Nexus


Nexus, văzut în Star Trek: Generations, este un val extra-dimensional în care oamenii prinși în interior experimentează orice își doresc.

Căpitanul Kirk este prins în Nexus la începutul filmului, unde mai târziu îl întâlnește pe Picard, care încearcă să-l recruteze pentru a opri Nexusul de a distruge tot ce-i stă în cale.

Nexus ar fi un tărâm extra-dimensional asemănător Raiului în care gândurile și dorințele cuiva modelează ”realitatea”. În interiorul Nexus-ului, timpul și spațiul nu au niciun sens, permițându-ţi să vizitezi oricând și orice loc pe care ți l-ai putea imagina. Apoi dacă ieşi din Nexus ajungi înapoi la realitate sau la ”realitate”?

Într-o versiune timpurie a scenariului Star Trek: Generations, Guinan explică faptul că experiența ei cu Nexus și Enterprise-B sunt responsabile pentru „al șaselea simț” al ei, care îi permite să perceapă oameni și evenimente în afara timpului liniar.

Înșelăciunea Sven Hassel


Sursa: https://archive.is/DJmo2#selection-271.0-429.1825

https://dosaresecrete.ro/?s=%C3%8En%C5%9Fel%C4%83ciunea+Sven+Hassel

Romanele lui Sven Hassel, traduse în zeci de limbi şi publicate în milioane de exemplare, au făcut înconjurul lumii. Autorul susţine că îşi povesteşte propriile păţanii din cursul celui de-al Doilea Război Mondial în armata germană. Însă o serie de inexactităţi au atras încă de la bun început atenţia asupra autenticităţii povestirilor lui Sven Hassel. În anul 1976 jurnalistul danez Erik Haaest a publicat un volum intitulat “Hassel – povestea fantastică a unui agent al lui Hitler”. Haaest dezvăluie faptul că numele real al lui Hassel este Borge Villy Redsted Pedersen, nume schimbat în 1951 în Borge Villy Redsted Arbing – după patru ani petrecuţi în închisoare pentru că a colaborat cu naziştii în perioada ocupaţiei Danemarcei. Cu un trecut marcat de alte condamnări, Pedersen-Hassel nu ar fi fost pe front, ci doar relatează poveşti auzite de la danezi care au luptat în diviziile SS Viking şi Nordland. Multe alte detalii ale operei sale indică faptul că Sven Hassel nu a luptat pe front – însă succesul volumelor lui se datorează faptului că prezintă “cealaltă” parte a războiului, o viziune din partea soldaţilor germani.

Poveşti contradictorii

În 1953, anul publicării primului volum al lui Hassel “Legiunea blestemaţilor”, ediţia din 15 noiembrie a cotidianului Nationaltidende publica un articol în care se arăta că: “Sven Hassel spune despre el însuşi: sunt fiul unui ofiţer austriac căsătorit cu o daneză. După moartea tatălui meu, mama mea s-a întors în Danemarca şi s-a căsătorit cu un danez. Am fost crescut aici, am mers la o şcoală daneză. Am fost voluntar în armata finlandeză în războiul acestei mici ţări împotriva Rusiei în 1939-1940. La câteva zile după întoarcerea mea din Finlanda, germanii au ocupat Danemarca şi am fost încorporat în armata germană, Wehrmacht. În aceea perioadă Austria devenise parte a celui de-al Treilea Reich şi autorităţile m-au forţat să devin soldat. Destinul meu de după acest moment este povestit în cărţile mele, care reflectă amintirile mele. În 1946 am reuşit să mă întorc în Danemarca după ce am fugit din Berlinul ocupat de ruşi cu ajutorul a doi ofiţeri americani. În Danemarca am mers la autorităţi care m-au acceptat ca cetăţean danez. Mi-am dorit cu adevărat să apar cu numele meu adevărat şi să îmi expun acuzaţiile la adresa celor responsabili de ororile din timpul războiului. Însă îmi este imposibil din cauza familiei mele şi a poziţiei mele în domeniul economic”.În ediţia din 10 septembrie 1958, cotidianul danez Politiken publica următoarea descriere a lui Sven Hassel: “S-a născut în oraşul danez – din 1864 german – Slesvig. A dezertat şi a ajuns într-un batalion disciplinar. Nu a reuşit să-şi urmeze studiile. Tatăl său lucra ca şofer şi l-a ţinut în afara şcolilor celui de-al Treilea Reich. În 1949 a venit în Danemarca, şi s-a angajat ca îngrijitor în Copenhaga. S-a căsătorit cu o studentă daneză care l-a învăţat limbir străine. La începutul anilor ’50 a scris un volum despre experienţele sale din timpul războiului şi a reuşit să convingă editura Grafisk Forlag să-l publice. A apărut sub titlul “Legiunea Blestemaţilor”. Se întâmpla în 1953, iar cartea a devenit un succes mondial”.

