Pestera din Betleem


Bethlehem-house-1024x670.jpgAlaturi de Sfântul Mormânt, Pestera din Bethlehem constituie unul dintre cele mai sacre locuri crestine din Tara Sfânta. Aflata in partea de rasarit a orasului, la circa 10 kilometri de Ierusalim, biserica cea mare, inaltata deasupra Pesterii, face parte dintr-un complex monahal cu o suprafata de circa 12.000 mp. In Evangheliile scrise de Sfintii Apostoli Matei si Luca se afirma, cu mici diferente nesemnificative, ca Iisus s-a nascut in Bethlehem si a crescut in Nazaret. Ei spun ca Mântuitorul s-a nascut intr-o iesle, fara sa precizeze daca aceasta se afla intr-o pestera sau intr-un staul. Dupa indelungi dezbateri s-a stabilit ca era vorba de o pestera, dar fiind faptul ca la vremea respectiva in zona casele se ridicau in fata pesterilor, care le slujeau si drept adapost pentru animale.

 In anul 326, Sfântul Imparat Constatin si mama sa, Sfânta Elena, hotarasc ridicarea unei biserici deasupra pesterii din Bethlehem. Biserica a fost sfintita la 31 mai 339 si era construita dupa un plan octogonal. In centru se afla o gaura larga cu un diametru de patru metri, marginita de o balustrada, prin care se vedea pestera de dedesubt. In anul 530 biserica este darâmata de imparatul Justinian care ridica in locul acesteia o alta constructie mai mare, pastrata pâna in zilele noastre.

 In anul 614 biserica este salvata de actiunile distrugatoare ale persilor, datorita imaginiii Celor Trei Magi, imbracati in haine persane. Orasul este eliberat de cruciati in anul 1009 si intre 1165-1169 pestera si biserica sunt reparate si impodobite. Catapeteasma cea mare a fost lucrata in Tara Româneasca pe cheltuiala domnitorului Serban Cantacuzino.

 Mobilierul bisericii mari a fost distrus de curemurele din 1834 si 1869. In 1847 este furata steaua de argint care marca locul nasterii lui Iisus, ceea ce agraveaza situatia politica. In 1852 asezamântul este incredintat pentru ingrijire si consolidare romano-catolicilor, grecilor ortodocsi si armenilor. Biserica are trei altare. Marele altar estic si cel sudic apartin grecilor iar cel nordic armenilor, fiind situat in apropierea locului in care Cei Trei Magi si-au legat caii.

 Biserica a suferit numeroase restaurari si majoritatea coloanelor din piatra lustruita au fost preluate din biserica lui Constantin. Naosul este impartit in cinci nave de 44 de coloane, câte 11 pe rând.  Scarile sapate in piatra coboara din dreptul altarelor paralele in pestera subterana. Aceasta se afla sub marele altar si are o forma rectangulara. Este pardosita cu marmura, mobilierul fiind inlocuit, impreuna cu cel din biserica mare, in 1869.  http://www.revistamagazin.ro/content/view/13111/7/

Pestera simbolizeaza lumea cazuta in pacat, caci locul din pestera este unul intunecat, unul lipsit de lumina. Astfel, pestera nu este locul pentru viata cea adevarata, ci un loc din care omul trebuie sa iasa, iar intunericul ei trebuie sa fie biruit de lumina. Hristos este „Lumina lumii”, lumina aflata in contradictie cu intunericul lumii, inchipuit de pestera.

Atat filosofii antici, cat si parintii Bisericii sustin ca pestera este hip al lumii noastre. Sfantul Teofilact al Bulgariei, talcuind Nasterea in pestera si asezarea lui Hristos in iesle, spune ca El a venit in lumea aceasta „pentru ca ieslea este lumea”. Astfel, Intruparea lui Dumnezeu Cuvantul reprezinta intrarea Lui in lumea noastra, care este o lume cazuta in adancul rautatii si in intunecimea pacatului, salasluind ca intr-o pestera.

Dumnezeu, lumina fiind, nu s-a temut de cele mai intunecoase locuri ale pamantului si ale pacatului: „Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El” (I Ioan 1, 5). „Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 5). „Intunericul se duce si lumina cea adevarata incepe sa rasara” (I Ioan 2, 8).  http://www.crestinortodox.ro/craciun/pestera-betleem-128003.html

 

 

Filme despre Roma antică


Afişul filmului Dacii (1967)
Afişul filmului Dacii (1967)

Filme despre Roma antică (cu acțiunea în Regatul Roman, Republica Romană și Imperiul Roman). Unele filme au doar o parte a acțiunii stabilită în Roma antică.

