Extraterteştrii în perspectivă ortodoxă


“… Si tot această literatură, într-o perioadă crucială de criză si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o fortă de prim ordin încrearea sperantei si a stării de asteptare actuale a “fiintelor extraterestre”, care vor veni si vor rezolva problemele omenirii,călăuzind-o către o nouă eră “cosmică” a istoriei sale”.

“…Putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastică a oferit imaginile, “evolutionismul” a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat plauzibilitatea acestor întâlniri extraterestre”.

(Cuv. Serafim Rose).

Publicam aici intreg studiul – fundamental – al Fericitului Parinte american Serafim Rose  inclus in volumul “Ortodoxia si religia viitorului”, ca raspuns lamarea “bomba” cu care, iarasi, ne “ameninta” NASA, chiar pentru ziua de azi, 2 decembrie, si pe care destui o asteapta cu infrigurare,  evenimentpsihologico-mediatic ce poate fi lesne comparat cu auspiciile si modalitatile de pregatire a terenului pentru asteptarea si dorirea “salvatorului” Antihrist. Iar comparatia, precum veti vedea mai departe, are un temei mult mai adanc si mai concret decat putem crede… Deocamdata, la numai doua saptamani de la precedenta “bomba”  (rasuflata) anuntata cu acelasi mare tam-tam in prealabil, dupa cum scrie la cartea de “marketing” al constiintelor colective, astazi Agentia Spatiala Americana organizeaza o noua conferinta de presa, cum altfel?,  la fel ca si prima, exceptionala si senzationala…:

Nu este prima oara cand NASA a tinut cu sufletul la gura rasuflarea unei intregi planete, referitor la o stire bomba.

… ca apoi, asa cum s-a intamplat si cu precedenta conferinta de presa, preconizat “apocaliptica”, a “gaurilor negre”, sa vedem cum se desumfla rapid “basica de porc”.

Avem deja pre-anuntul, “furat” de cei de la The Sun:

NASA va anunţa, într-o conferinţă de presă programată pentru joi la ora locală 14.00, că a descoperit bacterii care trăiesc în arsenic, un element despre care se credea că este prea toxic pentru a susţine viaţa.

Descoperirea susţine ipoteza că viaţa ar putea exista pe alte planete care nu au fosfor în atmosferă, considerat vital pentru începutul vieţii, scrie The Sun, citat de Realitatea.net. Geobiologul Dr. Felisa Wolfe-Simon a făcut descoperirea în timpul a doi ani de cercetare a Lacului Mono (foto), din Parcul Naţional Yosemite, California, care are una dintre cele mai mare concentraţii naturale de arsenic de pe Pământ.

Ea va explica descoperirea alături de alţi cercetători de la NASA, printre care şi ecologistul James Elser, care va vorbi despre posibilitatea de a găsi extratereştri pe alte planete. La conferinţă vor participa şi cercetătorii care caută viaţă pe Marte şi pe luna lui Saturn, Titan.

NASA a provocat o isterie mondială cu anunţul unei descoperiri majore care va fi făcut joi, iar oamenii bănuiau că este vorba despre viaţa extraterestră. The Sun a încălcat însă embargoul de a difuza ştirea până la anunţul oficial.

Deci nimic cu adevarat nou, ci numai aceeasi “posibilitate” care se vehiculeaza de cateva decenii, neintrerupt... Dar este cert ca se mentine suspansul si se intretine climatul psihologic ca “ceva exista” si va fi curand “certificat oficial”, atmosfera de asteptare fiind, cum spuneam, minutios pregatita…

Sa ne amintim numai de campaniile tot mai agresive de acreditare “stiintifica” a existentei “extraterestrilor” (iar nu doar a fenomenelor OZN!), ca fiinte superioare de pe alte planete, campanii duse de diverse publicatii si siteuri de mai multa vreme incoace, dar din ce in ce mai intensificat:

Viaţa pe planeta Gliese 581g, “aproape sigură”

Vecinul meu, extraterestrul

  • Realitatea.net:

Nu suntem singuri: Una din patru stele are o planetă ca Pământul

OZN-urile, tot mai prezente în jurul Terrei

  • Antena3:

Ofiţeri americani: Armata SUA, sabotată de extratereştri (VIDEO)

ONU va desemna un ambasador pentru relaţiile cu extratereştrii(VIDEO)

Interesant insa ce spune blogul Zvoner: NASA descopera… isteria exceptionala din mass-media romaneasca

***

Sa vedem acum pozitia ortodoxa, explicata in mod exhaustiv de Cuviosul Seraphim Rose, privitoare la aceste fenomene.

Intrucat studiul este mai lung si mai greu de parcurs, cu pasaje pe alocuri tulburatoare si mai greu de “digerat”, iar cei mai grabiti pot sa sara peste (sub)capitolele 2 si 3, care prezinta detaliat istoricul si cazuistica fenomenului. Deosebit de importante sunt insa capitolele 4 si 5.

“Semne din Cer” – Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor

1. Atmosfera science-fiction

Originile acestui gen de literatură sunt îndeobste plasate la începuturile secolului XIX. Unii preferă să-l considere precursor pe Edgar Allan Poe, care combină un stil de un realism foarte per

suasiv cu o substantă narativă atinsă întotdeauna de “misterios” si de “ocult”. Altii o consideră precursoare a literaturii stiintifico-fantastice pe contemporana lui Poe, scriitoarea Mary Wollstonecraft Shelley (sotia celebrului poet), care, în cartea sa “Frankestein, or the Modern Prometheus” (Frankestein sau Prometeul modern, tradusă recent si în româneste, n. tr.) combină stiintă fantezistă si ocultism într-un mod ce caracterizează multe scrieri stiintifico-fantastice de atunci încoace.

Povestirea stiintifico-fantastică tipică avea să apară însă la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX, odată cu Jules Verne si H. G. Wells. Apoi, trecând prin faza manifestărilor literare de mâna a doua, asa cum apăreau ele în periodicele ieftine din America anilor 1939 si 1940, genul science-fiction a ajuns la maturitate si a devenit o formă literară de prestigiu international în deceniile din urmă. Mai mult, un număr de filme de maximă audientă atestă cât de mult atmosfera SF captivează imaginatia maselor.

Filmele SF ieftine si mai curând de senzatie ale anilor ’50 au făcut loc în ultimii aproximativ zece ani altora mai moderne, care îsi spun “de idei”, cum ar fi Odiseea spatială 2001, Războiul stelelor, sau Întâlnirea de gradul III, fără a mai mentiona unul din cele mai lungi si mai gustate seriale de televiziune americane,Star Treck (distribuit si pe postul nostru national de televiziune, n. tr.).

Filozofia sau mai curând ideologia care stă la baza spiritului SF si care îl generează, este împărtăsită, chiar dacă numai implicit, de toti creatorii de SF. Această filozofie ar putea fi rezumată astfel:

1. Religia în sens traditional este fie cu totul absentă, fie prezentă în mod accidental sau artificial. Chiar ca formă literară, SF-ul este în mod vizibil produsul unei perioade deja “post-crestine” (asa cum este cazul povestirilor lui Poe si Shelley).Universul SF este cu totul secularist, desi în el se amestecă adesea nuante oculte sau orientale. “Dumnezeu”, atunci când este mentionat, este prezentat ca o putere vagă si lipsită de contur, iar nu ca o fiintă personală (de ex. “Forta” din Războiul Stelelor, o energie cosmică care are atât un aspect pozitiv cât si unul negativ).Fascinatia crescândă a omului contemporan fată de temele SF este o reflectare directă a pierderii valorilor religioase traditionale.

2. În centrul universului SF nu se mai situează Dumnezeu, ci omul, dar nu omul asa cum îl cunoastem noi astăzi, ci asa cum va “deveni” el în viitor,conform mitologiei evolutioniste moderne. Desi eroii povestirilor SF sunt în general oameni obisnuiti, nu ei sunt cei care ies în prim plan, ci întâlnirile lor cu diferite tipuri de “supraoameni” ce reprezintă rase “supraevoluate” ale viitorului (sau uneori ale trecutului) care de cele mai multe ori provin “din alte galaxii”.

Ideea că există forme de viată inteligentă “mult evoluată” pe alte planete a devenit atât de înrădăcinată în mentalitatea contemporană, încât până si în cele mai respectabile speculatii stiintifice (sau semistiintifice) ea este socotită ca ceva de la sine înteles.

Astfel, într-o foarte populară serie de cărti (Erich von Daniken, Chariots of the Gods Carele zeilor –, Gods from OuterSpace Zeii din spatiul cosmic) se aduc asa zise dovezi ale prezentei fiintelor “extraterestre” sau ale unor “zei” în preistorie, cărora li s-ar datora aparitia subită a inteligentei la om, inteligentă care este anevoie de explicat prin teoria evolutionistă obisnuită.

Cercetători de prestigiu din Rusia speculează că distrugerea Sodomei si Gomorei s-ar datora unei explozii nucleare, că în urmă cu secole pământul a fost vizitat de fiinte “extraterestre”, că Iisus Hristos se poate să fi fost un astfel de “cosmonaut” si că astăzi “este posibil să ne aflăm în pragul unei “a doua veniri” a acestor fiinte inteligente din spatiul extraterestru. [Sheila Catrander si Lynn Schroeder, Psychic Descoveries Behind the Iron Curtain – Descoperiri din sfera psihicului din spatele Cortinei de Fier), Bantam Books, 1977, pp. 98-99. Vezi articolele în lb. rusă ale Dr. Viaceslav Zaitaev, “Visitors from Outer Space”, in Sputnik, Jan. 1967, si “Tamplest and Spaceships” – Temple si nave spatiale, in Sputnik Jan. 1968 ]

Cercetători la fel de reputati din lumea occidentală cred destul de serios în existenta “inteligentelor extraterestre”, din moment ce de aproape 18 ani încoace ei încearcă, prin intermediul telescoapelor radio, să intre în legătură cu ele. Există în întreaga lume cel putin sase programe de cercetare conduse de astronomi, care încearcă să receptioneze semnale radio de la fiinte inteligente din spatiul extraterestru.

De asemenea, “teologi” protestanti si romano-catolici contemporani, care s-au obisnuit să urmeze orice idee nouă pe care o lansează “stiinta”, fac la rândul lor speculatii în cadrul noului domeniu al “exoteologiei” (adică “teologia spatiului cosmic”), cu privire la natura raselor “extraterestre” (v. rev. Times, 24 aprilie 1978). Este de netăgăduit că mitul SF îi fascinează cu putere până si pe cei mai luminati intelectuali si oameni de stiintă ai zilelor noastre.

Fiintele “evoluate” ale viitorului, asa cum apar ele în literatura SF, sunt prezentate invariabil ca unele ce au “depăsit” limitele umanitătii obisnuite, mai ales cele ale “personalitătii”. Asemenea lui “Dumnezeu” din povestirile SF, “omul” a devenit si el o impersonalitate bizară. În cartea Childhood’s End (Sfârsitul copilăriei) a lui Arthur C. Clarke, noua rasă de oameni are fizionomia caracteristică vârstei copilăriei, însă chipurile sunt total lipsite de personalitate; aceste fiinte sunt pe cale de a suferi transformări “evolutive” încă si mai înalte, până la absorbirea într-o “Supraminte” impersonală.

În general literatura SF – ale cărei idei se află în opozitie diametrală fată de învătătura crestină, dar în concordantă perfectă cu unele scoli filozofice orientale – vede “progresul evolutionist” si “spiritualitatea” în termenii unei depersonalizări crescânde.

3. Umanitatea si lumea viitorului sunt văzute, în termenii SF, ca “proiectii” ale descoperirilor stiintifice celor mai noi; “proiectii” care nu sunt câtusi de putin lipsite de substantă, pentru că ele corespund remarcabil cu realitatea cotidiană a experientelor ocultiste si demonice, asa cum s-au desfăsurat ele de-a lungul tuturor veacurilor.

Iată câteva dintre caracteristicile acestor fiinte “supraevoluate” ale viitorului:comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a apărea si a dispărea, transformarea aspectului unor obiecte sau crearea de scene si creaturi iluzorii prin “gândirea pură”, miscarea la viteze ce depăsesc cu mult mijloacele tehnologiei moderne, capacitatea de a supune alte persoane propriei vointe, precum si propovăduirea unei filozofii “spirituale” care se plasează “dincolo de orice religie” si care promite sosirea unui timp în care “inteligentele avansate” nu vor mai depinde de materie.

Într-adevăr, toate aceste lucruri se obtin prin nimic altceva decât prin practici sataniste si vrăjitoresti tipice. Într-o istorie a literaturii SF se notează că

un aspect persistent al creatiilor SF este dorinta de a transcende experienta normală prin intermediul unor personaje si evenimente care depăsesc conditiile de spatiu si de timp normale”. [Robert Scholes si Eric S. Rabkin, Science Fiction: History, Science, Vision, – Literatura SF: Istorie, Stiintă, Premonitie -, Oxford University Press, 1977, p. 175].

Scenariile unor filme ca “Star Treck”,precum si multe alte povestiri SF,seamănă foarte bine prin unele locuri (mai ales în amănuntele lor “stiintific” – viitorologice) cu unele descrieri din “Vietile Sfintilor Părinti”,pe vremea cărora activitătile vrăjitoresti erau ceva obisnuit la popoarele păgâne, printre care sfintii erau de multe ori nevoiti să-si ducă viata.

Literatura stiintifico-fantastică nu are mai nimic stiintific, si nici prea “viitorologică” nu este. Ea se prezintă mai degrabă ca o întoarcere la originile “mistice” ale stiintei moderne – stiinta dinaintea “iluminismului” secolelor XVII si XVIII, care era foarte apropiată de ocultism.

In aceeasi istorie a literaturii SF se notează că “rădăcinile literaturii SF, ca si rădăcinile stiintei, se situează în zonele magicului si miticului” (Scholes si Rabkin). Cercetările si experimentele contemporane din asa-zisul domeniu al parapsihologiei indică si ele o viitoare jonctiune între “stiintă” si ocultism, dezvoltare care se află în deplină armonie cu literatura SF.

Literatura SF din Uniunea Sovietică (care se bucură acolo de aceeasi popularitate ca si în Vest, desi cunoaste dezvoltări usor diferite), cunoaste exact aceleasi teme ca si literatura SF din aria occidentală. În general, temele “metafizice” ale literaturii SF sovietice (care se scrie sub ochiul atent al cenzorului “materialist”), sunt de influentă occidentală sau sunt inspirate direct de spiritualitatea hinduistă, asa cum se remarcă în cazul scriitorului Ivan Efremov. Cititorul sovietic de literatură SF rămâne, potrivit unui critic, “cu o capacitate vagă de a distinge demarcatiile critice dintre stiintă si magie, dintre omul de stiintă si vrăjitor, dintre viitor si fantezie”.

Literatura SF, atât din Vest cât si din Est, ca si celelalte aspecte ale culturii contemporane, “confirmă în întregime – spune acelasi autor -, faptul că faza superioară a umanitătii o constituie ocultismul“. [G. V. Grebens, Ivan Efreniov – Theory of Soviet Science Fiction – Teoria literaturii SF sovietice, Vantage Press, New York, 1978, pp.108, 110]

4. Prin însăsi natura sa “viitorologică”, literatura SF tinde să devină utopică. Câteva romane sau povestiri chiar descriu o societate perfectă a viitorului, dar cele mai multe dintre ele se ocupă de “evolutia” societătii moderne la o stare mai avansată, sau cu întâlnirea cu civilizatii superioare de pe altă planetă, cu speranta (care uneori este prezentată ca realitate) că problemele cotidiene ca si limitările conditiei umane pot fi depăsite. În creatiile lui Efremov (si nu numai), comunismul devine “cosmic” si “începe să dobândească calităti nemateriale“, iar“civilizatia post-industrială va fi ca aceea de tip hinduist”. [Grebens, pp.109-110]

“Fiintele avansate” din spatiul cosmic sunt adesea înzestrate cu calităti “mântuitoare”, iar aterizările navelor spatiale sunt semnul unor evenimente“apocaliptice” – de obicei sosirea unor fiinte binevoitoare care să conducă oamenii în “progresul lor evolutiv”.

Într-un cuvânt, literatura SF a secolului XX este în ea însăsi un semn grăitor al pierderii valorilor si mentalitătii crestine în interpretarea lumii. Ea a devenit un puternic vehicul de diseminare a unei filozofii necrestine asupra vietii si istoriei, manifestând mai curând, pe fată sau în ascuns, influente ocultiste si orientale. Si tot această literatură, într-o perioadă crucială de criză si tranzitie a civilizatiei umane, a constituit o fortă de prim ordin în crearea sperantei si a stării de asteptare actuale a “fiintelor extraterestre”, care vor veni si vor rezolva problemele omenirii, călăuzind-o către o nouă eră “cosmică” a istoriei sale.

Pretinzând că este “stiintifică si nereligioasă”, literatura SF în realitate este unmijloc propagandistic de vârf (de formă secularistă) în mediatizarea “noii constiinte religioase” ce invadează omenirea, pe măsură ce crestinismul autentic supravietuieste în arii etnice si geografice tot mai restrâns.

Toată această prezentare a constituit cadrul necesar pentru introducerea cazurilor concrete de aparitii OZN, care corespund în mod ciudat cu asteptările pseudoreligioase spre care este stimulat omul “civilizatiei postcrestine”!

2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifică

Desi fictiune, ar putea spune cineva, literatura SF a pregătit întrucâtva omenirea pentru aparitia OZN-urilor, noi în mod evident, neputând întelege realitatea lor “obiectivă” pe baza literaturii sau asteptărilor si fanteziilor omenesti.

Înainte de a încerca să aflăm ce sunt OZN-urile, trebuie mai întâi să cunoastem natura si gradul de încredere pe care îl putem acorda observatiilor care s-au făcut asupra lor. Există cu adevărat OZN-uri? Sau este vorba doar de perceptiile false, pe de o parte si dorinta de împlinire psihologică si pseudo-religioasă pe de altă parte?

Un rezumat foarte solid documentat al fenomenului OZN a fost dat de către Dr. Jaques Vallee, un cercetător francez care în prezent locuieste în California, expert în astrofizică si în stiinta computerelor, si care a făcut parte, mai multi ani, din comisiile de investigare stiintifică a rapoartelor referitoare la OZN-uri. Mărturia lui este cu atât mai pretioasă, cu cât el a studiat cazurile de aparitii OZN si din afara Statelor Unite, mai ales din Franta, ceea ce întregeste considerabil tabloul general al fenomenului.

Dr. Vallee afirmă că, desi obiecte zburătoare ciudate au mai fost observate în secolele trecute, “istoria lor modernă” începe odată cu transformarea lor într-un fenomen de masă, adică odată cu anii celui de-al doilea Război Mondial si de atunci înainte. Pe continentul american fenomenul a fost receptat prima oară în 1947, dar el se repetase de mai multe ori până atunci în tări ale Europei. [UFO’s in Space : Anatomy of a Phenomenon – OZN-urile din spatiu: Anatomia unui fenomen –, Ballantine Books, N. Y., (publicat initial de Henry Regnery Company, 1965)]

În timpul celui de-al II-lea Război Mondial., multi piloti raportau luminite ciudate ce păreau că se află sub un control inteligent, iar în 1946, mai ales în luna iulie, a fost un adevărat val de astfel de aparitii, în Suedia si în alte tări nord-europene. Initial s-a presupus că obiectele percepute în acest val scandinav sunt “meteori”, apoi că ar fi “rachete” (sau “rachete fantomă”) sau chiar “bombe”, si uneori că sunt “un nou tip de navă spatială”, capabilă de miscări cu totul neobisnuite în spatiu si care nu lasă nici o urmă pe sol, nici măcar atunci când par că aterizează.

Presa europeană era plină de stiri referitoare la valul acestor aparitii si toată lumea în Suedia vorbea despre ele; ele se comunicau de ordinul miilor, dar în nici măcar unul dintre cazuri nu s-a emis ipoteza originii lor “extraterestre” sau “interplanetare”. Dr. Vallee conchide că “valul” a constat din aparitia unor obiecte reale, dar rămase neidentificate si că el nu se poate pune pe seama “rumorilor” pre-existente despre OZN-urile sau despre “vizitatorii din spatiul extraterestru”.

Conform cercetărilor sale, din acest “val de farfurii zburătoare” si din altele ce i-au urmat, lipseste orice asociere între interesul crescând al maselor pentru literatura SF si curbele maxime ale aparitiei bizarelor obiecte după cum nici cu ani înainte, când Orson Wells panicase întreaga opinie publică americană în 1938, cu a sa adaptare radiofonică după Războiul lumilor (H. G. Wells), nu existase nici o idee despre vreun “val de farfurii zburătoare”.

El concluziona că

“nasterea, cresterea si extinderea unui val OZN este un fenomen obiectiv, independent de influenta constientă sau inconstientă a martorilor oculari sau a reactiilor lor fată de el”.

Prima reperare, care s-a înregistrat în Statele Unite si care a fost preluată si difuzată în masă de mass-media americană, a avut loc în iunie 1947, când Kenneth Arnold, un comis voiajor care îsi pilota la acea oră propriul avion, a văzut nouă obiecte în formă de disc, asemenea unor “farfurii” ce zburau în apropiere de Muntele Rainier din Statul Washington. Ziarele au preluat imediat vestea si astfel a început era “farfuriilor zburătoare”.

Ceea ce este totusi interesant, este că aceasta nu a fost prima aparitie OZN americană; s-au făcut alte observări nepopularizate, în lunile de dinaintea acesteia.Mai devreme, în aceeasi lună, avusese loc un val OZN în Ungaria, atestat de cincizeci de martori oculari.

Deci, se vede clar că aparitiile OZN din 1947 nu se datorează nicidecum peste tot isteriei colective generate de incidentul Arnold. S-au mai semnalat si alte aparitii în cadrul valului american din 1947, mai cu seamă în lunile iunie, iulie si august. Desi unele ziare făceau speculatii despre “vizitatorii interplanetari”, aparitiile erau totusi luate în serios de oamenii de stiintă, care presupuneau că se află în fata unei tehnologii foarte avansate, după toate probabilitătile americane, sau poate chiar rusesti.

Un al doilea val s-a manifestat în iulie 1948, cu aparitii în America si în Franta. În Statele Unite niste piloti aflati în zbor de noapte la bordul unui DC-3 al companiei Eastern Airline au văzut o navă de zbor în formă de torpilă cu două rânduri de “hublouri”, înconjurată de un soi de aură albăstruie si emitând o coadă de flăcări portocalii. În august al aceluiasi an s-au înregistrat numeroase aparitii la Saigon si în alte părti ale Asiei de sud-est, ale unui “obiect prelung în formă de peste”.

1949 a fost anul în care s-au semnalat discuri si sfere ciudate în Suedia si noi OZN-uri în America, două dintre ele observate de specialisti si experti în astronomie. Valuri OZN mai mici, precum si aparitii izolate, au continuat în 1950 si 1951, în Statele Unite mai ales, dar si în Europa.

În 1952 a apărut primul val OZN cu adevărat international, care s-a manifestat în aparitii repetate în S.U.A., Franta si Africa de Nord.Apogeul acestui val l-au constituit două aparitii senzationale ce s-au manifestat deasupra Casei Albe din Washington, D. C. si deasupra Capitoliului, adică deasupra unor clădiri care se află sub permanentă supraveghere radar. În septembrie, un alt val a cuprins Danemarca, Suedia, Germania si Polonia de nord. În acelasi interval s-a comunicat în Franta prima “aterizare” OZN, care include si prezenta unor “omuleti”.

În 1953 nu s-au mai înregistrat valuri OZN, ci doar aparitii izolate. Una dintre ele a avut loc la Bismarck, Dakota de Nord, când, într-o noapte, patru obiecte au plutit si au făcut manevre de zbor deasupra unei statii de filtrare a aerului timp de trei ore. Raportul oficial al acestui eveniment se întinde pe mai multe sute de pagini, cu declaratii din partea unui foarte mare număr de martori oculari, cei mai multi dintre ei fiind piloti si personal militar.

Anul 1954 a fost anul celui mai mare val OZN international de până atunci. Franta a fost practic coplesită de aparitii comunicate zilnic pe parcursul lunilor septembrie, octombrie si noiembrie. Valul francez este caracteristic pentru dificultătile cu care se confruntă o investigatie stiintifică solidă a fenomenului OZN:

“Fenomenul a fost atât de intens, impactul asupra opiniei publice atât de profund, reactia ziarelor atât de emotională, încât reflexia stiintifică ajunsese la saturatie cu mult înainte de a fi posibilă o investigare serioasă. Drept urmare, nici un cercetător nu-si putea risca reputatia stiintifică studiind pe fată un fenomen prezentat cu atâta patimă si care inevitabil putea duce la distorsiuni; oamenii de stiintă francezi au păstrat tăcerea până când valul a trecut si s-a mai estompat în constiinta oamenilor”.