Un interviu cu Sven Hassel a fost publicat în săptămânalul danez Seog Hor în 22 septembrie 1961: “Se mai întâmplă ca presa străină să găsească un danez şi să-l transforme într-o ştire importantă. Asta s-a întâmplat cu autorul Sven Hassel. Cărţile sale au fost publicate până acum în 750.000 de exemplare. Comunicatele de presă sunt magnifice. New York Herald Tribune a titrat “Danemarca a produs un nou Hemingway”. Presa mondială s-a tot întrebat cine este Sven Hassel. Seog Hor a reuşit să dezvăluie acest secret.: Sven Hassel are 43 de ani, este din Copenhaga şi a devenit marinar după doar 5 ani de şcoală. Pentru câţiva ani a navigat în Orient. În 1936 s-a întors în Germaniaunde l-a începutul Războiului Mondial a fost încarcerat într-un lagăr de concentrare. Sven Hassel scrie despre propriile lui experienţe. După eliberarea din lagăr Sven Hassel a trecut prin iadul războiului până în 1945. S-a întors în Danemarca în 1947 şi de atunci a avut mai multe slujbe. O boală tropicală caucaziană l-a ţinut în pat din 1956 până în 1958. Zeul fericirii s-a aplecat asupra lui: în 1951 s-a însurat şi are în prezent un băiat în vârstă de nouă ani, Michael”.În 1963, pe 13 septembrie, cotidianul danez Ekstrabladet publica o poveste diferită a lui Sven Hassel: “Tatăl lui Hassel a fost un simplu muncitor. A frecventat şcoala Nyboder din Copenhaga, s-a angajat în Germania înainte de război şi a fost încorporat în armata germană împotriva voinţei sale. Următorul său volum se va intitula Monte Cassino – după cum mărturiseşte autorul a luat parte la bătăliile dure de lângă mănăstirea italiană în calitate de soldat al unei unităţi disciplinare germane”.

Zăpăceala declaraţiilor

Erik Haaest l-a intervievat pe Hassel în 1976, iar povestea acestuia s-a modificat încă o dată: “Povestiţi din experienţele proprii? – Nouăzeci la sută din cele povestite în cărţile mele sunt experienţe proprii. Cărţile mele constituie auto-biografia mea dintre anii 1940-1945. Sunt unele părţi în cărţile mele unde povestesc ce se întâmpla în alte părţi ale frontului ca şi cum aş fi fost acolo. Însă este vorba de maximum zece procente. – Care este povestea familiei dumneavoastră? Naziştii mi-au exterminat familia când au invadat Austria în anul 1938. Am venit în Danemarca ca unul dintre “copii vienezi”. Când ar fi trebuit să mă întorc înapoi în Austria, părinţii mei adoptivi danezi m-au ascuns. Asta mi-a creat probleme după 9 aprilie 1940 când germanii au invadat Danemarca. Au aflat cine eram şi m-au recrutat pentru serviciul militar”.Nici una din informaţiile apărute în presă despre Sven Hassel nu se potriveşte cu investigaţia făcută de jurnalistul danez Erik Haaest. Jurnalistul şi-a demarat cercetările de la editura Grafisk Forlag, cea care a publicat primul roman sub semnătura lui Sven Hassel. Contractul pentru drepturile de autor a fost semnat cu numele de Borge Villy Redsted Arbing, Sven Hassel fiind doar un pseudonim. Numele “Arbing” fusese schimbat în 1951, anterior fiind Pedersen.