Regatul Roman

Republica Romană

Republica Romană timpurie

Cabiria

Al Doilea Război Punic

Răscoala lui Spartacus

Cleopatra

Iulius Cezar

Imperiul Roman

Secolul I î.Hr.

Viața lui Iisus Hristos

Domnia lui Tiberius, Caligula și Claudius 

Domnia lui Nero

Quo Vadis (1951)
Quo Vadis (1951)

Revolta lui Boudica

Erupția Vezuviului

Dinastia Flaviană

85-110 AD

Centurion (2010)
Centurion (2010)

Domnia lui Hadrian

Domnia lui Commodus

260-272 AD

Domnia lui Dioclețian

310-315 AD

Despre Attila

Imperiul târziu

Nedatate

Vezi și

Sursa: Wikipedia; Historia

Reînvierea finală a Sfântului Imperiu Roman


Sf. Imperiu Roman la maxima sa întindere în timpul Cruciadelor
Sf. Imperiu Roman la maxima sa întindere în timpul Cruciadelor

Vaticanul și Germania au deja un nivel îngrijorător de control asupra Uniunii Europene. Caracteristicile religioase și politice ale învierii unui imperiu antic se dezvoltă rapid.

Ce s-a întâmplat la începutul anului 2014 în politica italiană a șocat lumea. Papa l-a umilit pe prim-ministrul Romano Prodi. A fost un tip de umilire care a fost ceva obișnuit de-a lungul istoriei Vaticanului.

Din 554 AD până în prezent, au fost șase ”Sfinte” imperii romane. Acestea au fost cele mai sângeroase imperii de tip stat-biserică care au existat vreodată pe pământ! Ele au cuprins în principal Germania și Vaticanul (acesta fiind motivul pentru care imperiile sunt denumite „sfinte”).

Acum al șaptea Sfânt Imperiu Roman este în creștere rapidă. Este destinat a fi cel mai sângeros dintre toate!

La 19 februarie, un număr de înalți funcționari guvernamentali italieni s-au întâlnit la Vatican într-o sesiune cu ușile închise cu o parte din consilierii superiori ai papei. Subiectul în discuție a fost o problemă arzătoare pe care Papa Benedict al XVI-lea (2005-2013) a declarat-o public, poziția sa în contradicție extremă cu cea a prim-ministrului Romano Prodi: problema recunoașterii de către stat a cuplurilor necăsătorite și homosexuale! Două zile mai târziu, Prodi a demisionat.

In numerous public declarations, both the pope and senior Vatican sources had declared vehement opposition to the Prodi government’s attempt to ram legislation through the Italian parliament that would allow for the official recognition by the government of such civil unions. If passed, this legislation would allow for those involved in such unions to receive certain government benefits currently available only to those engaged in the traditional institution of marriage between man and woman as endorsed by the church.

Upon emerging from the in-camera session at the Vatican, Prime Minister Prodi was closed-mouthed. His sole words to the press were that it went “well.”

Two days later, Prodi resigned his post.

What would have caused the prime minister of Italy to resign? To the public it looked like it was over Italy’s role in a nato-led force in Afghanistan. But that was only the superficial view. Here is what we learned by some in-depth research (emphasis mine throughout):

Our news bureau combed the news wires during the day, and all remained silent on Prodi’s future … until Friday evening, European time.

That February 23, 10:30 p.m. cet, Catholic World News (cwn) released a story that seemed to tell it all. It was tucked away in the midst of the normal sheaf of news that cwn releases regularly in doing its usually admirable job of keeping its subscribers aware of the latest happenings at the Vatican. It ran under the headline, “New Italian government would not require allies to support civil-union bill.”

“Romano Prodi—struggling to forge a new ruling coalition in the Italian parliament after a key foreign-policy loss prompted his resignation as prime minister—has drafted an agreement that will not require his coalition allies to support civil unions,” the report said. “The 12-point agreement seemed likely to draw enough support to return Prodi to the parliamentary leadership post. Foreign Minister Massimo D’Alema, a Prodi ally, told reporters that the coalition ‘can continue on this basis.’”

