Comunicare


com 1.jpg

com 2.jpg

com 3.jpg

com 4.jpg

com 5.jpg

com 6.jpg

com 7.jpg

com 8.jpg

 

 

 

Anunțuri

Luminile de la Phoenix


phoenixlights1997model

Luminile de la Phoenix sau Luminile Phoenix reprezintă un pretins incident OZN care a avut loc în Phoenix, Arizona și Sonora, Mexic la 13 martie 1997.

Lumini de descrieri diferite au fost raportate de mii de oameni între orele 19:30 și 22:30 Mountain Time Zone de-a lungul a 480 km, începând cu Nevada, prin Phoenix până la marginea orașului Tucson, Arizona|Tucson, Arizona.

Au existat două presupuse evenimente distincte implicate în incident: o formațiune triunghiulară de lumini care au trecut pe deasupra statului Arizona și o serie de lumini staționare observate în zona Phoenix. Al doilea grup de lumini a fost identificat mai târziu de către Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii ca rachete de semnalizare aruncate de aeronave A-10 Thunderbolt II|A-10 Warthog care realizau exerciții de pregătire la Barry Goldwater Range în sud – vestul Arizonei. Cu toate acestea, mulți experți resping asemenea explicații pe baza analizei video: luminile au rămas la o înălțime constantă păstrând mereu aceeași distanță relativă între ele, precum și caracterul stabil al emisiilor, lucru care nu se observă în cazul rachetelor de semnalizare.
Lumini asemănătoare au mai fost observate în 2007 și 2008, dar aceste evenimente au fost explicate ca fiind lumini intermitente, aeronave militare, balize de semnalizare, baloane cu heliu civile.

Martori

Martorii susțin că au observat un OZN întunecat (stelele de pe cer dispăreau la trecerea lui și apoi apăreau după ce acesta trecea) și imens în :en:Black triangle (UFO)|formă de V (având mărimea a câtorva Teren de fotbal|terenuri de fotbal) care se deplasa fără a scoate niciun sunet și care avea cinci lumini sferice (posibile emisii luminoase ale motoarelor). Fife Symington, guvernatorul statului Arizona în acel moment, a fost un martor al acestui incident. În calitatea sa de guvernator a ridiculizat ideea că obiectul ar fi de origine extraterestră,  dar, câțiva ani mai târziu, Symington a denumit luminile văzute ca ceva „nelumesc” , după ce a recunoscut că a mai văzut un OZN similar.

Într-un interviu acordat cotidianului The Daily Courier din Prescott, Arizona, Symington a afirmat: „Sunt pilot și cunosc fiecare mașină care zboară. Era mai mare decât orice am văzut vreodată. Rămâne un mare mister. Alți oamenii l-au văzut, oameni responsabili. Nu știu de ce oamenii ar ridiculiza așa ceva„. Symington a mai spus anterior că „era enorm și inexplicabil. Cine știe de unde a venit? O mulțime de oameni l-au văzut și l-am văzut și eu. A fost dramatic. Și nu puteau fi rachete de semnalizare, deoarece era prea simetric. Avea un contur geometric, o formă constantă.”

O explicație dată de reporterul Phoenix New Times Janet Gonzales care a urmărit o casetă video a obiectului masiv întunecat a fost că erau mai multe avioane în formație care formau un contur iluzoriu dar asta nu explică dispariția stelelor dintre cele cinci lumini.

Filme conexe

* ”The Phoenix Lights…We Are Not Alone Documentary”, Lynne D. Kitei, M.D., producător executiv, în colaborare cu Steve Lantz Productions. Bazat pe cartea The Phoenix Lights…A Skeptic’s Discovery That We Are Not Alone], îi prezintă pe astronautul Dr. Edgar Mitchell, fostul guvernator Fife Symington, fostul vice-primar, investigatori, militari, piloți și martori.
* ”The Appearance of a Man”, regizat de Daniel Pace.
* ”Night Skies (2007 film)|Night Skies”, un film de groază cu Jason Connery, A. J. Cook (actriță)|A.J. Cook și Ashley Peldon, despre luminile de la Phoenix. A avut premiera direct-pe-DVD în SUA la 23 ianuarie 2007.
* ”They Came from Outer Space” (titlu anterior: ”Phoenix Lights: The Movie”), un film SF thriller regizat de Ajex McKenzie; cu Ossie Beck, Mackenzie Firgens, Yvette Rachelle, Matt Mercer, Terin Alba, Courtney Gains, Mark Arnold, Michael LeMelle, Aaron Mills și Luke Amsden.
*”Out of the Blue (2002 film)|Out of the Blue” este un documentar despre OZN-uri și cuprinde investigații despre Luminile de la Phoenix.
*”The Phoenix Incident”, un film SF scris și regizat de Keith Arem, cu Yuri Lowenthal și Troy Baker, despre Luminile de la Phoenix.