În timpul valului francez au apărut caracteristicile tipice ale întâlnirilor extraterestre de mai târziu: “aterizări” OZN (în împrejurări bine descrise de cele mai multe ori), fascicole luminoase dinspre OZN înspre privitor, oprirea motorului masinii (martorului ocular) în vecinătatea locului aparitiei (OZN-ului), mici fiinte ciudate îmbrăcate în “costume de scafandri”, tulburări fizice si psihice grave la martorii oculari.

Din 1954 încoace s-au semnalat în fiecare an astfel de aparitii în diferite tări, cuvaluri internationale majore în anii 1965-67 si 1972-73. Aceste aparitii suntîndeosebi numeroase si cu efecte foarte adânci în tările Americii de Sud.

Cea mai cunoscută investigatie guvernamentală a fenomenului OZN este cea întreprinsă de Flota Americană a SUA, la scurt timp după primele aparitii OZN americane din 1947. Această investigatie, cunoscută din 1951 sub numele de“Project Blue Book” (“Cartea Albastră”) a durat până în anul 1969, când a fost abandonat la recomandarea “Raportului Condon” din 1968 – raport ce constituie opera unei comisii stiintifice condusă de un fizician renumit de la Universitatea Colorado.

Cei care s-au ocupat îndeaproape cu studiul ambelor rapoarte, au observat însă imediat că în nici unul dintre ele nu se ia în serios existenta fenomenelor OZN si căpreocuparea lor este mai curând aceea de a calma opinia publică prin explicarea “oficială” a unor fenomene spatiale considerate a fi derutante pentru populatie.

Unele grupuri de persoane interesate de întelegerea fenomenului “Farfuriilor Zburătoare”, au mers chiar până la a afirma că Statele Unite se folosesc de aceste investigatii ca de un paravan în spatele căruia tin ascunsă cunoasterea “adevăratei naturi” a fenomenului OZN.

După toate indiciile nu se poate afirma clar despre aceste cercetări decât că au fost făcute cu neglijentă, pentru simplul motiv că obiectul lor central, fenomenul OZN, era privit ca neavând nici o legătură cu realitatea. Mai mult.Ca urmare a unor întâmplări cu OZN-uri, care mai de care mai ciudate, chiar oamenilor de stiintă începu să nu le mai placă această temă de cercetare, din aceleasi motive, am putea spune, care au determinat-o pe vulpe să nu-i mai placă strugurii.

Primul director al “Cărtii Albastre”, căpitanul Edward Ruppelt, a mers până la a mărturisi ca

“dacă scopul Fortelor Aeriene a fost acela de a crea si mai multă confuzie în jurul acestui fenomen, atunci ei nu ar fi putut face o treabă mai bună… Se poate vorbi despre o confuzie organizată în abordarea acestei probleme… Totul în acest raport se bazează pe premisa că de fapt nu există OZN-uri”*.

Raportul Condon contine câteva explicatii “clasice” ale Fenomenului OZN; în una din ele, de exemplu, se afirmă că

această aparitie neobisnuită trebuie considerată asadar ca făcând parte dintr-o categorie de fenomene aproape cu sigurantă naturale, dar care sunt atât de rare, încât nu au putut fi descrise sau evaluate până la momentul aparitiei lor, sau de la acel moment înainte”.[Ruppelt, Report on Unidentifted Flying Objects, – Raport asupra Obiectelor Zburătoare Neidentificate – Ace Books, New York, 1956, pp. 80 -83]

Consultantul stiintific principal al “Cărtii Albastre” pentru mai bine de jumătate din cei 22 de ani, cât au durat investigatiile, a fost astronomul J. Allen Hynek de la Northwestern University; el a numit pe fată toată această activitate drept un“proiect pseudo-stiintific“.  [Hynek, The UFO Experience : A Scientific Inquiry Experienta OZN : O investigare stiintifică, Ballantine Books, New York, 1977, pg. 215, 219]

În cei 22 de ani de investigatii, asa cum au fost ele, “Cartea Albastră” a reunit totusi peste 12000 de cazuri de fenomene aeriene uimitoare, dintre care 25% au rămas “neidentificate” în pofida chiar a “explicatiilor” adeseori forjate. Mii de alte cazuri s-au colectat si se mai colectează încă de către organizatii particulare din S.U.A. si din alte tări, în conditiile în care aproape toate organele guvernamentale se feresc să facă comentarii asupra lor.

În Uniunea Sovietică subiectul a apărut mentionat public pentru prima oară în 1967 (ceea ce înseamnă implicit aprobarea oficială), când Dr. Felix U. Ziegel de la Institutul de Aviatie din Moscova afirma, într-un articol din revista sovietică Smena, că “radarul sovietic receptionează obiecte zburătoare neidentificate încă de acum douăzeci de ani”. [UFOs, What are they? – Ce sunt OZN-urile? – in Smena, Aprilie 7, 1967. Vezi si articolul “Unidentified Flying Objects” – “Obiecte Zburătoare Neidentificate” – în Soviet Life, Feb. 1968; Ostrander si Schroeder, Psychical Discoveries Behind the Iron Curtain , pp. 94-103]

In aceeasi perioadă a avut loc o conferintă stiintifică (sovietică) pe tema“Civilizatii Spatiale”, condusă de astronomul armean Victor Ambartsumyam, care sublinia urgenta unor studii preliminare privind problemele stiintifice si tehnice ridicate de comunicarea cu astfel de “civilizatii” a căror existentă el o considera de la sine înteleasă. [Felix Ziegel,“On Possible Exchange of Information with Extra-Terrestrial Civilizations” – Despre posibilele schimburi de informatie cu civilizatiile extraterestre, studiu prezentat la Institutul de Inginerie al Sindicatelor din Moscova la 13 martie 1967 Psychic Discoveries, p. 96]. În anul următor însă, tema OZN-urilor a fost din nou interzisă în Uniunea Sovietică, iar de atunci cercetătorii sovietici îsi comunică rezultatele colegilor lor din vest doar pe căi neoficiale.

În Statele Unite subiectul se situează “în afara ariei” de cercetare, atât pentru cercurile de resort militare, cât si pentru oamenii de stiintă propriu-zisi, dar este demn de notat faptul că în anii din urmă un număr din ce în ce mai mare de specialisti (mai ales tineri) iau foarte în serios fenomenul OZN si se întrunesc pentru a studia cele mai adecvate metode de cercetare;Cercetătorii Hynek si Vallee vorbesc despre un “colegiu invizibil” al unor oameni de stiintă foarte activi în cercetarea problemei, dintre care cei mai multi refuză să-si vadă mentionat numele (în massmedia) în contextul cercetărilor fenomenului OZN.

Există desigur si altii care neagă existenta OZN-urilor, punându-le pe acestea pe seama unor perceptii deformate, după ei OZN-urile nefiind altceva decât obiecte naturale, baloane, avioane etc., sau simple trucuri sau “proiectii” psihologice. Unul dintre acesti autorieste Philip Klass; el “demască” cu delectare fenomenul OZN, si trage concluzia, în urma câtorva investigatii, că OZN-urile sunt fie fenomene naturale, fie falsuri grosolane. Investigatiile sale l-au convins că

“ideea unor nave spatiale miraculoase apartinând altor civilizatii este un basm confectional pe măsura mentalitătii adulte”.

[Philip J. Klass, UFOs Explained Explicarea OZN-urilor, Random House, New York, 1974, p. 360]

Asemenea cercetători de neclintit se bazează mai ales pe faptul că practic nu există dovezi concrete (fizice) ale existentei OZN-urilor, chiar partizanii cei mai vajnici ai existentei lor, fiind nevoiti să recunoască putinătatea dovezilor de ordin fizic din chiar cele mai bine documentate rapoarte.

Dar, ceea ce a convins un număr de savanti, în anii din urmă, să ia în serios fenomenul, nu este dovada fizică a existentei lor, ci faptul că o multitudine de persoane, a căror probitate si seriozitate nu poate fi pusă la îndoială, au văzut lucruri ce se situează dincolo de orice explicatie si care au avut asupra lor un efect puternic.

Iată cum descrie Dr. Hynek aceste mărturii:

“Aveam invariabil sentimentul că mă aflu în fata unor oameni care îmi descriu desfăsurarea unui eveniment foarte real. Acest eveniment se constituia pentru acea persoană într-o experientă capitală, pe care si-o aminteau în cele mai mici detalii si care nu avea nici o legătură cu imaginatia; un eveniment pentru care de obicei respectiva persoană nu era câtusi de putin pregătită – si a cărui întelegere o depăsea cu desăvârsire” (The UFO Experience).

Această experientă a intensei realităti a fenomenului OZN, conjugată cu lipsa totală a dovezilor fizice care să ateste existenta lor, plasează fenomenul mai curând în sfera studiilor de psihologie, decât în cea a investigărilor unor fenomene fizice; mai precis, în sfera cercetărilor prin care se studiază mai curând rapoartele decât întâlnirile extraterestre în sine, si gradul de credibilitate si consistentă a acestor rapoarte.

Activitate care tine deja de domeniul psihologiei, din care în mod firesc abordările care urmăresc exclusiv dovezile palpabile ale existentei OZN-urilor se exclud ca neadecvate. Dar din această perspectivă poate că nici părerea d-lui Klass cum că aceste “nave spatiale miraculoase” nu sunt decât niste “basme pentru oameni mari” – nu este cu totul neîndreptătită. Pentru că a vedea cu proprii ochi un OZN este una, iar a interpreta ceea ce ai văzut (sau ceea ce altcineva a văzut) este cu totul altceva: experienta în sine poate să fie reală, în timp ce relatarea sau interpretarea ei poate să tină de domeniul “basmului” sau a miturilor contemporane.

Prin activitatea sa, Dr. Hynek a contribuit mult la înlăturarea prejudecătilor despre întâlnirile sau observările obiectelor extraterestre. El a arătat clar că de cele mai multe ori persoanele care declară asemenea întâlniri sau observări nu sunt nici sectanti superstitiosi si nici oameni needucati sau labili psihic. Declaratiile unor astfel de indivizi (care nu prezintă credibilitate) sunt usor de identificat si orice cercetare asupra lor este automat sistată.

Dimpotrivă, relatările cele mai coerente si mai precise vin din partea unor oameni normali si responsabili (adesea de formatie stiintifică), pe care respectiva experientă i-a surprins sau chiar socat si căreia ei nu îi găsesc nici o explicatie (The UFO Experience); si cu cât experienta este mai puternică iar OZN-ul văzut mai de aproape, cu atât mai putin dispusă este respectiva persoană să o relateze.

Dosarele OZN sunt o colectie de “evenimente incredibile povestite de către persoane perfect credibile“, după cum declară un general din cadrul Fortelor Aeriene. Faptul că există ceva în spatele atâtor mii de declaratii credibile nu poate fi pus la îndoială.


3. Cele sase tipuri de întâlniri extraterestre

Dr. Hynek, care a studiat mai în amănuntime problema decât cei mai prestigiosi dintre experti, distinge sase categorii generale de fenomene OZN sau extraterestre [The Hynek UFO Report – Raportul Hynek asupra OZN-urilor-, Dell Publishing Co., New York, 1977, cap. 4-9; The UFO Experience, cap. 5-10]

Prima dintre ele, a “luminitelor nocturne“, este si cea mai frecvent mentionată si cea mai putin stranie dintre toate. Acestea pot fi usor asimilate cu corpuri ceresti, meteori etc. si nu sunt considerate propriu-zis OZN-uri. “Luminitele nocturne” cu adevărat ciudate (acelea care rămân “neidentificate”), cele care par manevrate în mod inteligent si nu pot fi considerate nave spatiale, sunt de cele mai multe ori reperate de mai multi martori, printre care ofiteri de politie, piloti, sau operatori ai turnurilor de control.

A doua categorie de OZN-uri o constituie “discurile diurne”, al căror comportament este similar cu al luminitelor de noapte. Aceste discuri sunt asa numitele “farfurii zburătoare” si ele apar în toate relatările incluse în această categorie; ceea ce diferă este forma OZN-ului, care variază de la cilindrică până la circulară. Au u

n aspect metalic si depăsesc capacitatea celor mai sofisticate nave spatiale cunoscute până în prezent. Se afirmă că OZN-urile de gradul doi sunt, ca si “luminitele nocturne”, silentioase, si că pot apărea în grupuri de două sau mai multe.

În a treia categorie întră descrierile “radar-vizuale”, adică reperări de OZN-uri care se fac cu ajutorul radarului (reperările radar fiind si ele susceptibile de diferite erori). Cele mai multe din aceste cazuri au loc noaptea, când sunt reperate simultan de mai multe avioane (uneori trimise special să urmărească OZN-urile deja semnalate), de la distante relativ mici.

În astfel de cazuri, avioanele sunt întotdeauna depăsite de OZN-uri, care uneori se plasează ele în urmărirea avionului si apoi dispar la viteze uluitor de mari (până la 6640 km pe oră si chiar mai mult). Uneori, ca si în întâlnirile de gradul 1 si 2, obiectul pare că se divide (în două sau chiar mai multe părti distincte), iar alteori radarul nici măcar nu înregistrează obiective reperate clar de piloti în timpul zborului. Aceste întâlniri, ca si cele din primele două categorii, durează de la câteva minute până la câteva ore.

Există un număr de cazuri documentate din primele trei categorii, fiecare dintre ele fiind observate de numerosi martori oculari, izolati, credibili si cu experientă. Dr. Hynek notează însă că oricare din aceste cazuri ar putea fi produs de un set de împrejurări său conditii extrem de neobisnuite si nu neapărat de un fenomen total necunoscut.

Dar când se acumulează cazuri bine documentate si toate asemănătoare între ele, posibilitatea ca ele să fie puse pe seama unor conditii naturale exceptionale devine foarte mică (The UFO Experience). Din acest motiv cercetătorii fenomenului se concentrează acum asupra studiului celor mai bine documentate cazuri, comparând dosarele cel mai bine articulate si mai credibile pentru fiecare din ele, si reusind să discearnă astfel caracteristici si structuri comune clare ale manifestărilor OZN.

Reactia emotională a celor care au văzut astfel de obiecte în cadrul întâlnirilor apartinând primelor trei categorii, este una de perplexitate si uimire; ei nu îsi pot explica câtusi de putin comportamentul lor si rămân cu dorinta manifestă de a mai vedea odată obiectul “măcar un pic mai de aproape”. Cazurile în care martorii au încercat un sentiment acut de teamă sunt putine la număr si de cele mai multe ori se referă la piloti care, încercând să urmărească obiectele necunoscute, îsi dădeau seama că au de-a face cu o tehnologie ce depăseste cel mai înalt nivel cunoscut si că respectivele obiecte sunt pilotate clar de cineva. Pe de altă parte, în cazul “întâlnirilor la mică distantă”, reactia “psihică” a persoanelor în cauză este foarte puternică si cu consecinte durabile.

“Întâlnirile de gradul I” sunt cele în care un obiect luminos este văzut de la 150 m sau chiar mai putin, luminozitatea lui fiind atât de puternică, încât luminează si solul de pe raza lui. Ele adesea plutesc la o distantă foarte mică deasupra solului, parcurgând în acest mod distante considerabile, pentru a decola apoi brusc la viteze incredibile, silentios, si mai întotdeauna pe verticală.

Cazurile de “Întâlniri de gradul I“, atât de numeroase si documentate întotdeauna de mai multi martori, sunt atât de asemănătoare între ele, încât cel care le studiază are impresia că este vorba invariabil de acelasi obiect zburător. Trăsătura specifică a “Întâlnirilor de gradul I” este însă aceea că ele au loc mai ales noaptea în zone mai putin locuite si că numărul martorilor oculari nu depăseste în general trei sau patru (în cazurile examinate de Dr. Hynek).

“Întâlnirile de gradul I” întotdeauna intimidează si sunt adesea terifiante, dar ele nu lasă urme vizibile asupra martorilor oculari; acestia sunt de obicei atât de coplesiti de ceea ce văd, încât pierd cu totul din vedere să fotografieze obiectul, în ciuda faptului că uneori au aparat de fotografiat asupra lor. Efectul tipic al acestor întâlniri asupra martorilor oculari este redat de unul dintre ei astfel:

“Vă asigur că oricine a văzut un astfel de obiect de atât de aproape, fie chiar si pentru un singur minut, nu îl mai uită toată viata” (The Hynek Report).

Experienta este atât de neobisnuită, încât cei care o povestesc nu sunt crezuti, ceea ce îi face pe acestia să nu o mai povestească deloc sau să o povestească doar unui cerc restrâns de prieteni, sau de abia peste ani de zile. Este un tip de experientă care este foarte reală pentru cei care au trăit-o, dar incredibilă pentru cei care ascultă relatări despre ea.

O “Întâlnire de gradul I” tipică a avut loc în 1966 si i-a avut drept protagonisti pe doi serifi din Portage County, Ohio. Pe la ora 5 dimineata ei au văzut un obiect “mare cât o casă”ridicându-se cam la 30 m înăltime. Pe măsură ce obiectul se apropia de ei, luminozitatea lui crestea, luminând tot locul dimprejur, oprindu-se deasupra lor. Când a început iar să se miste, politistii l-au urmărit. Aproape de zori, obiectul a mai fost reperat de alti doi politisti, la o înăltime mai mare, după care a dispărut în spatiu printr-o miscare bruscă pe verticală.

Presiunea exercitată din partea Congresului american a obligat comisia însărcinată cu dosarul “Cărtii Albastre” să investigheze în amănuntime acest caz, concluzia trasă fiind aceea că politistii avuseseră de-a face cu o “observare a planetei Venus”.Politistii au fost supusi unei masive campanii de ridiculizare în presă, care a dus la distrugerea familiei unuia dintre ei si la ruinarea sănătătii si carierei sale.

Astfel de tragedii personale în rândurile celor care au experienta“Întâlnirilor de gradul I” sunt atât de obisnuite, încât ele trebuie, sau ar trebui neapărat considerate caracteristice tipic fenomenului OZN.

“Întâlnirile de gradul II” sunt similare celor de gradul I, cu diferenta că obiectele zburătoare lasă urmă pe sol iar efectul psihic asupra privitorului este violent si durabil. Urmele constau în pârjolirea sau uscarea vegetatiei pe suprafata pe care a aterizat obiectul.

Acest tip de întâlnire este deci cu mult mai potrivit pentru investigatia stiintifică, căci în afară de relatările verbale ale fenomenului, mai există si dovezi materiale ale manifestării lui. Cu toate acestea, investigatiile stiintifice sunt aproape inexistente, pe de o parte pentru faptul că celor mai multi cercetători le este teamă să abordeze problema OZN-urilor în general, iar pe de alta pentru că dovezile materiale însăsi ale existentei lor sunt de obicei neconcludente din punct de vedere stiintific sau sunt subiective.

Există un catalog care contine peste 800 de cazuri de acest tip din 24 de tări (The Hynek Report). Dovezile materiale sunt neconcludente pentru că nici o portiune sau bucată de OZN nu a fost autentificată până acum si pentru că urmele lăsate pe sol sunt uneori la fel de greu de explicat ca si întâlnirile însăsi. Aceste urme sunt de cele mai multe ori de formă circulară cu un diametru de 6 până la 9 m si cu o adâncime de 30 cm până la 1 metru; pământul în interior este ars sau deshidratat si se afirmă că portiunea rămâne sterilă timp de unul sau doi ani.Analizele chimice ale solului din aceste suprafete nu au permis nici o concluzie clară cu privire la posibilele cauze ale acestei sterilităti.

“Întâlnirile de gradul II” au loc cel mai frecvent, noaptea, în sectiuni mai putin circulate ale soselelor. Este vorba aproape invariabil de un obiect luminos care aterizează pe câmpul de lângă sosea sau chiar în mijlocul ei, în fata unor masini ale căror motoare sau faruri se opresc sau se sting brusc; pe cei dinăuntru îi cuprinde spaima, ei nerevenindu-si decât odată cu decolarea OZN-ului; după decolare motorul sau farurile masinii (martorului ocular) pot fi din nou actionate, sau îsi revin de la sine.

Cele mai bizare dintre toate rapoartele OZN sunt cele care relatează asa numitele“Întâlniri de gradul III”, pentru că în ele apar si “fiinte vii” asa numitii“ocupanti”, “omuleti”, “humanoizi”sau “creaturi”. Prima reactie la citirea acestor rapoarte este aceea de a imagina “omuleti verzi” si de a considera ca incredibil întregul fenomen, categorisindu-l drept fals sau halucinatie.

Totusi, succesul recentului film american SF, numit chiar cu numele acestei categorii de fenomene OZN, “Întâlnire de gradul III” (pentru care Dr. Hynek a fost consultant tehnic), împreună cu rezultatele sondajelor de opinie din 1974, care demonstrează că 54% din cei care stiu ceva despre OZN-uri cred că ele sunt reale, iar 46% din cei chestionati cred în existenta vietii inteligente pe alte planete, indică gradul din ce în ce mai sporit al acceptării din partea contemporanilor nostri a posibilitătii existentei reale a inteligentei “non umane”. [ J. Allen Hynek si Jactues Vallee; The Edge of Reality: A Progress Report on Unidentified Flying Objects La granita realului. Starea cercetărilor asupra obiectelor zburătoare neidentificate t Henry Regnery Co, Chicago; 1975; pp. 289-290]

Cu alte cuvinte, putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastică a oferit imaginile, “evolutionismul” a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat plauzibilitatea acestor întâlniri extraterestre.

Ceea ce este surprinzător si uluitor în acelasi timp este că asemenea întâlniri au loc încă astăzi, conform mărturiilor multor martori oculari credibili. Deci de importantă capitală este interpretarea care trebuie dată acestor fenomene: să fie vorba într-adevăr de contacte cu “vizitatorii din spatiul cosmic”, sau avem de-a face cu întâlniri de o cu totul altă natură, explicate însă conform cu “spiritul veacului”? Acestea sunt întrebările care îi preocupă pe cercetătorii fenomenului OZN.

Dr. Hynek recunoaste că îi vine greu să admită existenta “Întâlnirilor de gradul III”:

“Dacă nu mi-ar fi teamă că ultragiez integritatea stiintifică, mărturisesc că as fi gata să omit din toată inima acest capitol al cercetărilor referitoare la OZN-uri” (The UFO Experience).

Dar cum scopul Dr. Hynek este acela al obiectivitătii stiintifice, lui îi este imposibil să ignore multitudinea cazurilor atât de bine documentate ale acestui ciudat fenomen. Dintre cele aproape 1250 de cazuri de întâlniri extraterestre la mică distantă descrise de Dr. Jacques Vallee, 750 mentionează aterizarea unei nave spatiale, si mai mult de 300 dintre acestea specifică prezenta “humanoizilor” în interiorul sau în jurul navei; o treime din aceste cazuri sunt documentate de mai multi martori pentru fiecare caz în parte.

Într-unul din cazurile cu “humanoizi” ce a avut loc in noiembrie 1961 în nordul SUA, patru bărbati care se întorceau de la vânătoare au observatprăbusirea unui obiect în flăcări, ce parcă era un avion. Când au ajuns la locul “prăbusirii” toti au văzut un obiect alungit de formă cilindrică înfipt oblic în pământ si cu patru figuri, după toate aparentele omenesti în jurul lui.

Bărbatii s-au deplasat în orasul din apropiere pentru a anunta politia, iar când s-au întors la locul respectiv n-au mai văzut decât niste luminite rosii, obiectul dispărând fără a lăsa nici un fel de urmă, desi terenul era noroios.După ce ofiterul de politie a plecat cuprins de uimire, cei patru au văzut din nou obiectul venind spre sol ca o lumină rosiatică. S-au întors la casele lor cu sentimentul ciudat că a existat o portiune de timp “pierdută” în timpul noptii.

În ziua următoare, unul din cei patru a fost vizitat la lucru de către mai multi indivizi “cu înfătisare oficială”, care i-au pus întrebări despre incident si apoi l-au condus acasă în masina lor, cerându-i să nu dezvăluie nimănui cele întâmplate. Vânătorul a presupus că respectivii erau anchetatori ai Fortelor Aeriene ale SUA care încearcă să escamoteze existenta vreunei “masini secrete”.

