Chimenul – aliment și medicament


Seminţe de chimen
Seminţe de chimen

Chimenul (Carum carvi) este o plantă bianuală din familia Apiaceae, care crește înEuropa și în vestul Asiei în soluri argiloase, uscate. Are, ca și chimionul, nevoie de foarte mult soare pentru a se dezvolta în condiții ideale și pentru a produce fructe aromate.

În medicina populară chimenul este folosit în alimentaţie şi ca medicament, considerat, un panaceu în afecţiunile gastrice.

Decoctul şi ceaiul din seminţe de chimen se dădeau copiilor mici pentru a le calma colicile, iar supa de chimen stilmulează lactaţia femeilor care alăptează.

În Antichitate chimenul era introdus obligatoriu în dieta soldaţilor, pentru a-i feri de bolile infecţioase, oboseală şi afecţiuni digestive.

Mai este folosit ca tonic sau stimulent al poftei de mâncare, dar şi ca produs cosmetic pentru curăţarea tenului. Seminţele de chimen conţin minerale (calciu, fosfor, sodiu, potasiu, fier) şi vitamine din complexul B, vitaminele A şi C. Întregi sau măcinate, seminţele de chimen sunt folosite ca mirodenie în diverse feluri de pâine, în brânzeturi, în produsele din carne sau supe.

Ce alte proprietăţi terapeutice mai are chimenul? Stimulează digestia,  combate colicii abdominali la bebeluşi, previne balonările şi flatulenţa, elimină gazele intestinale, creşte pofta de mâncare, combate inflamaţiile intestinale, calmează durerile de stomac, are efecte antiinflamatoare intestinale puternice, ajută la echilibrarea florei intestinale, tratează diareea, previne colita de fermentaţie, sindromul colonului iritabil, colicii, enterocolita, previne halena (mirosul urât al respiratiei), ajută la tratarea durerilor menstrual, stimulează secreţia lactaţiei, îmbunătăţeşte calitatea laptelui matern, calmează inflamaţiile sânilor în timpul alăptării, stimulează imunitatea şi combate răceala, are calităţi antiinflamatoare, are efecte tonice nervoase, favorizează circulaţia cerebrală , în bolile plămânilor, chimenul fluidifică secreţiile bronşice, are efecte benefice în bolile de inimă, prin proprietăţile sale diuretice, curăţă tenul datorită uleiului volatil pe care îl conţine

4 rețete pentru uz intern

Ceai (infuzie): 2 linguriţe de seminţe măcinate la o cană (250 ml) cu apă clocotită. Se lasă 5 minute, apoi se strecoară. Infuzia se consumă cât de caldă posibil, pentru a beneficia de maximumul proprietăţilor antispastice şi calmante. Se beau 2-3 căni pe zi.

Decoct: O linguriţă cu vârf de seminţe la o cană de apă. Se fierbe timp de 5 minute, se strecoară şi se bea pe stomacul gol.

Extract: 3-4 linguri de seminţe mărunţite la 500 ml de alcool rafinat 40% se lasă 2 săptămâni la loc însorit. Se folosesc 10-15 picături luate pe o linguriţă de zahăr.

Tinctura: se pun într-un borcan 10 linguri de pulbere de seminţe, care se acoperă cu 400 ml de alcool alimentar de 50 de grade. Se amestecă până când masa de pulbere a fost acoperită, se închide borcanul ermetic şi se lasă conţinutul la macerat 12 zile. Preparatul se strecoară, se adaugă 10 picături de ulei volatil de chimen, se agită bine, iar extractul astfel obţinut se pune în sticluţe mici, închise la culoare.

3 aplicaţii externe

Crampe abdominale la sugari şi la copiii mici – în apa de baie se toarnă 1-3 linguri de tinctură de chimen.

Micoza bucală – de trei ori pe zi se clăteşte gura cu 100 ml de infuzie combinată, în care s-au pus 1-2 picături de ulei de chimen.

Răni deschise – se spală rana şi se curăţă bine cu tinctura de chimen nediluată. Este un tratament dureros pe moment, dar foarte util. Chimenul are efecte antibiotice puternice şi, aplicat direct, distruge virusul tetanic.

