Ragnarok (Sfârșitul lumii)


800px-Odin_und_Fenriswolf_Freyr_und_SurtAmurgul zeilor se va întâmpla asa:

Vor fi trei ani de ierni cumplite şi veri umbrite de soare negru. Oamenii îsi vor pierde toată speranta, se vor preda lăcomiei, incestului si războiul civil.

Midgardsormen, sarpele lumii, se va ridica din ocean, provocând maree si inundatii în lume.

Lupul, uriasul Fenrir, îsi va rupe lanturile invizibile…

Cerurile se vor deschide, iar Surt, uriasul foc, va trece podul arzând… pentru a distruge zeii.

Odin va iesi pe portile din Valhalla, pentru a se lupta pentru ultima dată cu lupul.

Tor va ucide sarpele, dar veninul lui îl va răpune. Surt va răspândi focul pe Pământ.

În final, Fenrir va înghiti soarele.

În mitologia nordică Ragnarök adică soarta finală a zeilor este o serie de evenimente majore, inclusiv o mare bătălie prezisă care va avea ca rezultat final moartea a unui număr de figuri majore (inclusiv zeii Odin, Thor, Freyr, Heimdall și Loki), dezastre naturale diverse și scufundarea ulterioară a lumii în apă. Se spune că această bătălie va fi purtată de zei (Aesir, conduși de Odin) și de entitățile malefice, giganții (Jötunnii) și diverși monștri, conduși de Loki. Acest zeu va fi, împreună cu copiii săi, lupul Fenris și șarpele Jormungand protagoniștii provocării acestui dezastru. În această luptă vor pieri o parte din zei, giganți și monștri, dar și aproape tot universul.

Sursa: Vikings, S01E06; Wikipedia

Ceea ce este remarcabil la Ragnarok ca mit al sfârșitului lumii este faptul că zeii știu deja (datorită profeției) ce se va întâmpla: când va avea loc un eveniment, cine va omorî pe cine și așa mai departe. Ei chiar înțeleg că nu pot împiedica Ragnarok-ul. Cu toate astea, ei vor lupta cu vitejie și vor desfide destinul potrivnic. Zeii l-au înlănțuit pe Fenrir și l-au aruncat în apă pe Jormungand, deoarece au simțit pericolul lor, au aflat ce avea să li se întâmple de la zeițele destinului, nornele.

Principalele evenimente care au marcat apropierea sfârșitului lumii au fost:

Se întâlnesc în mitul escatologic al Ragnarok-ului clișeele binecunoscute ale întregii literaturi apocaliptice. Moravurile decad și se pierd, oamenii se învrăjbesc, se ucid între ei, pământul se cutremură, soarele se întunecă, stelele se prăbușesc. Lupii Skoll și Hati îi prind în cele din urmă pe zeița soarelui Sunna și pe fratele ei, zeul lunii Mani și îi devorează. În urma marelui cutremur, copacii sunt smulși cu tot cu rădăcini, iar munții se prăbușesc. Fiecare lanț sau legătură se rupe, eliberând astfel pe Loki și pe Fenris. Lupul uriaș (Fenris) își va încleșta colții de sus de cer, iar colții de jos de pământ.

Monștrii ies din adâncurile pământurilor, Jormungand se ridică din oceanul ce înconjoară Midgard-ul și provoacă inundații catastrofale. El scuipă venin cu fiecare suflare, otrăvind apele, pământul și cerul. Mitologia nordică transformă în mod original prototipul mitului escatologic, apar noi elemente, cum ar fi o iarnă lungă de trei ani („fimbulwinter„). O hoardă de giganți coduși deHrym invadează dinspre est Midgard-ul călătorind pe o corabie făcută din unghiile morților, venind din Jotunheim. În mijlocul acestui dezastru, Surt împreună cu alți giganți, giganții de foc, vor veni din Muspelheim, vor năvăli pe pământ, se vor cățăra pe podul decurcubeu, Bifrost, cu gândul de ataca și de a distruge Asgard-ul tărâmul zeilor. Bifrost se va rupe sub greutatea giganților, întrerupând orice legătură între Midgard și Asgard. Garm, monstruosul câine din peștera Gnipahellir va scăpa din lanțuri și îi va urma pe giganți în drumul lor spre Vigrid, locul unde se va desfășura bătălia finală. În cele din urmă, giganții vor întâlni o rezistență covârșitoare dinspre armata zeilor și a eroilor adunați de-a lungul timpului în Valhalla de walkirii. Primul care i-a observat pe giganți a fost Heimdall și a sunat din cornul Gjallarhorn pentru a anunța pe toți zeii. La auzul sunetului cornului însuși arborele Yggdrasil se va zgudui. Imensa oaste a eroilor din Valhalla numără 432 000 de Einherjari, câte 800 din fiecare din cele 540 porți ale marelui palat.