Referințe și note

https://ro.wikipedia.org/wiki/Luminile_de_la_Phoenix

*  http://www.revistamagazin.ro/content/view/11005/4/
*http://www.thephoenixlights.net Thephoenixlights.net
*http://www.oracleofthephoenix.com/triangulation.html Flare Rebuttal by Eyewitness Steve Blonder
*http://www.abc15.com/news/local/story.aspx?content_id=DA856BF0-E039-4A0B-8D5C-66BC5FF51E75&gsa=true Are Arizona firefighters trained for UFO, alien contact?
* http://www.nuforc.org/phoenix.html National UFO Reporting Center Special Report: Phoenix Lights – 2 Years Later
* [http://www.timespublications.com/nov06-feature1.asp Dickerson, John. „Unidentified”], Times Publications

*http://www.ufosnw.com/history_of_ufo/phoenixlights1997/usatodayarticle06181997old.pdf

Incidentul OZN din Insula Maury


Incidentul din Insula Maury din iunie 1947 se referă la afirmațiile lui Fred Crisman și Harold Dahl conform cărora ar fi observat aeronave necunoscute și ar fi fost amenințați de oameni în negru să nu dezvăluie acest lucru.[1]

PugetSound-NASA.jpg

Cazul este considerat a fi o farsă.

La 23 iunie 1947[2] echipajul unei ambarcațiuni ai pazei de coastă format din Harold Dahl, fiul său, câinele său și un alt membru navigau către Puget Sound, o localitate apropiată de Insula Maury, o insulă din Statul Washington. Din cauza apropierii unei furtuni, Harold Dahl a încercat să acosteze într-un golf al insulei, la cca. 3 km de Tacoma. Manevra a fost întreruptă de apariția a șase obiecte circulare de treizeci de metri în diametru. Un OZN a coborât spre suprafața apei, aparent din cauza unor defecțiuni tehnice. Acesta avea la mijloc o deschizătură de cca. 30 m și acea două rânduri de hublouri la exterior. Dahl a fotografiat obiectul de 4 ori, în timp ce OZN-ul a început să oscileze din ce în ce mai tare, împroșcând cu obiecte din metal incandescent, care au lovit barca și au ucis câinele. Obiectele ar fi lăsat la sol o substanță necunoscută. Apoi cele șase obiecte au accelerat puternic și au dispărut deasupra apelor Oceanului Pacific.

A doua zi, un prieten al lui Dahl, Fred Crisman, ar fi văzut fragmente dintr-o navă necunoscută pe insula Maury și ar fi observat un OZN care zbura într-un cerc larg deasupra golfului.

Întrebat de Kenneth Arnold, Dahl a afirmat că ulterior ar fi fost avertizat de un om îmbrăcat într-un costum negru să nu spună nimănui despre acest incident.[1]

Doi ofițeri de informații, căpitanul William Davidson și locotenentul Frank Brown, au venit la Tacoma unde s-au întâlnit cu Dahl și Crisman, în prezența lui Arnold. Cei doi ofițeri au plecat cu fragmentele de metal găsite la locul incidentului cu o aeronavă B-25. Deși aeronava B-25 era într-o stare perfectă de funcționare, a început să aibă probleme imediat ce metalul necunoscut a fost urcat la bord, în timpul zborului aeronava a luat foc și s-a prăbușit la 1 august 1947 lângă Kelso, statul Washington, iar cei doi ofițeri au fost uciși în accident. Alte două persoane de la bordul B-25 care au reușit să salveze au susținut că incendiul a fost atât de intens încât s-a răspândit foarte repede încât era inutil să încerce să-l stingă.