Conform unui extras de stare civilă publicat de Haaest Sven Hassel: “S-a născut pe 19 aprilie 1917 în Nyhuus, parohia Frederiksborg. Tatăl său a fost muncitorul necalificat Peder Oluf Pedersen, mama Maren Hansigne Pedersen, născută Andersen. Pe 17 iunie 1917 băiatul a fost botezat cu numele “Borge Villy Redsted Pedersen de pastorul Engels. Prin decretul regal din 17 iunie 1951 persoana în cauză şi-a schimbat numele de familie în Arbing”.Aflându-i numele real al lui Sven Hassel, Erik Haaest a putut afla mai multe detalii referitoare la trecutul lui. Pedersen şi-a satisfăcut stagiul militar în Danemarca între anii 1936-1939 în cadrul unui escadron de biciclişti, şi a fost lăsat la vatră ca simplu soldat, nefiind considerat apt pentru şcoala de gradaţi sau subofiţeri. Cercetările jurnalistului au ajuns la concluzia că Pedersen nu a participat la nici o bătălie, nemaifăcând parte din nicio armată după anul 1939. Conform arhivelor justiţiei daneze, Borge Villy Redsted Pedersen a fost condamnat în anii 1939, 1940, 1941, 1942 pentru furt şi purtarea ilegală de uniforme militare. În mai 1945 a fost arestat sub acuzaţia că a fost colaborator al serviciilor secrete germane Gestapo. Pe 12 noiembrie 1947 Pedersen a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru trădare, în cadrul dosarului 161/1947. A fost eliberat condiţionat la începutul anului 1951.

Mărturiile din faţa tribunalului

Erik Haaest a publicat extrase din declaraţiile lui Sven Hassel în faţa tribunalului danez care l-a judecat: “Acuzatul declară că nu a fost niciodată membru al partidului nazist danez. A cunoscut câţiva danezi înrolaţi în SS, foşti membri ai Regimentului Regal de Dragoni din care a făcut parte şi din care a fost demobilizat pe 19 apilie 1940. Apoi povesteşte curţii despre faptele sale incredibile din 9 aprilie 1940, ziua în care Danemarca şi Norvegia au fost ocupate de Germania. El a refuzat să se supună ordinului regal de încetare a luptelor şi a împuşcat câţiva soldaţi germani care încercau să ocupe cazarma dragonilor din oraşul Naestved. Până la urmă a fost copleşit şi a rămas fără muniţie”.Jurnalistul danez l-a intervievat pe locotenetul Niels Rosenkrantz din cadrul regimentului de dragoni din care pretindea şi Sven Hassel că a făcut parte: “Nu s-a tras nici un foc de armă de nici un soldat, nici german nici danez. Ordinul de sistare a focului a fost urmat de toţi. Când forţele germane au ajuns la poziţiile noastre, loiali ordinului regal, încuiasem toată muniţia. Bineînţeles că eram furioşi că nu ne-a putut apăra ţara”. Cercetările din arhivele Regimentului Regal de Dragoni nu au scos la iveală nici un Pedersen.