Now that is intriguing!

The foreign minister made no reference to the Afghanistan issue, which is what was originally touted as the reason for Prodi’s resignation! The main issue highlighted in this statement, alluding to the prospect of the Prodi coalition being able to come together to re-form a government, was the removal of the requirement to push the civil-union bill through parliament in opposition to the pope’s powerful stand against it!

The Trumpet article continued,

On February 26, the most reliable news services were reporting the prospect of Prodi retaining the prime ministership, based on the acceptance by his coalition partners of the 12-point program, the highlight of which was not the Afghanistan issue, but Prodi’s changed stance on civil unions. “To lure support from moderates, Prodi watered down a 208-page program crafted during his April election campaign. The revised version is a 12-point list that drops legislation that authorizes same-sex unions, a measure opposed by some Catholics in the coalition” (Bloomberg.com, February 26).

Sure enough, following agreement to the 12-point program by Prodi’s coalition, Prodi won a confidence motion in both houses of parliament, ending the current crisis.

So who rules now in Italy?

It would seem that this victory for the papacy has significantly strengthened not only the Roman Catholic vote in the Italian parliament, but especially Pope Benedict’s own political authority and hence that of the Vatican State. It is a notable victory for the pope in his aggressive endeavors to claim the moral high ground for the Vatican in its quest to turn the whole of Europe away from the influence of secularism, back to that which he calls “Europe’s traditional roots”: its Roman Catholic roots!

Europe’s traditional roots, of course, refers to the Holy Roman Empire.

Does the pope believe in democracy? No, he does not. The Vatican never has. Look at how he is involved in politics—exerting so much pressure over the leader of Italy.

But it goes much deeper.

The European Parliament hoped to ratify the constitution on the 50th anniversary of Rome, held in Berlin. The pope was invited to attend. He knew that there was to be no mention of God in the Berlin Declaration. So he scorned the meeting!

Later, the pope was invited to speak to the Parliament and help solve the problem—created by his not attending in the first place.

You can begin to see the power the Vatican has over the European Parliament—the nucleus of the coming Holy Roman Empire, the world’s next great superpower! People don’t have a clue as to where Europe is headed and the impact it will have on this world.

Reuters reported on March 24, “In a speech to European bishops on Saturday, Pope Benedict accused the EU of apostasy for refusing to mention Christianity in the Berlin Declaration.” By “Christianity,” he really means Catholicism. “Asking how leaders could hope to get closer to their citizens if they denied such an essential part of European identity, the head of the Roman Catholic Church said: ‘Does not this unique form of apostasy of itself, even before God, lead it (Europe) to doubt its very identity?’”

This religious leader, with 1 billion followers, is condemning many of the European leaders as apostate. That means they have fallen away from God! The strongest kind of condemnation. This is disturbing power from the religious side of the Holy Roman Empire.

The pope says this apostasy is causing everyone “to doubt its very identity.” What identity is that? The Holy Roman Empire. If you fail to embrace this bloody and evil past of forced conversions, he labels you apostate. Extremely alarming words.

Charlemagne began his rule over the Holy Roman Empire in a.d. 800. He is Europe’s greatest hero, it seems. And yet, it is common knowledge that he waded through a sea of blood to convert people to Catholicism. This is the identity the pope is promoting! So beware!

The pope is whipping Europe into the Catholic Holy Roman Empire. And the worst is yet to come. The world is going to be shocked beyond description very soon. On March 27, theTrumpet.com wrote,

The Berlin Declaration is an open challenge to the supremacy of the religion of Rome in Europe. The pope has met that challenge head on, and the EU has responded with an open invitation for him to come to its parliament and fix the problem [that he created!]. This provides the pope with an open door to peddle his spiritual wares directly to the main legislating body of the European Union.

Should the Parliament seize the moment and railroad the endorsing of the religion of Rome into its constitution, the EU’s spiritual gap may well be filled by official recognition of the pope’s religion as the state religion of the European Union. And remember, should this occur, the laws that the European Parliament makes trump all domestic law within its member nations.

That means this German pope already has an intensely disturbing control over the European Union.

This news overshadows what is happening in the Middle East. We just don’t know it yet. The people of America are too absorbed in their pleasures and lusts to even notice.