Toti cei patru protagonisti ai întâmplării au rămas extrem de marcati de pe urma ei si după sase ani unul dintre ei s-a simtit obligat să povestească totul unui agent al Trezoreriei Statelor Unite (Edge of Reality).

Momentele principale ale acestei relatări sunt tipice pentru multe din seria“Întâlnirilor de gradul III”. Un caz usor diferit îl constituie faimoasa “aterizare” OZN de la Kelly, care a fost investigat în amănuntime, atât de politie si de Fortele Aeriene, cât si de cercetători independenti.

În seara si noaptea de 21 august, 1955, locuitorii unei ferme patru adulti si sapte copii – au avut o întâlnire prelungită cu “umanoizii”.

Fiul cel mare al acestei familii (adolescent) a văzut un obiect zburător “aterizând” în spatele casei. Nu l-a crezut nimeni, însă o oră mai târziu “un omulet” ce emitea o“lumină ciudată” se apropia de casă. Au mai fost văzuti si alti “omuleti” (sau poate aceiasi omuleti care reapăreau). Se apropiau invariabil de casă din directia cea mai întunecoasă, si niciodată când luminile erau aprinse. [Vallee, UFOs în Space – OZN-urile din spatiul cosmic 187-191; Hynek,The UFO Experience – Dosarul OZN – pp. 172-177]

Doctorul Hynek face distinctie clară între “Întâlnirile de gradul III” si cazurile“indivizilor de legătură” (persoanelor care declară că au avut contact cu extraterestii (n. tr)). Aceste persoane “de legătură” au deseori întâlniri cu fiinte extraterestre, primesc adesea de la ele “mesaje” pseudo-religioase privind existenta unor fiinte “superior dezvoltate” de pe alte planete care vor veni curând să “aducă pace pe pământ”.

Astfel de indivizi sunt mai întotdeauna membri ai unor culte religioase iscate de pe urma fenomenelor extraterestre. Pe de altă parte, “Întâlnirile de gradul III”obisnuite sunt foarte asemănătoare celorlalte tipuri de “întâlniri extraterestre”; ele li se întâmplă unor oameni cu ocupatii similare si prezentând un înalt grad de credibilitate, au loc întotdeauna pe neasteptate si produc întotdeauna un soc, fiind atât de incredibile. “Ocupantii” observati în astfel de situatii, sunt văzuti mai întotdeauna (de obicei de la distante foarte mici)culegând mostre de rocă si de sol, cercetând cu interes instalatiile si vehiculele omenesti sau “reparându-si” propriul vehicul de zbor.

Acesti “umanoizi” prezintă caracteristici cu totul neumane: capete foarte mari (care fie nu au ochi deloc fie îi au asezati la mare distantă unul de altul, cu nas foarte mic sau deloc si cu o fantă în loc de gură), picioare foarte subtiri si lipsa gâtului; unii au înăltimea normală a omului, dar altii nu sunt mai înalti de 1 m, ca în cazul Kelly din Hopkinsville. Recent s-a compilat un catalog ce însumează peste 1000 de“Întâlniri de gradul III”. [Hynek, The UFO Experience – Dosarul OZN –, p. 31]

S-au raportat si cazuri în care ocupantii obiectelor zburătoare au “răpit” persoane de la sol, cel mai adesea în scop de “testare”. Credibilitatea celor care au făcut astfel de relatări poate fi cu greu pusă la îndoială. Aproape toate dovezile privitoare la aceste cazuri, (excluzându-i pe indivizii “de legătură”) s-au obtinut cu ajutorul hipnozei regresive; experienta este atât de traumatică pentru martori, încât ei nu si-o mai amintesc decât mai târziu, când ei însisi acceptă să fie hipnotizati si să înteleagă astfel misteriosul “salt peste timp” din urma întâlnirii extraterestre – întâlnire care până la un anumit punct si-o amintesc perfect.

Unul dintre cazurile cele mai cunoscute de “abductie”a avut loc pe 19 Septembrie, 1961, la miezul noptii, lângă localitatea Whitfield din New Hampshire. El a devenit si subiectul cărtii lui John Fuller (The Interrupted Journey – Călătorie întreruptă), publicată într-o formă rezumată în revista Look. În seara în care Barney si Betty Hill se întorceau din vacantă, un OZN ateriza pe sosea exact, în fata masinii lor. De ei s-au apropiat niste “umanoizi” si, ultimul lucru pe care si-l mai amintesc este că, două ore mai târziu s-au trezit la o distantă de 35 de mile de locul respectiv, tot pe sosea.

Această amnezie le procură ambilor soti stări de mare tensiune psihică si disconfort fizic, ceea ce-i făcu in final să recurgă la un psihiatru. În stare de hipnoză ambii au relatat, independent unul de celălalt, că au fost transportati la bordul unei “nave”, unde “umanoizii” i-au supus la diferite analize, luându-le probe de tesut cornos (unghii, piele). Au fost eliberati după două ore, după ce li s-a dat în prealabil sugestia hipnotică de a nu-si aminti nimic din ceea ce li se întâmplase. Ei au relatat această experientă (tot în conditii de hipnoză) într-o stare psihică deosebit de zbuciumată (The UFO Experience).

Un caz similar a avut loc pe 3 Decembrie, 1967 la ora 2:30 dimineata, când un politist din Ashland, statul Nebraska a văzut pe sosea un obiect ce emitea puncte luminoase si care la apropierea lui a decolat. Raportând apoi superiorilor săi prezenta unei “farfurii zburătoare” în zonă, s-a îndreptat spre casă cu o durere de cap îngrozitoare, cu un zgomot asurzitor în urechi si cu urma unei lovituri rosii sub urechea stângă.

Mai târziu s-a descoperit că a existat o perioadă de 20 de minute de care el nu-si mai aminteste nimic; sub stare de hipnoză însă a mărturisit că a pornit în urmărirea OZN-ului, care a aterizat din nou. Ocupantii au îndreptat un fascicul luminos asupra lui si l-au luat la bord, într-un loc plin de pupitre de control si de aparate asemănătoare computerelor. Aceleasi imagini au fost relatate si de un inginer din Franta, in timpul “abductiei” sale care a durat 18 zile.

La prima vedere aceste incidente par pur si simplu de necrezut, produse ale halucinatiei sau ale unei imaginatii bolnave. Dar ele sunt prea numeroase pentru a ne putea îngădui să le tratăm cu usurintă. În măsura în care relatează întâlniri cu aparate de zbor concrete, reale, aceste rapoarte nu sunt desigur foarte convingătoare.

Mai mult, psihanalistii însisi atrag atentia asupra faptului că rezultatele “hipnozei regresive” nu sunt foarte sigure; adesea persoana aflată sub hipnoză nu este capabilă să distingă între experientele reale si “sugestionările” inculcate în subconstientul său, fie de hipnotizor, fie de altcineva, în momentul presupusei “Întâlniri de gradul III”.

Dar chiar dacă aceste experiente nu sunt cu totul “reale” (ca fenomene obiective în spatiu si în timp), faptul însusi că ele au fost “implantate” în mintile oamenilor în proportii atât de masive în anii din urmă este deja semnificativ. Fără îndoială că “ceva” există si în spatele acestor cazuri de “abductie”, iar recent cei care investighează fenomenele OZN au început să caute explicatiile lor în alte directii.

Asemenea experiente, si mai ales “Întâlnirile de gradul III” ale anilor ’70, sunt în mod vizibil legate de fenomenele paranormale sau oculte. Uneori, cu putin înainte de a întâlni OZN-uri, cei care urmează a fi protagonistii lor visează lucruri ciudate, sau aud bătăi în usa în conditiile în care nu se află nimeni în apropiere, sau primesc vizite ciudate după aceea; unii primesc mesaje telepatice de la cei din interiorul OZN-ului.

OZN-urile chiar ajung să dispară si să apară în loc să decoleze si să aterizeze cu viteze mari; alteori au loc “vindecări miraculoase” în prezenta lor sau când cineva este expus la lumina emisă de ei. [Jacques Vallee, The Invisible College, E. P. Dutton, Inc., New York, 1975, pp. 17, 21]

Alteori însă “Întâlnirile de gradul III” au dus si la leucemie, precum si la boli produse de radiatii; adesea efectele produse asupra psihicului sunt tragice: deteriorarea pesonalitătii, dementă, sinucidere. [John A. Keel, UFOs : Operation Trojan Horse – OZN-urile: Operatiunea Calul Troian, G. P. Putnam’s Sons, NewYork, 1970, p. 303]

Sporirea si intensificarea “componentei psihice” a întâlnirilor extraterestre i-a determinat pe cercetători să le asemene pe acestea cu fenomenele oculte, care produc efecte psihice asemănătoare cu cele declansate de aparitia OZN-urilor (The Invisible College).

Multi cercetători au remarcat asemănarea dintre fenomenele OZN sispiritismul secolului al XIX-lea, în care fenomenele psihice se combină cu efecte fizice stranii, “tehnologia” acelora fiind desigur mai primitivă. În general, în anii ’70 a început să dispară distinctia între fenomenele OZN “propriu-zise”, sau “normale”, si diferitele culte OZN, si aceasta datorită faptului că în această decadă omenirea a devenit din ce în ce mai receptivă la practicile oculte.


4. Explicarea fenomenelor OZN

Cea mai recentă carte a Dr. Jacques Vallee despre OZN-uri, The Invisible Collegedezvăluie care sunt opiniile unora dintre cei mai prestigiosi cercetători asupra acestei probleme. Dr. Vallee consideră că ne aflăm astfel “foarte aproape” de o întelegere clară a naturii acestui fenomen.

El observă că ideea existentei unei forme de inteligentă “extraterestră” a devenit la modă, atât printre oamenii de stiintă, cât si în cercurile celor care ghicesc norocul (astrologii zilelor noastre), mai ales ca rezultat

“al setei neostoite de a contacta inteligente superioare care să aducă rezolvarea miraculoasă a tuturor problemelor ce sfâsie si agită biata noastră planetă”.

În mod semnificativ el mai notează că ideea unor vizitatori din spatiul extraterestru a devenit marele mit, sau “superbul neadevăr” al vremurilor noastre.

Totusi credinta în acest mit i se pare o naivitate:

Explicatia aceasta este prea rudimentară; ea nu acoperă diversitatea interactiunilor dintre ocupantii obiectelor zburătoare si pământeni, si nici marea varietate comportamentală a celor dintâi”.

Dr. Hynek notează că, pentru a explica diversitatea efectelor produse de OZN-uri, trebuie să plecăm de la ideea că ele sunt

“un fenomen cu efecte fizice fără îndoială, dar care prezintă si atribute ce tin de sfera psihicului” (The Edge of Reality, p. 259).

Dr. Vallee crede că ele sunt

atât obiecte fizice, cât si instrumente psihice, ale căror proprietăti specifice rămân să fie definite de acum înainte” (The Invisible College, p. 200).

Teoria că OZN-urile nu există de fapt ca obiecte concrete si că ele tin doar de fenomenele psihice sau parafizice a fost înaintată de un număr de cercetători încă de la începutul anilor 1950. Pe parcurs însă ea s-a erodat, pe de o parte datorită proliferării grupurilor de tip sectar ce exaltau ideea originii “extraterestre” a OZN-urilor, si pe de alta datorită chiar explicatiilor oficiale, ce corespundeau perfect marii majorităti a opiniei publice, conform căreia întregul fenomen este pură imaginatie. [Keel, UFOs:Operation Trojan Horse, pp.38,41]

Dar, în prezent, cercetători de mare prestigiu sunt de acord în a considera că, desi OZN-urile prezintă indubitabil caracteristici “fizice”, ele nu pot fi nicidecum socotite “nave spatiale” aflate în posesia cuiva, ci ele tin în mod clar de domeniul parafizic sau ocult.

Într-adevăr, de ce atât de multe OZN-uri aterizează atât de des exact pe mijlocul soselelor? De ce aceste aparate atât de sofisticate si demonstrând o tehnologie atât de “avansată” au nevoie atât de des să fie “reparate”? De ce este nevoie ca ocupantii lor să ia atât de des probe de la sol (pe parcursul unei perioade care însumează deja 25 de ani!) si să “testeze” un număr atât de mare de oameni dacă ele sunt într-adevăr misiuni de recunoastere asa cum pretind “umanoizii” de la bordul lor?

Dr. Vallee se întreabă pe bună dreptate dacă nu cumva ideea cu “vizitatorii din spatiul cosmic” este o pură diversiune, având

“scopul precis de a disimula natura infinit mai complexă a tehnologiei, care mai ales dă amploare acestor fenomene (The Invisible College, p. 28).

El crede că

“de fapt noi nu avem de-a face cu valuri succesive de vizitatori extraterestri; noi ne confruntăm de fapt cu un sistem de control”. “De fapt prin “Întâlnirile de gradul III” se realizează un foarte eficace sistem de control al convingerilor si credintelor individului”. “Fiecare val de OZN-uri are un impact social din ce în ce mai mare. Mase din ce în ce mai largi de tineri sunt atrasi până la fascinatie de problemele cosmosului, de fenomenele psihice si para-psihice, de noi frontiere ale constiintei. Apar mereu pe această temă sumedenii de cărti si articole care modifică în profunzime mentalitătile si întreg spatiul cultural în care trăim”.

Într-o altă carte a sa, Dr. Vallee notează:

“A devenit deja posibilă determinarea a mari segmente ale populatiei să creadă în existenta unor rase supranaturale, în posibilitatea masinilor zburătoare, în pluralitatea lumilor locuibile, si aceasta doar cu ajutorul câtorva scene si imagini atent regizate, ale căror detalii sunt adaptate desigur culturii si superstitiilor existente într-un anumit spatiu geografic la un moment dat” .

[Vallee, Passport to Magonia – Pasaport pentru Magonia, Henry Regnery Co., Chicago, 1969, pp. 150-1]

Există însă unele mici detalii care pot arunca lumină asupra întelesului acestor “scene regizate” si care nu au scăpat cercetătorilor atenti ai fenomenului, mai ales atunci când s-au avut în vedere “Întâlnirile de gradul III” si cele de “contact direct” cu umanoizii; si anume, acestea sunt detalii de o factură profund “absurdă” sau care sunt de un rationament a căror rationalitate nu poate nicicum anula latura lor absurdă (Valle, The Invisible College).

În mod si mai semnificativ, întâlnirile sunt în întregime gratuite, fără vreun scop sau înteles clar.Un psihiatru din statul Pennsylvania a avansat chiar ideea că absurditatea ce caracterizează aproape toate “Întâlnirile de gradul III”, nu este altceva decât o foarte clară tehnică hipnotică.

“Când persoana este tulburată de elemente absurde sau contradictorii, pe care se luptă să le înteleagă, atunci psihicul său este foarte deschis si receptiv la transferul de idei, la vindecări miraculoase, si asa mai departe”.

Dr. Vallee compară această tehnică cu irationalitatea koan-urilor* din budismul zen si remarcă similaritatea dintre întâlnirile extraterestre si diferitele ritualuri oculte de initiere care “predispun mintea” la “nou set de structuri simbolice”. Toate acestea indică în opinia lui trecerea “la o nouă formă de religie”.

[* koan = paradox folosit ca temă de meditatie în zenbudism, cu scopul de a anihila orice recurs al mintii la ratiune si rationalitate si de a forta individul să dobândească instantaneu o iluminare de tip intuitiv – WEBSTER’s New Collegiate Dictionary (n. tr.)]

Întelegem asadar că întâlnirile extraterestre nu sunt altceva decât formele moderne ale unui ocultism vechi de când lumea. Abandonând credinta în Iisus Hristos, omenirea îsi caută acum “mântuitori” în spatiul extraterestru, iar fenomenele în discutie nu fac altceva decât să furnizeze, prin materialitatea lor – OZN-uri, extraterestri -, recuzita externă necesară credibilitătii. Dar în ce constă totusi acest fenomen? Cine să fie cei care “îl regizează” si, mai ales, în ce scop ar face-o?

Răspunsul la cel putin primele două întrebări îl dau oameni de stiintă însisi, desi, neavând competentă în domeniul religios, ei nu sesizează semnificatiile mai profunde ale descoperirilor lor. Unul dintre ei, profesorul Brad Steiger de la Universitatea statului Iowa, care a si scris mai multe cărei în domeniul ce ne interesează, a făcut, după o cercetare amănuntită a documentelor sustinute în “Cartea Albastră”redactată de Fortele Aeriene, următoarea declaratie:

“Avem de-a face aici cu un fenomen parafizic multidimensional, ale cărui rădăcini tin de sfera planetei Pământ”

(Canadian UFO Report, Summer, 1977).

John Keel, care a pornit în cercetările sale asupra OZN-urilor cu mult scepticism si care în materie de religie este un agnostic, scrie:

“În esenta lor, OZN-urile …sunt manifestarea unei lumi pline de duhuri si de fantome, al cărei univers mintal este straniu si aberant; este realitatea unei lumi dominate de iluzie… în care realitatea însăsi este distorsionată de forte stranii, care în mod vădit pot manipula spatiul, timpul si materia fizică – forte care se situează aproape în totalitate dincolo de puterea noastră de întelegere... Aparitiile OZN par a fi pe de-a întregul variatii minore ale fenomenelor demonice vechi de când lumea” (UFOs: Operation Trojan Horse).

Într-o bibliografie recentă a fenomenelor OZN pregătită de Biblioteca Congresului, se notează la prima pagină următoarele:

“Multe dintre rapoartele asupra OZN-urilor, care se publică în prezent în presa de mare audientă la public, relatează incidente care sunt izbitor de asemănătoare fenomenelor de posedare demonică, psihice sau de alt fel, pe care teologii si parapsihologii le cunosc de multă vreme”. [Lynn G. Catoe, UFOs and Related Subjects: An Annotated Bibliography – OZN-urile si alte subiecte înrudite: O bibliografie adnotată -; US Government Printing Office, Washington, D. C. ,1969]

Cei mai multi cercetători ai fenomenului OZN caută de acum explicatia lui în sfera demonologicului si a ocultului.

În câteva studii recente efectuate de cercetători protestanti (evanghelici) toate aceste dovezi sunt unite si sistematizate, iar concluzia care se impune este căfenomenele OZN sunt de origine demonică [Clifordd Wilson si John Weldon, Close Encounters: A Better Explanation, O mai bună explicare a Întâlnirilor Extraterestre, Master Books, San Diego, 1978; Spiritual Counterfeits Project – Revista Dosarului “Falsuri Spirituale”, Berkeley, Calif., Aug. 1977; “UFOs: Is Science-Fiction Coming True?” – Se adevereste literatura stiintifico-fantastică despre OZN-uri?“].

Este adevărat că unele dintre ele s-au dovedit a fi rezultate ale sarlataniei sau halucinatiei, dar acesta nu este nici pe departe cazul tuturor miilor de dosare care s-au acumulat până în prezent asupra fenomenului. Că frauda este de asemenea întâlnită în cadrul sedintelor de spiritism – este foarte adevărat. Dar spiritismul însusi, atunci când este autentic, produce negresit stări “paranormale”, care nu sunt altceva decât rezultate ale actiunilor demonice. La fel stau lucrurile cu fenomenele OZN.

Istoriile de caz din grupa contactului direct cu OZN-urile dezvăluie caracteristici tipice, identice cu cele care se regăsesc în practicile oculte sau demonice. De exemplu, un ofiter de politie din California a văzut primul OZN în iunie, 1966, si de atunci înainte a avut foarte des astfel de întâlniri.

“Devenisem complet obsedat de OZN-uri. Eram convins că ceva absolut măret mi se va întâmpla în curând. Am renuntat la lecturile zilnice din Biblie, nu m-am mai gândit la Dumnezeu, dar în schimb am început să citesc cu înversunare toate cărtile despre OZN-uri care-mi cădeau în mână… Vegheam noptile, asteptând în zadar să mai primesc vreun semn, încercam să comunic mental cu ceea ce eu credeam că sunt fiinte extraterestre, aproape că mă rugam la ei să-mi apară în fată sau să intre într-un fel în legătură cu mine”.

In cele din urmă a cunoscut ce înseamnă o “Întâlnire de gradul III”; o “navă” cam de 24 m în diametru i-a apărut în fată, dar a decolat imediat, lăsându-l perplex si cu expectativa unui moment “măret” dar nimic n-a mai urmat după toate acestea. OZN-urile au încetat să mai apară, iar omul, frustrat în asteptările sale, a început să bea până la atingerea unei stări depresive în care îl încerca din ce în ce mai des gândul sinuciderii. Nu a reusit să iasă din acest iad decât prin convertirea la Hristos.

Cei care însă au intrat în contact nemijlocit cu însisi extraterestrii, au lucruri cu mult mai înfricosătoare de povestit. Ei devin literalmente “posedati” de aceste fiinte care încearcă mai întâi să-i ucidă pe cei care le opun rezistentă. (UFOs: A Better Explanation).

În afară de semnificatia generală a fenomenului OZN, “Întâlnirile de gradul III” mai ales ne obligă să întelegem căscopul lor precis este acela de a însela individul care participă la ele si de a-l împinge, fie spre a căuta noi “contacte” al căror “mesaj” mai apoi să-l popularizeze, fie – si aceasta întotdeauna –spre stări de acută confuzie si dezorientare personală.

Dacă amestecul ciudat de elemente fizice si psihice ce caracterizează fenomenele OZN este si aspectul ce intrigă cel mai mult pe cercetători, rămânând din punctul lor de vedere fără solutie, el este însă cu totul explicabil celor care cunosc textele de spiritualitate ortodoxă si mai cu seamă Vietile Sfintilor.

În interiorul acestei spiritualităti se stie că si demonii dispun de “trupuri fizice”,numai că “materia” din care sunt făcute ele este atât de subtilă, încât nu poate fi sesizată decât de oameni cu “usile spirituale ale perceptiei” deschise, fie prin vointa lui Dumnezeu, ca în cazul sfintilor, fie împotriva ei – în cazul vrăjitorilor sau celor care acceptă să fie mediumi în sedintele de spiritism. Doctrina Ortodoxă despre demoni si îngeri si modul în care este simtită actiunea lor de către oameni a fost sintetizată (printre altii – n. tr. ) de marele episcop si părinte al Bisericii din secolul al XIX-lea Ignatie Breancianinov. [ea este expusă pe larg în cartea The Soul After Death – Sufletul după Moarte -, St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, California, 1979, Din Ignatie Breancianinov stau trad. în lb. rom. extrase în vol. Cuvânt despre moarte, Ed. “Pelerinul Român”, Oradea 1993]

Literatura ortodoxă oferă numeroase exemple de manifestări demonice, care se potrivesc perfect cu scenariul întâlnirilor extraterestre: fiinte si obiecte concrete (adică prezente si contrafaceri demonice) care “apar” si “dispar” brusc, care au întotdeauna menirea de a înspăimânta si semăna confuzie între oameni, ducându-i în final la distrugere. Viata Sfântului Antonie cel Mare si a Sfântului Ciprian al Cartaginei, care mai înainte fusese vrăjitor, sunt pline de astfel de incidente.

Viata Sfântului Martin Milostivul (+397, episcop de Tours, mentionat în Proloage vol. I, 13 feb.) contine un exemplu interesant de actiune demonică care prin puterea ei de a manipula obiecte “fizice” se potriveste perfect cu momente similare din cadrul “Întâlnirilor de gradul III”.

Un anume tânăr Anatolie se face monah lângă Mânăstirea Sfântul Martin, dar din falsă smerenie devine victima înselăciunii diavolesti. I se pare că stă de vorbă cu “îngerii”, iar ca să-l încredinteze de “sfintenia” sa, acesti “îngeri” au promis să-i dăruiască “o mantie strălucitoare din cer” ca semn al “puterii dumnezeiesti” ce se sălăsluia deja în el.

“Deci, într-una din nopti, pe la miezul noptii, se făcu zgomot mare de pasi ce parcă jucau, si de murmure ca de multe voci în schit, iar chilia lui Anatolie se umplu de lumină. Apoi se asternu linistea, iar cel înselat iesi din chilia sa, purtând “straiul cel dumnezeiesc”. Cineva a adus o lumânare si toti fratii au cercetat cu atentie haina. Era peste măsură de moale si de lucioasă, iar culoarea era rosie ca para. Nimeni nu putea spune din ce anume era făcută, însă la vedere si la pipăit părea o haină si nimic mai mult”.