Bătălia finală

Zeul Odin l-a atacat pe Fenris, fiind ajutat la început de Thor. Thor însă a fost nevoit să își părăsească tatăl pentru a răspunde ofensivei șarpelui Jormungand, dușmanul lui permanent. Primul care a căzut pe câmpul de luptă a fost Freyr, în lupta sa cu Surt, iar asta se datorează faptului că a cedat sabia lui care îngheață orice, slujitorului sauSkirnir, cu câtva timp în urmă. A fost nevoie însă de o încăierare zdravănă pentru caFreyr să moară. Tyr se angajează să îl ucidă pe Garm, va reuși, însă va fi grav rănit.Heimdall se luptă cu Loki, iar în urma acestei lungi și epuizante confruntări între cei doi, nimeni nu va supraviețui. Thor îl ucide pe Jormungand cu ciocanul lui, Mjollnir, dar moare după un scurt timp din cauza veninului șarpelui. Odin luptă împotriva lui Fenriscu sulița lui Grungir, dar este înfrânt de lup și devorat. Pentru a-și răzbuna tatăl, Vidar va omorî cu mâinile goale lupul, rupându-i fălcile. În sfârșit, Surt va răspândi peste toate cele 9 lumi ale cosmosului flăcări și va arde totul. Pământul se va scufunda în mare și vor exista foarte puțini supraviețuitori.

Se spune că după Ragnarok un nou pământ va răsări, verde, frumos și îmbelșugat. Lupul Skoll, care a înghițit-o pe Sunna va da naștere unei fecioare la fel de frumoase ca zeița. Aceasta va continua drumul pe care l-a urmat Sunna pe cer. Astfel, un nou soareva răsări.

Un timbru în care este înfăţişată scena reîntoarcerii dinHelheim a zeilor Hod și Baldur

Câțiva zei vor supraviețui catastrofei. Printre aceștia se numără Vili, fratele lui Odin, Váli și Vidar, fiii zeului Odin, Modi și Magni, copiii zeului Thor, care vor moșteni ciocanul Mjollnir, și Hoenir, zeu cu dar profetic, care va prevesti ceea ce se va întâpla în continuare. Baldur și Hod vor ieși din Helheim, reîmpăcați și vor locui în ceruri în palatul tatălui lor, Valhalla. Nu este menționat ca una din zeițele nordice să fi supraviețuit după Ragnarok, dar este posibil ca Frigg și Freya, să fie câteva din cele ce vor trăi după sfârșitul lumii.

Dintre oameni, doar doi vor supraviețui, și anume Lif și Lifthrasil, și asta datorită faptului că s-au ascuns printre crengile arborelui Yggdrasil unde flăcările lui Surtur nu i-au putut atinge și unde s-au hrănit cu rouă. Ei vor deveni sorgintea unei umanități noi care va venera un panteon de zei total schimbat și condus de Baldur. După cum spune și Edda Poetica:
Se vede iar iesind pentru a doua oara
Pământul din mare gingaș înverzit
Cascadele iar cad
Vulturul acolo zboară
Și năpustind spre ape
Ia peștele de solzi…