Germany—Economic and Military Power

Notice what the Wall Street Journal wrote on October 26:

Microsoft waved the white flag this week by dropping all appeals of the European Union’s 2004 ruling against the software giant. Such defeats are a familiar sight, and not only in antitrust. Europe writes the rules for global business today across the board—unapologetically to the benefit of its own industry. American companies are learning they have little choice but to obey.

For the past half century, Europe was supposed to be building a free market. But old habits die hard, and many Continental politicians think more and better regulation is the route to prosperity. Their control over access to a consumer market of 500 million lets them try to force the rest of the world, in particular that economic giant across the Atlantic, to play by its cumbersome rules. This is Europe’s way of staying competitive.

The result is a quiet but concerted war on American commerce. Antitrust policy in Brussels, particularly high-tech firms, is a battlefield. Mario Monti, the former EU competitions czar who issued the ruling against Microsoft’s “bundling” of software on its operating system, told Italian newspaper Corriere della Sera last month that putting that company and other American giants in their place was “the true strength of a united Europe.” His successor, Neelie Kroes, celebrated an EU appeals court decision last month upholding his decision by musing about how low she’d like Microsoft’s market share to fall under the weight of regulatory pressure. Next in her sights are Intel, Qualcomm, Apple and Google, among others. … In effect, Brussels wants to force its environmental standards on the U.S. by saying—do things our way, or your goods won’t be sold here.

A vicious trade war is coming. America is going to be the tragic victim. The Wall Street Journal sees the “concerted war on American commerce.” However, American politicians are too divided to fight back. They just surrender. That is, if they even see the problem.

Germany has been the European power that has most resisted the U.S. policy against Iran, especially the trade sanctions. That country is the real power behind this commerce war. A little recent history should illustrate this point. Germany caused the early-1990s Yugoslavian civil war and benefited most by its outcome.

A New York Times article at the time, titled “UN Yields to Plans by Germany to Recognize Yugoslav Republics,” stated this: “The Security Council backed away from a confrontation with Germany over Yugoslavia today after Germany’s European allies on the council decided that they did not want a major clash with Bonn” (Dec. 16, 1991).

Why did the UN decide not to fight against Germany’s decision? Because Germany’s European allies “did not want a major clash with Bonn.” That means Germany won this battle against the whole world!

The historical plan of the European Union was to control a dangerous Germany. But it is clear that Germany is controlling the EU! This is the political side of the Holy Roman Empire.

http://osnetdaily.com/2014/12/final-resurrection-holy-roman-empire/

Tradiții ortodoxe contrare Bibliei


Încep acest articol menţionând că sunt ortodox şi că, după ce am studiat majoritatea religiilor şi sectelor şi istoria religilor, credinţa mea este că ortodoxia este religia de pe Pământ cea mai apropiată de intenţiile lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte pe noi, oamenii.

(Vezi şi: Călăuza cunoașterii și combaterii sectelor)

Ortodoxia ar trebui să se bazeze în principal pe textul biblic. Sunt cazuri în care tradiţia primează deşi încalcă evident anumite texte biblice (care nu sunt scoase din context!)

Marcu 7:7-9 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești. Voi ați lăsat poruncile lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni. Ați desființat porunca lui Dumnezeu ca să țineți datina voastră.

Cu toții știm că această lume materială, această planetă este condusă de Diavolul (conform Luca 4, 5-8) Prin urmare, este logic să presupunem că de milenii acesta s-a infiltrat în toate instituțiile umane (stat, religie, servicii publice etc). Aşadar 100% şi credinţa dreaptă ortodoxă a fost ”infiltrată” şi anumite aspecte au fost înlocuite cu un amalgam de religii păgâne amestecate cu textul biblic!

Câteva tradiții ortodoxe contrare Bibliei:

1) Ținerea Sabatului Duminica! Nicăieri în Biblie (şi aici este o discuţie întreagă despre care e adevărata Biblie) nu scrie că Dumnezeu e schimbător şi că a înlocuit ziua de sâmbătă cu duminica pentru ţinerea Sabatului – dat ca un semn între El şi oameni. Dimpotrivă! Cu toate acestea Ţinerea Sabatului Duminica este o ”recomandare” a ”sfinţilor părinţi”. De ce ţinem noi Duminica zi de odihnă? Primele biserici creştine ţineau Sâmbăta ca sabat dar se întâlneau şi duminica pentru a discuta despre creştinism. Odată cu prigoana romană a evreilor, creştinii au vrut să facă ceva pentru ca romanii să nu-i confunde cu evreii – au schimbat ziua de odihnă!