Incidentul a fost ulterior descris în cartea lui Gray Barker They Knew Too Much About Flying Saucers (Ei știu prea multe despre farfurii zburătoare) (Versiunea arhivată) (Versiunea arhivată),[3]ceea ce a dus la popularizarea conceptului de Oameni în Negru.[4]

Mai târziu, Dahl a afirmat că toată povestea este o farsă, deși susținătorii teoriei OZN ar putea specula că a cedat la presiunile oamenilor în negru. Substanța despre care s-a pretins ca a fost abandonată de obiectele necunoscute s-a dovedit a fi zgură de la o topitorie locală.[1] Fotografiile realizate de Dahl au fost neclare și inutilizabile.

Scriitorul american Fred Crisman ar fi inventat această poveste de la zero, iar prăbușirea avionului ar fi fost accidentală. Charles Dahl ar fi negat categoric că ar fi fost rănit la braț de un fragment metalic din OZN.

 

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Incidentul_din_Insula_Maury   https://en.wikipedia.org/wiki/Maury_Island_incident  https://fr.wikipedia.org/wiki/Incident_de_l%27%C3%AEle_Maury

  1. ^ a b c Albert A. Harrison (2007). Starstruck: Cosmic Visions in Science, Religion, and Folklore (Versiunea arhivată) (Versiunea arhivată). Berghahn Books. pp. 123–. ISBN 978-1-84545-286-5. Accesat la 2 octombrie 2013
  2. ^ Foarte mediatizata observație OZN a lui Kenneth Arnold a avut loc la 24 iunie 1947, după Incidentul din Insula Maury
  3. ^ Barker, Gray (1956). They Knew Too Much about Flying Saucers (Ei știu prea multe despre farfurii zburătoare). New York: University Books. ISBN 1-881532-10-0
  4. ^ Patton, Phil (24 iunie 2007). „Modern Myth ‘Men In Black’ Movie Offers New Twist On Flying-Saucer Folklore (Versiunea arhivată) (Versiunea arhivată)”. The Spokesman-Review. Accesat la 9 octombrie 2013.
  • en Edward J. Ruppelt, The Report on Unidentified Flying Objects, Garden City (NY), Doubleday, 1956.
  • en Kenn Thomas, Maury Island UFO: The Crisman Conspiracy, Lilburn (GA), IllumiNet, 1999.
  • Cazul Maury Island (Versiunea arhivată) (Versiunea arhivată), formula-as.ro

 

 

 

 

Un incident OZN în Papua Noua Guinee


FatherGillNewBill Chalker este coordonatorul Centrului de Investigatii OZN (UFOIC) din Sydney, Australia, ca si al grupului pentru dovezi fizice ale anomaliilor (APEG), dar si autorul mai multor carti despre fenomenul OZN. Intr-o postare din ianuarie 2015 el a rememorat experienta din 1959 a reverendului William Booth Gill de la misiunea Boianai din Papua Noua Guinee, una dintre cele mai interesante observatii OZN raportate vreodata.

 Asa cum apare in notele sale, facute in perioada observatiilor, dar si in numeroase interviuri, pe data de 26 iunie 1959, la ora 18.45, reverendul Gill a vazut o lumina alba stralucitoare pe cer spre nord-vest, deasupra marii. Lumina s-a apropiat de cladirile misiunii crestine, devenind un obiect mare, in forma de disc. Aparent solid, avea o baza larga si o „punte” superioara mai ingusta; parea sa aiba dedesubt 4 „picioare” si, pe partea laterala, 4 „panouri” sau „hublouri” care straluceau ceva mai mult decat restul. Din cand in cand, obiectul emitea spre cer, la un unghi de aproximativ 45 de grade, un fascicul de lumina albastra. Dimensiunea aparenta a fost estimata la circa 12 centimetri, la capatul mainii intinse.

(Citeşte şi: )

 La un moment dat, pe puntea de sus s-au ivit patru fiinte luminoase, care trebaluiau la ceva, aparand, disparand si reaparand. Dupa circa 25 de minute de stationare, fiintele, ca si fasciculul de lumina, au disparut definitiv, iar obiectul s-a inaltat intre norii aflati la inaltimea de circa 600 metri. Pana pe la ora 22.00, obiectul a mai reparut de cateva ori, insotit si de alte cateva lumini, vizibile in diverse directii. In total au fost 38 de martori la acest eveniment, intre care reverendul Gill, Steven Gill Moi (profesor), Ananias Rarata (profesor), doamna Nessie Moi, ca si multi localnici.

