Despre megaliți

Apartinand epocilor protoistorice (acele vremuri mult prea indepartate pentru ca datarea cu carbon radioactiv sa reflecte cu certitudine cronologia evenimentelor), urmele civilizatiilor megalitice sunt raspandite in toate continentele. Pentru multi arheologi si istorici ai religiilor, ar fi trebuit sa existe un „centru initiatic „ ale carui influente s-au raspandit in toate directiile, cu o pregnanta variabila. Care a fost acest punct nodal al stravechii credinte in comunicarea cu zeii prin colosi de piatra? Fara indoiala, ne spune majoritatea cercetatorilor, Atlantida este initiatoarea acestei forme de cult.

Dovezi materiale

 Primele constructii masive din piatra au fost descoperite in zona arhipelagului Bahamas, in 1968. Explorarile submarine au scos la iveala ziduri, constructii piramidale si o coloana sculptata cu rafinament. Ulterior, in nordul Cubei si in regiunea de coasta a Floridei au mai fost descoperite ruine asemanatoare, materialul predominant de constructie fiind un tip de marmura necunoscuta in nici o alta regiune a lumii.

 Oare sunt suficiente dovezi materiale ale existentei unei stravechi civilizatii (traitoare inainte de secolul X i.Ch.)? Este sau nu o coincidenta faptul ca locul aproximativ indicat de Platon (dar si nu de Diodor din Sicilia) este si cel al acestor vestigii arhitectonice? La ce serveau imensele si bizarele forme durate in piatra, care insoteau ramasitele unor edificii? Desi ansamblul lor a fost distrus de agresivitatea apelor, se poate sesiza tendinta de a instaura un cult, a carui exteriorizare ar fi putut fi asemanatoare cu complexele megalitice raspandite in Europa, din Irlanda si pana-n Malta.

 Dar astfel de manifestari arhitectonico-spirituale au fost descoperite si in intreg bazinul mediteraneean. Anul trecut, in zona desertica din nordul Africii au fost scoase la lumina (cu ajutorul unor detectoare speciale plasate pe sateliti) uimitoare urme ale unor constructii cvasi-megalitice, datand din mileniul VI i.Ch., deci cu mult inaintea inchegarii Egiptului dinastic si a construirii piramidelor. Imediat s-a lansat ideea ca ridicarea unor monumente incredibile, precum Marea piramida a lui Keops, ar fi avut la baza transmiterea multimilenara a unor secrete de vehiculare a colosilor de piatra. Pe de alta parte, se stie ca exista megaliti si in zona asiatica: in Sri Lanka, Tibet si Coreea. Extrem de semnificativ este faptul ca forme similare de adorare a zeilor sunt prezente in Indonezia si Malaezia…

In loc de concluzii

 A inalta blocuri de piatra de 200-300 de tone, a urca pe ele lespezi de 50-100 de tone este un efort care cere, neindoielnic, o puternica motivatie. Complexele megalitice sunt alcatuite fie din menhire (piatra uriasa implantata in sol), fie din cromlehuri (ansamblu circular sau semicircular de menhire), fie din dolmene (forme aducand aminte de o incinta cu un plafon din dale de piatra). Nu cumva caracterul rudimentar dar grandios al acestor edificii ar fi putut fi comun mai multor civilizatii, fara ca acestea sa comunice? Rostul lor pare sa fi fost dublu: cultul unor zei primordiali, sapientiali, si observarea cerului. Ipotezele ne conduc spre un generalizat cult al mortilor, dezvoltat independent de spiritualitatea Atlantidei.

PAUL IOAN

Sursa; http://www.revistamagazin.ro/content/view/11744/8/

Megalitul este un monument^[1]religios sau funerar, din piatră brută, de mari dimensiuni^[2].

Un megalit^[3] este un monument constituit dintr-una sau mai multe pietre de mari dimensiuni, așezate încercuri, aliniate, ridicate de către oameni, în general în cursul preistoriei, fără ajutorul mortarului și nici alcimentului pentru a-i fixa structura. Numele provine din termenii grecești megas (μέγας) „mare” și lithos(λίθος) „piatră”.

Dacă termenul de megalit poate fi folosit pentru descrierea unor monumente ridicate peste tot pe planeta noastră, în diferite epoci, atenția cercetătorilor se concentrează, de obicei, asupra monumentelor celor mai vechi (neolitic, calcolitic, epoca bronzului, epoca fierului).

La începutul secolului al XX-lea, a existat în arheologie o teorie care lega totalitatea acestor monumente de o civilizație unică, însă metodele moderne de datare au respins această teorie.