2) Numirea popilor ca ”părinţi” sau ”tată” – Acest lucru este strict interzis de Biblie – doar Dumnezeu este tatăl spiritual al oamenilor. (Catolicismul numeşte pe şeful său ”papă” – pater – tată – ceea ce este şi mai grav, dar nu discutăm aici despre tradițiile catolice contrare Bibliei care sunt şi mai multe decât cele ortodoxe. Vezi şi: Diferenţele dintre catolicism şi ortodoxie).

Matei 23-9 Şi nici «tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc!

3) Icoanele. În cele 10 porunci ale lui Moise, Dumnezeu interzice reprezentarea de orice formă a celor cereşti. Cu toate acestea icoanele apar în majoritate bisericilor ortodoxe. Islamul, din acest punct de vedere, este mai apropiat de dorinţa lui Dumnezeu.

Vezi şi: Iconoclasm

4) Botezul Din Biblie reiese că cel botezat este perfect conştient de ceea ce i se întâmplă, de asemenea despre copii se spune că sunt fără de păcat. Dacă Doamne fereşte li se întâmplă ceva, nu e niciun păcat că s-au dus pe lumea cealaltă fără botez!

Marcu 16:15-16 Cine va crede si se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osandit!

Asta nu înseamnă că Apostolii nu ar fi botezat copii, dar botezul acestora ar fi trebuit refăcut în momentul când au înţeles despre ce este vorba. Apostolii nu au fost nişte amulete magice care să transforme nişte persoane în ”îngeri” fără ştiinţa acestora! Există liber arbitru care se bazează pe simţire şi cuget! Vedeţi aici, de dragul ”dreptului la replică”, şi un contrargument care pe mine nu mă convinge cu nimic! Repet – eu sunt tot ortodox, asta nu înseamnă să nu-mi pun semne de întrebare acolo unde sunt sau par a fi probleme! Repet -să nu uităm cine conduce de fapt această lume materială (conform Luca 4, 5-8) şi că acesta logic s-a infiltrat în toate instituțiile umane (stat, biserică, servicii publice etc).

(Vezi şi: Călăuza cunoașterii și combaterii sectelor)

Demetrius şi Gladiatorii (1954)


Demetrius_and_the_Gladiators_posterDemetrius și gladiatorii (titlu original: Demetrius and the Gladiators) este un film american peplum din 1954 regizat de Delmer Daves, o continuare a filmului Tunicadin 1953. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Victor Mature, Susan Hayward, William Marshall, Michael Rennie, Debra Paget, Anne Bancroft, Jay Robinson, Ernest Borgnine, Barry Jones și Richard Egan. Scenariul a fost scris de Philip Dunne, bazat pe personajele create de Lloyd C. Douglas în Tunica și prezintă cum Demetrius ajunge sclav creștin pentru a lupta în arena romană ca un gladiator. Filmul este în Tehnicolor și CinemaScope.

(Vezi şi: Filme despre Roma antică)

Vazand ca tribunul Marcellus si logodnica sa pasesc inaintea mortii fara teama si cu credinta in viata vesnica, tiranul Caligula ordona garzii pretoriene sa gaseasca roba lui Isus, convins ca aceasta reprezinta o unealta prin care se poate dobandi viata vesnica, lasata de Isus crestinilor. Demetrius este arestat si trimis la scoala de gladiatori a senatorului Claudius. Refuzand sa lupte pt. ca era impotriva religiei sale, Demetrius este salvat de Messalina sotia lui Claudius. Refuzand avansurile sexuale ale Messalinei, aceasta il retrimite la scoala de gladiatori, dar afland de logodnica lui Demetrius aranjeaza in asa fel incat Demetrius isi pierde credinta privind neputincios cum logodnica sa ramane fara suflarea in timp ce un gladiator incerca sa o violeze. Crezandu-si logodnica moarta, Demetrius accepta avansurile sexuale ale Messalinei si protejat de aceasta, este numit de catre Caligula tribun peste garzile pretoriene promitand imparatului sa-i aduca roba. Perchezitionand asezamantul crestinilor, Demetrius o gaseste pe logodnica sa in coma si rugandu-se lui Dumnezeu aceasta isi revine in mod miraculos instantaneu. Pentru a salva vietile soldatilor, ii duce roba lui Caligula care jurase decimarea garzilor. Furios si dezamagit de puterea robei, Caligula il retrimite in arena pe Demetrius care-si remarturiseste credinta in Dumnezeu. Refuzand sa lupte, Caligula ordona uciderea lui Demetrius spre dezacordul garzilor pretoriene si senatorilor care implorau pentru viata lui. Caligula care este ucis cu o sulita aruncata din tribuna. Claudius devine imparat si satul de tirania nepotului sau, edicteaza o lege prin care crestinii pot trai linistiti fara a se atinge nimeni de ei atata vreme cat nu complotesc impotriva statului.