Vizitatori aerieni

9kv2n5 In mod surprinzator, vizitatorii aerieni au repetat spectacolul si in seara urmatoare, pe 27 iunie. Din declaratia scrisa a reverendului Gill rezulta ca, la ora 18.00, obiectul a reaparut, cam in aceeasi pozitie ca si cu o zi inainte, doar ca parea ceva mai mic. Soarele apusese, dar timp de un sfert de ora a fost inca lumina suficienta pentru a distinge detaliile. Erau, de asemenea, vizibile si alte doua mici lumini stationare. Au aparut aceleasi patru figuri pe puntea superioara. Doua dintre ele pareau sa instaleze sau sa ajusteze ceva invizibil, aplecandu-se ori ridicandu-si bratele. Una dintre figuri parea sa se fi aplecat privind spre ei. Atunci Gill si-a fluturat bratul drept deasupra capului: Spre surpriza celor circa o duzina de martori, figura a facut la fel. Ananias Rarata a fluturat ambele brate, la care alte doua figuri au facut la fel. Ananias si Gill au inceput atunci sa-si fluture bratele iar toate cele patru fapturi au facut la fel. Nu parea sa fie nicio indoiala ca au raspuns. Toti ceilalti martori au izbucnit atunci in strigate de surpriza si de bucurie. Chiar au strigat la ei si le-au facut semne sa coboare, dar fara efect.

 Intrucat a inceput sa se intunece, Gill l-a trimis pe localnicul Eric Kodawara sa aduca o lanterna, cu care au semnalizat catre bizara aparitie. Dupa un minut sau doua, aparent obiectul a raspuns, facand mai multe miscari inainte si inapoi. Dupa un timp, fapturile au disparut de pe punte. Pe la 18.30, reverendul Gill a mers la cina. La ora 19:00, OZN-ul era inca prezent, dar parea ceva mai mic. Grupul de observatori s-a dus la biserica pentru vecernie. Apoi cerul s-a acoperit de nori. Nimic altceva nu a mai fost vazut in acea seara. Doar la 22:40, un zgomot asurzitor, ca al unei explozii, a trezit toate persoanele din statie. Reverendul Gill considera ca nu parea sa fi fost un fulger.

 Personalitatea lui Gill era recunoscuta si credibilitatea sa era enorma. Toata viata lui a fost o marturie impresionanta de angajament. Implicat in activitati profesionale inca din 1933, inclusiv cu cadetii din fortele aeriene, in timpul razboiului, el studiase teologia la Brisbane si pedagogia la Universitatea Queensland, a urmat cursurile Universitatii Monash din Melbourne s.a.m.d. Gill a inceput sa predea in Papua Noua Guinee in 1948, devenind preot hirotonit in Queensland in 1950. A revenit la munca in misiune in Papua Noua Guinee, unde a fost, intre 1952 si 1959, administrator sef al cadrelor didactice si administrator de Educatie al unui sub-district, a predat limba engleza, istoria si educatia crestina, fiind la baza unor initiative care l-au facut cunoscut si respectat. Activitatea sa ulterioara a fost la fel de plina de realizari.

 2mpzlf4La momentul observatiilor, reverendul Gill era deja programat sa se intoarca in Australia. Un important grup civil, Victorian Flying Saucer Research Society a declarat ca rapoartele lui Gill reprezinta dovada cea mai remarcabila de activitate OZN comunicata vreodata unor anchetatori civili. Pentru prima data, un numar mare de martori credibili se intalnisera cu o nava avansata, capabila de performante aerodinamice fantastice si condusa de fiinte umanoide cu care au interactionat.

 In 1959, Papua Noua Guinee era inca un teritoriu al Australiei. Deci cópii ale raportului reverendului Gill au fost distribuite tuturor membrilor Camerei Reprezentantilor din Parlamentul Federal din Australia. O scrisoare circulara a insotit raportul, semnat de presedintii grupurilor civile OZN participante. Drept rezultat, pe 24 noiembrie 1959, membrii parlamentului federal au cerut ministrului aerului o declaratie cu privire la atitudinea serviciilor de Informatii ale Fortelor Aeriene fata de rapoartele din Noua Guinee. Raspunsul ministrului nu a abordat aceasta intrebare, spunand doar ca cele mai multe aparitii OZN au fost explicate si ca „doar un procent foarte mic – ceva de genul 3 la suta – din observa-tiile raportate nu pot fi explicate”.

