Bani pe net? Cam greu..


După o săptămână de... ''muncă'' pe MicroWorkers
După o săptămână de… ”muncă” pe MicroWorkers

Teoretic se pot face bani de pe net, dar practic este destul de greu.

Modalităţi sunt mai multe, dar şanse de reuşită destul de puţine.

Să analizăm câteva dintre ele:

*1 Web-site-uri „Paid To Click” – acestea te platesc sa dai click pe diverse reclame. Site-uri PTC care te platesc sa dai click pe diverse reclame: Neobux.com, clixsense.com, paidverts.com, ojooo.com … Oricum dacă intri pe un astfel de site, vei găsi reclame şi la celelalte site-uri de acest gen. Nu recomand să băgaţi bani în ele (pentru referali şi pentru a avea acces la mai multe reclame pe zi) pentru că e posibil să nu mai recuperaţi investiţia. Aceste site-uri de obicei apar şi dispar repede. Dacă totuşi aveţi chef să încercaţi astfel de site-uri vedeţi să nu deveniţi referalii altora – de exemplu eu am dat link către Neobux.com fără a mai introduce un nume (ID-ul altui utilizator) după cum fac majoritatea celor care ”pescuiesc” referali.

*2 Web-site-uri „Get Paid To” – te platesc pentru a indeplini anumite sarcini online. Sunt programe care te platesc sa uploadezi si sa promovezi clipuri, imagini, etc (ex.: fileice.net/); programe care te platesc sa completezi oferte, chestionare, etc. (vezi pct. 7); programe care te platesc sa postezi (ex.: nukeptp.com); programe care te platesc sa „navighezi pe net” cu o bara de surf instalata pe calculatorul personal (ex.: VisitBit.Com); Site-uri care te platesc sa te joci online (cine n-ar vrea aşa ceva, ar fi prea frumos să fie şi adevărat, adică să scoţi măcar banii de curent şi net) (ex.: codes-service.com; marketglory.com – dacă nu bagi ceva bani în ele nu faci nimic, oricum jocurile sunt create că să câştige ei, cei care întreţin acel web-site; nu jucătorii, logic); Programe care te platesc sa vizualizezi reclame (vezi pct. 1 de mai sus).

*3 Web-site-uri de Investiții – Riscul investitiei este foarte mare! (ex.: mytrafficvalue.com)

*4 Web-site-uri de afiliere, (ex.: 2parale.ro)

*5 Publicitate – Teoretic dacă ai un blog în engleză (nu în română) şi un trafic destul de ridicat ai posibilitatea de a câştiga ceva bănuţi (AdSense pe Blogger)

*6 ”Parteneriat” cu YouTube – Trebuie să ai un canal YouTube si să fii creator de continut. Nu vă gândiţi că faceţi ”filme” şi YouTube vă dă bani.

*7 Ca ”freelance” – Un freelancer sau freelance, este o persoana care presteaza servicii online pe cont propriu. Serviciile pot fi: web design, logo design, programare, creare aplicatii, optimizare SEO, traduceri, scriere articole si multe altele. Ex: freelancer.com/affiliates; elance.com/; ifreelance.com/; rentacoder.com/

Ce vă recomand eu? Nu vă apucaţi să faceţi bani prin metodele 1-6. La 7 se poate spune că este un ciolan de ros dar trebuie să fiţi foarte pricepuţi cel puţin într-un domeniu (traduceri să zicem).

Puteţi începe cu realizarea unor sarcini zilnice pe microworkers.com. Necesită să realizaţi un email nou (sau două) dacă nu doriţi ca email-ul vostru de ”bază” să fie bombardat cu diverse mesaje (promoţionale).

Când aveţi încredere în propriile posibilităţi vă recomand să continuaţi cu microworkers.com dar încercaţi şi marea cu sarea pe elance.com !

Cum sa NU faci bani pe net ! Ghidul incepatorilor !
Multa lume cauta modalitati de a castiga bani online. Din pacate insa, peste 90% din site-urile care promit sa te invete sa faci bani pe net sunt de fapt niste smecherii care nu urmaresc decat propriul lor castig. Majoritatea autorilor acestor site-uri ori sunt tepari, ori pur si simplu nu inteleg acest domeniu si chiar cred prostiile pe care le scriu. Deci inainte de a va explica cum puteti sa obtineti niste fonduri in plus folosind internetul, va ofer o lista cu cele mai comune metode gresite, de care sa va feriti:

1. Scrisori nigeriene. Aceasta teapa dateaza de prin anii 90, de la inceputurile internetului; veti primi un mail de la o persoana care pretinde ca a fost un lider politic prin Africa (de obicei in Nigeria), care sustine ca a fost exilat in urma unei lovituri de stat si ca trebuie sa recupereze sume foarte mari de bani de acolo, dar (culmea!) are nevoie exact de ajutorul vostru; va cere doar o mica suma pentru a putea face un transfer bancar si va promite in schimb milioane de dolari. Singurul care face bani din chestia asta e tipul care a trimis scrisoarea, care incaseaza acesti bani de la toti naivii care pun botul si vor sa-l ajute.

2. Scrisori in lant. E o hotie veche, care dateaza dinainte de aparitia internetului, fiind practicata si prin posta clasica; practic, e o schema de ajutor reciproc, in care tu primesti o scrisoare cu numele mai multor persoane (5 de obicei) carora trebuie sa le trimiti cate o suma fixa de bani, iar tu vei trimite mai departe scrisoarea altor persoane, punandu-te pe tine in capul listei si eliminand ultimul din lista. Daca luam cifra 5 ca etalon, tu ar trebui sa primesti bani (teoretic) de la 5+5*5+5*5*5+5*5*5*5*5+5*5*5*5*5*5 = 3905 persoane. Practic insa, vei ramane cu banii dati si buzele umflate, pentru ca nimeni nu este atat de fraier incat sa-ti mai trimita tie bani.