Gladiators – Dimitrie și Gladiatori, Delmer Daves (1954)


Dimitrie (Victor Mature), este un fost sclav eliberat. El este un prieten de-al lui Peter (Michael Rennie) și raportat la roba lui Galileea Hristos. Caligula (Jay Robinson), apoi împărat, vrea să-și însușească această relicvă că ar fi viața veșnică. Dimitrie lovește un Decurion care a agresat prietena lui. El a fost arestat și condamnat să lupte în Strabo școală gladiator (Ernest Borgnine), care face parte din unchiul lui Caligula, Claudius (Barry Jones), soțul Messalina (Susan Hayward).
Tunica (The Robe) (1953) Henry Koster a mai degrabă ratat primul său sub  spectaculos pune oportunități de valoare mici cinemascop dar a făcut modifică prin conectarea cadru biblic un destin individual de pregnant cu caracter de Richard Burton. O continuare este încă pornit paralel și ar umple golurile din film cu Koster Gladiatori Delmer Daves de la.Filmul se deschide cu moartea a doi eroi creștini ai Robei pentru a face loc pentru Demetrius minunat jucat de Victor Mature.

Aici vom urma inițierea sa în cazul în care plecarea credința creștină pioasă și discret se clatina în urma asasinării de logodnica lui. Prin urmare, inversa construcție aici Tunica cu un erou de la credință la distrugere, un mod dramatic mai interesant decât devotamentul de neclintit dintre primele alegeri de film. Ideea este aceeași, cu toate acestea, ilustrează călătoria personală a eroului al cărui pace interioară va uni credința creștină.

Prin urmare, câștigă cu o poveste mai romantic unde Dimitrie pierde totul și începe o decădere morală lent în care doar instinctele sale reduse de violență (de a deveni un idol Gladiator mulțimile însetată de sânge) și carne   (în brațele otrăvitoare întruchipat Messalina de Susan Hayward) îi va satisface. Celebrul tunica lui Hristos filmului anterior este din nou aici obiectul dorinței, Roman-l de creditare chiar putere magică conferă nemurirea.

Produs împreună cu Robe ca deja a spus, filmul suferă de lumina bruscă de aceeași lipsă de viziune  dar Daves utilizează o energie diferită decât effete Koster. Scena în care Dumitru sa confruntat cu toate ucigașii de logodnica lui din ring și decimează furie singur este un moment de antologie incredibil de brutal, pentru moment, și filmat cu eficiență rare de Daves. Centurioni bucurăm, să-l facă un ovații și publicul vrea să facă același lucru, înainte de această bravură, ca aceasta altă dată minunat (Ridley Scott a preluat în Gladiatorul ), în cazul în care Demetrius se confruntă cu trei tigri infometati.

Acestea luptă excesiv nu ar trebui să guvernământ, cu toate acestea, mesajul filmului de pace și toleranță pledează coexistență a creștinilor și Roman cu acest final de unde Dimitrie refuză să lupte și este susținută de întreaga arenă.  Uitând cele din urmă propria lui furie , eroul nostru în cele din urmă refuză să fie un instrument de violență.

Mult mai bine decât prima parte, Gladiatori sufera din nou împotriva livrare prea teatral Jay Robinson Caligula care se încadrează mai mult de o dată în ridicol. Caracterul permite desigur, o interpretare extrem „de Tinto Brass (Malcolm McDowell ar merge mai departe în Caligula Tinto Brass), dar acest lucru este destul de jenant. Un diptic frumos oricum.

Lansat pe DVD, zona 2,  de către Fox

Distribuție600full-demetrius-and-the-gladiators-cover