În zori, duhovnicul tânărului Anatolie vrea să-si ia ucenicul pentru a-l duce la Sfântul Martin, ca să se descopere dacă întâmplarea nu era cumva o înselăciune diavolească. De frică, ucenicul refuză, “si când fratii îl traseră cu de-a sila, haina cu pricina se făcu nevăzută din mâinile lor”.

Autorul acestei mărturisiri (care fie a asistat personal la întâmplare, fie a aflat-o de la participantii directi la ea) încheie istoria astfel:

“diavolul nu a putut să-si tină până la capăt înselăciunea, sau să si-o ascundă, când a auzit că va ajunge înaintea fetei Sfântului Martin”.

“Era în puterea Sfântului Martin să recunoască pe diavol în orice chip s-ar fi arătat, fie cu firea sa proprie, fie preschimbat în vreo altă formă a răutătii cu care să-i însele pe oameni” – inclusiv în forma idolilor si chiar în chipul lui Hristos Însusi, îmbrăcat ca Împărat, lumina din jurul trupului său fiind însă rosie (semn că este de la diavolul, după Sfintii Părinti, vezi Filocalia vol. 1-12, trad. Pr. D. Stăniloae – n. tr.)

Deci nu încape nici o îndoială că “farfuriile zburătoare” ale zilelor noastre se încadrează perfect în “tehnologia” diavolească; cu adevărat, nimic altceva nu le-ar putea explica la fel de bine. Astfel, feluritele înselăciuni diavolesti despre care ne avertizează scrierile patristice, s-au adaptat la mitologia contemporană a spatiului cosmic – nimic mai mult.

De exemplu, Anatolie cel din povestirea de mai sus s-ar fi numit “individ de legătură”. Iar scopul “obiectului neidentificat” nu este greu de lămurit. El este acela de a-i impresiona si de a-i umple pe spectatori de un sentiment de teamă în fata “misterului”.In acelasi timp, de a produce “dovada” existentei unor “inteligente superioare” (care se numesc “îngeri”, pentru cei care le cad victime dintre rândurile credinciosilor, sau “extraterestri”, pentru omul ateu contemporan), ale căror mesaje transmise oamenilor să aibă astfel o autoritate care să nu poată fi pusă la îndoială. Vom analiza aceste mesaje în cele ce urmează.

În viata Sfântului Nil de Sorska (cel care în secolul XIV a întemeiat schiturile ca centre de viată monahală în Rusia), se descrie o “răpire” demonică care este aproape identică cu “abductia” extraterestră.

La câtăva vreme după moartea Sfântului Nil locuiau în mănăstirea lui un preot si fiul său.

“Odată, pe când băiatul fusese trimis cu o treabă la cineva, îi apăru deodată în fată un om ciudat care îl apucă de mână si îl duse, ca si când ar fi fost purtat de vânt, în mijlocul unei păduri foarte sălbatice”. Si pe când preotul si monahii se rugau la Sfântul Nil să-i ajute să descopere copilul pierdut, Sfântul veni în ajutorul băiatului si stătu afară, în fata ferestrei la care era asezat copilul; iar când lovi tocul usii cu toiagul ce-l tinea în mână, clădirea se zgudui din temelii si toate duhurile necurate căzură la pământ. Sfântul porunci diavolului să ducă băiatul înapoi de unde îl luase si se făcu nevăzut. Apoi, după oarece strigăte si ceartă între diavoli,“acelasi străin apucă băiatul si-l duse la Schit ca vântul, … asezându-l pe o căpită de fân, după care dispăru”. Când l-au găsit călugării, băiatul le povesti tot ce i se întâmplase, ce văzuse si ce auzise. De atunci încolo umbla foarte smerit, purtând în el parcă o anumită teamă”.

[The Northern Thebaid, -Tebaida nordului – St.Herman – Alaska Brotherhood, 1975, pp. 91-92]

Într-o “răpire” demonică similară din Rusia secolul XIX, un tânăr, blestemat fiind de mama sa, deveni timp de 12 ani sluga unui diavol întruchipat într-un “bunic”, având puterea de a sta nevăzut în mijlocul oamenilor, ajutându-l astfel pe diavol să semene confuzie printre ei. [St. Nilus, The Power of God and Man’s Weakness (in Russian) – Puterea lui Dumnezeu si slăbiciunea omenească (în lb. rusă), St. Sergius’ Lavra, 1908; St. Herman Brotherhood, 1976, pp. 79-98]

În secolele trecute astfel de întâmplări adevărate despre actiunile drăcesti nu uimeau pe nimeni (pentru că omenirea acelor vremuri era constientă de realitatea puterii diavolului – n. tr.). Astăzi însă, unul din semnele crizei spirituale la care asistăm, constă din aceea că omul modern, în pofida “iluminismului” si a “întelepciunii” sale, fiind confruntat din nou cu astfel de experiente nu mai este capabil să si le explice, pentru că a pierdut trăirea vietii duhovnicesti care să-l ajute la aceasta.

Cercetătorii actuali ai fenomenelor extraterestre, în încercarea lor de a explica fenomene care au devenit prea evidente pentru a mai fi ignorate, s-au alăturat cercetătorilor din domeniul psihiatriei si psihologiei, pentru a formula o “teorie unificată”, care să permită analiza globală a acestor fenomene atât psihice, cât si fizice. Dar acesti cercetători nu fac altceva decât să perpetueze metoda modernă “ratională” a gândirii de sorginte luministă pentru a cerceta un domeniu spiritual, nedându-si seama însă că acesta nu poate fi investigat cu mijloacele stiintifice “obiective”, ci exclusiv cu instrumentul credintei.

Lumea fizică este neutră din punct de vedere moral, ea putând fi cunoscută relativ usor în urma observatiei stiintifice; dar lumea nevăzută a spiritului comportă entităti (fiinte) atât ale binelui cât si ale răului, pentru care cercetătorul stiintific nu poate avea instrumente “obiective” de discriminare, decât în conditiile în care el acceptă revelatiile referitoare la ele pe care Adevărul întrupat, adică Iisus Hristos, le-a adus oamenilor.

Astfel, cercetătorii contemporani ai fenomenului extraterestru plasează cărtile Sfintei Scripturi, scrise sub insuflarea Duhului Sfânt, pe acelasi plan cu textele spiritiste de inspiratie demonică, neputând din această cauză distinge între activitătile demonice si cele efectuate de îngeri.

Dar ei acum stiu (după o lungă perioadă în care stiinta a fost dominată de prejudecăti materialiste) că există un domeniu al realului de esentă nefizică ale cărui efecte sunt observabile în fenomenele extraterestre. Dar câtă vreme ei vor persista să abordeze acest domeniu în mod “stiintific”, ei vor continua să fie dusi în eroare, cu aceeasi usurintă cu care este înselat cel mai naiv “individ de legătură”.

Când încearcă să determine cine sau ce se află în spatele fenomenelor extraterestre si care ar putea fi semnificatia lor, acesti cercetători cad pradă, inevitabil, celor mai fanteziste speculatii. Vallee însusi se mărturiseste dezarmat în fala manifestărilor extraterestre, neputând spune dacă ele sunt “un mecanism scăpat de sub control“, o “reuniune solemnă de întelepti” plină de bunăvointă (asa cum ar vrea să ne facă să credem mitul “extraterestru”), sau o “teribilă monstruozitate superumană a cărei simplă contemplare duce orice fiintă omenească în pragul dementei, adică o monstruozitate care este, prin natura ei, demonică. [The Invisible College, p. 206]

O evaluare justă a fenomenelor extraterestre nu poate fi atinsă decât din interiorul revelatiei si al experientei hristice, fiind accesibilă doar crestinului credincios care trăieste real si cu smerenie pe aceste coordonate. Nimeni nu poate afirma că omului îi este dat să “explice” în amănunt si pe de-a întregul lumea nevăzută a îngerilor si a demonilor; dar cunoastem destul prin descoperirile Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii, pentru a fi încredintati de realitatea acestor fiinte spirituale (îngeri si diavoli) si de modul în care trebuie să reactionăm noi la influentele lor, mai ales atunci când trebuie să dejucăm si să învingem înselăciunile diavolesti.

Cercetătorii fenomenelor extraterestre au ajuns la concluzia că ele sunt identice cu fenomenele numite “demonice”; dar numai crestinul – si anume cel ortodox, care este instruit si luminat de 2000 de ani de experientă patristică a luptei cu demonii – este capabil să înteleagă semnificatia adâncă a acestei concluzii.

5. Semnificatia fenomenelor OZN

Care este deci semnificatia fenomenelor extraterestre contemporane? De ce au apărut ele, din punctul de vedere al timpului istoric, tocmai acum? Care este mesajul lor? Ce viitor anuntă ele omenirii?

*

În primul rând, fenomenele extraterestre nu constituie decât unul din multitudinea de evenimente “paranormale” care uluiesc omenirea la ora de fată. Cu doar câtiva ani în urmă, cei mai multi le-ar fi considerat “minuni” de domeniul fanteziei. Dr. Vallee, în cartea sa Colegiul invizibil se exprimă astfel:

“Observăm în mediul nostru înconjurător evenimente neobisnuite si neasteptate ce se numără cu miile”. Ele produc “o mutatie generală în structurile de credintă religioasă ale oamenilor, în întreaga lor mentalitate privitoare la conceptul de invizibil”.

“Se întâmplă ceva ciudat cu constiinta oamenilor zilelor noastre”; “aceeasi putere sau fortă care a marcat rasa umană în trecut se manifestă din nou asupra ei în prezent”.

În limbaj crestin, aceasta înseamnă că avem de-a face cu o nouă dezlăntuire demonică asupra omenirii. În viziunea apocaliptică crestină (a se vedea sfârsitul cărtii), se stie de existenta unui timp (pe care tocmai îl trăim) în care puterea ce tine în frâu cele mai de pe urmă si cele mai sălbatice manifestări demonice pe pământ nu se va mai manifesta la un moment dat (II Tes. 2,7).

Disparitia modurilor de guvernare si a ordinii publice bazate pe conceptia crestin-ortodoxă asupra lumii, întruchipată de persoana regelui, domnului crestin-ortodox sau împăratului, este deja de multă vreme un fapt istoric.

Viziunea crestin-ortodoxă asupra lumii nu mai există ca un tot organic nealterat, căci Satan a fost “dezlegat din închisoarea lui” în care a fost tinut închis prin harul Bisericii lui Hristos. El a iesit acum, “să amăgească neamurile” (Apoc. 20, 7-8), spre a le pregăti pentru închinarea la Antihrist spre sfârsitul vremurilor.

Poate că niciodată de la începuturile Crestinismului încoace puterile demonice nu s-au manifestat într-un număr atât de mare si atât de pe fată ca în zilele noastre. Teoria “vizitatorilor din spatiul extraterestru” nu este decât unul din multele pretexte pe care le folosesc aceste puteri pentru a disemina si a acredita ideea existentei unor “fiinte superioare” care îsi vor asuma responsabilitatea destinului omenirii.

În al doilea rând, OZN-urile nu sunt altceva decât tehnici mediumistice de ultimă oră, prin care diavolul îsi câstigă aderenti pentru sfera lui ocultă. Ele sunt un semn teribil al marii susceptibilităti a omului contemporan la influentele demonice, asa cum nu s-a mai întâmplat niciodată în era crestină. În secolul trecut de exemplu, era de obicei necesară participarea la sedinte de spiritism pentru a intra în contact cu demonii, pe când astăzi privirea cerului este suficientă în acest scop (este adevărat, de preferintă noaptea).

Omenirea a pierdut în prezent si ultima rămăsită a unei viziuni crestine asupra existentei, plasându-se acum în mod pasiv la dispozitia multiplelor “puteri” coborâtoare din văzduh. Recentul film Întâlnire de gradul III este o dezvăluire socantă despre cât de superstitios a putut deveni omul contemporan, omul asa-zis “eliberat” de sub imperiul credintei crestine “obscurantiste”; acest om este gata într-o clipă să creadă, fără să pună nimic la îndoială, orice “experientă” neobisnuită, indiferent unde l-ar duce ea, fără să-ti treacă prin cap măcar că are de-a face cu grosolane contrafaceri diavolesti.

Doua alte recent descoperite fenomene “paranormale” demonstrează cu câtă îndrăzneala demonii se folosesc de mijloace fizice (in particular, aparate tehnice moderne) pentru a intra în contact cu oamenii.

  1. Un cercetător leton (acum urmat de altii) a descoperit fenomenul vocilor misterioase care apar inexplicabil pe benzilor aparatelor de înregistrare, chiar si atunci când înregistrările se realizează în conditii de laborator într-o atmosferă epurată de orice zgomot, efectul lor fiind foarte apropiat cu cel al sedintelor de spiritism. Prezenta unui mediu sau a unui “psihic” în cameră favorizează acest fenomen (Konstantin Raudive, Breakthrough: An Amazing Experiment in Electronic Comunication with the Dead – Bresă către lumea nevăzută: O experientă uluitoare de comunicare electronică cu mortii, Taplinger Publishing Co., New York, 1971).
  2. Se presupune ca deseori, liniile telefonice au fost folosite de “extraterestri” cu voci metalice pentru a intra in contact cu “indivizii de legătură”, cât si cu cercetători ai fenomenelor extraterestre. In ultimii ani însă s-au raportat si cazuri în care la telefon au fost auzite si voci ale persoanelor decedate. Nu se poate nega, după cum declară însusi reporterul acestui fenomen, că “diavolii cei de demult se află acum din nou printre noi”, într-o măsură nemaiîntâlnită în trecut (Keel, OZN-urile: Operatiunea Calul Troian, p. 308)

În al treilea rând, “mesajul” adus de OZN-uri este de natură să pregătească lumea pentru aparitia lui Antihrist; “mântuitorul” omenirii apostaziate soseste pentru a stăpâni lumea. Poate că vor sosi chiar din văzduh, pentru a imita mai bine venirea Mântuitorului (Matei 24,30; Fapte 1,11).Sau poate că “vizitatorii extraterestri” vor ateriza în locuri publice pentru a declansa o închinare “cosmică” în fata stăpânului lor. Sau poate că “focul pogorât din cer” (Apoc. 13,13) nu va fi decât o parte a marelui spectacol demonic rezervat vremilor din urmă. Oricum, mesajul adresat omenirii zilelor noastre acesta este:“mântuirea asteptati-o nu de la Adevărul crestin aflat prin descoperire dumnezeiască si nu de la credinta în Dumnezeu Cel nevăzut, ci de la vehiculele din spatiu”.

Este unul din marile semne al vremilor de pe urmă acesta: … si spaime si semne mari din cer vor fi (Luca 21,11). Nu mai departe decât acum o sută de ani, Episcopul Ignatie Briancianinov nota în cartea sa Despre semne si minuni:

“…cu câtă aviditate caută crestinii nostri să vadă minuni, sau chiar să facă ei însisi minuni! Această căutare nu dă altceva la iveală decât înselăciunea de sine, care se naste din buna părere de sine si din slava desartă, si care se sălăsluieste în suflet punând stăpânire pe el”.

“Adevăratii făcători de minuni aproape că au dispărut, dar oamenii sunt mai setosi de minuni ca niciodată. Ne apropiem de timpurile când calea va fi larg deschisă pentru o multime de false minuni mari si grozave, care să ducă la pierzare nenorocita întelepciune cea după trup, care se va lăsa atrasă si înselată de ele”.

Iată în această carte si câteva rânduri pentru cercetătorii fenomenului extraterestru:

“Antihrist va face mai cu seamă minuni în văzduh, adică acolo unde îsi are satan împărătia. Minunile vor izbi cel mai tare simtul văzului, pe care îl vor fermeca si însela. Sfântul Ioan Teologul, văzând în duh semnele ce au să fie înaintea sfârsitului lumii, afirma că Antihrist va face semne mari încât si foc să pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor (Apoc. 13,13). Sfânta Scriptură indică această minune ca fiind cea mai mare dintre minunile lui Antihrist, iar locul aparitiei ei este văzduhul. Va fi un spectacol splendid si înfricosător”.

Sfântul Simeon Noul Teolog spune si el:

“cel care se nevoieste cu rugăciunea, să nu privească des în văzduh, căci într-acolo se află sălasul duhurilor rele, care lucrează mari si felurite înselăciuni”

(Philokalia, “The Three Forms of Heedfulness” – “Cele trei feluri de pază”).

“Oamenii nu vor întelege că minunile lui Antihrist nu au în ele nici un fel de notiune de bine sau scop rational, nici un înteles clar, că sunt străine de adevăr si pline de minciună, de toată sălbăticia si răutatea, că sunt scamatorie goală menită să uluiască si să lase cu gura căscată, mai ales pentru a-i da pradă uitării ca să-i poată însela, seduce si fascina cu efecte spectaculoase, găunoase si prostesti”.

“Toate înselăciunile diavolesti au în comun aceea că, dacă li se dă cea mai mică atentie, ele devin periculoase; această mică atentie, chiar dacă este lipsită de simpatie pentru ceea ce se vede, poate să ducă pe omul respectiv în ispită si poate să lase asupra lui o influentă rea”.

Mii de indivizi care au intrat “în legătură” cu OZN-uri sau care au fost pur si simplu martori oculari, au simtit pe pielea lor efectul acestui înfricosător adevăr; iar dintre acei care s-au lăsat coplesiti de acest fenomen, putini au scăpat. Chiar cercetătorii care nu-si afirmă nici o apartenentă religioasă avertizează în termenii cei mai categorici opinia publică împotriva acestui pericol.

John Keel, de exemplu, spune:

“Să nu tratăm cu usurintă fenomenul extraterestru; a te juca cu el este ca si cum te-ai juca cu magia neagră. Acest fenomen îi seduce mai ales pe cei neurotici, pe creduli si pe imaturi.El poate duce la schizofrenie paranoică, la demonomanie si chiar la sinucidere – după cum s-a si întâmplat într-un număr de cazuri. Cea mai usoară curiozitate la adresa fenomenelor extraterestre se poate transforma într-o obsesie distructivă. Din această cauză recomand energic părintilor să le interzică aceste preocupări copiilor lor. Educatorii si alte categorii de adulti să nu încurajeze astfel de interese la adolescenti”

(OZN – Operatiunea Calul Troian).

Într-un alt loc, Episcopul Ignatie Briancianinov însemna groaznica viziune a unui modest fierar rus dintr-un sat de lângă Petersburg, care a avut loc în zorii epocii noastre marcate de necredintă si de revolutii (1817):

“el văzu odată, în plină amiază, multime de diavoli în chip omenesc sezând pe crengile copacilor din pădure, îmbrăcati în haine ciudate, cu tichii ascutite, care cântau acompaniati de instrumente parcă vrăjitoresti, un cântec plin de groază: “Vremea noastră a sosit, facă-se voia noastră!”.

Noi trăim la capătul acestei perioade înspăimântătoare de triumf demonic în care “umanoizi” sinistri (noile întruchipări diavolesti) se arată la mii de oameni si pun stăpânire, prin aparitiile lor absurde, pe sufletele acelora de care harul lui Dumnezeu s-a îndepărtat. Fenomenele extraterestre sunt pentru crestinii ortodocsi un semn că trebuie să calce cu mult mai multă hotărâre, trezvie si băgare de seamă pe calea mântuirii, cunoscând că putem fi ispititi si înselati nu doar de religiile mincinoase, ci si de fenomene fizice care uluiesc privirea.

În secolele de demult, crestinii erau mai circumspecti cu privire la fenomenele noi si străine, cunoscând dinainte înselăciunile diavolilor; dar în epoca noastră, a “luminilor”,curiozitatea celor mai multi este atâtată de ele, oamenii urmărindu-le chiar cu pasiune, pentru că ei cred că diavolul este un personaj imaginar, de basm.

Cunoasterea exactă a naturii fenomenului extraterestru poate să-i impulsioneze pe crestinii ortodocsi să trăiască o viată duhovnicească mai constientă si mai constientizată, care să le permită o viziune ortodoxă mai generalizată asupra lumii, astfel încât ei să nu cadă pradă cu atâta usurintă ideilor si modelor la ordinea zilei.

Crestinul ortodox constient trăieste fără putintă de tăgadă într-o lume căzută. Toată natura înconjurătoare este străină si înstrăinată de paradisul pe care el îl caută si pe care se luptă să-l obtină. El este parte a unei umanităti în suferintă, urmasă a întâiului om, Adam, care, întreagă, are nevoie să fie mântuită prin răscumpărarea dăruită liber tuturor de Fiul lui Dumnezeu, prin Jertfa Sa mântuitoare de pe Cruce.

Crestinul Ortodox stie că pentru persoana umană nu există nici un fel de “evolutie” spre forme “superioare”, si el nici nu are motive să creadă că există “fiinte evoluate” pe alte planete; el în schimb stie că există într-adevăr în univers si alte “inteligente avansate” în afară de el. Acestea sunt de două feluri: îngeri si diavoli. Efortul său este acela de a fi în comuniune cu “îngerii”, care îi slujesc lui Dumnezeu si de a refuza orice contact cu “duhurile rele” care L-au respins pe Dumnezeu (adică diavolii), iar acum se luptă, din invidie si răutate, să-l ducă si pe om la pierzare.

El stie că omul, din cauza iubirii de sine si a slăbiciunii sale, înclină cu usurintă spre greseală, crezând în “basme”, care promit contacte cu “stări de existentă superioare” si cu “fiinte evoluate”, fără efortul unei vietuiri crestine – de fapt care promit tocmai această scutire sau eliberare de orice efort ascetic.Mai departe, el nu se va baza doar pe capacitatea sa de a dejuca înselăciunile demonilor, ci se va tine strâns si cu hotărâre de rânduielile Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Părinti, pe care i le pune la îndemână Biserica lui Hristos spre a-si salva viata.

Un astfel de crestin ortodox are, asadar, posibilitatea să reziste înselăciunilor religiei viitorului, care nu este altceva decât religia lui Antihrist, în orice formă i s-ar prezenta ea. Restul omenirii, cu exceptia unei minuni dumnezeiesti, nu poate decât să fie pierdută”.

Din: “ORTODOXIA SI RELIGIA VIITORULUI”

OZN-urile, prieten, pericol sau plăsmuire?

Câteva personalităţi din domeniul cercetării fenomenului OZN care susţin că OZN-urile sunt manifestări ocultice şi/sau demonice


Un fapt regretabil este că cei mai mulţi cercetători OZN nu au înţeles încă adevărata natură a OZN-urilor şi problemele pe care acestea le ridică. Teoria spiritistă, explicaţia cea mai logică, este respinsă fie din cauza unei părtinitoare vederi materialiste preconcepute, scepticismului sau atrăgătoarei speranţe a unui autentic contact cu forme avansate de viaţă extraterestră.

Spre exemplu, munca de iniţiere a lui John Keel, a dr.Jacques Vallee şi a altora, a fost adesea ignorată de către serioşi cercetători OZN. Referitor la propria lui lucrare, Vallee se plânge spunând: „faptul că nimic din acest material nu a fost vreodată serios examinat…este stupefiant….Ceea ce publicul află despre fenomen provine de la micile porţiuni de realitate ce au fost preselectate de adepţi pentru a promova un sprijin entuziast al teoriei extraterestre”1

Trebuie de asemenea menţionat că un număr destul de mare de cercetători iniţial devotaţi ipotezei extraterestre, s-au convins de dovada că OZN-urile au o natură supranaturală sau ocultică.2 De exemplu, Raymond Fowler autorul a cinci cărţi despre OZN-uri, mărturiseşte. „Am privit cu ruşine cum un număr de respectaţi cercetători OZN au trecut de la interpretarea fizică la ceaparapsihologică a bizarului fenomen OZN…Acum şi eu sunt forţat să reexaminez fenomenul OZN în lumina evidentei lui naturi supranaturale”.3

O autoritate ca dr.Vallee a concluzionat:

Avem de-a face cu un nivel de conştienţă încă nedescoperit, independent de om dar îndeaproape legat de pământ…Nu mai cred deloc că OZN-urile sunt pur şi simplu nişte nave spaţiale ale vreunei rase de vizitatori extratereştri. Ideea este prea simplistă ca să explice înfăţişarea lor, frecvenţa manifestărilor lor în toată istoria cunoscută şi forma informaţiei schimbate cu ei în timpul contactului.4

În continuare vom prezenta o listă cu proeminenţi cercetători care au concluzionat că OZN-urile reprezintă un fenomen ocultic şi/sau demonic.