 Directia de Informatii a Fortelor Aeriene RAAF, la cererea ministrului apararii, a initiat investigarea cazului. RAAF a vizitat pe reverendul Gill pe 29 decembrie 1959. Ofiterul care a condus interviul, comandantul de escadrila F.A. Lang, a tras concluzia ca „Desi reverendul Gill poate fi considerat un observator de incredere, apreciem ca incidentele ar putea sa nu fi fost nimic mai mult decat fenomene naturale colorate de evenimente din trecut si de influente subconstiente ale entuziastilor OZN. In perioada raportului, vremea a fost noroasa si tulburata de furtuni cu tunete si fulgere. Desi nu este posibil sa se traga concluzii ferme, o analiza sumara a unghiurilor deasupra orizontului sugereaza ca cel putin unele dintre luminile observate au fost planetele Jupiter, Saturn si Marte. Refractia luminii, pozitia schimbatoare a planetelor in raport cu observatorul si miscarea norilor ar crea impresia dimensiunii si a deplasarii rapide. In plus, densitatea variabila a norilor ar putea da seama de formele umane si de aparitia si disparitia lor”.

GW400H253 Raportul acesta, cu „explicatia” RAAF, vorbind despre nori si planete, evident nu a lamurit lucrurile si multi nu l-au considerat acceptabil. Dar de-a lungul anilor, au existat si o serie de alte incercari de a explica observatiile de la Boianai, inclusiv prin fenomene astronomice identificate eronat, farsa, efecte de cargo-cult, ori ca reverendul Gill avea miopie si astigmatism (el purta ochelari). Niciuna dintre acestea nu a explicat insa in mod satisfacator probele. Astronomul si fostul consultant US Air Force, Prof. J. Allen Hynek si Centrul sau pentru Studii OZN (CUFOS) au investigat in profunzime cazul. In concluzie, se specifica faptul ca „OZN-urile mai mici ar putea fi atribuite unor stele si planete stralucitoare, dar nu si obiectul primar”. Marimea sa si lipsa de miscare, timp de trei ore, exclude o explicatie astronomica.

Orizont fals sau miraj?

 Bill Chalker spune ca si discutiile pe care le-a avut personal cu reverendul Gill l-au condus la aceeasi concluzie. Mai recent, a existat o incercare de a explica observatia spunandu-se ca Gill si ceilalalti martori s-au confruntat cu un orizont fals, si ca au vazut de fapt un vas de pescuit calamari, cu un echipaj prea ocupat pentru a face mai mult decat sa salute cu mana oamenii de pe mal. Aceasta idee nu este realista intrucat reverendul era sigur ca a vazut obiectul pe cer, la o inaltime de 30 de grade. Doar un val imens putea ridica linia orizontului oceanului, ca sa se potriveasca acestei perspective, si numai pentru un moment. Un asemenea val n-ar fi putut trece neobservat, prin efectele sale la mal. O alta ipoteza, presupunand un miraj, nu poate fi nici ea acceptata, date fiind circumstantele evenimentului.

Imagine__15454 Reverendul Gill a murit in 2007. Scrierile sale, ca si luarile de cuvant publice, sunt o dovada a unei lupte pentru a intelege el insusi cele intamplate. La inceput el afirma ca probabil multe OZN-uri sunt fenomene electrice, efecte ale experimentelor cu bombe atomice, ori arme americane sau ale unei alte puteri. Dupa observatiile de la Boianai el recunostea insa ca „nu exista nici o indoiala ca acestea sunt gestionate de catre fiinte de vreun fel”. La o prelegere tinuta pe 28 octombrie 1959, la o societate pentru studiul OZN, el spunea: „Accept posibilitatea vietii pe alte planete… dar nu am nicio teorie, mai ales pentru ca nu am avut timp sa ma gandesc la asta”. Aceasta opinie si-a mentinut-o oarecum si in declaratiile sale ulterioare. In ultima sa expunere, tinuta pe14 iunie 2003, el s-a referit la zvonurile conform carora niste cosmonauti sovietici ar fi vazut, in 1985, „ingeri” in spatiul cosmic. Cautand explicatii care sa se confrunte cat mai putin cu convingerile sale religioase, el a avansat deci, cu jumatate de gura, ideea ca poate ceea ce vazuse au fost „ingeri”, cel putin pentru el. Puteau fi „americani” sau „extraterestri” pentru altii, sau poate, cel mai bine, „vizitatori”. El nu stia ce anume au fost, dar ramanea sigur de un singur lucru, anume de ceea ce vazuse cu propriii sai ochi.