Sursa; https://ro.wikipedia.org/wiki/Megalit

O circulație sănătoasă a sângelui!

Circulatia sangelui e si ea vizata ori de cate ori inima este principala victima. Din aceleasi surse vechi, insa de permanenta actualitate, vin si urmatoarele recomandari din domeniul tratamentelor blande. Potrivit statisticilor, in Romania sunt peste 3 milioane de hipertensivi. Pentru ei: – Extractul de seminte de struguri, dar si sucul obtinut din acestia aduce tensiunea arteriala la valori normale si reduce nivelul colesterolului. Remediul este insa contraindicat diabeticilor. Pentru hipertensiune, exista si alte leacuri din batrani. – O cantitate oarecare de aloe vera, frunze, se tine 12 zile in frigider, intr-o hartie rulata, astfel incat capetele sa ramana libere.

Se dau apoi prin masina de tocat ca sa se obtina o jumatate de pahar de masa verde si se amesteca cu 4 lamai, tocate si ele impreuna cu coaja, 1 pahar cu miere de albine si 1 pahar cu tuica. Se consuma cate 2 linguri, de doua ori pe zi. Sau: – 1 pahar de miez de nuca si 100 g de aloe se dau prin masina de tocat, se amesteca apoi cu 1 pahar de miere de albine si 20 g de spirulina. Se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, dupa mesele principale, timp de 20-30 de zile. – Se amesteca 1 pahar de miere de albine cu un pahar de suc de sfecla rosie, un pahar de suc de morcov si sucul de la o lamaie. Se ia cate o lingura, de 2-3 ori pe zi, la o ora dupa masa.

 Daca picioarele sunt reci, e semn ca circulatia periferica are de suferit. Se face baie calda cu faina de mustar sau bai fierbinti cu infuzie de rozmarin. In caz de picioare obosite, se face baie calda cu apa si sare sau cu decoct de pelin ori menta. Sunt eficiente si baile cu fructe uscate de castane, urzici. O cura cu 1-2 pahare pe zi de zeama varza murata, datorita continutului de vitamine, stimuleaza circulatia sangelui la persoanele sensibile la frig. Atentie: zeama nu trebuie sa fie prea sarata! – Zilnic, trebuie sa se bea multe lichide, mai ales ceai de paducel si supe, sa se consume mere (pentru scaderea colesterolului si stimularea circulatiei), varza, afine, hrean. – Cataplasmele cu malai si hrean ras (proportia de 2:1) se aplica pe picior, apoi se pun sosete. Pentru a imbunatati circulatia sunt suficiente 3 nopti cu astfel de aplicatii. – Frectiile cu tinctura de arnica se fac seara. n Daca pe picioare apar vinisoare bleu ca urmare a deficientei circulatorii, aplicati cataplasme cu infuzie de marul-lupului si galbenele (1 lingura din fiecare planta la 50 ml apa). Se face zilnic masaj al picioarelor, de jos in sus. – Usturoiul are efect vasodilatator, mai ales pentru arterele periferice cerebrale, retiniene si ale membrelor inferioare, previne formarea cheagurilor si a trombozei.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU

U

Sursa:  http://www.revistamagazin.ro/content/view/11735/10/

Soluții rapide de îmbunătățire a tenului obosit

Daca intr-o dimineata, privindu-va in oglinda, vi se pare ca tenul si-a pierdut din stralucire, chipul a devenit tern si cearcanele s-au adancit, aveti la indemana cateva solutii rapide de improspatare si revitalizare a pielii.

 1) Una dintre aceste solutii este masajul cu cuburi de gheata. Acesta invioreaza aspectul tenului, dezumfla pungile de sub ochi si inlatura oboseala. De asemenea, masajul tonifiaza fata si inchide porii. Pentru ca beneficiile acestui masaj sa fie maxime puneti la inghetat ceai din plante: de musetel, de galbenele, de tei sau ceai verde.

 2) Cateva felii reci de castravete aplicate pe ochi vor estompa cearcanele, vor calma si hidrata pielea. Acesta este un remediu excelent dupa o noapte in care nu v-ati odihnit suficient. Pungile de sub ochi se vor dezumfla si aspectul pielii se va imbunatati rapid. Remediul acesta ar trebui repetat cateva zile la rand pentru a obtine rezultate eficiente.

 3) Apele florale au efect regenerator, sustinand refacerea pielii. Apa de trandafiri si cea de menta sunt cele mai potrivite pentru ingrijirea tenului obosit, tern si lipsit de energie. Se folosesc ca atare, aplicandu-se pe ten cu o discheta de demachiat. Efectul? Improspateaza, calmeaza diverse iritatii, tonifica si redau tenului stralucirea naturala.