Lynn E.Catoe. În 1969 tipografia guvernului Statelor Unite o lansat pentru Biroul de Cercetare Ştiinţifică a Forţelor Aeriene a S.U.A. o publicaţie întocmită de Biblioteca Congresului intitulată OZN-urile şi Subiectele Asociate cu Ele: O Bibliografie Adnotată (UFOs and Related Subjects: An Annotated Bibliography). Înşiruind peste 1600 de cărţi şi de articole, ea a fost cea mai cuprinzătoare bibliografie a vremii. Bibliograful ei principal a fost Lynn Catoe. Studierea de către ea a literaturii a necesitat doi ani pentru a citi mii de cărţi, articole şi publicaţii în vederea pregătirii volumului de peste 400 de pagini. În prefaţa lui, ea observa următoarele:

O mare parte a literaturii OZN disponibile este strâns legată de misticism şi metafizică. Se adresează unor subiecte ca, telepatia mintală, scrierea automată (în transă – n.tr.) şi vorbeşte despre fiinţe invizibile şi despre un fenomen asemănător cu arătările de stafii („poltergeist”) şi „posesiunea”. Multe din rapoartele OZN care sunt astăzi publicate în presa populară relatează presupuse incidente care sunt izbitor de asemănătoare posesiunii demonice şi spiritismului…5

Dr.Pierre Guerin. Dr. Guerin este un eminent om de ştiinţă asociat Consiliului Naţional Francez pentru Cercetare Ştiinţifică. După examinarea şi discreditarea oricărei speranţe a ipotezei extraterestre şi respingând ca neplauzibile teoriile umane (şi psihologice), el concluzionează spunând: „Comportamentul OZN-urilor este mult mai înrudit cu magia decât cu fizica pe care o cunoaştem”.6După aceea el subliniază că, „Ozenauţii moderni şi demonii din trecut sunt probabil identici”.7 Deşi e rar ca vreun savant şi expert OZN de statura lui Guerin să fie dispus să admită că legătura demonologică are relevanţă pentru subiectul OZN, vederile sale materialiste se impun atunci când el conchide că manifestările supranaturale ale OZN-urilor sunt o consecinţă a propriei lor „supertehnologii”.8 Cu toate acestea chiar şi Guerin crede că „ceea ce-i foarte cert este că fenomenul este activ aici pe planeta noastră şi activează ca şistăpân, al ei”.9

John A.Keel. John A.Keel este considerat de unii ca fiind printre cei mai informaţi oameni din lume despre OZN-uri. Timp de zeci de ani a făcut cercetări pe teren printre oamenii care au avut tot felul de întâlniri cu OZN-urile, dar în special printre aceia care au avut contacte apropiate. El cunoaşte domeniul mai bine decât mulţi şi a scris numeroase cărţi asupra subiectului, printre care se includ de acum faimoasa, OZN-urile: Operaţiunea Calul Troian, cât şi Profeţiile Omului-Molie (The Mothman Prophecies), Cel de-al Optulea Turn şi Bântuita noastră Planetă. Aceste cărţi ale lui, precum şi altele sunt un filon preţios de documentaţie ce dezvăluie natura demonică/ocultică a fenomenului OZN. După studierea literaturii demonologiei, el observă: „Manifestările şi întâmplările descrise în această literatură impunătoare sunt similare dacă nu cu desăvârşire identice fenomenului OZN”.10 Putem rezuma cercetările lui Keel cu această afirmaţie făcută de el. „Manifestările OZN par să fie în mare doar minore variaţii ale străvechiului fenomen demonic”.11 De aceea, un alt veteran al cercetării OZN, Trevor James face această observaţie: „O cunoaştere vastă a ştiinţei ocultului…este indispensabilă investigării OZN-urilor”.12 În cuvintele sociologilor Stupple şi McNeece, „studiile cultelor farfuriilor zburătoare ne arată în repetate rânduri că acestea sunt parte a mai marii lumii a ocultului”.13

Jacques Vallee. Dr.Vallee este de asemenea considerat de mulţi ca fiind printre cei mai de seamă investigatori ai fenomenului OZN, din lume, fiind autorul a opt cărţi asupra subiectului. În cea de-a treia sa carte, Paşaport pentru Magonia, el descrie 923 de aterizări ce au avut loc între 1868 şi 1968. Din nou descoperim referinţe la o mare varietate de fenomene ocultice iar natura demonică a OZN-urilor este evidentă la toate. În Mesageri ai Amăgirii el observa că, „poate fi făcută o impresionantă paralelă între ocupanţii OZN-urilor şi concepţiile populare despre demoni”14, şi că OZN-urile pot „proiecta imagini sau scene plăsmuite (false) destinate să ne schimbe sistemele noastre de crezuri”.15 În Colegiul Invizibil el susţine că sursa puterii din spatele OZN-urilor constituie o puternică forţă mondiala care a influenţat de-a lungul istoriei modelarea crezurilor oamenilor. „Credinţa oamenilor… este controlată şi condiţionată”, „Conceptele oamenilor sunt rearanjate” noi îndreptându-ne spre „o masivă schimbare a atitudinilor oamenilor faţă de puterile paranormale şi viaţa extraterestră”.16

În cartea Confrontations, el scoate în evidenţă:

„Examinarea medicală” la care se spune că sunt supuşi cei ce sunt răpiţi la bordul OZN-urilor, este adesea însoţită de acte sexuale sadice ce ne aduc aminte de descrierile medievale ale întâlnirilor cu demoni. Acestea nu ar avea nici un sens într-un sofisticat cadru tehnic sau biologic. Orice fiinţă inteligentă echipată cu minunile ştiinţifice pe care le posedă OZN-urile ar putea să atingă oricare dintre acele pretinse obiective ştiinţifice într-un timp mai scurt şi cu riscuri mai puţine.17

Citând vasta lucrare a lui Bertrand Meheust (Science-Fiction et Soucoupes Volantes – Paris, 1978; Soucoupes Volantes et Folklore – Paris, 1985), Vallee revelează că „simbolurile observate de contactaţi sunt identice celor din ritualul de iniţiere sau voiajului astral care se găsesc in tradiţiile (ocultice) ale fiecărei culturi”.18 Astfel că ,”descrierile de răpiri (la bordul OZN-urilor – n.tr.) sunt identice ritualurilor de iniţiere în ocult”.19 Mai continuă spunând că, „ocupanţii de astăzi ai OZN-urilor aparţin aceleiaşi clase de manifestări ca şi entităţile (oculte) descrise în secolele trecute…”20 Într-un alt loc el observă că în lumina profundului lor efect asupra noastră, noi suntem aparent neputincioşi în a-l preveni, încât la urma urmei, „nu contează de unde vin”.21

Ivar Mackay. E.A.I.Mackay este fost preşedinte al respectabilei Asociaţii Britanice pentru Cercetarea OZN, petrecându-şi jumătate din viaţă cercetând ocultul şi parapsihologia. La examinarea fiinţelor ce se găsesc în ocultism el face observaţii cu privire la natura lor paralelă cu entităţile asociate fenomenului OZN:

În plus, dacă cineva compară cele trei grupe ale ocultului cu cele trei clase de entităţi OZN, cu caracteristicile lor, este foarte surprinzător cât de complementare pot să pară, nu doar prin înfăţişarea, activităţile şi felul lor de comportament ci şi prin felul de reacţie mintală şi îndeosebi emoţională care s-a remarcat în cazul contactului.22

Un studiu din două părţi efectuat de el intitulat „OZN-urile şi Ocultul” descrie un număr mare de similarităţi dintre OZN-uri şi fenomenele ocultice, studiu care este inspirat în cea mai mare parte din apariţiile OZN, fară contactaţi. Multe din corelările evidenţiate se găsesc şi în literatura mediumismului şi a şedinţelor de spiritism.23

Kenneth Ring şi alţii. Experienţele OZN se aseamănă multor experienţe ale ocultismului, cum ar fi călătoria astrală sau chiar rudenia ei, „Near Death Experience” („Experienţă Aproape de Moarte”). În cartea noastră, Adevărul despre viaţa de apoi, am documentat natura tipic ocultă a Experienţelor Aproape de Moarte.

În Jurnalul Analizelor OZN, Vol.2, din 1990 cercetătorii „experienţelor aproape de moarte”, Kenneth Ring şi Christopher J.Rosing de la Departamentul de Psihologie al Universităţii Connecticut, sugerează că experienţele OZN (UFOE) şi „experienţele aproape de moarte” (NDE) sunt în multe feluri „echivalente din punct de vedere funcţional”.24 De exemplu, aceştia afirmă că indivizii care experimentează întâlniri cu OZN-urile sau au experienţe aproape de moarte ca şi adulţi, au devenit adesea sensibili faţă de realităţile lumii ocultului încă de pe vremea când erau copii.25 Cei doi mai observă că, „fie în urma unei experienţe OZN sau experienţe aproape de moarte există puternice şi profunde schimbări fizice şi psihice”.26 Printre consecinţele obişnuite experimentate în ambele categorii (UFO sau NDE) se numără creşterea curenţilor de energie din corp, expansiunea minţii, inundarea cu informaţie şi puterile psihice.27 Ei concluzionează spunând că, în mod vizibil „schimbările psiho-fizice raportate în asociere cu UFO-urile sau NDE (deci, experienţele Near Death), reflectează unele schimbări psihobiologice” şi indică ocultica energie kundalini ca fiind posibila şi probabila explicaţie. Adică, „activarea energiei kundalini este mult mai probabil…să fie raportată după participarea în vreuna din experienţe, fie că e vorba de NDE sau UFO (respectiv, OZN)”.28

Participanţii atât în experienţe OZN cât şi în experienţe NDE confirmă că acestea sunt parte integrantă a unei dramatice transformări evolutive a New Age-ului ce are loc acum în umanitate: „…aceste experienţe reflectă un plan bine orientat…ele sunt parte a unui accelerat curent evolutiv care propulsează rasa umană înspre o superioară conştiinţă (ocultică) şi o exacerbată spiritualitate”.29

Aceşti autori conchid cu următoarele:

Ceea ce ne-a surprins cel mai mult a fost similaritatea indiscutabilă dintre cele două grupuri experimentale, ale participanţilor în experienţe OZN şi experienţe ND (Aproape de Moarte)…. Ar trebui să ne gândim că în ciuda diferenţelor în natura acestor experienţe, acestea ar putea să aibe o sursă comună care să le stea la bază – oricare ar fi aceasta.30

Nimeni nu poate nega că şi mulţi cercetători necreştini au concluzionat că fenomenul OZN este ocultic. Iar dacă este suficient de clar că lumea ocultului este o lucrare a biblicului Satan şi a demonilor lui, atunci este logic să concluzionăm şi noi că OZN-urile constituie un fenomen demonic care are o agendă ascunsă.31

Impactul OZN-urilor asupra omenirii

Puţini înţeleg impactul colectiv pe care OZN-urile îl au nu doar asupra Americii ci asupra lumii întregi. De exemplu, la puţin timp după ce în 1947 au început primele apariţii moderne de OZN-uri, s-au făcut programe de televiziune care să popularizeze OZN-urile, extratereştrii, călătoriile interstelare, etc. Printre zecile de seriale de televiziune celebre se pot număra, „Aventurile lui Superman”, „Zona Crepusculară”, „Marţianul meu Favorit”, „Star Trek”, „Morky şi Mindy”, „Buck Rogers”, „Alien Nation”, şi altele.

Chiar şi în desenele animate (de exemplu, „Stăpânii Universului”, „Captain Planet şI Planetarii”, etc.), temele spaţiului extraterestru şi ale contactului cu viaţa extraterestră au produs fascinaţia a milioane de copii din întreaga lume.

Luaţi în considerare generaţia de dinainte de primele observaţii de OZN-uri, din perioada dintre 1920 şi 1947. În această perioadă existau mai puţin de o duzină de filme ştiinţifico-fantastice având ca teme OZN-urile şi extratereştrii. Însă, începând din 1950 şi până în 1980, s-au produs mai bine de peste 100 de astfel de filme. Printre acestea se numără cunoscutele, „Ziua în care Pământul s-a oprit”, „Războiul Lumilor”, „Odiseea Spaţială, 2001”, „Sindromul Andromeda”, „Războiul Stelelor”, „Întâlnire de gradul III”, „Alien”, „ET, Extraterestrul” şi „Cocoon”.

Această fascinaţie socială faţă de temele extraterestre, este unul din motivele pentru care astrofizicianul francez Dr.Jacques Vallee, unul dintre cercetătorii OZN cei mai recunoscuţi din lume, afirmă: „În ultimii 20 de ani (extraterestrul sau marţianul) şi-a atras atât de multă popularitate, încât am ajuns să credem că el se află de fapt printre noi…”32

Autorul devenit celebru, Whitley Strieber, care a avut parte personal de înspăimântătoare contacte cu presupuse entităţi OZN, afirmă că aceste fiinţe ciudate şi înfricoşătoare „au deja un uriaş impact, deşi în mare parte ascuns, asupra societăţii noastre, iar prezenţa lor ar trebui tratată cu cea mai mare seriozitate”.33 Chiar dr.Vallee se referă la OZN-uri ca fiind „un fenomen bizar, seducător şi adesea înspăimântător raportat de mulţi martori sub forma unui contact cu o formă extraterestră de inteligenţă”.34

Orice s-ar fi concluzionat astăzi privitor la OZN-uri, marea majoritate a omenirii a auzit de ele. Dar ceea ce n-au auzit cei mai mulţi oameni este că ele sunt periculoase. Literatura OZN serioasă este presărată de cazuri de urmări/consecinţe fizice, psihice şi spirituale rezultate în urma contactului cu OZN-uri, fie că acest contact a fost dorit sau nu. Deşi nu este un tot atât de bine cunoscut fapt, realitatea indică că unii oameni au şi murit în urma contactului cu OZN-uri şi cu pretinşi lor ocupanţi.

Expertul în OZN-uri, dr.Jacques Vallee face de asemenea următoarea observaţie: „Experienţa unei întâlniri (contact îndeaproape -n.tr.) cu un OZN este un zdrobitor şoc fizic şi mintal. Trauma are efecte care depăşesc cu mult ceea ce martorul îşi aminteşte conştient. Noi feluri de comportament sunt condiţionate şi noi feluri de crezuri sunt promovate. Consecinţele sociale, politice şi religioase ale experienţei sunt enorme dacă sunt calculate, nu doar în zilele şi săptămânile ce urmează observaţiei ci în viaţa unei întregi generaţii”.35

Sunt observaţiile şi experienţele OZN frecvente? Doar examinând istoria fenomenului începând cu 1947, documentele recent dezvăluite prin Decretul Libertăţii Informaţiei şi publicaţiile unor proeminente organizaţii civile din 20 de ţări din toată lumea, putem începe să percepem ceva din magnitudinea fenomenului. Ne vine greu să credem că organizaţii ca CIA, Departamentul de Stat, Agenţia Naţională de Securitate, FBI, Armata, Marina, Aviaţia şi Contraspionajul (DIA), ar irosi zeci de ani şi uriaşe resurse pentru studierea unui fenomen inexistent.

Combinaţia de observaţii, de întâlniri de gradul III, de presupuse răpiri şi alte fenomene de contact sunt mai mult decât semnificative, în special în lumina dorinţei moderne de contact cu entităţi extrem de evoluate şi avansate dar chipurile, binevoitoare, care se presupun că pot salva planeta noastră de la distrugere.

Şi într-adevăr, există actualmente în întreaga lume o speranţă şi o căutare după contactul cu viaţa extraterestră. Chiar şi în comunitatea oamenilor de ştiinţă se desfăşoară un proiect vast de descoperire a vieţii extraterestre sub denumirea de SETI – The Search for Extraterrestrial Intelligence. Cel puţin 6 iniţiative ştiinţifice s-au materializat prin încercarea de a „asculta” comunicaţiile extraterestre cu scopul de a lua legătura cu civilizaţiile cărora le aparţin. De fapt, „în 27 de ani de cercetare, s-au efectuat 48 de ascultări de către 7 ţări, cu precădere a undelor radio” care reprezintă zeci de mii de ore de observaţie.36Pe data de 12 Octombrie 1992, pentru a sărbători cinci sute de ani de la descoperirea Americii de către Columb, NASA, Agenţia Spaţială Americană a început cea mai mare căutare cu radio-telescopul a vieţii extraterestre, din istorie. „În doar primele 60 de secunde, NASA va investiga mai mult decât în toate căutările precedente luate la un loc”.37

OZN-urile sunt o realitate nu un mit. Căutarea noastră de semne ale vieţii inteligente în Univers, nu este o fantezie. Un mit şi o fantezie este însă ideea că evoluţia umană s-a extins în evoluţie cosmică şi implicit la o pluralitate de lumi locuite care justifică aşteptarea de vizite de OZN-uri şi eventual, de contact. Oricât ar fi de improbabil faptul acesta, un mare număr de oameni, printre care influenţi savanţi şi politicieni, îl consideră o posibilitate, îngrijoraţi fiind de starea gravă a acestei lumi.

Sociologul David Swift de la Universitatea Hawaii-ului, observă că mesajul care stă la baza fenomenului OZN este limpede. Şi anume, că creatorii acestui „uluitor obiect” (OZN-ul) posedă o incredibilă putere şi cunoaştere. El recunoaşte că nădejdea tuturor este ca o asemenea putere şi cunoaştere să fie folosită la rezolvarea problemelor universale ale umanităţii. „Acesta este un mesaj atrăgător şi va deveni şi mai atrăgător cu fiecare tentativă convenţională eşuată în rezolvarea problemelor noastre complexe. Ideea salvării din cer/cosmos este foarte probabil să crească în atractivitate”.38

Însă fenomenul OZN nu se comportă ca şi un vizitator extraterestru! În realitate, acesta se modelează/adaptează singur pentru a se potrivi unei anume culturi. Scopul OZN-urilor nu este un contact deschis de felul contactului prietenesc pe care noi îl aşteptăm de la alte civilizaţii avansate din spaţiu. Mai degrabă, ţelul lor pare să fie manipularea psihologică şi socială. Câţiva dintre cercetării OZN cu renume au recunoscut acest fapt. Printre aceia se numără, John Keel (The Eight Tower; UFOs: Operation Trojan Horse) şi dr. Jacques Vallee (Messengers of Deception). Aceşti savanţi cred că entităţile OZN îşi programează în mod deliberat observatorii lor umani, cu informaţie falsă pentru a-şi ascunde adevărata lor natură şi scopul acestora.

Dr.Vallee a vorbit la ONU despre OZN-uri şi el a constituit modelul personajului „Lacombe” din filmul regizorului Steven Spielberg, „Întâlnire de gradul III”. El şi-a petrecut peste două decade în cercetarea serioasă a OZN-urilor. Asemenea veteranului în domeniu, John Keel, Vallee a scos cu înţelepciune în evidenţănumitorul comun de bază al tuturor contactelor OZN – amăgirea – şi de asemenea paralela cea mai întâlnită la fenomenul OZN – păgânismul şi demonologia.

Împreună cu alţi cercetători el a observat că la nivel mondial există serioase consecinţe sociale, religioase şi culturale ale fenomenului OZN deoarece „crezul în realitatea OZN-urilor se răspândeşte rapid în toate aspectele societăţii”39Vallee postulează ideea că OZN-urile intenţionează să „schimbe sistemele noastre de crezuri…angajându-se într-un proiect mondial de seducere subliminală (subconştientă – n.tr.) „.40

Imensa popularitate a unor cărţi ca cele ale lui Erich Von Daniken, ce afirmă ideea că umanitatea este într-un fel produsul unei forme de viaţă extrem de avansate care a ghidat evoluţia noastră, revelează faptul că oamenii au abandonat conceptul intervenţiei divine şi sunt tot mai interesaţi de conceptul intervenţiei extraterestre. Vallee susţine că OZN-urile „ajută la crearea unei noi credinţe, o aşteptare a unui contact real a unei mari părţi a publicului. În schimb, această speranţă îi face pe milioane de oameni să aştepte realizarea iminentă a visului vechi de veacuri: salvarea de sus, cedare marii puteri a unor înţelepţi navigatori ai cosmosului… „.41

Dar, argumentează Vallee, în schimb OZN-urile îi plasează în realitate pe oameni „sub controlul unei forţe stranii care-i modelează absurd, forţându-i să joace un rol într-un bizar joc al amăgirii…. Dacă OZN-urile au un impact asupra realităţilor noastre sociale atunci este posibil ca ele să schimbe şi realităţile noastre politice”.42

La un nivel individual, mii de oameni pretind să aibe contact cu OZN-urile şi cu ocupanţii lor. Puţini pot nega că societatea nu este acum înclinată să accepte ideea contactului la o scară cu adevărat planetară. Dar, a contactului cu cine?

1 Vallee,Confrontations, pag.204

2 Printre acestia se numara dr.J.Allen Hynek si multi alti autori din paginile FSR (revista „Flying Saucer Review”).

3 Raymond E.Fowler, The Watchers: The Secret Design Behind UFO Abduction (New York: Bantam, 1991), paragraf.XV, 183.

4 Vallee, Confrontations, pag.89

5 Lynn Catoe, UFOs and Related Subjects: An Annotated Bibliography (Washington D.C.: U.S. Government Printing Office, 1969), p.IV (pregatit prin Air Force Office of Scientific Research Project Order 67-0002 si 68-0003)

6 Pierre Guerin, „Thirty Years After Kenneth Arnold”, in revista Flying Saucer Review, Vol. 25, Nr.1, pag.13

7 idem, pag.14

8 idem.

9 idem.

10 John A.Keel, UFOs: Operation Trojan Horse (New York: Putnam’s 1970), p.215

11 idem, pag.299

12 Trevor James, „The Case for Contact – Part Two”, din Flying Saucer Review, Vol.8, Nr.1, pag.10

13 David Stupple si William McNeece, „Contactes, Cults and Culture” din 1979 MUFOM UFO Symposium Proceedings, pag.49

14 Vallee, Messengers, pag.15

15 idem, pag.19

16 Vallee, Invisibile, pag.3, 201,204

17 Vallee, Confrontations, pag.13

18 idem, pag.146

19 idem, pag.159

20 idem, pag.160-161

21 Vallee, Messengers, pag.222

22 Ivar Mackay, „UFO Entities: Occult and Physical” din Flying Saucer Review, Vol.19, Nr.2, pag.28

23 Ivar Mackay, „UFOs and the Occult” (2 parti), din Flying Saucer Review, Vol.16, Nos.4&5

24 Kenneth Ring si Christopher Rosing , „Proiectul Omega: Un studiu psihologic al persoanelor care raporteaza rapiri si alte intilniri OZN” din Journal of UFO Studies, New Series, Vol.2,1990, pag.59

25 idem, pag.71

26 idem, pag.76

27 idem, pag.77

28 idem, pag.81; compara cu pag.79-80

29 idem, pag.86-87

30 idem, pag.93

31 In Cult Watch am documentat ca Satana impreuna cu demonii lui sunt puterea din spatele lumii ocultului.

32 Vallee, Confrontations, pag.159

33 Whitley Strieber, Transformation: The Breakthrough (New York: Morrow, 1988), pag.9

34 Vallee, Confrontations, pag.12

35 Jacques Vallee, Messengers of Deception:UFO Contacts and Cults (Berkeley, CA: And or Press, 1979, pag.9-10

36 The Skeptical Inquirer, Toamna 1987, pag.14

37 Chattanooga News- Free Press, 8 Dec.1991

38 David Swift, „A Sociologist’s Reaction” in Messengers de Vallee

39 Vallee, Messengers, pag.9

40 idem, pag.19

41 idem, pag.20-21

42 idem.

Materialul acesta este preluat, tradus şi adaptat de Teodor Macavei din cartea The Facts on UFOs and Other Supernatural Phenomena a autorilor creştini, John Ankerberg şi John Weldon (Harvest House Publishers, Eugene, Oregon 97402).

Anunțuri

De ce creștinii țin duminica ca zi de odihnă


DE CE CREŞTINII ŢIN DUMINICA. DESPRE ZIUA DE ODIHNĂ (Sursa: Binevestitorul)

“2. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
3. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.”
(Facerea/Geneza 2:2-3)
* Întradevăr, Dumnezeu a sfinţit ziua a şaptea, ţinerea ei fiind o poruncă foarte importantă a Vechiului Testament.
Totuşi, Dumnezeu nu a încetat după acea zi să mai lucreze, căci, iată:
“Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez.” (Ioan 5:17), a se vedea mai jos şi nota la Matei 12:1-8.

“8. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
9. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,
10. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine”
(Ieşirea/Exodul 20:8-10)
* Vezi mai sus nota de la Facerea/Geneza 2:2-3.

