumă. Astfel, se spune că la o masă trebuie să existe două sferturi alimente solide, un sfert lichid şi… un spaţiu gol!

Un alt secret al lor este… apa. Consumă apă dimineaţa, imediat după ce se trezesc, şi este vorba despre apă fiartă. Aceasta este recomandată şi la 20 de minute după orice masă, scopul fiind detoxificarea organismului şi echilibrarea fluidelor din corp. Dieta Zen reprezintă un regim inspirat din stilul de viaţă al călugărilor budişti. Cerealele trebuie să constituie baza fiecărei mese, aşa că cel puţin 60% din meniuri au la bază orez (de preferinţă integral) sau ovăz, secară şi mei.

Este interzis consumul de grâu şi de făină din acesta. Cerealele pot fi combinate cu legume proaspete, exceptând vinetele şi roşiile. Ocazional se pot mânca peşte, lactate şi fructe. Nu se acceptă alimentele care au fost procesate, cele care au fost îndulcite sau colorate artificial, drojdia, praful de copt, condimentele, sosurile, sarea şi nici cele importate din alte zone climatice. Mâncarea nu se prepară niciodată la microunde sau pe aparate electrice şi sunt acceptate doar ceaiurile din plante şi apa plată. Prin urmare, după cum subliniază tot specialiştii, “nu imposibil,dar  greu de urmat, deoarece unii nu pot mânca într-un asemenea mod, sau pur şi simplu nu pot mânca asemenea lucruri”!

Sursa: EVZ

Apariţia lui Mahdi, revenirea lui Iisus şi sfârșitul lumii


mahdiMișcarea islamică Ahmadiyya se referea la apariția pe Pământ a lui Mahdi (Îndrumatorul) ca Judecător : „A crede în El ca Făgăduitul sau al Doilea Mesia e un element al credinței, deoarece, mai întâi de toate, venirea Sa la începutul secolului al XIV-lea după Hegira a fost prezisă de Mohamed”. Data Hegirei este 20 septembrie 622 deci rezultă o dată situată undeva către finele anului 1922 sau prima parte a anului 1923.

(Citeşte şi: Cum să falsifici o invazie extraterestră!…

Dupa Mohamed au mai facut si alții diverse considerații si referiri la persoana văzută ca Îndrumatorul (sau Cel Îndrumat) dar ale sale evident rămân de cea mai mare credibilitate.

Ramura sunnita Shi’a (Iran) spre deosebire de marea majoritate a orientărilor islamice mai păstrează credința în această profeție referitoare la venirea lui Mahdi -pe lângă cea referitoare la a doua venire a lui Iisus (mult mai sumara dar a cărei raspândire in Islam este mult mai mare).

(Citeşte şi: Statul Islamic spune că va provoca Apocalipsa și că Iisus va reveni ca să-i salveze)

Între referirile la venirea lui Mahdi se mai menționează: -Mahdi va avea toate puterile lui Allah, va fi însoțit de 333 de sfinți în slujba Sa,

-Va da examenul de sfințenie pentru a deveni astfel al 12-lea și ultimul Mare Imam al Islamului trecând toate testele (teoretice și practice) inclusiv cele suplimentare rezervate pentru cel de-al 12 lea – cele imposibil de trecut de către oricine altcineva, demonstrând, astfel, cea mai adâncă sfințenie cât și deținerea puterilor divine;

-Va avea puterea să facă și sa desfacă, să lege și să dezlege orice după propria voință,

-Va putea vindeca oamenii la început cu o simplă atingere ;

-Va revărsa dreptatea ,adevărul și cunoașterea pe Pământ alături de multe alte binecuvântări și sfaturi particulare,

-Va judeca dând rasplată și pedeapsă cerească,

-Va restaura, corectând tot islamul și (îl) va unifica (cu) toate religiile.

-Va restabili pacea pe Pământ,

-Este din neamul profetului Mohammed și al lui Ali (ginerele lui), al Fatimei (fiica sa) si al celor doi neprețuiți nepoți.(n. aici interpretarea poate fi mai degraba văzută ca înrudire în spirit, în sfințenie,în natură divină și autoritate spirituală).

-Nașterea va fi dintr-o mamă a cărei religie va fi cea creștină.

-Are cunoașterea tuturor realităților trecutului, prezentului și viitorului.

-Chiar dacă va dovedi o mare sfințenie, înțelepciune și inteligență, va fi văzut ca fiind din popor având reale înclinații către bucătărie și treburi gospodărești. Va fi o persoană casnică.

-Are un semn adăugat pe frunte – o mascara naturală între cei doi ochi.

-Identitatea îi va fi ascunsă o perioadă de timp – din acest motiv mai este numit „Imamul ascuns” – mergând prin lume se va pierde prin mulțime încât cei din jur nu îl vor putea recunoaște decât daca Dumnezeu le va revela acest lucru.

-Alt amănunt este faptul că după ce-și va face publică identitatea va indica locul unde se afla ascuns Chivotul Legământului pierdut de evrei in anul 587 î.e.n.; acesta va fi găsit și adus în fața Sa, în acel moment drept credincioșii îi vor recunoaște identitatea (alte profeții adaugă faptul că în momentul în care Chivotul Legământului va fi deschis va fi declarat începutul ultimelor zile ale Judecății).

Notă: Dintre toate tradițiile imamice prezente, doar una singură stabilește Marele Imam prin examen de sfințenie – cea din interiorul anumitor ordine calugărești sufi, iar în acest caz, numărătoarea a trecut de 11 dar se pare că nu a ajuns încă la 12 – nu știm dacă examenul a avut loc sau nu. Unele semnale spun că da, însă rezultatul nu este încă dezvăluit.

Vezi şi: Legend of the Mahdi, – Messenger of the Covenant