Conform stenogramei din timpul procesului Sven Hassel – spre deosebire de cărţile publicate după război – susţine că “nu a făcut niciodată parte din forţele armate germane. În 1941 a fost arestat pentru că a îmbrăcat în mod ilegal o uniformă. A încercat să scape declarând că face parte din regimentul SS-Nordland. Crede că această neînţelegere trebuie să fie motivul pentru care este acuzat că a fost soldat german”. Pedersen-Hassel a spus tribunalului danez o poveste încurcată, conform căreia ar fi fost recrutat fără să ştie în armata germană. Viitorul autor declara tribunalului că “În august 1942 a fost arestat încă o dată şi a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru falsificarea semnăturii lui Heinrich Himmler. Nu şi-a executat întreaga pedeapsă. În perioada în care era închis la Vestre Fangsel a primit o scrisoare de la legaţia germană cu un ordin de marş. Când a fost eliberat a primit ordinul de plecare. Înainte de asta a încercat să se înroleze în armata finlandeză cerând căpitanului Agger, şeful biroului “Prietenii Finlandei” care recruta voluntari pentru războiul împotriva Uniunii Sovietice”. Locotenent-colonelul Agger a fost chemat să depună mărturie şi a afirmat că l-a văzut pe Pedersen în 1940, nu în 1942. În urma mai multor întrebări, Pedersen recunoaşte că a făcut parte dintr-o unitate de deminare a armatei germane care a servit pe frontul de est între lunile februarie-mai 1943 – o perioadă şi o poziţie destul de deosebită faţă de relatările din romanele ulterioare. Concluzia judecătoarei Karen Johnsen în cazul lui Pedersen-Hassel este cât se poate de grăitoare: “Curtea decide să acorde importanţă faptului că Redsted Pedersen a recunoscut că a fost înrolat în armata germană. Curtea nu are încredere în toate declaraţiile sale deoarece acestea nu coincid de la o examinare la alta. Acuzatul lasă în permanenţă o senzaţie de neîncredere”.

Alt articol – de pe https://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/dosare-ultrasecrete-exclusiv-zv/pacaleala-sven-hassel-5969.html

Romanele lui Sven Hassel, traduse in zeci de limbi si publicate in milioane de exemplare, au facut inconjurul lumii. Autorul sustine ca isi povesteste propriile patanii din cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial in armata germana. Insa o serie de inexactitati au atras inca de la bun inceput atentia asupra autenticitatii povestirilor lui Sven Hassel.


In anul 1976 jurnalistul danez Erik Haaest a publicat un volum intitulat “Hassel – povestea fantastica a unui agent al lui Hitler”. Haaest dezvalui faptul ca numele real al lui Hassel este Borge Villy Redsted Pedersen, nume schimbat in 1951 in Borge Villy Redsted Arbing – dupa patru ani petrecuti in inchisoare pentru ca a colaborat cu nazistii in perioada ocupatiei Danemarcei. Cu un trecut marcat de alte condamnari, Pedersen-Hassel nu ar fi fost pe front, ci doar relateaza povesti auzite de la danezi care au luptat in diviziile SS Viking si Nordland. Multe alte detalii ale operei sale indica faptul ca Sven Hassel nu a luptat pe front – insa succesul volumelor lui se datoreaza faptului ca prezinta “cealalta” parte a razboiului, o viziune din partea soldatilor germani. 

Povesti contradictorii 

In 1953, anul publicarii primului volum al lui Hassel “Legiunea blestematilor”, editia din 15 noiembrie a cotidianului Nationaltidende publica un articol in care se arata ca: “Sven Hassel spune despre el insusi: sunt fiul unui ofiter austriac casatorit cu o daneza. Dupa moartea tatalui meu, mama mea s-a intors in Danemarca si s-a casatorit cu un danez. Am fost crescut aici, am mers la o scoala daneza. Am fost voluntar in armata finlandeza in razboiul acestei mici tari impotriva Rusiei in 1939-1940. La cateva zile dupa intoarcerea mea din Finlanda, germanii au ocupat Danemarca si am fost incorporat in armata germana, Wehrmacht. In aceea perioada Austria devenise parte a celui de-al Treilea Reich si autoritatile m-au fortat sa devin soldat. Destinul meu de dupa acest moment este povestit in cartile mele, care reflecta amintirile mele. In 1946 am reusit sa ma intorc in Danemarca dupa ce am fugit din Berlinul ocupat de rusi cu ajutorul a doi ofiteri americani. In Danemarca am mers la autoritati care m-au acceptat ca cetatean danez. Mi-am dorit cu adevarat sa apar cu numele meu adevarat si sa imi expun acuzatiile la adresa celor responsabili de ororile din timpul razboiului. Insa imi este imposibil din cauza familiei mele si a pozitiei mele in domeniul economic”.