“13. “Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte.
14. Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;
15. Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât.
16. Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam, ca un legământ veşnic.
17. Acesta este semn veşnic între Mine şi fiii lui Israel, pentru că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi S-a odihnit”.”
(Ieşirea/Exodul 31:13-17)
* După cum se vede clar din versetele 13, 16 şi 17, ţinerea sabatului e poruncită (prin Legea lui Moise din Vechiul Testament) doar fiilor lui Israel, evreilor, nu şi celorlalte neamuri. Astăzi, însă, nu mai suntem sub Legea veche (a lui Moise), ci sub Noul Testament sau Legea cea nouă (care se adresează tututor oamenilor de pe acest pământ, nu doar evreilor), vezi mai jos nota de la Matei 12:1-8.
Iar “veşnic” înseamnă atât cât vrea Dumnezeu, căci “Dar nu cumva Îi vom da noi învăţătură lui Dumnezeu, Lui care stă şi judecă pe cei de sus?” (Iov 21:22).

“1. Atunci a adunat Moise toată obştea fiilor lui Israel şi le-a zis: “Iată ce a poruncit Domnul să faceţi:
2. şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât.
3. În ziua odihnei să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre. Eu sunt Domnul!”
(Ieşirea/Exodul 35:1-3)
* Vezi mai sus nota la Ieşirea/Exodul 31:14-17.

“12. Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
13. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale;
14. Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu.
15. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.”
(Deuteronom 5:12-15)
* Creştinii ţin ca zi de odihnă duminica, deci, nu suntem fără zi de odihnă. Însă ţinerea sâmbetei (sabatului) a fost poruncită doar poporului evreu, căci poporul evreu a fost în robia egipteană (versetul 15).

Tu le-ai arătat odihna Ta cea sfântă şi le-ai scris prin Moise, sluga Ta, porunci, rânduieli şi lege.”
(Neemia 9:14)
* Tinerea sabatului a fost poruncită, prin Moise, doar evreilor. Înainte de Moise nu era legiuită ţinerea sabatului. Astăzi legea harului, prin Hristos, e în vigoare, nu legea lui Moise.

“22. Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului.
23. De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri.
24. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.
(Psalmul 117:22-24, dar psalmul 118:22-24 în versiunile protestante)
* Ziua învierii Domnului, adică duminica, este ziua bucuriei la creştini (versetul 24), iar “piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.” (Efeseni 2:20).

“31. Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda legământ nou.
32. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi Eu am rămas în legătură cu ei, zice Domnul.
33. Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor.”
(Ieremia 31:31-33)
* Dumnezeu însuşi a anunţat aici că va înlocui Legământul Vechiului Testament (care includea şi sabatul) cu altul nou, adică Noul Testament. După venirea lui Hristos, Legământul Vechiului Testament nu mai este valabil, căci suntem sub Legământul cel nou (al Noului Testament), vezi mai jos nota la Matei 12:1-8.

“5. Şi spune-le: Aşa zice Domnul Dumnezeu: În ziua în care am ales pe Israel şi, ridicându-Mi mâna, M-am jurat seminţiei casei lui Iacov şi M-am descoperit lor în ţara Egiptului şi, ridicându-Mi mâna, le-am zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru;
6. În ziua aceea, ridicându-Mi mâna, M-am jurat lor să-i scot din ţara Egiptului şi să-i duc în ţara pe care o alesesem pentru ei, în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările.
(…)
12. De asemenea le-am dat şi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi ei, ca să cunoască ei că Eu sunt Domnul, Sfinţitorul lor.”
(Iezechiel 20:5-6,12)
* Sabatul este semn doar între Dumnezeu şi Israel, nu şi între Dumnezeu şi celelalte popoare, căci doar toată omenirea e făcută de către Dumnezeu, vezi mai sus şi nota la Ieremia 31:31-33.

Şi voi face să înceteze toate desfătările ei, sărbătorile şi lunile noi şizilele de odihnă şi toate prăznuirile ei.”
(Osea 2:13)
* Încetarea sărbătoririi Sabatului/Sâmbetei (ziua de odihnă la evrei) e profeţită încă din Vechiul Testament.

“17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.”
(Matei 5:17-18)
* Hristos este Împlinirea Legii:
“Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.” (Romani 10:4).

“1. În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spiceşi să mănânce.
2. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta.
3. Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără de vină?
6. Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici.
7. Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi.
8. Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.”
(Matei 12:1-8)
* Nici Domnul Iisus Hristos şi nici Apostolii (versetul 1) nu au mai ţinut sabatul, căci Domnul nostru Iisus Hristos anulează prescripţia ţinerii sabatului (sâmbetei), deoarece iudeii considerau că dreptatea poate fi dobândită prin respectarea seacă (fără dragoste de Dumnezeu şi de aproapele) a poruncilor, căci tot El zice fariseilor:
– “Dar vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.” (Luca 11:42);
– “Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea.” (Luca 16:16);
– Căci: “Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.” (Ioan 5:18),
dezlegare = anulare.
Iar Apostolul Pavel zice:
– “Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!” (Romani 6:15);
– “Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har” (Galateni 5:4),
adică ţinerea prescripţiilor Legii (lui Moise), între care era şi respectarea sabatului, este depărtare de Hristos cel Înviat (în zi de duminică).

“9. Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor.
10. Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învinuiască.
11. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate?
12. Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta.
13. Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.”
(Matei 12:9-13)
* Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, face vindecări sâmbăta şi anulează prescripţia ţinerii sabatului (sâmbetei), deoarece iudeii considerau că dreptatea poate fi dobândită prin respectarea seacă (fără dragoste de Dumnezeu şi de aproapele) a poruncilor, căci tot El zice fariseilor:
– “Dar vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.” (Luca 11:42);
– “Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea.” (Luca 16:16);
– Căci: “Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.” (Ioan 5:18),
dezlegare = anulare.
Iar Apostolul Pavel zice:
– “Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!” (Romani 6:15);
– “Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har” (Galateni 5:4),
adică ţinerea prescripţiilor Legii (lui Moise), între care era şi respectarea sabatului, este depărtare de Hristos cel Înviat (în zi de duminică).

“Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.”
(Matei 24:20)
* Domnul nostru Iisus Hristos nu îndeamnă aici la ţinerea sabatului, ci îi avertizează pe evreii creştini ca să nu fie consideraţi trădători şi atacaţi de către ceilalţi evrei, care aşteptau un mesia ca şi conducător militar. În secolul I d.Hr. a avut loc marea revoltă a evreilor împotriva puternicului Imperiu Roman, ceea ce a culminat cu cucerirea Ierusalimului şi incendierea templului în 70 d.Hr. de către legiunile romane conduse de Titus.

“Şi venind în Capernaum şi îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi învăţa.”
(Marcu 1:21)
* Domnul Iisus Hristos sâmbăta învăţa în sinagogă pentru că mai ales în acea zi se adunau iudeii acolo, vezi mai sus nota la Ieşirea/Exodul 31:14-17 şi nota la Osea 2:13.

“23. Şi pe când mergea El într-o sâmbătă prin semănături, ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice.
24. Şi fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine?
25. Şi Iisus le-a răspuns: Au niciodată n-aţi citit ce a făcut David, când a avut nevoie şi a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el?
27. Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă.
28. Astfel că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.”
(Marcu 2:23-28)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:1-8.

“1. Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.
2. Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
3. Şi a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc!
4. Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau;
5. Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.
6. Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă.”
(Marcu 3:1-6)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:9-13.

“Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau: De unde are El acestea? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat Lui? Şi cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui?”
(Marcu 6:2)
* Vezi mai sus nota la Marcu 1:21.

“2. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.
3. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?
4. Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.
5. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.
6. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.
(Marcu 16:2-6)
* Noi cinstim ziua duminicii pentru că în această zi a înviat Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

“Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească.”
(Luca 4:16)
* Vezi mai sus nota la Marcu 1:21.

“Şi S-a coborât la Capernaum, cetate a Galileii, şi îi învăţa sâmbăta.”
(Luca 4:31)
* Vezi mai sus nota la Marcu 1:21.

“1. Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.
2. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta?
3. Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii?
5. Şi le zicea: Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.”
(Luca 6:1-5)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:1-8.

“6. Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată.
7. Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină.
8. Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a sculat şi a stat.
9. Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde?
10. Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis: Întinde mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.
11. Ei însă s-au umplut de mânie şi vorbeau unii cu alţii ce să facă cu Iisus.”
(Luca 6:6-11)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:9-13.

“10. Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta.
11. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum;
12. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.
13. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
14. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!
15. Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape?
16. Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?

(Luca 13:10-16)
* Vezi mai jos nota la Ioan 9:1,14-16.

“1. Şi când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, şi ei Îl pândeau,
2. Iată un om bolnav de idropică era înaintea Lui.
3. Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei, spunând: Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu?
4. Ei însă au tăcut. Şi luându-l, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5. Şi către ei a zis: Care dintre voi, de-i cădea fiul sau boul în fântână nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei?
6. Şi n-au putut să-i răspundă la acestea
.”
(Luca 14:1-6)
* Vezi mai jos nota la Ioan 9:1,14-16.

“55. Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.
56. Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.”
(Luca 23:55-56)
* Trecrea de la sabat la cinstirea duminicii ca zi a Domnului s-a făcut după învierea Domnului, care a avut loc în ziua duminicii. Vezi şi nota la Matei 12:1-8.

“1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare.
5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?
6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.”
(Luca 24:1-8)
* Noi cinstim ziua duminicii pentru că în această zi a înviat Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

“12. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
14. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
15. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
(…)
30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.”
(Luca 24:12-15,30)
* Duminica s-a săvârşit prima Liturghie de după învierea Domnului.

“1. După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.
2. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare.
3. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.
4. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.
5. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
6. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
7. Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
8. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
9. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă.
10. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul.
11. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă.

12. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă?
13. Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc.
14. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.
15. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
16. Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta.
17. Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez.
18. Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.”
(Ioan 5:1-18)
* Versetul 18 ne arată clar că Domnul nostru Iisus Hristos a dezlegat (anulat) ţinerea sâmbetei (sabatului); aici şi versiunea în limba engleză:
“Therefore the Jews sought all the more to kill Him, because He not onlybroke the Sabbath, but also said that God was His Father, making Himself equal with God.”
(John 5:18, New King James Version).
Vezi mai sus şi nota la Matei 12:9-13.

“Dacă omul primeşte tăierea împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniaţi pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos?”
(Ioan 7:23)
* Vezi mai sus nota la Matei 12:9-13.

“1. Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere.
(…)
14. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii.
15. Deci iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-am spălat şi văd.
16. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei.”
(Ioan 9:1,14-16)
* Domnul nostru Iisus Hristos Însuşi nu a ţinut sâmbăta,  făcând vindecări (versetul 16), vezi mai sus şi nota la Ioan 5:1-18.

“19. Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
20. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute
.”
(Ioan 20:19-23)
* În ziua învierii, duminica, li S-a arătat Domnul apostolilor (versetul 19), tot în acea duminică El le-a dat apostolilor puterea de a dezlega păcatele oamenilor (versetele 21, 22 şi 23).

“1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.”
(Fapte 2:1-4)
* Şi sărbătoarea Cincizecimii (Rusaliilor), a căzut tot în ziua Duminicii, adică 50 de zile după sabatul (sâmbăta) în care era Paştele evreiesc (comemorarea ieşirii evreilor din robia egipteană).

“13. Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.
14. Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei şi, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au şezut.
15. Şi după citirea Legii şi a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi.”
(Fapte 13:13-15)
* Apostolii propovăduiau sâmbăta în sinagogă pentru că atunci se adunau evreii acolo, vezi mai sus nota la Ieşirea/Exodul 31:14-17 şi nota la Osea 2:13.

“26. Bărbaţi fraţi, fii din neamul lui Avraam şi cei dintre voi temători de Dumnezeu, vouă vi s-a trimis cuvântul acestei mântuiri.
27. Căci cei ce locuiesc în Ierusalim şi căpeteniile lor, necunoscându-L şi osândindu-L, au împlinit glasurile proorocilor care se citesc în fiecare sâmbătă.
28. Şi, neaflând în El nici o vină de moarte, au cerut de la Pilat ca să-L omoare.
29. Iar când au săvârşit toate cele scrise despre El, coborându-L de pe cruce, L-au pus în mormânt.
30. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
31. El S-a arătat mai multe zile celor ce împreună cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim şi care sunt acum martorii Lui către popor.
32. Şi noi vă binevestim făgăduinţa făcută părinţilor.”
(Fapte 13:26-27)
* Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

“42. Şi ieşind ei din sinagoga iudeilor, îi rugau neamurile ca sâmbăta viitoare să li se grăiască cuvintele acestea.
43. După ce s-a terminat adunarea, mulţi dintre iudei şi dintre prozeliţii cucernici au mers după Pavel şi după Barnaba, care, vorbind către ei, îi îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.
44. Iar în sâmbăta următoare, mai toată cetatea s-a adunat ca să audă cuvântul lui Dumnezeu.”
(Fapte 13:42-44)
* Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

“2. Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi,
3. Deschizându-le şi arătându-le că Hristos trebuia să pătimească şi să învieze din morţi, şi că Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul, Iisus.”
(Fapte 17:2-3)
* Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

“4. Şi vorbea în sinagogă în fiecare sâmbătă şi aducea la credinţă iudei şi elini.
5. Iar când Sila şi Timotei au venit din Macedonia, Pavel era prins cu totul de cuvânt, mărturisind iudeilor că Iisus este Hristosul.”
(Fapte 18:4-5)
* Vezi mai sus nota la Fapte 13:13-15.

În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.”
(Fapte 20:7)
* “ziua întâi a săptămânii” la evrei este Duminica. În mod deosebit în acea zi, a învierii Domnului, creştinii se adunau la Sfânta Liturghie (frângerea pâinii), adică celebrarea Sf. Euharistii.

“Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.”
(Romani 10:4)
* Hristos este sfârşitul Legii (lui Moise), deci şi al sabatului poruncit prin acea Lege.

În ziua întâi a săptămânii (Duminică), fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni.”
(I Corinteni 16:2)
* Colectele se făceau, inclusiv pe vremea apostolilor, duminica, pentru că atunci, mai ales, se adunau creştinii la biserică.

“Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta.”
(Galateni 2:16)
* faptele Legii = prescripţiile Legii (lui Moise).
Legea (lui Moise) este partea cea mai importantă a Vechiului Testament. Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

“Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar.”
(Galateni 2:21)
* Legea (lui Moise) este partea cea mai importantă a Vechiului Testament. Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.”
(Galateni 3:19)
* Legea (lui Moise), prin care s-a poruncit şi ţinerea sabatului (sâmbetei) a fost valabilă până la venirea Urmaşului (Hristos), ca Profet după profetul Moise. Deci, astăzi noi nu mai trebuie să ţinem Legea Vechiului Testament, deci, nici sabatul.

“24. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă.
25. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.”
(Galateni 3:24-25)
* Omul se mântuieşte (de la venirea lui Hristos) prin har, credinţă, fapte bune, iar nu prin ţinerea Legii vechi, care includea deasemenea şi sabatul.

“13. Acum însă, fiind în Hristos Iisus, voi care altădată eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos,
14. Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii,
15. Desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea”
(Efeseni 2:13-15)
* Legea (lui Moise) este partea cea mai importantă a Vechiului Testament. Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

“16. Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete,
17. Care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.”
(Coloseni 2:16-17)
* Text care ne arată că ţinerea sâmbetei nu mai e obligatorie creştinilor, deci nimeni să nu ne mai judece cu privire la aceasta (versetul 16), căci noi avem o altă zi de odihnă, vezi notele la Fapte 20:7 şi la Apocalipsa 1:10.

“4. Căci undeva, despre ziua a şaptea, a zis astfel: “Şi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale”.
5. Şi în acelaşi loc, zice iarăşi: “Nu vor intra întru odihna Mea!
“.
6. Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă, iar aceia cărora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,
7. Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: “Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre”.
8. Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă.
9. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu.
10. Pentru că cine a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Să ne silim, deci, ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă a neascultării”
(Evrei 4:4-11)
* “s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu” (versetul 8), adică sabatul, ca zi de odihnă, a fost înlocuit de ziua duminicii, ziua învierii Domnului.
Până şi în Cornilescu e scris: “Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat” (Evrei 4:9), adică, o odihnă ca de sabat, dar nu odihnă de sabat.
Evident, adevărata odihnă ce ne-o va da Dumnezeu e aceea în cer, nu aici pe pământ, textul de mai sus având o dublă semnificaţie.

“Căci dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea”
(Evrei 8:7)
* Vezi mai jos nota la Evrei 10:7-10.

“8. Ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: “Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, testament nou,
9. Nu ca testamentul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului; căci ei n-au rămas în testamentul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit – zice Domnul.
10. Că acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi poporul Meu.”
(Evrei 8:8-10)
* Vezi nota la Ieremia 31:31-33.

“7. Atunci am zis: Iată vin, în sulul cărţii este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule”.
8. Zicând mai sus că: “Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu Ţi-au plăcut”, care se aduc după Lege,
9. Atunci a zis: “Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinţează deci pe cel dintâi ca să statornicească pe al doilea.
10. Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna. ”
(Evrei 10:7-10)
* Vechiul Testament, cu tot cu prescripţiile sale referitoare la sabat, este desfiinţat, ca să fie statornicit Noul Testament (versetul 9).

“9. Eu Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la suferinţa şi la împărăţia şi la răbdarea în Iisus, fost-a în insula ce se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Iisus.
10. Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă”
(Apocalipsa 1:9-10)
* Tot duminica a primit Apostolul Ioan vedenia Apocalipsei. Literal în text este “ziua Domnului”, pe latineşte “Domini dies”, de unde vine etimologic “duminica”.

DE CE CREŞTINII ŢIN DUMINICA. DESPRE ZIUA DE ODIHNĂ (Sursa: Binevestitorul)

Sufletul după moarte


mitrofanTextele care urmeaza sunt estrase din lucrarea Parintelui Mitrofan (calugar rus din secolul trecut), Viata repausatilor nostri si viata noastra dupa moarte (talmacita in romaneste de Mitropolitul Iosif Gheorghian). Parintele Dumitru Staniloae scria despre ea: „Cartea aceasta este socotita de mare folos credinciosilor si Bisericii intregi, pentru intretinerea legaturii dintre cei in viata si cei plecati dintre ei […]. Intr-o epoca in care gandul la moarte, sub influienta mentalitatii occidentale, este constant reprimat in favoarea unei atentii acordate exclusiv vietii pamantesti, cartea de fata reprezinta o indrumare nepretuita pentru sustinerea in inimile crestinilor ortodocsi a perspectivei pe care ne-a daruit-o Revelatia.” (din prefata volumului 1 al editiei integrale, aparut in 1993 la Editura „Anastasia”).
Fie ca Dumnezeu sa ne pomeneasca intru imparatia Lui, cu toti cei pe care-i purtam in ganduri si in inimi, vii sau mutati de la noi.

Ce se întâmplă cu sufletul după moarte?

Taina morţii. Moartea dreptului şi moartea păcătosului

Biserica Ortodoxă invata ca moartea este „despartirea sufletului de trup”; odata aceasta despartire savarsita, trupul este dat pamantului si putrezeste. Asadar, ultima menire a omului pe pamant este moartea, despre care Sfanta Scriptura marturiseste astfel: „Si se va intoarce tarana in pamant, de unde s-a luat, si duhul se va intoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el” (Eccl.12,7).
Moartea il rapeste pe om cand a ajuns la termenul predestinat de judecata lui Dumnezeu pentru indeplinirea rostului ce-i este impus. Acest termen acordat omului contine – prin prevederea dumnezeiasca – tot ce este folositor omului; deci moartea este de folos omului.
Sfantul Antonie cel Mare, vrand sa patrunda adancurile scopurilor providentei, adresa intr-o zi lui Dumnezeu urmatoarea rugaciune: „Doamne, pentru ce unii mor de tineri, pe cand altii ajung la cea mai adanca batranete?”. Si Dumnezeu ii raspunse: „Antonie, vezi numai de tine! Aceasta este judecata lui Dumnezeu, ce nu ti se cade tie a cunoaste.”.
Dumnezeu a harazit sufletul sa treaca prin trei stari diferite, care constituie viata sa vesnica: viata in pantecele mamei, viata pe pamant si viata de dincolo de mormant.
Sufletul, la iesirea sa din trup, trece in imparatia fiintelor asemenea lui, adica in imparatia spirituala a ingerilor. Dupa faptele sale bune sau rele, sufletul se uneste cu ingerii cei buni in rai sau cu ingerii cazuti in iad. Acest adevar ni se descopera noua de catre Iisus Hristos, in parabola bogatului si a lui Lazar, ne invata ca sufletele, dupa ce s-au despartit de trup, intra in aceeasi zi in rai sau in iad. „Adevar zic tie ca astazi vei fi cu Mine in rai.” (Lc. 23, 43), a zis Hristos talharului celui bun.
Astfel fiecare suflet despartit de trupul sau va fi in rai sau in iad. Cand? Astazi, a zis Mantuitorul. Ce intelegem prin cuvantul astazi si cum impacam aceasta expresie cu invatatura Bisericii despre vami si despre a treia, a noua si a patruzecea zi dupa moarte?
Pe pamant sunt zile, nopti, si ani; dincolo de mormant nu este decat vesnicie, luminoasa sau intunecata. Deci, cuvantul astazi desemneaza timpul de dupa moarte, adica vesnicia. A treia, a noua si a patruzecea zi nu sunt decat pe pamant, caci dincolo de mormant imparatia timpului nu exista; acolo nu sunt alte zile decat cea de astazi. Misterul mortii este poarta prin care sufletul, despartindu-se de trup, intra in vesnicie.
Noi stim si vedem ce devine trupul; cat despre suflet, noi nu-l putem vedea, dar stim cu desavarsire ce i se intampla prin marturisirea Sfintei Biserici – stalpul si confirmarea adevarului – care nu a cazut niciodata din invatatura sa si nici nu poate cadea, pentru ca este invatata de Duhul Sfant.
Astfel descriu Sfintii Parinti ce se intampla in momentul in care sufletul se desparte de trup: „Ingerii – buni si rai – se vor infatisa inaintea sufletului. Vederea acestora din urma va pricinui sufletului o nesfarsita tulburare, dar va gasi o mangaiere la vederea si protectia ingerilor celor buni. Faptele bune ale omului si constiinta curata sunt in acel moment de un mare ajutor si reprezinta o mare bucurie pentru dansul. Ascultarea, umilinta, faptele bune si rabdarea sunt sprijin sufletului, care urca spre Domnul intr-o mare bucurie si insotit de ingerii cei buni; in acest timp sufletul plin de pasiuni si pacate este condus de demoni in iad unde va suferi vesnic.” (Sfantul Teodor Studitul).
Sfantul Grigorie, ucenicul Sfantului Vasile, o intreba intr-o vedenie pe Sfanta Teodora asupra imprejurarilor ce au insotit moartea sa si a ucenicilor sai. „Cum pot sa-ti spun, zise ea, despre suferinta fizica si simtamantul de apasare a celor ce mor? Starea sufletului in timpul despartirii sale de trup este asemenea senzatiei celui ce ar cadea gol in mijlocul flacarilor si s-ar fi facut cenusa. Cand veni ceasul mortii mele, duhurile cele rele ma inconjurara din toate partile. Unele mugeau ca niste fiare salbatice, altele latrau ca niste caini, insa altele urlau ca lupii. Ele erau furioase, ma amenintau, se pregateau a se arunca asupra mea si scrasneau din dinti, privindu-ma. Eram nimicita de groaza cand, deodata, am vazut doi ingeri stand la dreapta patului meu si vederea lor imi dadu indrazneala. Abia atunci demonii se indepartara putin de patul meu. Unul din ingeri intreba cu manie pe demoni: „Pentru ce ajungeti voi intotdeauna inaintea noastra langa patul muribunzilor, pentru a inspaimanta si tulbura pe tot sufletul ce se pregateste a se desparti de trupul sau? Voi n-aveti a va bucura aici: mila lui Dumnezeu a patruns acest suflet si voi n-aveti nici o parte din el.”. Atunci demonii se tulburara si incepura a arata faptele mele cele rele, savarsite in tineretea mea, si strigau: „Ale cui sunt deci aceste pacate, n-a facut ea cutare lucru si cutare lucru?”. In sfarsit veni moartea, grozava la vedere. Se aseamana omului, insa nu are carne si nu alcatuieste decat din oase omenesti. Ea aduse cu sine mai multe instrumente de tortura: sabii, sageti, lanci, seceri, furci, securi si altele. Umilitul meu suflet tremura de frica. Sfantii Ingeri au zis catre moarte: „Fa-ti treaba ta si scapa usor acest suflet de legaturile trupesti, caci el nu are mare povara de pacata.”. Moartea se apropie de mine, lua o mica secure si-mi taie mai intai picioarele, apoi bratele; apoi, cu ajutorul altor instrumente, ea slabi toate madularele mele si le desparti din incheieturi. Perdui astfel bratele si picioarele mele, tot trupul meu era mort si nu puteam sa ma misc. Pe urma imi taie capul si n-am putut sa-l mai misc, ca si cum ar fi incetat sa fie al meu. Dupa aceasta, ea pregati o bautura intr-un vas pe care-l apropie de buzele mele si m-a facut sa o beau cu de-a sila. Aceasta bautura era atat de amara incat sufletul meu nu putu sa o suporte, se infiora intr-atat si se arunca afara din trup. Atunci ingerii l-au primit in bratele lor.
Cand m-am intors, am vazut trupul meu ce zacea neinsufletit, fara miscare si fara viata, si l-am privit ca unul care ar privi un vesmant de care s-a dezbracat; si m-am mirat. Ingerii ma tineau si demonii s-au apropiat de noi, aratand pacatele mele. Ingerii incepura a cauta faptele mele cele bune si, din mila lui Dumnezeu, le-au gasit. Ingerii adunau faptele mele cele bune, facute in viata mea cu ajutorul lui Dumnezeu, si se pregateau a le pune in cumpana in fata faptelor mele cele rele, cand deodata se arata Sfantul nostru Parintele Vasile, care zise catre Sfintii Ingeri: „Acest suflet a facut mult bine batranetilor mele, m-am rugat lui Dumnezeu pentru el si Dumnezeu mi l-a dat.”. Zicand aceste cuvinte, a scos de la san o punga plina cu aur si a dat-o ingerilor, spunand: „Cand veti trece prin vamile vazduhului si duhurile rele vor incepe a chinui sufletul sau, rascumparati-l cu aceasta. Eu sunt bogat din mila lui Dumnezeu, am adunat mari visterii prin munca si sudoarea mea si dau aceasta punga sufletului care m-a slujit.”. Dupa ce a ispravit de vorbit, s-a dus. Duhurile cele rele fura inmarmurite; incepura a scoate gemete tanguitoare si se indepartara. Apoi iarasi se arata Sfantul Vasile, purtand niste vase pline cu miruri curate si pretioase. Deschise vasele, unul dupa altul, si varsa acele miruri asupra mea; pe loc m-am simtit inundata de miresme duhovnicesti si m-am simtit schimbata si luminata. Sfantul zis catre ingeri: „Cand veti fi implinit pentru acest suflet tot ceea ce este trebuincios, il veti duce in locuinta pe care a pregatit-o Domnul pentru mine.”. Apoi sfantul se facu nevazut. Ingerii m-au luat si ne-am indreptat spre Rasarit.”.
Oamenilor luminati de Dumnezeu li se incredinteaza ca, la cea de pe urma suflare, faptele lor sunt puse in cumpana si:

Daca partea dreapta e mai ridicata decat cea stanga, sufletul este este primit in rai, in mijlocul ingerilor;
daca cele doua parti ale cumpanei sunt deopotriva, atunci fireste ca mila lui Dumnezeu capata biruinta;
cand cumpana se apleaca spre partea stanga, dar nu cu mult, mila dumnezeiasca inlocuieste lipsa (astfel sunt cele trei judecati ale Domnului: judecata dreapta, judecata omeneasca, si judecata milostiva);
cand faptele cele rele apleaca cumpana prea mult in partea stanga, atunci judecata cea mai dreapta rosteste hotararea in functie de pacate.
Acestea sunt imprejurarile care insotesc moartea omului.