Sursa: http://antenasatelor.ro/curiozit%C4%83%C5%A3i/natura/2271-chimenul-un-adevarat-panaceu-4-re%C8%9Bete-miraculoase-%C8%99i-alte-sfaturi-din-batrani.html  https://commons.wikimedia.org/wiki/Carum_carvi https://ro.wikipedia.org/wiki/Chimen

Planta are un aspect similar cu cel al mărarului, cu frunze fin ramificate, care cresc pe tulpini de 20-30 cm. Pețiolul florii are 40-60 cm, iar florile sunt mici, de culoare albă sau roz. Frunctele (numite eronat semințe) sunt achene în formă de semilună, de aproximativ 2 mm lungime.

Planta preferă locațiile calde, însorite și solul bine drenat.

Chimenul (în engleză caraway) nu este același lucru cu chimionul (Cuminum cyminum, în engleză cumin). Identificarea lor este incorectă și foarte mulți fac această confuzie în diverse publicații, în special pe internet. De la chimen se folosesc în general fructele sau rădăcina, iar de la chimion se folosesc atât semințele cât și fructele. Semințele de chimion sunt mai iuți, mai deschise la culoare și mai mari decât fructele chimenului. Chimionul este utilizat pe post de condiment cu preponderență în Africa de Nord, Orientul Mijlociu, vestul Chinei, India, Cuba și nordul Mexicului. Chimenul, pe de altă parte, este folosit la condimentarea brânzeturilor, a cărnii, sau la prepararea supelor și cremelor de legume în special în Europa Centrală și Scandinavia.

Fructele au un miros și gust puternice, asemănătoare cu ale anasonului, care provin de la uleiurile aromatice conținute. Fructele de chimen, întregi sau măcinate, sunt folosite ca mirodenie în diverse feluri de pâine, în special pâinea de secară.

Chimenul este de asemenea folosit în lichioruri, mâncăruri gătite la cuptor, precum și în diverse alte feluri de mâncare, aparținând în special bucătăriilor din Europa Centrală și Scandinavia, un exemplu fiind varza acră. Este folosit și pentru a aroma brânzeturile cum ar fi havarti. Akvavit și câteva alte lichioruri conțin de asemenea chimen. Infuzia preparată din semințe de chimen este folosită pentru calmarea colicilor intestinale. Uleiul din semințe de chimen este folosit ca ingredient în săpunuri, loțiuni și parfumuri.

În una dintre nuvelele cuprinse în Oameni din Dublin de James Joyce, un personaj mănâncă fructe de chimen pentru a-și ascunde mirosul de alcool al respirației.

Chimenul este foarte apreciat în terapeutica naturistă datorită proprietăților lui de reglare a funcțiilor stomacului, fiind și un antiinflamator intestinal. Cu mult timp înainte, chimenul era utilizat la vindecarea răcelilor și durerilor de stomac, astăzi el are întrebuințări multiple: tratează anorexia, hemoroizii (pulbere de semințe de chimen), dismenoreea, bronșita, colicile intestinale, reglează menstruația și elimină viermii intestinali.

Ceaiul de semințe de chimen se recomandă pentru tratarea afecțiunilor menționate anterior. Cataplasmele cu semințe de chimen fierte ajută la tratarea sânilor inflamați și umflați.

Anunțuri

Fructele și frumusețea


532_shutterstock_66069148

Fructele, fiind considerate aliati ai sanatatii, au si statutul incontestabil de aliat al frumusetii. Cele mai apreciate creme, lotiuni, uleiuri, sampoane sunt cele ce au ca ingrediente extracte de fructe. Produsele de frumusete respective relaxeaza, tonifica si parfumeaza placut corpul. Au efecte linistitoare si chiar antistres sau, din contra, tonice si dinamizante.

 – Fructele sunt excelente depozite de vitamine ale caror proprietati sunt utile diverselor tipuri de ten. Astfel, ananasul, bogat in vitaminele A, B si C, este folosit frecvent in retetele cosmetice care dau o stralucire aparte tenului. Kiwi, atat de bogat in vitamina C, este energizant si anihileaza efectul nociv al oxidantilor. Capsunile hidrateaza excelent pielea, piersicile sunt tonifiante, in timp ce grepfrutul este reechilibrant si improspateaza tenul.