.Un interviu cu Sven Hassel a fost publicat in saptamanalul danez Se og Hor in 22 septembrie 1961: “Se mai intampla ca presa straina sa gaseasca un danez si sa-l transforme intr-o stire importanta. Asta s-a intamplat cu autorul Sven Hassel. Cartile sale au fost publicate pana acum in 750.000 de exemplare. Comunicatele de presa sunt magnifice. New York Herald Tribune a titrat “Danemarca a produs un nou Hemingway”. Presa mondiala s-a tot intrebat cine este Sven Hassel. Seog Hor a reusit sa dezvaluie acest secret.: Sven Hassel are 43 de ani, este din Copenhaga si a devenit marinar dupa doar 5 ani de scoala. Pentru cativa ani a navigat in Orient. In 1936 s-a intors in Germania unde la inceputul Razboiului Mondial a fost incarcerat intr-un lagar de concentrare. Sven Hassel scrie despre propriile lui experiente. Dupa eliberarea din lagar Sven Hassel a trecut prin iadul razboiului pana in 1945”.

In 1963, pe 13 septembrie, cotidianul danez Ekstrabladet publica o poveste diferita a lui Sven Hassel: “Tatal lui Hassel a fost un simplu muncitor. A frecventat scoala Nyboder din Copenhaga, s-a angajat in Germania inainte de razboi si a fost incorporat in armata germana impotriva vointei sale. Urmatorul sau volum se va intitula Monte Cassino – dupa cum marturiseste autorul a luat parte la bataliile dure de langa manastirea italiana in calitate de soldat al unei unitati disciplinare germane”.

Stagiu militar la biciclisti

Erik Haaest l-a intervievat pe Hassel in 1976, iar povestea acestuia s-a modificat inca o data: “Povestiti din experientele proprii? 90% din cele povestite in cartile mele sunt experiente proprii. Cartile mele constituie auto-biografia mea dintre anii 1940-1945. Sunt unele parti in cartile mele unde povestesc ce se intampla in alte parti ale frontului ca si cum as fi fost acolo. Insa este vorba de maximum zece procente. – Care este povestea familiei dumneavoastra? Nazistii mi-au exterminat familia cand au invadat Austria in anul 1938. Am venit in Danemarca ca unul dintre “copii vienezi”. Cand ar fi trebuit sa ma intorc inapoi in Austria, parintii mei adoptivi danezi m-au ascuns. Asta mi-a creat probleme dupa 9 aprilie 1940 cand germanii au invadat Danemarca. Au aflat cine eram si m-au recrutat pentru serviciul militar”..

Nici una din informatiile aparute in presa despre Sven Hassel nu se potriveste cu investigatia facuta de jurnalistul danez Erik Haaest. Jurnalistul si-a demarat cercetarile de la editura Grafisk Forlag, cea care a publicat primul roman sub semnatura lui Sven Hassel. Contractul pentru drepturile de autor a fost semnat cu numele de Borge Villy Redsted Arbing, Sven Hassel fiind doar un pseudonim. Numele “Arbing” fusese schimbat in 1951, anterior fiind Pedersen. Conform unui extras de stare civila publicat de Haaest, Sven Hassel: “S-a nascut pe 19 aprilie 1917 in Nyhuus, parohia Frederiksborg. Tatal sau a fost muncitorul necalificat Peder Oluf Pedersen, mama Maren Hansigne Pedersen, nascuta Andersen. Pe 17 iunie 1917 baiatul a fost botezat cu numele Borge Villy Redsted Pedersen de pastorul Engels. Prin decretul regal din 17 iunie 1951 persoana in cauza si-a schimbat numele de familie in Arbing”.