Mantuitorul, vorbind de moartea dreptului si de cea a pacatosului, a formulat cateva linii generale pentru aceeasi idee, spunand ca moartea pacatosului este cumplita, pe cand cea a dreptului este frumoasa. „Nebune, intru aceasta noapte ti se va cere sufletul tau.” (Lc.12, 20), a zis El despre cel dintai, in timp ce al doilea va fi dus de ingeri in sanul lui Avraam. (Lc.16, 22). Asadar, de noi insine si cu ajutorul nemijlocit al lui Dumnezeu atarna felul mortii noastre, noi putand sa o facem frumoasa sau cumplita, dupa cum vom fi indeplinit poruncile lui Hristos: „Fiti gata in tot ceasul de moarte, pocaiti-va si credeti in Evanghelie.”. Ca urmare, ocontinua cainta si o credinta vie in Domnul nostru Iisus Hristos ne va inlesni o moarte dulce si pasnica.
Nu numai cei saraci ca Lazar se fac vrednici de un sfarsit fericit, ci si cei bogati, dar smeriti cu duhul. Nu numai cei bogati, ca acel imbelsugat din Evanghelie, merg in iad si mor cumplit, dar si cei saraci, daca nu-si poarta crucea lor cu rabdare si marime de suflet.
Sufletul dreptului, dupa ce s-a despartit de trup, este primit de ingeri, care-l pazesc si-l poarta spre taramuri pline de lumina si fericire. Si este firesc sa fie asa, caci sufletele dreptilor se afla impreuna cu ingerii chiar de pe pamant. Iata ce scrie Sfantul Efrem Sirul despre moartea dreptului: „Dreptii si ascetii se bucura in clipa mortii, avand inaintea ochilor faptele nevointei lor, privegherile, posturile, rugaciunile, lacrimile; sufletele lor simt o mare bucurie cand sunt chemate sa iasa din trup si sa reintre in repausul lor vesnic.”.
„Moartea pacatosului este cumplita.” (Ps. 33, 21) – este insasi marturisirea Cuvantului lui Dumnezeu. Si pentru ce? Cugetati bine la ce vrea sa zica pacatos. Pacatosul este acela ce calca Legea lui Dumnezeu si dispretuieste poruncile Sale. Dupa cum virtutea, reflectandu-se in constiinta, produce in aceasta o bucurie cereasca, tot asa si pacatul face a naste in suflet frica raspunderii. Moartea sufletului pacatos este tragica, pentru ca, in chiar momentul iesirii sale din trup, este luat de ingerii raului, pe care i-a servit fiind pe pamant si cu care, impreuna cu ceilalti pacatosi, el va trebui, din acel moment, sa se uneasca in vesnicie. Iata ce spune Sfantul Macarie Alexandrinul despre moartea pacatosului: „Cand sufletul pacatosului paraseste trupul, se produce un mare mister. O haita de demoni si de puteri intunecate inconjoara sufletul si-l duc in teritoriul lor. Si nu trebuie sa ne miram de aceasta. Daca omul, fiind inca pe pamant, le-a dat ascultare si s-a facut sclavul lor, el cade cand paraseste aceasta lume.

A treia zi şi vămile
Semnificația zilelor a noua şi a patruzecea

Unde se afla sufletul imediat dupa despartirea sa de trup? Ce semnifica a treia zi, a noua zi si a patruzecea zi? In ce interval de timp trece sufletul vamile vazduhului si cand are loc judecata particulara?
Sfantul Macarie Alexandrinul ne comunica descoperirile ingeresti care i s-au facut despre starea sufletelor mortilor in timpul celor patruzeci de zile de dupa moarte. Cand s-a indeplinit misterul mortii, sufletul, despartit de trupul sau, locuieste pe pamant inca doua zile si viziteaza impreuna cu ingerii locurile pe unde a afacut binele; el umbla imprejurul casei unde s-a despartit de trupul sau si chiar ramane cateodata langa sicriul unde zace trupul sau. Apoi, dupa exemplul Mantuitorului, Care a inviat a treia zi dupa moarte, tot sufletul trebuie sa se urce la cer, pentru a slavi pe Creatorul universului. De aceea, Biserica se roaga in acea zi pentru cei morti.
Spatiul nesfarsit ce desparte pamantul si cerurile, spatiu ce desparte Biserica triumfatoare de Biserica luptatoare, se numeste – in limbaj comun, ca de altfel si in Sfintele Scripturi si in scrierile Sfintilor Parinti – aer. Astfel, prin cuvantul aer nu intelegem substanta eterica ce inconjoara pamantul, ci, pur si simplu, spatiul. Acest spatiu este plin de ingeri cazuti, al caror scop consta in a intoarce pe om de la mantuirea sa, facand din el instrumentul rautatii.
Sfantul Ioan, care s-a facut vrednic de a vedea marile taine dumnezeiesti in Apocalipsa, zice ca ingerii cazuti au fost izgoniti din locasul lor ceresc (Apoc. 12, 7-8). Unde au gasit ei refugiu? Dupa Cartea lui Iov, noi vedem limpede ca locuinta lor este in vazduhuri (aer), iar Apostolul Pavel ii numeste „duhurile rautatii raspandite in aer” si pe capetenia lor „domnul puterii vazduhului”. Indata dupa caderea primilor oameni si izgonirea lor din rai, paza pomului vietii a fost incredintata unui heruvim; cu toate acestea, un alt inger cazut s-a pus la randul sau in calea spre rai, pentru a impiedica pe om sa intre in el. Portile cerului s-au ferecat si domnul intunericului acestui veac nu lasa sa mai intre in rai nici un suflet despartit de trupul lui; dreptii, afara de Ilie si Enoh, se scoborau in iad ca si pacatosii.
Primul care a strabatut trecerea neumblata a raiului a fost Iisus Hristos, biruitorul mortii, sfaramatorul iadului; din acel moment portile s-au redeschis. Dupa Domnul, talharul cel bun si toti dreptii Vechiului Testament, pe care El i-a scos din iad, au trecut acea cale fara piedici. Sfintii fac cu usurinta aceasta calatorie si, chiar daca duhurile rele se straduiesc a-i opri, virtutiile lor le acopera pacatele. Aceste duhuri vor avea cu atat mai mult dreptul de a opri sufletul nostru, dupa ce s-a despartit de trup si se va urca spre Dumnezeu, cu cat noi, deja fiind luminati prin lumina Mantuitorului si avand libertatea de a alege intre bine si rau, ne facem cu toate acestea sclavii si executantii pacatoaselor lor vointe.
Pe pamant sufletul poate, cu ajutorul harului dumnezeiesc, sa ajunga a se recunoaste si, printr-o sincera cainta, sa capete de la Dumnezeu iertarea pacatelor sale. In schimb, dincolo de mormant, sarcina de a descoperi sufletului starea sa de pacat o au ingerii cei cazuti. Demonii, ca stapani ai raului pe pamant, or sa-i infatiseze acum toate faptele sale cele rele, amintindu-i totodata imprejurarile care au insotit lucrarea raului. Sufletul va recunoaste atunci greselile sale si prin aceasta recunoastere va preveni judecata lui Dumnezeu. Astfel, judecata lui Dumnezeu nu este decat o confirmare a ceea ce sufletul deja a pronuntat asupra lui insusi. Pacatele urmate de cainta nu se mai socotesc si nu se mai amintesc, nici la vami, nici la judecata. La randul lor, ingerii cei buni infatiseaza la vami faptele bune ale sufletului.
Tot spatiul dintre pamant si ceruri este impartit in 20 de parti sau tribunale, iar sufletul, trecand pe acolo, este acuzat de catre demoni de pacatele sale. Fiecare vama, dupa cum le numesc Sfintii Parinti in scrierile lor (duhurile rele se numesc vamesi), corespunde unui anumit grup de pacate. Duhurile rele acuza sufletul nu numai de pacatele de care el e vinovat, ci inca si de acelea pe care nu le-a comis, dupa marturisirea Sfantului Ioan Letsvithnik.
Noi imprumutam din relatarea Sfintei Teodora descrierea ordinii in care vamile se succed. Pe calea cerului, mergand spre rasarit, sufletul intalneste intaia vama, unde duhurile rele, dupa ce au oprit sufletul insotit de ingerii cei buni, ii infatiseaza pacatele sale facute prin cuvant (vorbe desarte, flecareala, cuvinte obscene, jigniri, luare in ras a lucrurilor sfinte, cantece patimase, ras s.a.m.d.); a doua vama este aceea a minciunii (orice minciuna, calcare de juramant, luarea numelui lui Dumnezeu in desert, calcarea fagaduintelor facute lui Dumnezeu, ascunderea pacatelor inaintea duhovnicului); a treia vama este a calomniei (calomnierea aproapelui, vorbirea de rau, umilirea altuia, jignirea, batjocura unita cu uitarea propriilor sale greseli si pacate); a patra vama este a lacomiei (betia, obiceiul de a manca intre mese si in ascuns, uitarea rugaciunii inainte si dupa mese, nepaza postului, imbuibarea, desfatarile, in sfarsit, toate formele de gastrolatrie); a cincea vama este a leneviei (lenevire la slujbele divine si la rugaciunea fiecaruia, neglijenta la lucru, lene); a sasea vama este a furtului (tot soiul de furturi, pe ascuns sau pe fapta); a saptea vama este aceea a zgarceniei si a iubirii de arginti; a opta vama este a camatariei; a noua vama este a inselatoriei (judecati strambe, masuri false si alte iselatorii); a zecea vama este a geloziei; a unsprezecea vama e a mandriei (ambitii, mandrie, prea buna parere de sine, lipsa de respect fata de parinti, cler, superiori, in general neascultari); a douasprezecea vama este a maniei; a treisprezecea vama este a razbunarii; a paisprezecea vama este a uciderii; a cincisprezecea vama este aceea a magiei (vraji, amestec de otravuri, farmece, chemarea demonilor); a saisprezecea vama este a necuratiei (tot ce tine de acest pacat: ganduri, pofte si fapte necurate, iubirea trupeasca a persoanelor nelegate prin casatorie, voluptatea, priviri pofticioase, atingeri necurate, visuri la lucruri necurate); a saptesprezecea vama este cea a adulterului (necredinta in casatorie, caderea in pacat a persoanelor harazite lui Dumnezeu); a optsprezecea vama este aceea a pacatului sodomit (pasiuni contra firii, incest); a nouasprezecea vama este a ereziei (false cugetari asupra religiei, lepadarea de credinta ortodoxa, hula, blasfemia); in fine, ce de pe urma, a douazecea vama este aceea a nemilostivirii (cruzimea). Trecerea vamilor are loc a treia zi dupa moarte.
Cunoscand starea sufletelor dupa moarte, trecerea vamilor si infatisarea inaintea lui Dumnezeu, care toate au loc in a treia zi, Biserica si rudele, aratandu-si dragostea lor pentru cel mort, roaga pe Domnul a-i ierta pacatele si a-i inlesni trecerea vamilor.
Dupa ce sufletul s-a inchinat Domnului, el e purtat prin felurite locasuri ale sfintilor pentru a privi frumusetile raiului. Aceasta vizitare a locuintelor ceresti dureaza sase zile, in care sufletul admira si slaveste pe Dumnezeu, a toate Creatorul. In aceasta contemplatie el uita cu totul scarbele ce le-a avut fiind in trup; dar, cu toate acestea, daca el este impovarat de pacate, se intristeaza reprosandu-si ca si-a irosit viata in negrija si ca nu L-a slujit pe Dumnezeu dupa poruncile Sale.
Ispravind vizitarea raiului, a noua zi (dupa despartirea sa de trup), sufletul se urca din nou la Dumnezeu, pentru a I se inchina. Pentru aceasta Biserica face rugaciuni pentru morti in ziua a noua.
Dupa a doua inchinare, Domnul porunceste ca sa-i fie aratat acelui suflet iadul. Atunci vede sufletul suferintele pacatosilor, aude plangerile, gemetele si scrasnirea dintilor. In timpul a 30 de zile sufletul viziteaza toate cotloanele iadului si tremura de frica sa nu fie condamnat acolo pe vecie. In sfarsit, intr-a patruzecea zi dupa despartirea sa de trup, se urca pentru a treia oara sa I se inchine Creatorului. Si atunci, Judecatorul etern hotaraste locuinta ce i se cuvine sufletului, dupa faptele sale si dupa viata pamanteasca. Astfel, are loc judecata particulara, in a patruzecea zi dupa moarte; iata pentru ce Biserica se roaga pentru morti in acea zi.
Deci, ziua a patruzecea dupa moarte este ziua decisiva pentru soarta sufletului in viata viitoare. Este judecata particulara a lui Hristos, care hotaraste starea sufletului numai pana in ziua Judecatii de Apoi – Judecata generala. Aceasta stare a sufletului, corespunzand cu viata sa de pe pamant, nu este starea sa definitiva, pentru vesnicie, ci este supusa schimbarii. Iisus Hristos, in a patruzecea zi dupa Invierea Sa, a inaltat natura umana la gloria suprema, asezand-o pe tronul dumnezeirii Sale, la dreapta Parintelui. Asadar, dupa dumnezeiescul Sau exemplu, raposatii, intr-a patruzecea zi dupa moartea lor, intra in starea ce se cuvine valorii lor morale.
Urmand pilda Domnului Care, dupa inaltarea Sa a patruzecea zi, a sezut pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, asteptand pana se vor pune vrajmasii Lui asternut picioarelor Lui (Evr. 10, 12), tot asa si sufletele mortilor, al caror destin a fost stabilit prin judecata particulara a lui Hristos, raman in acea stare (nu insa fara posibilitate de schimbare) pana in ziua Judecatii generale.
Sa punem asadar inima si credinta noastra in iubirea Mantuitorului Care, chiar intru slava Sa, este neincetat preocupat de vesnica noastra mantuire, de mantuirea ta si de aceea a raposatului care iti este scump; roaga-L deci pentru el, ca prin harul Sau sa vindece relele sufletului celui mort, sa indeplineasca ceea ce-i lipseste, sa ierte pacatele, sa-l curete si sa-l aseze in randul fericitilor. Credinta si rugaciunile tale, unite cu rugaciunile Bisericii, vor fi de un mare ajutor pentru raposatul tau in ziua judecatii lui Hristos, asteptand Judecata cea de pe urma.
Prin urmare, vedem ca sufletul, dupa despartirea sa de trup, locuieste inca doua zile pe pamant si se inalta in a treia zi catre Dumnezeu, pentru a I se inchina; apoi petrece in rai urmatoarele sase zile, urmand cele treizeci de zile in iad. In a patruzecea zi afla care va fi starea sa pana la Judecata cea de pe urma cand, numai atunci, sufletele vor primi hotararea definitiva.

Cum pot ajuta cei de pe Pământ sufletele din lumea de dincolo

Rugăciunea

Rugaciunea pentru morti este un act de caritate si contine doua virtuti:

rugaciunea in ea insasi, ca serviciu adus lui Dumnezeu; si
rezultatul rugaciunii, ca bine ce se face raposatului.
Prin urmare, rugaciunea pentru morti este in acelasi timp o fapta de milostenie si o fapta de credinta. Domnul Iisus Hristos, El Insusi, ne invata ca noi n-am putea avea nici o virtute fara ajutorul Sau. A chema mila dumnezeiasca asupra-ne si asupra altora, asupra viilor si asupra mortilor – este o tendinta ce exprima vointa lui Dumnezeu. Rugaciunea, dupa invatatura Apostolului si a Bisericii ecumenice, este o lucrare a Sfantului Duh ce locuieste in noi.
Sfantul Efrem Sirul explica lamurit, printr-o paralela, posibilitatea si influienta salvatoare a rugaciunilor noastre asupra sufletelor raposatilor. In testamentul sau, el zice, intre altele, ca intre raposati si vii, cand acestia se roaga pentru ei, este aceiasi simpatie ce exista in natura intre fructele pamantului. Astfel, cand timpul infloririi a trecut pentru vie, vinul in pivnita incepe a fierbe; cand unele legume plantate in pamant incep a se desfasura, aceleasi legume in case dau ramuri. A purta sarcina unul altuia inseamna a acea un viu interes pentru soarta aproapelui. Insusi Domnul a luat partea cea mai vie la soarta pacatosilor, impovarandu-Se cu toate pacatele noastre si facandu-Se vinovat de toate greselile noastre inaintea Parintelui Sau ceresc; toate aceste greseli le-a spalat cu sangele Sau si le-a sters prin moartea Sa. Asadar, daca Insusi Dumnezeu ia parte la soarta noastra, putem noi sa nu ne interesam de soarta aproapelui nostru, cerand pentru el mantuirea, putem noi sa nu sacrificam tot ce este in puterea noastra?
Domnul nostru Iisus Hristos ne invata si ne-a aratat ca nu sunt morti propriu-zis, ca oamenii vietuiesc dincolo de mormant. Viata crestina este intemeiata pe iubirea pe care suntem datori a o exprima nu numai prin cuvinte, ci si prin fapte. Apostolii au probat iubirea lor prin fapte: rugandu-se pentru membrii Bisericii lui Hristos si purtand greutatea aproapelui.
Biserica Ortodoxa se roaga pentru tot universul, pentru toti oamenii – vii sau morti – numai daca ei sunt ortodocsi si daca au parasit aceasta viata intru credinta si nadejde. Nu e nevoie decat a crede in Dumnezeu pentru a fi convins de eficacitatea rugaciunilor pentru raposati. De voi uita pe raposatul, de voi uita raporturile mele cu el, prin ce pot arata ca l-am iubit cand era cu mine pe pamant? Daca intr-adevar l-am iubit viu fiind, as putea inceta sa-l mai iubesc cand va fi mort? O astfel de presupunere ar fi contrara bunului simt. La nevoie se cunosc adevaratele prietenii si putem noi sa ne inchipuim o trebuinta mai mare decat aceea a sufletului nedesavarsit, incarcat de pacate?
Astfel se arata inalta indatorire inaintea lui Dumnezeu si inaintea raposatilor a celui ce se roaga pentru morti. A inmormanta trupul raposatilor este un act de milostenie practicat de intreaga omenire. Insa religia crestina pretinde inca sa se ingroape trupul cu toata onoarea ce se cuvine templului Sfantului Duh. Asadar, inmormantarea trupului este un act de caritate propriu intregii omeniri, in vreme ce rugaciune pentru raposati este rodul acelora ce cunosc pe adevaratul Dumnezeu – izvorul iubirii si al vietii. Nu stim si nu putem sti cine greseste si cine are dreptate inaintea lui Dumnezeu; numai El singur o stie. Noi nu stim decat un singur lucru: ca toti oamenii sunt pacatosi. „Ca nu este drept nici unul”, invata Cuvantul lui Dumnezeu (Rom. 3,10). „Nimeni nu e curat de pacate, macar de-ar fi trait o singura zi pe pamant” (Iov 14, 44). Noi stim bine ca suntem zamisliti in pacat, ne nastem, vietuim in pacat si nu suntem curatiti pe deplin de pacat in clipa in care trecem in lumea de dincolo de mormant. Nimic mai important nu le revine celor vii decat a urma aceasta porunca: „A iubi pe toti si a ne ruga pentru toti”. Acel ce da viata si iarta pacatele a zis: „Cereti si vi se va da, nu voiesc moartea pacatosului!”. El insusi ne-a invatat a ne ruga astfel: „Si ne iarta noua gresalele noastre!”. Rugaciunea data de Domnul slujeste drept fundament la toate rugaciunile noastre, prin urmare, si la rugaciunea pentru morti, unde ne rugam pentru mantuirea raposatului si cerem iertarea pacatelor sale.