Religia şi viaţa extraterestră


papa-intalnire-extraterestruMarile religii terestre prezintă oamenii ca fiind singurele fiinţe capabile de spiritualitate şi de mântuire. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit deja peste 700 de exoplanete, dintre care multe sunt similare Pământului şi ar putea adăposti forme de viaţă, poate chiar inteligentă. Prin urmare, ce se va întâmpla cu religia dacă ştiinţa va confirma existenţa altor fiinţe în Univers? Deşi la prima vedere am putea crede că o confirmare a existenţei vieţii pe alte planete ar afecta credibilitatea religiilor, nu este chiar aşa. Religia se poate adapta la evoluţia ştiinţei, aşa cum a făcut şi până acum. Doug Vakoch, director în cadrul Institutului SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) din California, crede că impactul nu va fi aşa de mare cum ne imaginăm noi. La urma urmei, deşi teoria evoluţiei speciilor este validată de ştiinţă de atâta timp, religia prezintă în continuare propria variantă a creaţiei, găsind mulţi adepţi. Seth Shostak, astronom la Institutul SETI, spune că, oricum, oamenii sunt deja obişnuiţi cu ideea vieţii extraterestre, ipoteza fiind prezentată în presă de foarte multe ori. (Cred că acesta a fost şi este scopul mass-mediei – publicaţii, filme, muzică etc. – de a ne obişnui nu numai cu existenţa vieţii extraterestre dar şi ameninţarea iminentă a unei invazii extraterestre) (Iată, în acest sens, doar un articol edificator: Armata rusă recunoaşte: Trupele spaţiale nu sunt pregătite pentru invazia extratereştrilor) (citeşte şi: Extratereștrii și creştinismul) Principala problemă care apare în relaţia dintre religie şi o potenţială viaţă extraterestră este că oamenii nu vor mai părea speciali, aşa cum sunt prezentaţi în textele sfinte. Oamenii nu ar mai fi unici, creaţi să stăpânească întregul Univers. David Weintraub, autorul cărţii Religions and Extraterrestrial Life”, publicată în anul 2014, crede că unii credincioşi mai radicali, în special creştini, vor respinge din start existenţa vieţii pe alte planete, pentru că acest lucru nu este menţionat în Geneză. armata-rusa-recunoaste-trupele-spatiale-nu-sunt-pregatite-pentru-invazia-extraterestrilor-228465Dar, alte culte creştine, cum sunt Adventiştii de Ziua a Şaptea, ar putea fi mai deschişi la schimbare. Ei interpretează Biblia literal şi cred că oamenii au fost mântuiţi pentru că erau păcătoşi, ei moştenind acest păcat de la Adam şi Eva. Adventiştii ar putea să accepte mai uşor existenţa altor fiinţe superioare, care ar fi fost şi ele create de Dumnezeu, dar, neavând ca strămoşi pe Adam şi Eva, nu au păcătuit, deci nu ar fi avut de ce să fie mântuite asemeni oamenilor. Şi Mormonii cred în existenţa extratereştrilor, la fel şi adepţii cultului Baha’i, spune Weintraub. Conform Cărţii lui Mormon, extratereştrii sunt „fiii şi fiicele zămislite întru Dumnezeu.” Ce se va întâmpla cu religia dacă va fi descoperită viaţă extraterestră?