Colaborator al Gestapo

Aflandu-i numele real al lui Sven Hassel, Erik Haaest a putut afla mai multe detalii referitoare la trecutul lui. Pedersen si-a satisfacut stagiul militar in Danemarca intre anii 1936-1939 in cadrul unui escadron de biciclisti, si a fost lasat la vatra ca simplu soldat, nefiind considerat apt pentru scoala de gradati sau subofiteri. Cercetarile jurnalistului au ajuns la concluzia ca Pedersen – Hassel nu a participat la nici o batalie, nemaifacand parte din nicio armata dupa anul 1939. Conform arhivelor justitiei daneze, Borge Villy Redsted Pedersen a fost condamnat in anii 1939, 1940, 1941, 1942 pentru furt si purtarea ilegala de uniforme militare. In mai 1945 a fost arestat sub acuzatia ca a fost colaborator al serviciilor secrete germane – temuta Gestapo. Pe 12 noiembrie 1947 Pedersen a fost condamnat la 10 ani de inchisoare pentru tradare, in cadrul dosarului 161/1947. A fost eliberat conditionat la inceputul anului 1951.

Wittmann versus Hassel

In toate interviurile sale Pedersen-Hassel sustine ca cele scrise de el constituie relatari ale evenimentelor la care a participat in mod direct. Insa o analiza mai detaliata a volumelor lui scoate la iveala o multime de contradictii. De exemplu in volumul “Monte Cassino” Pedersen-Hassel povesteste o lupta de tancuri in care o companie germana de blindate nimiceste un intreg regiment american stationat intr-un sat. In realitate a existat o astfel de batalie: cea de la Villers-Bocage, Franta, unde maiorul SS Michael Wittmann a distrus un regiment britanic de blindate. Batalia de la Villers-Bocage a avut loc pe 14 iunie 1944, iar in volumul lui Pedersen-Hassel aceasta formeaza primul capitol. Ultimul capitol al volumului “Monte-Cassino” descrie batalia pentru cucerirea manastirii italiene cu acelasi nume – insa in realitate luptele pentru Monte Cassino s-au purtat intre 17 februarie si 18 mai 1944: adica inainte de batalia de la Villers-Bocage din Franta.

Minciuna batalioanelor disciplinare

Sven Hassel sustine in cartile sale ca a facut parte dintr-un regiment disciplinar de blindate, fiind decorat cu cele mai inalte ordine ale Germaniei naziste si chiar cu Crucea Mannerheim, o inalta decoratie de razboi finlandeza. Insa afirmatia sa contine o contradictie de nerezolvat: soldatii din batalioanele disciplinare erau soldati condamnati pentru delicte de drept comun sau delicte politice si ca atare considerati nedemni. La primirea unei astfel de condamnari soldatii germani erau deposedati de gradul si decoratiile obtinute. In plus, istoria batalioanelor disciplinare din Germania nazista nu mentioneaza ca acestea ar fi participat la toate bataliile la care sustine Hassel ca a luat parte. Mai mult, indicativele unitatilor din care sustine Hassel ca a facut parte sunt total fanteziste, fara legatura cu realitatea. Batalioanele disciplinare naziste au fost trimise pe front de doua ori – si de fiecare data s-au predat imediat aliatilor, fara sa traga un singur foc de arma.

Pedersen-Hassel s-a incurcat in declaratii

Intrebat de jurnalistul Erik Haaest: “Povestiti din experientele proprii?”, Hassel raspundea “Nouazeci la suta din cele povestite in cartile mele sunt experiente proprii. Cartile mele constituie auto-biografia mea dintre anii 1940-1945. Sunt unele parti in cartile mele unde povestesc ce se intampla in alte parti ale frontului ca si cum as fi fost acolo. Insa este vorba de maximum zece procente”.

In interviul publicat pe site-ul oficial al lui Sven Hassel acesta dezvaluie mai multe detalii privind serviciul sau militar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial: “Chiar ati servit in Regimentul 27 Panzer? In ce divizie era acest regiment? – Da, am fost in acest regiment. Regimentul 27 Panzer facea parte din Divizia a 6 a Panzer. (…) Ce medalii si decoratii ati primit in razboi? Crucea de Merit, Crucea de Fier, Medalia pentru lupta corp-la-corp, Medalia Anti-Tanc, Medalia de aur pentru Raniti… insa nu este vorba de decoratii. Este vorba de prietenie, de instinctul si vointa de supravietuire si probabil cel mai important este sa ne dam seama de cruzimea dictaturii si a militarismului”. La o intrebare care priveste autenticitatea relatarilor sale Sven Hassel prefera sa ocoleasca raspunsul: intrebat daca “crucea verde a NKVD-ului” chiar exista – deoarece nimeni nu a reusit sa identifice un astfel de simbol sovietic – Sven Hassel raspunde ca “insemnele folosite de NKVD erau de culoare verde”. In realitate, insigna NKVD continea un soare rosu, suprapus de o spada si insemnul comunist secera si ciocanul incrucisate.