DAN D. FARCAS

Sursa:

http://www.revistamagazin.ro/content/view/11647/4/

http://www.abovetopsecret.com/forum/thread382154/pg1

http://www.ufoevidence.org/cases/case67.htm

Răpirea extraterestră a lui Antonio Villas Boas


Imagine__15199Antônio Vilas-Boas (în mai multe surse în engleză scris greșit ca „Villas Boas”) (1934-1991) a fost un fermier brazilian (mai târziu un avocat) care a susținut că a fost răpit de către extratereștri în 1957. Deși povești asemănătoare au circulat ani de zile înainte de acest incident, afirmaţiile lui Vilas Boas „au fost printre primele relatări privind răpirea extraterestră care au devenit cunoscute la scară largă.[1][2] https://www.youtube.com/watch?v=xAX0LL4L1M4

Relatarea lui Vilas-Boas

În momentul presupusei sale răpiri, Antônio Vilas Boas era un fermier brazilian în vârstă de 23 de ani care lucra pe timp de noapte, pentru a evita temperaturile fierbinți ale zilei.[3] La 16 octombrie 1957, el ara terenurile sale din apropiere de São Francisco de Sales când, la un moment dat, a văzut ceva pe care a descris-o ca fiind o „stea roșie” pe cerul nopții. Potrivit povestirii sale, această „stea” s-a apropiat  de poziția sa, crescând ca dimensiune până când a început să arate ca o navă aeriană aproximativ circulară sau în formă de ou, cu o lumină roșie în față și cu o cupolă în rotație în partea superioară. Nava a început să aterizeze pe terenul său, extinzându-şi trei „picioare”, conform afirmațiilor sale. În acel moment, Boas a decis că trebuie să fugă de la locul faptei. al abdConform relatărilor lui Boas, a încercat în primul rând să părăsească locul cu ajutorul tractorului său, dar atunci când luminile și motorul au murit după ce a înaintat doar o distanță scurtă, el a decis să continue pe jos.[4] Cu toate acestea, el a fost prins de un  umanoid înalt de 1,5 m (cinci picioare), care purta salopete gri și o cască. Ochii săi erau mici și de culoare albastră, iar în loc de vorbire scotea zgomote, cum ar fi lătrături sau hămăieli. Apoi, alte trei ființe asemănătoare s-au alăturat primului pentru a-l ajuta să-l țină pe Boas  pe care l-au târât în interiorul navei lor. Odată ajuns în navă, Boas a afirmat că  a fost dezbrăcat de haine și acoperit din cap până la picioare cu un gel ciudat. A fost apoi dus într-o cameră semicirculară mare, printr-o ușă cu simboluri ciudate roșii scrise pe ea. (Boas a susținut că a fost capabil să memoreze aceste simboluri și mai târziu le-a reprodus pentru anchetatori.) În această cameră ființele i-au luat probe de sânge din bărbia lui Boas. După aceea a fost dus într-o a treia cameră unde a fost lăsat în pace timp de aproximativ o jumătate de oră. În această perioadă, un fel de gaz a fost pompat în cameră, care i-a făcut rău lui Boas într-un mod violent. La scurt timp după aceasta, Boas a susținut că i s-a alăturat în cameră un alt umanoid. Cu toate acestea, era de sex feminin, foarte atractivă și dezbrăcată. Ea era de aceeași înălțime ca și celelalte ființe pe care le-a întâlnit, cu o bărbie mică şi ascuțită și cu ochi mari albaștri ca de pisică. Părul de pe cap era lung și alb (oarecum ca un blond platinat), dar părul de sub braţe şi cel pubian era roşu luminos.[5]  Boas a spus că s-a simțit fost puternic atras de această femelă, iar cei doi au avut relații sexuale. În timpul acestui act, Boas a menționat că femela nu l-a sărutat, dar în schimb îl atingea pe bărbie. Când s-a terminat partida de sex, femela i-a zâmbit la Boas, şi-a frecat burta ei și a făcut semn în sus.[6] Boas a interpretat acest lucru ca  însemnând că ea avea de gând să ducă copilul lor în spațiul cosmic.[6] Femela părea apoi ușurată că „treaba” lor s-a terminat, iar Boas însuși a spus că s-a simțit înfuriat de această situație, pentru că se simțea ca și cum ar fi fost doar „un bun armăsar” pentru acei umanoizi.[7] Boas a spus că apoi i s-au dat înapoi hainele și a fost dus într-un tur al navei de către umanoizi. În timpul acestui tur a spus că a încercat să ia cu el un dispozitiv-ceas ca o dovadă a întâlnirii sale cu umanoizii, dar aceștia l-au prins și l-au împiedicat să facă acest lucru. El a fost apoi escortat afară din navă și a privit-o cum se îndepărtează devenind din ce în ce mai puțin strălucitoare. Când Boas s-a întors acasă, şi-a dat seama că au trecut patru ore.[8] Antonio Vilas Boas mai târziu a devenit un avocat, s-a căsătorit și a avut patru copii.[8]  El a fost marcat de povestea presupusei sale răpiri toată viața sa și niciodată nu si-a retras mărturia.[9] Deși unele surse spun că el ar fi murit în 1992, Boas a decedat la 17 ianuarie 1991.[10] [11]