 – Sampoanele si mastile pe baza de fructe trateaza eficient problemele capilare, echilibrand procesele de la nivelul pielii capului. Produsele pe baza de extract de portocale si lamai au proprietati antiseptice. De asemenea, redau o stralucire frumoasa parului gras. Folosita ca atare, portocala stimuleaza regenerarea parului tern si „obosit”. Banana trateaza cu blandete dar eficient parul fin si fragil. Kiwi, prin continutul sau ridicat in vitamina C, constituie un antioxidant natural excelent.

 – Acizii din fructe au revolutionat cercetarea in domeniul cosmeticii si aceasta pentru ca au puteri surprinzatoare. In concentratii slabe (1-2%), alfa hidroxi acizii, de exemplu, hidrateaza excelent pielea. In concentratii mai mari ei produc exfolierea celulelor moarte ale epidermei. Acest peeling usor si regulat face pielea mai catifelata si mai luminoasa. Acizii din fructe sunt introdusi in formula laptelui de corp pentru a hidrata, catifela si ameliora aspectul acestuia. Cremele de fata cu acizi din fructe s-au dovedit a fi eficace tuturor tipurilor de ten.

ECATERINA BATRANEANU

Sursa: http://www.revistamagazin.ro/content/view/11646/5/

Exista o multime de tratamente cu fructe pentru ten si pentru piele, important este sa ne acordam mai mult timp pentru ingrijire. Ca sa incepem sa ne ingrijim trebuie sa stim si ce tip de ten avem, dupa aceea sa incercam si fructul ideal pentru tenul nostru. Iata cateva sfaturi.
Pentru tenul uscat fructele recomandate ar fi: bananele, capsunile, piersicile, caisele, rodia – au efecte nutritive.
Pentru  tenul normal: bananele, portocalele, mandarinele, capsunile, caisele, piersicile kiwi -fructe cu efect nutritiv, tonic si hidratant.
Pentru tenul gras fructele recomandate sunt coacazele, kiwi, grepfrut, struguri, portocala, mandarine, ananas, lamai, pepene rosu, cirese, – au un efect astringent.
Pentru tenul congestionat: aveti  nevoie de fructe cu efect hidratant si calmant,      zmeura, piersici, mandarine, caise.
Rodia pentru frumusete
Fruct originar din Asia, rodia este folosita de 10.000 de ani ca remediu natural. In afara de gustul sau special, pe care trebuie neaparat sa il descoperiti, sucul de rodie are actiuni benefice asupra sanatatii si a circulatiei sangvine. Consumat in mod regulat, sucul de rodie ajuta la o buna functionare cardiovasculara.
Rodia contine fosfor, potasiu, magneziu si fier. Contine si putina Vitamina C. Este unul dintre cei mai puternici antioxidanti naturali. Contine anti-inflamatoare care ii confera proprietati asemanatoare ceaiului verde. Rodia mai este bogata in tanine, flavonoide, acid elagic, acizi grasi, vitamine si oligoelemente.
Azi intalnim rodia in majoritatea produselor cosmetice: geluri de dus, uleiuri pentru corp, creme.
Beneficii:
  1. Regenereaza celulele;
  2. Hraneste pielea;
  3. Rodia are efect anticancerigen, anticarcinogen, antiviral;
  4. Ajuta la depigmentarea petelor cauzate de arsurile solare;
  5. Cremele antirid pe baza de rodie sunt foarte eficiente;
Strugurele si tineretea organismului
Strugurele, fructul “rege”, este bogat in Vitaminele C, A, B, in saruri minerale, acizi si ologoelementi (fosfor, potasiu, magneziu,calciu). Proprietatile samburilor de strugure: acestia catifleaza, exfoliaza, improspateaza, hranesc, regenereaza si lupta impotriva imbatranirii premature a pielii. Samburele de strugure este recomandat si pentru a trata problema picioarelor grele. Consumand struguri puteti imbina utilul cu placutul. Cu samburii de strugure va mai puteti face masti naturale de frumusete.
Pentru tenul uscat: zdrobiti cateva boabe de struguri si amestecati-le cu putina miere. Intindeti pe piele si lasati sa actioneze timp de 20 de minute. Apoi clatiti bine. Apoi aplicati o crema hidratanta.
Ciresele si frumusetea tenului
Sunt adevarate furnizoare ale frumusetii tenului. Ciresele contin melatonina, substanta imunostimulatoare care ne provoaca somnul adica antidotul ideal pentru a sterge  urmele stresului zilnic. Ciresele sunt bogate in fibre si in apa asigura hidratarea organismului, in special a tegumentelor. Ciresele nu au grasimi sau colesterol, au o valoare calorica redusa, deci ideale pentru silueta ta. Ajuta la pastrarea unui tranzit intestinal potrivit, au efecte pozitive in detoxifierea organismului.
Ciresele contin antocianine care dau culoarea rosie fructului. Antocianinele sunt si substante antioxidante care alaturi de vitamina C, mentin sanatatea colagenului, adica a elementului de baza al structurii tegumentelor si mucoaselor. Ciresele au o actiune curativa in iritatiile tenului, acneei si dermatitei seboreice.
Bananele si hidratarea
Bananele hidrateaza in profunzime tenul. Aplicati un  piure de banane pe fata si clatiti dupa 15 minute. Mai puteti amesteca banana cu putin ulei de masline si miere de albine. Lasati masca sa actioneze timp de 30 de minute pe fata si pe decolteu, apoi clatiti cu apa calduta.
Merele – recomandate pentru tenul uscat
Merele  sunt  recomandate celor cu tenul uscat. Compresele cu suc de mere aplicate pe fata si pe sani au un efect de lifting. Va puteti prepara o masca din sucul unui mar si o lingurita de miere de albine. Lasati masca sa actioneze timp de 15 minute, si apoi indepartati-o cu apa calduta.
Piersicile hranesc pielea si o regenereaza
Pentru un ten stralucitor, puteti aplica pur si simplu sucul unei piersici si sa-l lasati sa actioneze timp de 10 minute. Sau amestecati sucul de piersica cu o lingura de smantana si cateva picaturi de suc de lamaie. Dupa cinci minute, indepartati masca cu apa calduta
Avocado hraneste si tonifica pielea
Pasati miezul fructului de avocado si amestecati-l cu putina zeama de lamaie si o lingurita de miere. Lasati masca sa actioneze 15 minute si apoi indepartati-o cu apa calduta.
Sursa: http://www.cura-de-slabire.ro/sfaturi/frumoasa-cu-ajutorul-fructelor/