Unitatea lui Hassel nu exista

Sven Hassel sustine in toate romanele ca a luptat in plutonul 2, compania a 5 a, Regimentul disciplinar 27 de Blindate din cadrul Diviziei a 6 a Panzer. Insa toate volumele publicate pana in prezent asupra nomenclaturii unitatilor Germaniei naziste contrazic flagrant afirmatiile lui Hassel. In Divizia a 6 a Panzer nu a existat nici un regiment cu numarul 27. Intr-adevar a existat un Regiment 27, insa acesta facea parte din Divizia a 12 a Infanterie. Divizia a 6 a Panzer a fost formata in octombrie 1939 si a participat la campania din vest inainte de a fi transferata in Prusia Orientala in iulie 1940, de unde a luat parte la Operatiunea Barbarossa – invadarea Uniunii Sovietice – in sectorul de nord. A suferit pierderi grele si a fost transferata in mai 1942 in Franta pentru recuperare si re-echipare. In decembrie Divizia a 6 a Panzer a fost trimisa pe frontul de est si a participat la tentativa de despresurare a trupelor germane incercuite la Stalingrad. Ulterior a participat la bataliile de la Harkov si Kursk unde a suferit din nou pierderi grele. In decembrie 1944 a fost transferata in Ungaria unde a luat parte la apararea Budapestei. Divizia a 6 a Panzer s-a retras in Austria in martie 1945 si s-a predat Armatei Rosii langa Brunn. Istoria luptelor acestei divizii nu se potriveste cu cele relatate de Sven Hassel care sustine ca a facut parte din ea: autorul danez sustine ca a reusit impreuna cu mai multi soldati sa scape din incercuirea de la Stalingrad (volumul “General SS”) desi toate sursele istorice sustin ca nici un militar german nu a reusit sa scape din incercuire. De asemenea, din istoria Diviziei a 6 a Panzer lipsesc luptele din Normandia si Italia – la care Sven Hassel sustine ca a participat direct. Singurul detinator al Medaliei pentru lupta corp-la-corp din Divizia a 6 a Panzer este mentionat in actele oficiale ca fiind mitrailorul Franz Richter. Medalia de aur pentru lupta corp-la-corp era una din decoratiile cele mai apreciate de militarii germani – marcand faptul ca purtatorul unei astfel de decoratii a participat la lupte corp-la-corp timp de 50 de zile. In intreaga armata germana doar 633 de militari au primit aceasta decoratie.

Fantezia tancurilor Tiger

In armata germana din cel de-al Doilea Razboi Mondial au existat intr-adevar batalioane disciplinare, insa indicativul lor era 990. In 1942 nazistii au incercat sa foloseasca aceste batalioane ca forta combativa – insa au renuntat foarte repede datorita ineficientei extreme a acestor unitati pe front. In unitatile cu indicativul 990 au fost incadrati militarii condamnati de curtile martiale pentru delicte de drept comun, cei considerati nedemni sa poarte arme din cauza conceptiilor politice si cei deposedati de drepturile civile in urma unei hotarari judecatoresti. Pe 2 octombrie 1942, Marele Stat Major al Wehrmachtului a emis un ordin prin care era ridicata interdictia de a purta arme pentru categoriile mentionate mai sus. Numarul aflat in aceasta situatie in 1942 era de 34.000 de barbati apti pentru serviciul militar. Toti acesti militari au fost concentrati in regimente de infanterie si batalioane de pionieri. Afirmatia lui Sven Hassel ca un regiment disciplinar ar fi putut fi dotat cu tancuri Tiger nu este sustinuta de nici un fel de dovezi documentare. Tancurile Tiger au fost fabricate spre sfarsitul razboiului in numar mic (in total au fost trimise pe front 1.355 de Tiger I si 630 de Tiger II). Fabricarea unui Tiger costa 250.000 de marci, dublul pretului oricarui alt tanc din armata nazista, fiind un tanc deosebit de pretentios si care avea nevoie de o ingrijire constanta, doar cele mai bune echipaje fiind selectate sa serveasca pe Tiger. In plus, tancurile Tiger erau organizate in batalioane speciale de blindate grele, puse direct sub comanda Statului Major si care actionau in momentele si zonele critice. Afirmatia lui Hassel ca un regiment disciplinar ar fi putut fi dotat cu tancuri Tiger este cat se poate de fantezista.