 4) In cazul unui ten obosit, efect benefic au si uleiurile naturale din samburi de caise, cel de morcovi sau uleiul de susan. Acestea intineresc aspectul tenului, previn imbatranirea si redau luminozitatea si o culoare naturala pielii.

ECATERINA BATRANEANU

Sursa: http://www.revistamagazin.ro/content/view/11726/5/

Cât de nocive sunt băuturile răcoritoare carbogazoase

Conditionat de gustul tentant, de reclamele mai mult sau mai putin subliminale ori pur si simplu de o sete arzatoare, consumul de bauturi racoritoare carbogazoase este mentionat uneori printre pericolele latente la adresa sanatatii, din cauza unor ingrediente si a efectelor produse de acestea. Intr-un asemenea context, consumatorii ar trebui macar sa analizeze cu mai multa responsabilitate, inainte de toate, ce ar putea fi mai important: profiturile fabuloase de pe urma marketingului foarte abil al firmelor producatoare sau echilibrul organismului copiilor – primii dusi in ispita delectarii cu aromele dulci? Numai ca, pana nu e prea tarziu, si multi adulti isi pot da seama ca ei insisi se afla in bataia pustii!

Creierul femeilor, sub asediu

 Potrivit unui studiu al nutritionistilor americani, consumul frecvent de bauturi carbogazoase cu zahar creste cu 83% riscul femeilor de a suferi un atac cerebral ischemic (cauzat de blocarea unui vas sangvin). Studiul s-a intins pe aproape 20 de ani, iar la cercetare au participat 39.768 de barbati si femei, dintre care 453 au avut probleme ischemice la inima si 1.922 au suferit un atac cerebral ischemic. Acesta este de fapt un al doilea studiu care face legatura intre consumul de bauturi carbogazoase si problemele cardiace sau cerebrale. Concluzia este logica: bauturile carbogazoase cresc riscul de obezitate si diabet, deci cresc si riscul de probleme cardiovasculare, au explicat medicii implicati in cercetari.

Risc de cancer

 Detaliind ultima observatie, trebuie precizat ca in ultimii ani creste permanent numarul pacientilor diagnosticati cu obezitate, diabet zaharat si cu diferite boli intestinale sau cardiovasculare. Medicii sustin ca unul dintre factorii care au condus la aceasta situatie este consumul de bauturi carbogazoase preponderent de catre copii. In primul rand, bauturile carbogazoase dauneaza dintilor. Aceste „ape colorate si dulci” contin un adaos mare de zahar, acizi precum cel citric sau ascorbic, bioxid de carbon, diversi coloranti, conservanti sau substante care amelioreaza gustul. Multe dintre aceste bauturi au efecte cancerigene. Acizii dauneaza smaltului dintilor si provoaca aparitia cariilor dentare. Un efect negativ il au asupra tractului gastrointestinal. Bioxidul de carbon opreste secretia gastrica, provocand maladii precum ulcerul gastric sau gastrita.

 De asemenea, bauturile carbogazoase pot duce la boli cardiovasculare, diabet zaharat, obezitate si dereglari de metabolism. Aparent, consumam aceasta bautura ca sa ne potolim setea, dar dimpotriva, ea se intensifica si simtim nevoia si dorinta sa bem tot mai mult, fara sa ne dam seama ca astfel ingeram o cantitate nepermis de mare de zahar. Copiii beau cel mai frecvent astfel de bauturi si de aceea lor le sunt contraindicate in primul rand, pentru ca sint mai predispusi la maladiile mentionate. Mai mult, bauturile carbogazoase nu au un continut nutritiv necesar, nu contin nici vitamine si nici minerale. Drept urmare, recomandarea cea mai sanatoasa pentru a ne potoli setea si eventuala nevoie de o racoritoare gustoasa se refera la un pahar cu suc natural sau apa plata.

Intaritoare care te doboara

 Nu mai este un secret pentru nimeni: mai mult sau mai putin informati (ori chiar deloc), amatorii de bauturi reconfortante, nealcoolice, dar energizante, cred ca aceste licori cu o compozitie chimica majora tonifiaza si sporesc capacitatea de lucru tocmai datorita ingredientelor specifice pe care le contin. Cel mai frecvent  intalniti asemenea compusi sunt guarana, taurina, complexul de vitamine B, precum si diferite ierburi. Practic, lista este similara cu ce se gaseste intr-o bautura racoritoare carbogazoasa, dar cantitatile sunt mai mari in cazul acesta.