Aproximativ 44% dintre musulmanii americani au declarat în cadrul unui sondaj că ei cred că există extratereştriSeth Shostak, astronom la Institutul SETI, spune că, oricum, oamenii sunt deja obişnuiţi cu ideea vieţii extraterestre, ipoteza fiind prezentată în presă de foarte multe ori. Recent, cercetătorii au dezbătut posibilitatea existenţei unor forme de viaţă pe Marte sau pe un meteorit marţian, numit ALH 84001, care ar conţine microfosile. Prin urmare, recunoaşterea oficială nu ar fi un şoc foarte mare pentru opinia publică, nici pentru reprezentanţii diferitelor culte. Cum ar reacţiona fiecare religie? Delicatul subiect a fost dezbătut de teologi în cadrul Simpozionului 100 Year Starship în anul 2011, dar şi la o conferinţă specială, SETI CON2, organizată în vara anului 2012. Principala problemă care apare în relaţia dintre religie şi o potenţială viaţă extraterestră este că oamenii nu vor mai părea speciali, aşa cum sunt prezentaţi în textele sfinte. Oamenii nu ar mai fi unici, creaţi să stăpânească întregul Univers. David Weintraub, autorul cărţii Religions and Extraterrestrial Life”, publicată în anul 2014, crede că unii credincioşi mai radicali, în special creştini, vor respinge din start existenţa vieţii pe alte planete, pentru că acest lucru nu este menţionat în Geneză. Dar, alte culte creştine, cum sunt Adventiştii de Ziua a Şaptea, ar putea fi mai deschişi la schimbare. Ei interpretează Biblia literal şi cred că oamenii au fost mântuiţi pentru că erau păcătoşi, ei moştenind acest păcat de la Adam şi Eva. Adventiştii ar putea să accepte mai uşor existenţa altor fiinţe superioare, care ar fi fost şi ele create de Dumnezeu, dar, neavând ca strămoşi pe Adam şi Eva, nu au păcătuit, deci nu ar fi avut de ce să fie mântuite asemeni oamenilor. Şi Mormonii cred în existenţa extratereştrilor, la fel şi adepţii cultului Baha’i, spune Weintraub. Conform Cărţii lui Mormon, extratereştrii sunt „fiii şi fiicele zămislite întru Dumnezeu.” În timp ce catolicii par mai deschişi la dezbaterea subiectului, pentru evanghelişti descoperirea vieţii extraterestre ar putea avea un impact puternic, foarte negativ. Conform acestui cult, creştinismul este singura religie valabilă, iar oamenii singurele fiinţe care pot fi mântuite. În schimb, hinduismul şi budismul nu ar avea nicio problemă să primească adepţi din rândul fiinţelor extraterestre. Aceste religii admit infinitatea Universului şi posibilitarea existenţei altor forme de viaţă. Şi Coranul are pasaje care pot fi interpretate ca referiri la fiinţe inteligente de pe alte planete. Acestea însă nu cunosc învăţătura lui Mohammed, ci au profeţii lor, scrie David Weintraub. Marea provocare va fi modul în care oamenii se vor purta cu aceste fiinţe, care poate vor avea propria lor religie. Arătând toleranţă faţă de acestea, am putea reuşi să fim mai toleranţi şi faţă de pământenii de altă religie, spune Weintraub. Pe de altă parte, Doug Vakoch crede că religiile se vor adapta la noua descoperire şi vor găsi argumente care vor fi uşor acceptate de adepţi. El dă ca exemplu un teolog baptist, Hal Ostrander, pastor la o biserică din Georgia, care se opune evoluţionismului, dar care ar accepta existenţa fiinţelor de pe alte planete. Pastorul spune că aceştia ar fi tot copii ai lui Dumnezeu, la fel de importanţi ca oamenii. Chiar dacă extratereştrii ar fi mai evoluaţi ca noi, asta nu ar însemna că oamenii, care pot fi comparaţi cu nişte copii mai mici, nu sunt unici în felul lor, iar Dumnezeu poate decide să creeze viaţă pe orice planetă. De ce ar fi viaţa extraterestră o provocare pentru religie? Toate religiile susţin că oamenii sunt fiinţe unice, înzestrate cu spiritualitate, create “după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Descoperirea altor fiinţe inteligente, pe alte planete, ar pune sub semnul întrebării această idee, spune astrofizicianul Jason Lisle, de la Muzeul Creaţiei din Petersburg. Jason susţine principiul antropic, adică Pământul a fost destinat de la bun început să găzduiască fiinţe superioare. În plus, deocamdată nu există nicio dovadă clară a existenţei extratereştrilor, iar acest lucru poate fi considerat o dovadă că religia creştină are dreptate. La rândul său, jurnalistul Lee Strobel, autorul cărţii „The Case for a Creator, spune că principiul antropic nu este singura perspectivă pe care o oferă religia. Dar, conform statisticilor, probabilitatea ca pe alte planete să fie îndeplinite toate condiţiile apariţiei vieţii este foarte mică, spune el. Jurnalistul se referă însă la formele superioare, inteligente de viaţă, care au nevoie de anumite condiţii pentru a se putea dezvolta. Problema apare însă doar dacă ne gândim la viaţa aşa cum o ştim noi pe Terra, adică bazată pe 6 elemente chimice: carbon, hidrogen, nitrogen, oxigen, fosfor şi sulf. Ted Peters, editor la publicaţia Theology and Science, se întreabă dacă nu este posibil să existe forme de viaţă bazate, de exemplu, pe arsenic, care pe Pământ este o substanţă otrăvitoare. Aceasta este o dispută mai veche între teologi, care discută despre posibilitatea ca Iisus să se fi încarnat de mai multe ori. Cei mai mulţi teologi cred însă că Dumnezeu s-a încarnat o singură dată, doar pe Pământ, nu şi pe alte planete. Spre deosebire de alte religii, cum sunt hinduismul şi budismul, în creştinism problema vieţii extraterestre este mult mai delicată. Întreaga religie creştină se bazează pe credinţa în mântuirea care a devenit posibilă prin Iisus, considerat Dumnezeu încarnat. Cu toate acestea, unii reprezentaţi ai Bisericii cred că nu există o contradicţie între creştinism şi ideea vieţii extraterestre. Părintele Jose Funes, astronom iezuit şi directorul Observatorului Astronomic de la Vatican, a declarat pentru ziarul L’Osservatore Romano că aşa cum pe Pământ există multe fiinţe, multe forme de viaţă, aşa ar putea exista şi pe alte planete, pentru că toate acestea au fost create tot de Dumnezeu. Funes invocă libertatea creativă a lui Dumnezeu, care nu poate fi limitată şi care nu contrazice în niciun fel religia. El spune însă că Încarnarea a avut loc o singură dată, iar datorită ei şi aceşti extratereştri, dacă au păcătuit, pot avea şanse la mântuire asemeni oamenilor. Exoteologia Potrivit lui Robert Lawrence Kuhn, care scrie despre relaţia dintre religie şi ştiinţă, în cazul descoperirii vieţii extraterestre, există câteva variante prin care creştinismul s-ar putea salva. 1. Va considera că moartea şi învierea lui Iisus poate mântui toate fiinţele, din toate lumile posibile. 2. Va recunoaşte că Iisus trece prin aceeaşi experienţă şi pe alte planete, pentru a mântui fiinţele de acolo. 3. Va susţine ideea misionarismului galatic, adică oamenii vor coloniza şi răspândi Cuvântul lui Dumnezeu şi pe alte planete. 4. Va recunoaşte posibilitatea ca pe alte planete fiinţele să fie mântuite altfel. 5. Va declara că extratereştrii nu pot beneficia pe mântuire. 6. Va susţine până la capăt că oamenii sunt unici şi nu există pe alte planete fiinţe sensibile. Există şi o a şaptea variantă, crede Thomas O’Meara, teolog la Universitatea Notre Dame. El spune că este posibil ca doar oamenii să aibă nevoie de mântuire. Fiinţele extraterestre pot fi inteligente, superioare, dar fără să păcătuiască, deci nu au nevoie de această salvare divină. Deci, este posibil ca lumea noastră să fie unică, dar nu neapărat într-un sens pozitiv. Voltaire scria cândva: „Micul nostru glob terestru este o casă de nebuni între sute şi mii de milioane de lumi.” Sursa: Space.com, Live Science, Boston Globe, Fox News, io9, Descoperă 