Batalioane comuniste

Batalioanele disciplinare ale celui de-al Treilea Reich au fost studiate asiduu de istoricii germani deoarece in aceste batalioane erau incadrati membri ai Partidului Comunist – unii dintre ei ajungand ulterior personaje politice in Germania de Est ca si in Germania de Vest. Batalioanele 990 din armata nazista erau incadrate cu ofiteri si subofiteri fanatici hitleristi. Batalioanele disciplinare germane aveau un procent de 35% de comunisti si social-democrati, restul fiind delincventi de drept comun. In totate batalioanele disciplinare comunistii incercau permanent sa-si impuna conceptia si sa stabileasca un sistem paralele de comanda – in vreme ce ofiterii hitleristi incercau sa controleze acest fenomen cu ajutorul delincventilor de drept comun care constituiau un adevarat sistem de informatori. Insa in momentul deplasarii pe front, de cele mai multe ori delincventii de drept comun se alaturau comunistilor, nedorind sa moara pentru Germania lui Hitler. Toate misiunile date batalioanelor 990 s-a sfarsit cu adevarate dezastre. Prima batalie la care au participat batalioanele 990 a avut loc in Tunisia, in martie 1943, unde au trebuit sa acopere retragerea celorlalte unitati germane. Ideea folosirii pe front a batalioanelor disciplinare s-a dovedit a fi una dezastruoasa: soldatii acestor unitati si-au executat superiorii si au predat pozitiile detinute fara lupta trupelor aliate. Unitatile germane din armata regulata au primit ordinul sa-i impuste pe loc pe militarii batalioanelor 990. La sfarsitul lui 1943 alte cateva batalioane 990 au fost trimise pe frontul de est – insa comunistii din aceste unitati s-au predat primelor unitati ale Armatei Rosii intalnite. Si in incheiere un ultim detaliu care contrazice afirmatiile lui Sven Hassel: istoricii germani indica faptul ca insemnele batalioanelor 990 erau de culoare albastra – in vreme ce autorul danez sustine ca regimentul din care a facut parte avea petlite de culoare neagra.

JAN DINU19-08-2010 – 15:44

Shi’n castele se retrag
Dupa munca diplomata
Vin acasa pe meleag…
Timp de nunti au dupa plan
Ca imbelsugata -i toamna
Ce-l sasfatza pe rohm- tzigan!
Ajutoare sunt servite
Pentru tribul – ginta lor
Garantii pentru termite …
La o shatra non- popor !!

JD-USA

ZEITGEIST22-08-2010 – 17:09

BARZAUNE24-08-2010 – 16:01

Termenul de Romas(usor confundabil cu cel Român) pt ai denumi pe tigani a fost impus de occident pentru ca urmareau sa foloseasca acest aspect in scopul crearii unei ţări a ţiganilor pe teritoriul României. Iar termenul acesta urma sa fie utilizat în propagandă ieftina de tipul iugoslav.
http://zonadecriza.wordpress.com/2010/02/06/intelegerea-de-la-malta-si-o-noua-mutilare-a-teritoriului-romaniei/

VEZI ŞI:

Blindatele morții

EcranizăriFrontul terorii (1987)