 Potrivit unor studii de specialitate, bauturile energizante datoreaza calitatile lor, de fapt, exclusiv cofeinei: ele contin o concentratie de cofeina de pana la 14 ori mai mare in comparatie cu bauturile carbogazoase, nivel apreciat fara dubii ca fiind toxic de catre experti. Totodata, bauturile energizante contin calorii suplimentare, pe care cei mai multi dintre copii nu reusesc sa le consume si care pot provoca aparitia obezitatii si a cariilor dentare. Alti stimulenti, cum este sus-amintita cofeina, sunt asociati cu aparitia diabetului, a maladiilor cardiace, a tulburarilor de comportament si chiar a deceselor premature.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU

Sursa:  http://www.revistamagazin.ro/content/view/11736/31/

Tăblițele de lut de la Tartaria – primul mesaj din istoria scrisului?

Despre tablitele de lut de la Tartaria (judetul Alba), care contin semne pictografice vechi de peste sapte milenii, am mai scris in revista Magazin in cursul anului trecut. Din momentul in care au fost descoperite, cele trei artefacte stravechi se afla in patrimoniul Muzeului National de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca. Comentariile si controversele au depasit insa zidurile acestui lacas de cultura. Celebrele placute au fost gasite in anul 1961, in statiunea preistorica de la Tartaria, localizata in fata Haltei CFR, loc denumit de localnici „Gura Luncii”, dupa cum spune arheologul Horia Ciugudean. „Sesizand importanta sitului, Constantin Daicoviciu a inclus cercetarea sistematica a statiunii in programul de lucru al Institutului de Studii Clasice din Cluj. Conducerea sapaturilor a fost incredintata cercetatorului Kurt Horedt, care a efectuat aici doua campanii de sapaturi, in august 1942 si septembrie 1943.”  Sapaturile au fost sistate pentru ca ulterior, peste doua decenii, sa fie reluate de Nicolae Vlasa, doctorand al profesorului Horedt. Vlasa s-a dovedit mai mult decat inspirat in alegerea locului sapaturii sale, deoarece avea sa descopere aici celebrele placute de lut, cunoscute azi in intreaga lume. Cele trei tablite de lut cu semne pictografice vechi de peste sapte milenii, despre care unii specialisti, mai ales straini, sustin ca ar reprezenta cel mai vechi mesaj scris din istoria omenirii, ridica, la peste o jumatate de secol de la gasirea lor, numeroase semne de intrebare si controverse, dupa cum relateaza si Agerpres.  Daca unii istorici, straini cu deosebire, fascinati de enigma tablitelor de la Tartaria, sunt de parere ca inceputurile scrierii trebuie cautate in spatiul danubian, anuland astfel varianta ca „civilizatia incepe de la Sumer”, exista si altii care s-au indoit autenticitatea celor trei placute, intrigati atat de modul in care a fost facuta descoperirea, dar si de faptul ca Nicolae Vlasa, cel care coordona sapaturile arheologice din sit, nu a oferit prea multe detalii legate de aceasta si nu s-ar fi aflat la Tartaria in momentul descoperii placutelor.  Arheologul Horia Ciugudean, care, in 1989, a participat la sapaturi de control la Tartaria, sustine ca Vlassa, pe care l-a cunoscut personal ca student, „era un om de o mare eruditie, extrem de bine cotat intre specialistii romani, care nu ar fi avut de ce sa recurga la ceea ce speculeaza unii sau altii”. Ramane intrebarea, un semn de indoiala: de ce nu au fost descoperite mai multe artefacte asemanatoare placutelor de la Tartaria pe teritoriul Transilvaniei? „Faptul ca sunt atat de putine indica tocmai ca era un sistem (de scriere) care de-abia incepea sa se infiripe si el nu a ajuns pana la a se articula un sistem de scriere. Din acest punct de vedere, sa spunem, sunt undeva la mijloc, intre cei sceptici si pesimisti si intre cei prea optimisti, poate, care vorbesc de o scriere propriu-zisa, ajunsa la maturitate”, declara, pentru Agerpres, Horia Ciugudean, unul din cei mai avizati specialisti in ceea ce priveste placutele de la Tartaria. „Oricum, insa, faptul ca asemenea semne simbolice, asemenea pictograme apar si pe vasele civilizatiei in care au fost descoperite e o dovada ca nu avem de a face cu un accident, e un proces care incepuse sa evolueze”, mai spune arheologul albaiulian.  