Ipocrizie: Cei de la Charlie Hebdo se ceartă pe banii pătaţi de sânge după ce publicaţia a fost ţinta islamiştilor


Ipocrizie: Cei de la Charlie Hebdo se ceartă pe banii pătaţi de sânge după ce publicaţia a fost ţinta islamiştilor

Charlie Hebdo bani

Angajaţii şi proprietarii publicaţiei Charlie Hebdo, a cărei redacţie a fost decimată într-un atac terorist, au păreri diferite în ceea ce priveşte felul în care trebuie să fie redistribuite veniturile de 30 de milioane de euro obţinute de acest săptămânal de satiră după tragedia din 7 ianuarie. La peste două luni după atentatul comis în redacţia din Paris a săptămânalului Charlie Hebdo, jurnaliştii care au supravieţuit acelui atac au păreri împărţite: 11 angajaţi au cerut ca toţi colaboratorii să devină acţionari cu părţi egale şi să devină astfel proprietari ai acestei publicaţii, care a obţinut venituri de aproape 30 de milioane de euro după tragedie, informează afp.com.

„Laurent Léger (jurnalist la Charlie Hebdo, n.r.) a anunţat miercuri, într-o şedinţă redacţională, că a înfiinţat un colectiv de angajaţi cu scopul de a iniţia negocieri cu patronatul în legătură cu o repartiţie egalitară a capitalului”, a declarat pentru AFP unul dintre avocaţii publicaţiei, care reprezintă conducerea acesteia, refuzând însă ca identitatea să îi fie dezvăluită.

Într-un e-mail adresat întregii redacţii de la Charlie Hebdo, Laurent Léger precizează că acel colectiv reuneşte 11 colaboratori, inclusiv medicul Patrick Pelloux şi desenatorul Luz. Acest colectiv a angajat şi doi avocaţi, dintre care unul este Antoine Comte, care în trecut a apărat într-un proces Sindicatul magistraţilor francezi.