Mijlocirea bisericii

Daca rugaciunea este expresia vointei, atunci care trebuie sa fie oare puterea rugaciunii intregii Biserici si a tuturor membrilor sai in favoarea unui singur subiect? Noi vedem exemplul eficacitatii rugaciunii in faptele Apostolilor: in urma rugaciunilor Bisericii, un inger l-a scos pe Apostolil Petru, in timpul noptii, din inchisoare, in ajunul condamnarii sale, fara ca nimeni sa fi simtit; fiarele sale au cazut si paznicul ce era langa el nu a vazut nimic si nu a auzit nimic (Fapte 12).
In final, este normal a intrari faptul ca rugaciunea are o influienta benefica asupra sufletelor aflate dincolo de mormant. Intotdeauna Biserica s-a rugat, se roaga si se va ruga pentru morti, pana la A Doua Venire a lui Hristos. La fiecare dintre cele trei servicii dumnezeiesti de pe parcursul zilei, la Utrenie, la Liturghie si la Vecernie, Biserica se roaga deopotriva pentru vii si pentru morti. Scopul Bisericii este de a-l sfinti pe om, de a-l face vrednic sa participe la fericirea vesnica. Ea se ingrijeste de mantuirea tuturor membrilor sai deopotriva, vii sau morti. Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca rugaciunile pentru morti sunt un obicei apostolic si o institutie a Sfantului Duh. Ceea ce este iarasi important este ca aceasta dogma (rugaciunea pentru morti) a Bisericii Ortodoxe este strans legata cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare si a Sfantului Ioan Gura de Aur; in timpul fiecareia dintre ele, Biserica se roaga de trei ori pentru cei raposati. O data se roaga la proscomidie, a doua oara – dupa citirea Evangheliei, anuntand noutatea prea fericita a mantuirii tuturor celor ce cred in Iisus Hristos si iertarea generala a pacatelor prin mijlocirea Mantuitorului. Atunci diaconul sau preotul intoneaza indoita rugaciune cu ecfonis in a doua ectenie in care Biserica se roaga pentru cei raposati in acesti termeni: „Pentru Patriarhii ortodocsi, pentru evlaviosii imparati si evlavioasele imparatese, Domnului sa ne rugam”, pentru a marturisi unitatea si comuniunea intregii Biserici. Aceasta ectenie se face in rugaciunea cu ecfonis in timpul Liturghiei, in timp ce la alte servicii divine nu se pomenesc la ectenii decat ctitorii templului pe care Biserica ii numeste cu adevarat fericiti si in adevar demni de o vesnica pomenire, pe toti cei raposati – atat pe cei ingropati in aceste locuri precum si pe toti raposatii ortodocsi in general. Dupa indoita rugaciune cu ecfonis, vine rugaciunea cu ecfonis special pentru raposati. In sfarsit, a treia oara, dupa binecuvantarea Sfintelor Taine, Biserica se roaga inca o data pentru cei raposati. La serviciile de seara si de dimineata (la Vecernie si la Utrenie), Biserica se roaga deopotriva pentru raposati, aceasta rugaciune exprimand unirea, legatura, raportul si comuniunea cu ei.
Rugaciunea comuna se face la biserica, rugaciunea particulara se face la domiciliu; de aceea, rugaciunile pentru morti pot fi rugaciuni comune sau rugaciuni particulare, si trebuie sa ne rugam pentru raposati totdeauna si pretutindenea. Repausatii pacatosi care erau in iad si care, prin rugaciunile Bisericii si ale rudelor care erau in viata, au capatat iertarea pacatelor lor, s-au aratat celor vii pentru a marturisi despre schimbarea starii lor dincolo de mormant si pentru a lua parte la primirea lor in numarul prea fericitilor.
In Biserica crestina, fiecare zi este consacrata memoriei unuia sau mai multor sfinti. In afara de aceasta, fiecare zi a saptamanii este hotarata unei praznuiri speciale, astfel incat sambata este consacrata memoriei tuturor sfintilor si a raposatilor. Rugandu-se in fiecare zi, pentru raposati, la toate serviciile divine, Biserica cere ca membrii sai sa se roage pe cat posibil mai des si cu mai multa putere pentru rudele lor adormite; insa aceste rugaciuni trebuie a fi cu deosebire savarsite sambata, care este o zi speciala, o zi dedicata tuturor sfintilor si raposatilor. Sambata – Sabat – este un cuvant din ebraica, care se talcuieste prin repaus. Biserica Ortodoxa consacra aceasta zi memoriei tuturor celor ce au parasit acest pamant pentru lumea de dincolo de mormant, memoriei raposatilor perfecti (sfinti) si raposatilor imperfecti, a caror soarta nu este desavarsit hotarata. Biserica cere pentru ei repausul vesnic, dupa aceasta viata de suferinta pe pamant.
In aceste zile toata Biserica, adica toti credinciosii, au un interes cu totul special asupra sortii raposatilor.
Aceste zile se numesc sambetele parintilor si se impart in:

sambetele ecumenice generale;
zile de pomenire particulare sau locale.
Sunt cinci sambete ecumenice:
sambata inaintea Sexagesimei;
sambata Sfintei Treimi;
cele trei sambete din a doua, a treia si a patra saptamana Postului Mare, ce sunt instituite de Apostoli.
Slujba divina particulara este aceea ce se indeplineste de catre o singura persoana sau de catre o adunare la domiciliul sau, sau la biserica. Acest serviciu privat cuprinde rugaciunile diminetii si cele de seara, care contin rugaciuni pentru morti, rugaciunile inainte si dupa pranz, rugaciunea cu care incepe si se termina orice fapta buna. Rugaciunile particulare, savarsite cu ajutorul preotului, sunt: slujba mortilor (panachida), rugaciunile de multumire (Te Deum) si sfintirea apei (agheasma).

Milostenia

Dupa rugaciune, al doilea mijloc de a interveni pentru raposati este milostenia pe care noi o facem in amintirea si in numele lor. A face milostenie este a ajuta cu bunuri pamantesti pe cei ce au nevoie de ele, pe saraci, adica pe fratii nostri. Milostenia este de mare ajutor pentru odihna raposatilor pacatosi. Tot ajutorul dat saracilor Iisus Hristos il ia asupra Lui: „Pentru Mine ati facut”, zicea El; prin urmare, El nu va vrea sa ramana dator catre aceia de la care a primit binefaceri. Un pahar de apa rece, cei doi bani ai vaduvei – toate vor fi recompensate la timpul lor. Binefacerile facute de cei vii in amintirea raposatilor au aceiasi semnificatie ca si cand aceste fapte ar fi fost facute de raposatii insisi.
Invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur arata toata importanta milosteniei: „Nimic nu e mai puternic pentru a sterge pacatele decat milostenia; castitatea si postul nu fac bine decat celui ce le practica si aceste doua virtuti nu ajuta decat la propria sa mantuire. In timp ce milostenia se raspandeste asupra tuturor si imbratiseaza pe toti membrii trupului lui Hristos.”. Astfel, in explicatia sa la Evanghelia Sfantului Toma, Ioan Gura de Aur zicea: „Voiesti sa cinstesti pe raposatul tau? Cinsteste-l prin milostenie si prin fapte de milostenie, caci numai milostenia scapa sufletele din chinurile vesnice.”. Vorbind de plansul nestapanit si de inmormantarile pompoase ca de lucruri total nefolositoare raposatilor (ca si viilor, de altfel), el zice: „Milostenia, facuta in numele raposatului, este un mare ajutor pentru mantuirea sa. Ingropaciunile bogate arata nu iubirea pentru cel mort, ci vanitatea. De voiesti sa-l plangem cu adevarat pe raposat, iti voi arata un alt fel de soi de inmormantare si te voi invata sa-l imbraci cu haine ce se vor scula impreuna cu el in ziua Judecatii si-l vor slavi; aceste haine sunt milosteniile ce vor invia odata cu el. Milostenia este o pecete cu care el e pecetluit si cu care va face sa straluceasca hainele sale, cand va auzi cuvintele: „Flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc.”. Acestea sunt lucrurile care il vor face slavit, care il vor face luminos, care indeparteaza primejdia. Sa ingropam mortii intr-un chip folositor lor si noua, intru slava lui Dumnezeu; sa facem milostenie intru numele lor; sa le dam bune merinde pentru drum.”.
Numarul mantuitilor si al osanditilor este format din bogati si saraci, invatati si nestiutori de carte, domni si slujitori. Credinta mantuieste si necredinta pierde pentru totdeauna. Cel ce crede obtine iertarea pacatelor sale pe pamant si dincolo de mormant prin mijlocirea Bisericii si a rudelor; celui ce nu crede nu i se va ierta, dupa cuvintele lui Iisus Hristos, nici in lumea aceasta si nici in cealalta. Noi trebuie sa intelegem prin aceasta nu credinta pe care o au chiar chiar si demonii, ci credinta care se manifesta prin faptele de indurare catre Dumnezeu si catre oameni.
Astfel, cuvintele: „Dumnezeu va da fiecaruia dupa faptele sale.”, „Ceea ce omul va fi semanat, va secera.”, si alte cuvinte de acest fel, se refera la A Doua Venire a lui Hristos, cand va veni sa judece viii si mortii, caci atunci nici un ajutor nu va mai fi posibil si nici o rugaciune nu va mai fi primita, Cand grozava zi a Judecatii cea de pe urma va sosi, timpul ce era dat omului pentru a lucra la mantuirea sa si la cea a aproapelui va fi consumat. Sfantul Ioan Damaschinul, legand expresiile de acest fel cu sfarsitul lumii, zice ca: „Aceste cuvinte se vor indeplini in adevar pentru sufletele nepasatoare de mantuirea lor. Unde se vor gasi atunci saracii? Unde se va cauta un preot? Nu mai e loc nici pentru rugaciune, nici pentru milostivire. Asadar, pana cand va sosi acea ora, sa ne ajutam unii pe altii si sa aducem jertfa de milostenie Domnului Celui indurat si milostiv.”.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pr_mitrofan.html

Vechii credincioși


Un tablou celebru de Surikov care prezintă epurarea vechilor credincioși .
Un tablou celebru de Surikov care prezintă epurarea vechilor credincioși .

Întrebare: Biserica Ortodoxă Rusă este doar o perdea de fum?

(Vezi şi: Ceas de 30 de mii de euro pentru patriarhul Rusiei!)
(Vezi şi: Iahtul luxos al Patriarhului Rusiei, Kiril, costă 4 milioane de dolari)

În 1652, Nikon (1605-1681, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse 1652-1658) a introdus o serie de revizuiri rituale și textuale, cu scopul de a obține uniformitate între practicile rusești și ortodocșii greci. Nikon pe baza discrepanțelor constatate între ritualuri și textele rusești și grecești, a dispus o ajustare a riturilor rusești care să se alinieze cu cele grecești din timpul său. În acest sens, Nikon a acționat fără o consultare adecvată a clerului și fără formarea unui conciliu. După punerea în aplicare a acestor revizuiri, Biserica a anatemizat și suprimat cu sprijinul statului moscovit (denumit fals rus- Rusia e de la Kiev) ritul liturgic anterior. Biserica a anatemizat și suprimat și pe cei care au fost reticenți în a trece la ritul revizuit. Cei care şi-au menținut fidelitatea față de ritul anterior (Rascolnici sau vechii credincioși) au suferit persecuții severe de la sfârșitul secolului al 17-lea până la începutul secolului 20 fiind numiţi schismatici (Marea Schismă din Biserica ”Ortodoxă” cu ghilimele Rusă!!)

Unii cercetători ai teoriei conspirației cred că există motive mai profunde pentru ceea ce s-a întâmplat: Biserica Ortodoxă Rusă a adoptat prea multe ritualuri păgâne și prea mulţi ”sfinți” şi era necesar pentru a fi curățată pentru ca biserica să devină mai MODERNĂ și mai PĂMÂNTEASCĂ.

Cu toate acestea. schisma a fost imensă. Au fost arse sate întregi , biserici demolate (nu ce se face acum în Donbas cine ştie de către cine), cărți și icoane au fost distruse, iar protestatarii au fost grav judecati – până când Petru cel Mare a venit la putere (el fiind un vechi-credincios) se considera că a fi vechi-credincios este o infracțiune pedepsită cu moartea (foarte ”creștinește”!). Cu toate acestea, un număr mare de persoane au rămas vechi-credincioși – conform unor cercetări până la o treime din populația Imperiului Rus înainte de 1917 erau vechi-credincioșilor. Ei înșiși s-au considerat a fi singurii ruși ortodocși adevărați și i-au considerat pe restul a fi eretici.

Pe scurt ce avem noi aici: pe de o parte sunt vechii credincioşi ruşi ortodocşi cu obiceiuri păgâne (nimic nou sub soare, la fel era şi creştinismul din Imperiul Roman şi mare lucru nu s-a schimbat) şi noii credincioşi ruşi ortodocşi mai ”moderni” şi mai ”pământeşti”.

Crucile vechilor credincioşi
Crucile vechilor credincioşi

De ceva timp numărul vechilor-credincioși a început să scadă. Ei ar fugit în regiunile îndepărtate ale Rusiei unde autoritățile nu-i puteau controla şi unde îşi puteau exercita în mod liber ritualurile lor. Unele lucruri făcute de ei nici nu arată foarte creștinește. De ex. crucile pe care le-au pus pe morminte. Crucile sunt adesea puse nu la cap, ci în picioarele defunctului.

Spre deosebire de Biserica Ortodoxă Rusă, vechii-credincioși nu au intrat sub controlul KGB-ului.

Conform wikipedia există 2 mil vechi-credincioși în Rusia și în străinătate. Ei nu apar la știri, există foarte puține biserici și de îi veți întâlni pe stradă nu o să-i recunoașteți. Centrul lor principal spiritual este declarat a fi situat undeva în Austria, unde au fugit după revoluția rusă.

Există mai multe teorii despre prăbușirea Uniunii Sovietice!
Boris Elţin, primul președinte al Rusiei – un credincios vechi.
Viktor Cernomîrdin, primul prim-ministru rus – un credincios vechi.
Alţi credincioşi-vechi:
Bunicul lui Putin este declarat a fi un credincios vechi și tatăl său a fost bucătarul lui Stalin.
Sobianin, primarul de Moscova este un credincios vechi
Printre principalii propagandiști ai Rusiei (Dughin, Prohanov).
Oligarhii (Potanin).
Actori (Iankovski, Oleinikov).

O teorie spune că ei sunt o cauză a prăbușirii Uniunii Sovietice!

Rascolnicii sau staroverii (vechi-credincioși) s-au separat în 1666 de Biserica Ortodoxă Rusă ca protest împotriva reformelor introduse de Patriarhul Nicon al Moscovei între anii 1652 și 1666. Vechi-Credincioșii își desfășoară practicile liturgice pe care Biserica Ortodoxă Rusă le practica înainte de implementarea reformelor.

Rascolnicii sau Vechi-Credinciosii s-au separat in in timpul secolului al XVII-lea (1666-1667) de ierarhia Bisericii Ortodoxe Ruse ca forma de protest impotriva reformelor bisericesti introduse de Patriarhul Nicon al Moscovei. Vorbitorii de rusa se refera la schisma aceasta cu numele de raskol – care, etimologic, inseamna „separat si dat deoparte”.

In 1652, Patriarhul Nicon al Moscovei (1652-1658) a introdus cateva reforme ale slujbelor si textelor cu scopul de a le alinia la practicile grecesti. Nicon, sesizand discrepantele dintre slujbele si textele rusesti si grecesti, a dispus o modificare a slujbelor religioase rusesti dupa cele grecesti din vremea aceea. Potrivit opiniei staroverilor, acesta ar fi actionat fara o consultare potrivita cu clerul si fara convocarea unui sinod. Dupa implementarea acestor inovatii, Biserica Rusa i-a anatemizat pe Vechii Credinciosi, iar statul moscovit i-a persecutat pe cei care se opuneau acestor reforme. Acesti traditionalisti au devenit cunoscuti sub numele de „vechi-credinciosi” sau „vechi ritualisti”.

Cele mai cunoscute exemple ale reformei sunt cantarea lui Aliluia intreit si nu de doua ori si semnul sfintei cruci facut cu trei degete, nu cu doua. Patriarhul Nicon a trebuit sa-si sprijine reformele apeland la: Sinoade bisericesti (1654, 1656), Patriahul de Constantinopol, Muntele Athos, patriarhii Alexandriei si Antiohiei, monahi greci si ucrainieni invatati etc.

Rascolnicii au facut apel, la randul lor, la credinta Novgorodiana si Moscovita precum si la Sinodul celor o Suta de Capitole (1551, Stoglav), care era explicit in a arata de cate ori trebuie sa se cante Aliluia si cate degete trebuie folosite la inchinare – doua!

Vechii Credinciosi au continuat practicile liturgice care erau in vigoare in Biserica Rusa inainte de implementarea acestor reforme. Din cauza folosirii acestor practici liturgice vechi, ei mai sunt cunoscuti si sub numele de ‘vechi-ritualisti, in special de cei care recunosc credinta vechi-credinciosilor ca fiind identica cu corpul principal al Bisericii Ortodoxe.

Din randul vechilor ritualisti s-au desprins in scurta vreme o serie de secte si grupari precum duhobortii si hlastii. Prima mare diviziune in randul Vechilor Credinciosi a constat in separarea celor cu cler si celor fara cler. Multe din sectele ulterioare fara cler au aujuns in aceasta situatie din cauza faptului ca nu au avut niciun episcop de partea lor care sa le poata hirotoni clerul.

Statutul vechilor ritualisti a fost reorganizat in secolul al XVIII-lea. Inaintea Revolutiei Ruse numarul acesta se ridica la cateva milione.

In 1971, Patriarhia Moscovei a revocat anatemele asupra vechi-credinciosilor inca din secolul al XVII-lea, dar majoritatea comunitatilor de vechi-credinciosi nu s-au reintors inca la comuniunea cu ceilalti crestini ortodocsi.

Estimarile plaseaza numarul total al vechi-credinciosilor din zilele noastre intre 1 si 10 milioane, unii dintre ei traind in comunitati extrem de izolate in locurile unde au fugit cu secole in urma pentru a evita persecutiile. Comunitati importante ale vechilor ritualisti se gasesc in Statele Unite si Canada.

Nicolae Riasanovsky a mentionat recent ca tragedia atat a Bisericii Moscovite, a lui Nicon, cat si a Vechi Credinciosilor consta in faptul ca ambele au avut tendinta de accentuat excesiv forma credintei, in asa masura incat a fost neglijat fondul credintei. Acestei remarci se poate adauga observatia ca ceea ce a inceput ca un protest oarecum legitim in fata reformelor Patriarhului Nicon s-a transformat, in cazul sectelor fara cler, intr-un comportament extrem, pierzator de suflet.

Din punct de vedere teologic si bisericesc, schisma rascolnicilor a ramas de-a lungul timpului o problema controversata, fiind unul dintre cele mai tragice episoade ale istoriei Bisericii Ortodoxe Ruse.

Radu Alexandru

* http://www.crestinortodox.ro/secte-culte/rascolnicii-vechi-credinciosii-125828.html

Vechii Credinciosi (Rascolnicii) s-au separat in timpul secolului al XVII-lea (1666-1667) de ierarhia Bisericii Ortodoxe Ruse ca forma de protest impotriva reformelor bisericesti introduse de Patriarhul Nicon al Moscovei. Cuvantul „raskol” inseamna „separat si dat deoparte”. Aceasta schisma nu a presupus insa numai separarea de ierarhia oficiala, ci si indepartarea de la adevarul de credinta marturisit de Biserica Ortodoxa.

In secolele care au urmat, Vechii Credinciosi, fiind lipsiti de succesiune apostolica si de harul preotiei (bezpopovti), au dat nastere la numeroase secte in Rusia imperiala. In general, din punct de vedere doctrinar, aceste secte sunt asemenea montanistilor si mesalienilor din vechime. Acestia promoveaza o perspectiva negativista asupra lumii create si cred ca practicile lor rituale ii pun in legatura directa cu Duhul Sfant, astfel incat Hristos se poate intrupa in diferite persoane, din geneartie in generatie.

Din punct de vedere cronologic, prima secta dualista a Vechilor Credinciosi care a aparut este aceea a hlastilor (autoflagelatilor). Fondatorul ei este considerat Daniil Filipovici. Numele de hlasti este luat de la rostirea cuvintelor: hlasciu, hlasciu, Hrista isciu (lovesc, lovesc si pe Hristos aflu, caut). Ei se flagelau cu nuiele sau cu franghii in numele lui Hristos, repetand ceea ce i s-a „intamplat” Mantuitorului dupa judecata si pe drumul Golgotei.

Credinta lor este dualista, intrucat acestia cred ca trupul este o inchisoare pentru sufelt, casatoria este condamnata, iar copiii sunt „intrupari ale pacatului”. Astfel se arata asemenatori vechilor grupari gnostice. Hlastii cred ca intre cer si pamant este o comuniune permanenta si o comunicare neintrerupta. „Puterile cerului” sunt Dumnezeu-Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Sfanta Maria, Sfintii ingeri, Arhanghelii, Heruvimii si Serafimii. Hristos este cel mai venerat dintre toti, fiindca el se intrupeaza cand vrea si in cine vrea. Adeptii pot avea mai multe „sotii spirituale” si surori, „bogorodite”. „Casatoria” este fara folos pentru suflet si pagubitoare pentru comunitate.

In 1740 mai mult de 400 de persoane au fost persecutate in Moscova pentru aceasta erezie, care ulterior s-a raspandit in mod tacit astfel incat in anul 1900 secta numara aproximativ 60 000 de aderenti.

O ramura a hlastilor de la sfarsitul sec. al XVIII-lea, scoptii, practicau castrarea in vederea prevenirii relatiilor trupesti, numind-o „botez al focului”. Liderul lor era Conrad Selivanov, care a fost exilat de Tarina Ecaterina a II-a. Acesta era cunoscut insa ambilor tari Pavel si Alexandru I, si putem spune ca secta in perioada lor de domnie. Tarul Nicolae I a persecutat aceasta secta, iar ei au fost fortati sa se intalneasca in ascuns, chiar si in aceste conditii, sporindu-si numarul adeptilor.

Duhobortii („luptatorii duhului”) au inceput in sec. al XVIII-lea ca o secta ucraineana ce combina doctrina sociniana (sec. XVI – unitarianismul italianului Faustus Socininus), masoneria, si invataturile hlastilor. Acestia cred intr-un singur Dumnezeu ce se manifesta in suflet ca memorie (Tatal), ratiune (Fiul), si vointa (Duhul Sfant), in timp ce Iisus nu este Dumnezeu, ci poseda ultima ratiune divina.

Scriptura si dogma trebuie interpretate alegoric iar sufletul omenesc este supus transmigratiei sau metempsihozei (reincarnarii).

Duhobortii au fost si sunt organizati in grupuri pacifieste, ce prospera prin munca si un mod de trai sobru. Secta a avut legaturi cu personalitati precum Grigorii Skovoroda si Lev Tolstoi. Tolstoi si oakerii au oferit fonduri in 1899 unui mare numarde membri ai acestei secte pentru a emigra in Cipru si in Canada.

O ramura moderata a duhobortilor este cea a molocanilor („bautorii de lapte”), care si-au pervertit doctrina pentru a atrage sectari protestanti evanghelici (Biblia este singura autoritate pentru credinta). Resping cultul, iconele si beau lapte in zilele de post. Molocanii s-au dezvoltat pana la inceputul secolului al XIX-lea sub influneta Societatii Biblice Ruse, sustinand ca Biblia este singura cale spre mantuire, renuntand la Sfintele Taine si la scrierile patristice. Un grup semnificativ de molocani au emigrat in San Francisco in sec. al XIX-lea unde isi continua misiunea pona in prezent pe Dealul Potrero.

O alta secta, tranniki, a fost intemeiata in secolul al XVIII-lea. Ei ii priveau pe Vechii Credinciosi ca iidolatri si robi ai lui Antihrist.

O alta secta fanatica, zaposhchevantsy, era caracterizata de un ascetism extrem si practicau suicidul ritual.

Stunditii s-au dezvoltat asemenea molocanilor in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Acestia au preluat un tip protestant apusean de sectarism. S-a raspandit mai ales in randul taranilor rusi si ucraineni, subliniind meditatia personala asupra Scripturii si cantarea in comun a imnurilor. Initial influentati de menonitii germani, spre sfarsitul secolului s-au aflat sub influenta predicatorilor baptisti. Aceasta a condus la activitati care instigau la vilolenta sociala si politica, astfel incat secta stundita a fost interzis de catre guvern si combatut de Biserica Ortodoxa Rusa (1895.)

Radu Alexandru
* http://www.crestinortodox.ro/secte-culte/duhobortii-sectele-vechilor-credinciosi-140904.html

Călăuza cunoașterii și combaterii sectelor


copertaAm expus aici câteva tradiții ortodoxe care par a fi contrare Bibliei. Cu toate acestea, anterior, am studiat şi cartea Călăuza cunoașterii și combaterii sectelor (de arhimandrit Mina Prodan, Editura Bunavestire Bacău, 1995) dar argumentele aduse acolo mi se par de obicei slabe sau chiar contradictorii. Plus că am mers pe principiul argumentelor bazate pe textul biblic, când cele scrise de sfinţii părinţi vor deveni părţi ale Bibliei mai vedem. (Orice este posibil, au fost atâtea concilii prin care au scos şi introdus cărţi în Biblie pe ”bandă rulantă”.)

Vezi aici (versiunea 1)

Sâmbăta se pare că a fost dată ”doar” pentru evrei. Creştinii sunt catalogaţi de Biblie drept ”evrei” datorită credinţei lor, aşa cum reiese şi din Romani 2:28,29; 9:6; Galateni 6:16 Care este adevărul? Ce este adevărul?