Scoase dintr-o groapa, probabil cu destinatie ritualica, placutele, dar si alte obiecte cultice, necuratate si spalate pe santier, nu au atras imediat atentia cercetatorului Vlassa. De-abia cand au fost aduse la Cluj, unde au fost curatate, „Vlasa a intuit caracterul exceptional al acestor trei placute si a incercat sa gaseasca asemanarile cu o serie de descoperiri din zona Orientului Mijlociu, din zona Mesopotamiei, fapt care, evident, a starnit o apriga disputa stiintifica in lumea romaneasca a arheologiei, o disputa care nu s-a incheiat atunci si care, in anumite privinte, continua pana astazi”. Potrivit lui Horia Ciugudean, caracterul senzational al acestei descoperiri a fost, in prima faza, determinat nu atat de faptul ca tablitele purtau urmele unei scrieri primitive, cat de faptul ca ele erau considerate dovada unor legaturi directe cu lumea Orientului.  Si in cazul vechimii acestor placute au existat controverse, mai ales legate de datare. Cat de vechi erau, carei culturi apartineau? „Nu trebuie sa uitam ca, la data respectiva, metoda Carbon14, metoda de datare absoluta, era de-abia la inceputuri (…) si de aceea aceasta paralela pe care Vlassa a facut-o a permis sa se construiasca o intreaga teorie despre contemporaneitatea civilizatiilor din momentul respectiv din Transilvania si cele din zona mesopotamiana. Cand, la o distanta de cateva decenii, s-au facut datari cu Carbon14 pe un fragment de craniu provenit din aceasta groapa de la Tartaria, surpriza a fost cu atat mai mare cu cat ele au indicat o varsta mult mai mare, deci o vechime mai mare a descoperirilor din Transilvania fata de cele din Orient, respectiv in jurul anului 5.000 i.Hr. Asta ar insemna cam sapte milenii in total, vechimea lor”, este de parere Horia Ciugudean.  In privinta datarii craniilor, lucrurile sunt in regula, dar datarea cu carbon a placutelor de lut nu s-a putut face dintr-un motiv foarte simplu: fiind din lut, material anorganic, ele nu permit, spre deosebire de materialele organice, o asemenea datare! Pentru a mai demitiza o speculatie, arheologul a mai precizat ca „Vlassa se afla pe santier atunci cand au fost descoperite placutele, dar ca nu era exact in locul in care au fost gasite in momentul ridicarii pieselor din groapa”.  In privinta semnelor imprimate pe placutele de la Tartaria, Horia Ciugudean este de parere ca, dupa cum a documentat si Vlasa, apoi si alti cercetatori dupa el, aceste semne care apar pe tablitele de la Tartaria nu sunt, de fapt, un unicat in cadrul civilizatiei neolitice de tip Turdas. Exista sute de asemenea semne, e adevarat nu grupate, ci apar izolat, de obicei pe vase din ceramica, semne pe care, insa, nu le regasim cu o asemenea frecventa in alte civilizatii contemporane de la sud sau de la rasarit de Carpati sau din Europa centrala. Dar poate fi negata descoperirea de la Tartaria?  Unii specialisti au adoptat aceasta atitudine, in vreme ce altii, nu. „Nu exista motive foarte intemeiate, la ora actuala, sa negam aceasta descoperire. Modul cum o interpretam este, desigur, pana la un punct, subiectiv, dar descoperirile si cercetarile din ultima perioada au dovedit ca aceasta civilizatie de tip Turdas, inrudita cu Vinca din Banat, era o civilizatie extem de infloritoare, o civilizatie avansata pentru acea perioada. Noile sapaturi prilejuite de autostrada (Orastie-Sibiu – n.r.) la situl de la Turdas (judetul Hunedoara – n.r.) au relevat o suprafata si un sistem de amenajare de fortificatii cu totul neobisnuit si nebanuit pana acum. Tartaria nu este in sine o asezare singulara pe aceasta zona a vaii Muresului, se leaga de Turdas, dar si de asezari din zona Alba Iuliei”, a mentionat Horia Ciugudean.  Arheologul a apreciat ca s-ar putea sa asistam in perioada urmatoare la o serie de descoperiri extrem de interesante in situl neolitic dintre Limba si Oarda, de langa Alba Iulia, similar celor de la Tartaria si Turdas”. Si sanse exista, deoarece, asa cum aflam de la arheologul albaiulian, sapaturile au fost reluate la Tartaria in urma cu cinci ani, de catre Muzeul National al Unirii Alba Iulia, Muzeul National Brukenthal si Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu. GEORGE CUSNARENCU Sursa: http://www.revistamagazin.ro/content/view/11745/20/