Charlie Hebdo este deţinut în prezent în procent de 40% de părinţii lui Charb, fostul director al publicaţiei, ucis în atacul terorist din 7 ianuarie, în procent de 40% de desenatorul Laurent Sourisseau, cunoscut cu pseudonimul Riss, împuşcat în umăr în timpul acelui atentat, devenit noul director al săptămânalului, şi în procent de 20% de Eric Portheault, coadministrator.   Înainte de atentatul terorist care a făcut 12 victime în rândul echipei redacţionale, săptămânalul de satiră Charlie Hebdo, aflat în pragul falimentului, se vindea în aproximativ 30.000 de exemplare. De atunci, săptămânalul francez a cunoscut o creştere spectaculoasă a veniturilor (provenind din donaţii şi abonamente), iar numărul său din 14 ianuarie, denumit „numărul supravieţuitorilor”, s-a vândut în 14 milioane de exemplare. Numeroşi colaboratori ai publicaţiei trăiesc de atunci sub protecţia poliţiei franceze.

Am luat act de dorinţa salariaţilor de a deveni asociaţi ai publicaţiei. Însă, suntem încă departe de a începe o regândire a acţionariatului„, a comentat avocatul Charlie Hebdo, dezvăluind faptul că proprietarii săptămânalului sunt „întristaţi” de această iniţiativă.

Riss este încă în spital, acţiunile lui Charb sunt îngheţate până când se finalizează succesiunea lui. Toţi aceşti bani fac mai mult rău decât bine. Astfel de lucruri ne fac să ne gândim la acele înmormântări la care membrii unei familii încep să se bată după ce pleacă de la cimitir pentru bijuteriile bunicii decedate„, a adăugat acelaşi avocat.

Trebuie să ne gândim mai întâi la ce trebuie să facem pentru a scoate publicaţia în fiecare zi de miercuri. Trebuie, de asemenea, să reglăm anumite probleme fiscale, pentru că, de exemplu, donaţiile sunt impozitate cu 60%. Donaţiile vor merge către familiile victimelor. Veniturile din vânzări vor merge în casieria publicaţiei. Ele vor servi şi pentru înfiinţarea unei fundaţii, care îi va învăţa pe elevii din şcolile franceze ce înseamnă libertatea de exprimare„, a explicat avocatul Charlie Hebdo.

Pentru moment, nimeni nu devine asociat din proprie iniţiativă. Nimeni nu are nimic contra conducerii actuale, nu există niciun conflict, dar, prin prisma a ceea ce s-a întâmplat, salariaţii vor să obţină un rol mai important în această companie„, a declarat Patrick Pelloux.

Începând din momentul în care o companie este decimată, te simţi complet ataşat de ea. Aici nu este vorba despre împărţirea unei prăjituri. Banii nu ne interesează„, a adăugat el.

Contactat de AFP, Laurent Léger s-a limitat să spună că toate aceste iniţiative reprezintă „discuţii interne ale publicaţiei”.   El a insistat, de asemenea, asupra dorinţei sale de a impune un „control colectiv asupra conturilor bancare” ale Charlie Hebdo.

categorii: charlie hebdo atentat terorist in franta atac publicatie satira caricaturi mahomed

Sursa: Adevărul

Boala ciudată care „adoarme“ locuitorii unui sat din Kazahstan timp de săptămâni întregi


Imagine__15450

Boala misterioasă îi face pe localnicii satului să cadă într-o comă profundă care durează zile întregi În ultimii doi ani, locuitorii satului Kalachi din Kazahstan cad într-un somn adânc ce poate dura şi câteva săptămâni. Cauzele rămân neidentificate, iar autorităţile încearcă să evacueze rezidenţii, însă unii dintre ei nu vor să părăsească locurile natale. Într-o zi, vara trecută, Viktor Kazacenko se îndrepta spre cel mai apropiat oraş pentru a face nişte cumpărături. Însă nu a ajuns niciodată. „Pur şi simplu, mi s-a oprit creierul. Asta e. Nu-mi amintesc“, mărturiseşte Kazacenko reporterului Joanna Lillis de la „The Guardian“.