„Evanghelia soției lui Isus” nu ar fi falsă – ca și cum ar putea cineva demonstra că e adevărată


Un controversat fragment de pergament, intitulat de profesoara Karen L. King de la Harvard Divinity School Evanghelia soției lui Isus, a fost confirmat ca vechi și autentic, scrie Harvard Gazette.

1024px-Gospel_of_Jesus'_Wife

Timp de 18 luni, de când papirusul cu cuvintele coptice „Isus le-a spus lor, soția mea” a fost scos la iveală, diverși reprezentanți ai lumii academice și ai Vaticanului l-au denunțat ca fiind un fals. Joi, un set de studii și analize realizate de experți și publicate de Harvard Theological Review au demonstrat că documentul datează din secolele VI-IX d.H., deci ar aparține încă lumii antice.

Manuscrisul pare să redea o discuție între Isus și discipolii săi. În rândul 3 scrie „Maria e vrednică de asta”, în rândul 4: „Isus le-a spus lor, soția mea”, iar în rândul 5: „Ea va putea să-mi fie discipol”. Două rânduri mai jos se mai găsesc cuvintele „Cât despre mine, eu locuiesc cu ea ca să… ”

King nu a susținut niciodată că manuscrisul ar fi o Evanghelie sau că ar atesta faptul că Isus avea o soție, ci doar că arată cum primii creștini puteau crede că Isus era căsătorit. Problema celibatului și virginității lui Isus a fost crucială pentru Biserică, fiind și motivul pentru care preoții sau ierarhii creștini trebuie să fie celibatari și abstinenți.

Ce teste au fost operate pe papirus?

–          Două teste cu carbon au fost făcute pentru a determina vârsta obiectului. Primul a fost inconcludent din cauza probei prea mici de material

–          Al doilea, realizat de Noreen Tuross de la Universitatea Harvard în colaborare cu Woods Hole Oceanographic Institution a datat fragmentul între 659 și 859 d.H.

–          Microspectroscopii făcute la MIT au confirmat că papirusul avea co compoziție chimică omogenă și a examinat urmele de oxidare.