Investigații

Un pacient japonez care suferă de sindromul radiaţiilor acute - tiparul kimono-ului s-a imprimat pe piele
Un pacient japonez care suferă de sindromul radiaţiilor acute – tiparul kimono-ului s-a imprimat pe piele

Ca urmare a acestui presupus eveniment, Boas a susținut că a suferit de greață și slăbiciune, precum şi de dureri de cap și leziuni pe piele care se asemănau cu orice fel de vânătăi uşoare. În cele din urmă, el l-a contactat pe jurnalist Jose Martins, care plasase un anunț într-un ziar cu privire la faptul că era în căutarea unor persoanele care au avut experiențe cu OZN-uri. Auzind povestea lui Boas, Martins l-a contactat pe Dr. Olavo Fontes de la Școala Națională de Medicină a Braziliei; Fontes a intrat, de asemenea, în contact cu grupul de cercetare american al OZN-urilor, APRO. Fontes l-a examinat pe fermier și a concluzionat că a fost expus la o doză mare de radiații de la o sursă anume și că acum suferă de boala radiațiilor acute. Scriitorul Terry Melanson precizează:

Among [Boas’s] symptoms were ‘pains throughout the body, nausea, headaches, loss of appetite, ceaselessly burning sensations in the eyes, cutaneous lesions at the slightest of light bruising…which went on appearing for months, looking like small reddish nodules, harder than the skin around them and protuberant, painful when touched, each with a small central orifice yielding a yellowish thin waterish discharge.’ The skin surrounding the wounds presented ‘a hyperchromatic violet-tinged area.’[3]

Antônio Vilas Boas
Antônio Vilas Boas

Conform cercetătorului Peter Rogerson, povestea a ajuns prima dată în atenţia publicului în luna februarie 1958, iar cea mai timpurie referință tipărită către povestea lui Boas apare în numărul din aprilie-iunie 1962 al revistei braziliene de ufologie SBESDV Bulletin. Rogerson constată că povestea a circulat cu siguranţă între 1958 și 1962, și a fost, probabil, tipărită, dar detaliile sunt incerte. Boas a fost capabil să-şi amintească fiecare detaliu al pretinsei sale experienței fără a fi nevoie de regresie hipnotică. Mai mult, experiența lui Boas a avut loc în anul 1957, cu câțiva ani înainte de celebrul caz al răpirii lui Betty și Barney Hill care a dus la apariţia conceptului de răpire extraterestră  și a deschis ușa pentru multe alte rapoarte de experiențe similare. Cercetător Peter Rogerson, însă, se îndoiește de veridicitatea relatărilor lui Boas. El constată că, cu mai multe luni înainte de prima afirmaţie a lui Boas privind răpirea sa, o poveste similară a fost tipărită în numărul din noiembrie 1957 al periodicului O Cruzeiro și a sugereat că Boas a împrumutat detaliile acestei relatări anterioare, împreună cu elemente din poveştile contactațior din poveștile lui George Adamski. Rogerson mai precizează:

One reason why the [Boas] story gained credibility was the prejudiced assumption that any farmer in the Brazilian interior had to be an illiterate peasant who ‘couldn’t make this up’. As Eddie Bullard pointed out to me, the fact that the Villas Boas family possessed a tractor put them well above the peasant class … We now know that AVB was a determinedly upwardly mobile young man, studying a correspondence course and eventually becoming a lawyer (at which news the ufologists who had considered him too much the rural simpleton to have made the story up, now argued that he was too respectable andbourgeois to have done so).[12]

Vezi şi

Surse: https://en.wikipedia.org/wiki/Ant%C3%B4nio_Vilas_Boas