„Boala somnului“: comă, dureri de cap, ameţeli, tensiune crescută, pierderi de memorie   Viktor Kazacenko suferă de misterioasa boală a somnului care a lovit satul Kalachi din Kazahstan, situat la aproximativ 500 de kilometri de capitala Astana.    Boala misterioasă îi face pe localnicii satului să cadă într-o comă profundă care durează zile întregi. „Mă duceam să fac cumpărăturile în oraş pe 28 august. Mi-am revenit pe 2 septembrie. Am înţeles, când m-am trezit la spital, că adormisem“, spune Kazacenko.

Kazacenko a „adormit“ în timp ce-şi conducea motocicleta, în spatele lui fiind şi soţia sa. „E bine că nu era un vehicul străin“, glumeşte el, arătând spre maşina parcată lângă casa lui. „Aia e rapidă, motocicleta mea nu e atât de rapidă“, adaugă Kazacenko. El nu s-a plâns de ale răni, în afară de somnul brusc în care a căzut.   Incidentul cu motocicleta a fost al doilea pentru Viktor. Prima dată, el a dormit timp de doar trei zile. Încă şi-a păstrat simţul umorului şi glumeşte pe tema asta, însă boala misterioasă are implicaţii serioase.

„După somn, tensiunea mea a început să crească fără motiv. Plus, durerile de cap… Nu, nu ăsta e cuvântul… Timp de şase săptămâni, nu ştiam ce să fac cu mine. Îţi afectează serios mintea. Sunt la marginea prăpastiei“, explică Viktor.   Timp de doi ani, rezidenţii Kalachi cad în come profunde, dar mai suferă şi de alte simptome care îi istoveşte: ameţeală, greaţă, dureri de cap îngrozitoare şi chiar pierderi de memorie.

Primul caz a fost înregistrat în primăvara anului 2013 şi a afectat peste 120 de localnici, aproximativ un sfert din populaţia satului. Ultimele două incidente, care au avut loc pe 1 martie, au crescut numărul total al cazurilor la 152. Unii dintre oameni, cum este şi Viktor Kazacenko, au fost loviţi de simptome de mai multe ori.   „Boala somnului“ se află pe radarul personal al preşedintelui Kazahstanului

„Boala somnului“ îi nedumereşte pe doctori şi pe oamenii de ştiinţă care au testat până acum nivelul radiaţiilor din zonă, a monoxidului de carbon, dar şi acumularea de săruri de metale grele care pot fi foarte toxice.

Oamenii de ştiinţă spun că radiaţiile se află în limitele normale, la fel şi concentraţia de săruri de metale grele. S-au descoperit însă niveluri mai mari de radon şi de monoxid de carbon, însă, mai târziu, au aflat că nu aceasta este cauza „bolii somnului“.

În ianuarie, Serghei Lukaşenko, directorul institutului pentru securitatea radiaţiilor, din cadrul Centrului Naţional Nuclear, a recunoscut că unele dintre casele în care locuiau rezidenţii afectaţi au înregistrat niveluri de monoxid de carbon de zece ori mai mari decât cele recomandate. Acest lucru, spune Lukaşenko, ar putea cauza simptome similare „bolii somnului“.   Satul Kalachi din Kazahstan FOTO The Guardian   Guvernul kazah a anunţat că satul Kalachi se află „pe radarul personal“ al preşedintelui Nursultan Nazarbaiev, iar premierul Karim Masimov a înfiinţat o comisie pentru a coordona cercetarea în cazul bolii misterioase: până la sfârşitul lui 2014, au fost realizate peste 20.000 de teste clinice şi de laborator, asupra aerului, solului, apei, alimentelor, animalelor, materialelor de construcţie şi chiar asupra rezidenţilor. Testele sunt încă în desfăşurare.   Şi doctorii sunt uluiţi. Pacienţii adormiţi au fost trimişi în spitalele capitalei pentru teste, însă nu s-a ajuns la nicio concluzie. Agenţia de ştiri kazahă, Tengrinews, a raportat că vicepremierul Berdibek Saparbaev a cerut ajutorul comunităţii internaţionale.