–          O tehnică nimită spectroscopie micro-Rama a fost folosită la Universitatea Columbia pentru a stabili dacă elementul de carbon din cerneală se potrivește cu cele din alte papirusuri din secolelel I-VIII d.H.

–          Malcolm Choat de la Universitatea Macquarie a examinat fragmentul și a oferit o evaluare independentă a caligrafiei.

–          Alte imagini microscopice și multispectrale au furnizat alte informații semnificative despre natura și extinderea distrugerilor suferite de fragment și a ajutat la rezolvarea mai multor probleme legate de o presupusă falsificare.

Nici unul dintre teste nu a scos la iveală dovezi că obiectul ar fi fost falsificat.

Sursa: NatGeo

Evanghelia după soția lui Iisus este numele de cod dat unui mic fragment (de 4-8 cm) de papirus (scris de mână) datând din secolul al IV-lea care conține textul necunoscut anterior al unei povestiri apocrife din Noul Testament. Acest papirus conține cuvintele „Iisus le-a spus lor, soția mea”.[1]

Se presupune că acest papirus ar fi o traducere a unui text anterior original în limba greacă probabil de la sfârșitul secolului al II-lea; având o afinitate cu unele evanghelii apocrife ale acestei perioade (Evanghelia după Toma, Evanghelia după Maria și Evanghelia după Filip).

Nimic nu a fost publicat despre proveniența fragmentului de papirus înainte de 1982, care se întâmplă să fie anul în care autoritățile egiptene au adoptat Legea cu privire la protecția antichităților – care reglementează strict proprietatea, deținerea, comerțul și scoaterea din Egipt a antichităților.[2] Nu se știe când a fost descoperit papirusul; prima mențiune despre acesta datează de la începutul anilor 1980, când profesorul Gerhard Fecht de la Universitatea Liberă din Berlin l-a identificat ca fiind un fragment din secolul 2-4 al Evangheliei după Ioan, în limba coptă și a dat recomandări privind conservarea sa. În prezent, fragmentul este într-o colecție privată fiind achiziționat în anul 1997 de către proprietarul său actual (care dorește să rămână anonim).[3]

Sursa: Wikipedia 

Ce mănâncă în fiecare zi călugării budiști care ajung la vârste impresionante


Se spune că nu există mâncare mai sănătoasă decât a lor, şi că ei posedă secretul vieţii îndelungate.

Secretul lor nu constă în curele de slăbire ci, după cum spun specialiştii, ceva foarte simplu şi la îndemâna oricui, dar greu de urmat pentru că trebuie voinţă.

Călugării budişti nu consumă rădăcina plantelor, prin urmare din meniu le lipsesc rădăcinoase precum cartofii, morcovul sau ceapa. În schimb, budiştii au „liber” la plantele de la care se consumă partea superioară, la cereale, precum şi la fructe. În anumite ramuri ale budismului sunt interzise şi legumele sau condimentele cu aromă puternică (cum ar fi usturoiul sau coriandrul) deoarece se consideră că excită în exces simţurile!

Foarte important

Într-un templu budist este respectat cu stricteţe stilul alimentar vegetarian. Alimentaţia şi stilul de viaţă al călugărilor au un rol foarte important în minimizarea efectelor dăunătoare ale chimicalelor. De asemenea, budismul pune mare accent pe echilibru, cumpătarea aplicându-se mai ales la masă. Astfel, dacă ar fi să urmaţi sfaturile călugărilor, va trebui să vă opriţi din mâncat nu atunci când sunteţi sătuli, ci atunci când muşchii abdomenului încep să se întindă. Specialiştii spun că nu vom putea avea o digestie sănătoasă dacă nu avem şi energia necesară pentru acest proces, energie care va lipsi dacă stomacul este plin şi suprasolicitat. Călugării respectă şi o anumită proporţie atunci când vine vorba despre ceea ce consumă. Astfel, se spune că la o masă trebuie să existe două sferturi alimente solide, un sfert lichid şi… un spaţiu gol!

Un alt secret al lor este… apa. Consumă apă dimineaţa, imediat după ce se trezesc, şi este vorba despre apă fiartă. Aceasta este recomandată şi la 20 de minute după orice masă, scopul fiind detoxificarea organismului şi echilibrarea fluidelor din corp. Dieta Zen reprezintă un regim inspirat din stilul de viaţă al călugărilor budişti. Cerealele trebuie să constituie baza fiecărei mese, aşa că cel puţin 60% din meniuri au la bază orez (de preferinţă integral) sau ovăz, secară şi mei.