Rapoarte locale au speculat chiar că oameni de ştiinţă de la Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC) din America ar fi fost trimişi în regiune. CDC nu a răspuns solicitărilor „The Guardian“, pentru a confirma sau infirma asemenea concluzii.

Localnicii spun că de vină pentru „boala somnului“ este mina de uraniu dezafectată

În absenţa unor dovezi ştiinţifice clare, mulţi localnici sunt convinşi că ştiu care este sursa problemei: mina sovietică dezafectată, aflată chiar lângă sat. „Ne-am gândit că de vină sunt radiaţiile. Avem o mină de uraniu aici, deşi este în ruină de ani întregi“, spune Tatiana Şumilina.

Zona Krasnogorski, aflată lângă Kalachi, a fost, odată, casa minerilor detaşaţi din Rusia pe tot întinsul Uniunii Sovietice pentru a extrage uraniu, folosit pentru a alimenta armele nucleare sovietice şi electrocentralele.

Krasnogorski este acum un loc părăsit, abandonat treptat după ce mina s-a închis în anii ’90. În zonă, au rămas doar câteva zeci de familii, însă niciuna dintre acestea nu a fost lovită de „boala somnului“ şi nu există niciun raport despre vreunul din minerii de atunci care să fii suferit de aşa ceva.   Sătenii sunt mutaţi din zonă pe bază de voluntariat. Mulţi nu vor să plece

„Încă nu aveam rezultatele despre boala asta, imediat cum le vom avea, rezidenţii vor fi informaţi“, spune Asel Sadvokasnova, primarul din Kalachi. Între timp, „cu toţii ne temem că vom adormi“, spune un sătean.   Autorităţile regiunii au ales acum o soluţie controversată şi mai radicală: strămutarea sătenilor pentru a preveni expunerea. În ianuarie 2015, guvernatorul regional Serghei Kulaghin spunea că speră ca mutarea rezidenţilor să se încheie până în luna mai.

„Trebuie luate nişte măsuri. Aceasta este o şansă bună pentru rezidenţii satului nostru să găsească un nou cămin şi o nouă slujbă“, spune şi primarul.   Autorităţile, colaborând cu administraţia locală şi cu angajaţii, au mutat aproximativ 100 de rezidenţi în regiunea Akmola, o zonă administrativă de peste 90.000 de kilometri pătraţi, aflată în nordul Kazahstanului. Însă mai există încă 425 de săteni care încă locuiesc în Kalachi.

„Este o detaşare pe bază de voluntariat“, insistă Sadvokasnova, însă unii săteni se opun.   Raisa Kazacenko nu vrea să se mute din Kalachi FOTO The Guardian

„Nu merg nicăieri. De ce m-aş duce, sunt aici de 40 de ani. Aici o să mor“, spune Kazacenko. Soţia sa, Raisa, care a avut grijă de el în timpul „somnului“, se opune şi ea mutării. „Locuiesc în casa asta de 20 de ani. Pe strada asta am trăit timp de 60 de ani. Acum unde vor ei să mă trimită? Ce mă aşteaptă pe mine acolo?“, spune ea.

Primarul Sadvokasova recunoaşte că unele familii nu vor să se mute. „Acum colaborăm cu cei care vor să plece de aici. Totul e pe bază de voluntariat“, explică Sadvokasova.

Autorităţile „sunt deschise dialogului“, adaugă primarul. În decembrie, oficialii au vizitat fiecare cămin şi au discutat cu rezidenţii despre nevoile lor. Le-au promis că toate serviciile, şcolile, spitalele, vor fi operaţionale până când ultimul rezident va fi de acord să plece.

Unii săteni şi-au exprimat dorinţa de compensaţii, însă mulţi se opun ideii de plecare dintr-un loc în care au crescut. „Spun că afectează creierul, spun că dă dureri de cap, însă durerea noastră de cap acum este că suntem mutaţi“, adaugă Raisa Kazacenko. citeste totul despre: kazahstan kalachi boala somnului mister mina de uraniu uniunea sovietica

Sursa http://adevarul.ro/international/europa/misterul-satului-adormit-kazahstan-boala-ciudata-adoarme-locuitorii-unui-sat-timp-saptamani-intregi-1_550d59f7448e03c0fdc453ff/index.html