Este interzis consumul de grâu şi de făină din acesta. Cerealele pot fi combinate cu legume proaspete, exceptând vinetele şi roşiile. Ocazional se pot mânca peşte, lactate şi fructe. Nu se acceptă alimentele care au fost procesate, cele care au fost îndulcite sau colorate artificial, drojdia, praful de copt, condimentele, sosurile, sarea şi nici cele importate din alte zone climatice. Mâncarea nu se prepară niciodată la microunde sau pe aparate electrice şi sunt acceptate doar ceaiurile din plante şi apa plată. Prin urmare, după cum subliniază tot specialiştii, “nu imposibil,dar  greu de urmat, deoarece unii nu pot mânca într-un asemenea mod, sau pur şi simplu nu pot mânca asemenea lucruri”!

Sursa: EVZ

Un nou sanctuar incaș


pachacamac_templeIntr-o zona arheologica din Pachacanac (Peru) au fost descoperite ruine si fragmente ale unor obiecte sacre. Cand s-au aflat fata in fata cu zidurile din pamant crud uscat la soare, in mare parte prabusiti, ornamentati cu picturi, care delimitau un sanctuar niciodata explorat, in care se aflau obiectele, arheologii au ramas fara suflare. Imensa metropola incasa aflata in partea centrala a statului Peru a fost vreme de jumatate de secol explorata, dar este pentru prima data cand arheologii au facut aceasta descoperire.

 Pasind in interiorul ruinelor au observat numeroase ofrande si obiecte ceremoniale intinse pe sol, in cea mai mare parte sfaramate. Printre ele se aflau pietre negre – conopas – aduse din munti, obiecte sacre in viziunea incasilor, cochilii superbe adunate din apele calde de zone ecuatoriale, ornamente multicolore din pene de papagali din Amazonia, diverse obiecte manufacturate, cupe din lemn vopsite, fragmente de oseminte de oameni si de animale, coroane ornate cu pene, vase chimu pe care erau pictate feline, fragmente de panza cu reprezentarea zeului Sican, o tigva umpluta cu pigmenti si, alaturi, o pensula, zeci de margele din sticla datand din perioada cuceririi spaniole, seminte de ishpingo, originare din Amazonia, ce contin substante cu puternic efect halucinogen. Amestecate cu bere din porumb (chiea) semintele provoaca halucinatii. Consumate in doze mari, provoaca moartea. In ceremoniile religioase erau foarte apreciate pentru ca starile induse participantilor le dadeau senzatia ca se apropie de zei. Un impresionant arsenal de ofrande si obiecte de cult din cadrul unor ceremonii speciale.

 Se presupune ca cei care au procedat la deteriorarea lor au fost preoti incasi care au incercat sa desacralizeze sanctuarul inainte de a-l inchide definitiv. Sefii de razboi care actionau in numele Spaniei, marcata de o puternica credinta catolica, au incercat sa evanghelizeze cu forta populatiile locale si sa distruga simbolurile cele mai vizibile ale culturii religioase incase: temple, sanctuare, sculpturi reprezentand idoli, obiecte ceremoniale. Cetatea dedicata lui Pachacanac, zeul creator al lumii, a fost una dintre principalele lor tinte. Conchistadorii spanioli au deportat dupa 1533 locuitori din Pachacanac in situl Lima unde urmau sa construiasca un oras. Incasilor, folositi ca mana de lucru, li s-a interzis sa practice ceremoniile traditionale.

 In Pachacanac trupele spaniole au distrus templul principal si au culcat la pamant statuia din lemn a zeului Pachacanac. Ulterior, preotii incasi ar fi inchis, asa cum am mentionat, sanctuarul si au distrus cea mai mare parte a obiectelor de cult pentru a nu fi preluate de spanioli. Instrainarea acestora, in credinta lor, ar fi declansat catastrofe. Cel mai mare pericol ar fi survenit in urma deplasarii (disparitiei) statuii zeului. Arheologii care au facut recentele descoperiri sunt deocamdata preocupati de prezervarea sitului si a obiectelor pana cand acestea vor fi restaurate.

DORIN MARAN Sursa: http://www.revistamagazin.ro/content/view/11609/30/