3. Plata pentru navigare (PTS – Paid To Surf). Aceasta e una dintre cele mai populare forme de „a castiga online” pe care le gasesti pe site-urile romanesti. Nu este neaparat o teapa (desi exista si multe site-uri care nu platesc deloc), dar este incredibil de ineficienta si stupida. Ideea e ca tu primesti bani pentru a naviga pe internet, de la site-uri care au nevoie de trafic. Sumele pe care le primesti sunt insa extrem de mici: 1 cent pe site de obicei, sau chiar mai putin. In plus, ti se impune o anumita durata de timp care trebuie sa o petreci pe o anumita adresa. Daca presupunem 30 de secunde timp mediu pentru fiecare vizita si 1 cent primit, inseamna ca poti (teoretic) sa castigi cam 1,20$ pe ora, deci cam 3,60 lei. Suma asta e mai mica decat orice job clasic ai avea; in plus, nu ai cum sa stai 8 ore pe zi sa navighezi si niciun site de acest gen nu iti va livra atat de multe site-uri de vizitat, de obicei exista limite si pauze intre ele, astfel ca vei ajunge in final sa petreci zeci de ore pe net intr-o luna pentru cativa dolari care nu-ti acopera nici abonamentul la internet.

4. Plata pentru clickuri (PTC – Paid To Click). Sistem care seamana oarecum cu PTS; se bazeaza pe ideea ca tu sa te inscrii pe un site care sa-ti arate foarte multe reclame (bannere) pe care tu trebuie sa faci click; pentru fiecare click primesti o suma de bani (foarte mica – cativa centi). Teoretic toti castiga: si cei care pun publicitate acolo, si site-ul intermediar, si tu. De fapt doar acel site castiga ceva; firma care plateste pentru a-si afisa bannerele va primi un trafic de foarte proasta calitate (mii de oameni pe care nu-i intereseaza de fapt acea adresa si stau doar cateva secunde pe site), iar tu vei primi doar cativa dolari pe luna in cel mai fericit caz (pentru ca numarul de reclame este limitat), pierzand in schimb zeci de ori pe net, vizitand site-uri idioate.

5. Plata pentru a citi mailuri (PTR – Paid To Read). La fel ca in cazul PTS si PTR, te inscrii pe site-ul unei firme, ei iti trimit mailuri de la diferiti sponsori pe care tu trebuie sa le citesti si primesti niste maruntis. Inutil de mentionat ca vei castiga sume infime, pentru ca nu ti se trimit prea multe mailuri, iti pierzi doar vremea si-ti umpli casuta cu spam. Exista si variante in care esti platit pentru a primi reclame prin SMS; principiul e cam acelasi si castigurile doar iluzorii.

6. Plata pentru a scrie pe forumuri (PTP – Paid to Post). Titlul spune cam totul: esti platit ca sa faci conversatie pe forumuri; iti dai seama deci cam la ce sume te poti astepta. Din nou: timpul petrecut facand asta poate fi mult mai util folosit, facand aproape orice altceva.

7. Plata pentru a sta online. Conceptul pe care se bazeaza aceste sisteme este ca unele companii sunt dispuse sa plateasca pentru a-si testa site-ul pe diferite tipuri de calculatoare; tu iti instalezi deci un soft care va ramane conectat la internet in mod continuu si periodic va testa cate un site, fara sa afecteze prea tare activitatea la la calculator. Sumele platite sunt insa ridicole; Gomez Peer, de exemplu, ofera 10 centi pentru 20 de ore de stat pe internet. 30 de bani (in lei romanesti) ii poti obtine cam in 2 minute daca cersesti in fata blocului. 🙂

8. Plata pentru a te juca (Paid to Play). Te inscrii pe un site, joci tot felul de joculete tampite si-n acest timp sunt afisate reclame la care tu te uiti (si eventual trebuie sa si dai click); metoda este mare consumatoare de timp si aduce venituri minuscule. In plus, sunt sanse mari sa nu-ti placa acele jocuri. Nu vrei mai bine sa lucrezi ceva real?

9. Plata pentru a completa studii de piata. Unele site-uri ofera mici sume de bani pentru cei care participa in diferite sondaje de opinie (surveys); conteaza si profilul tau de consumator, pe care trebuie sa-l completezi din start (iar in multe cazuri faptul ca esti din Romania te scoate din joc de la bun inceput). Cei care totusi platesc iti vor trimite putine astfel de chestionare, astfel ca in final te vei alege doar cu cativa banuti.

10. Plata pentru cautari online. Unele motoare de cautare ofera mici sume de bani (o fractiune dintr-un cent) pentru fiecare cautare facuta prin intermediul lor; ei castiga din reclamele pe care le afiseaza si linkurile sponsorizate pe care le pun la inceputul listei cu rezultate. Din nou, problema o cunoastem: sumele sunt atat de mici incat nu merita sa abandonezi google (sau alt search engine preferat) si sa fii bombardat cu publicitate pentru niste bani de aruncat in fantana arteziana.

11. Concursuri cu premii. Nu sunt toate de neglijat, insa majoritatea nu merita luate in considerare. Iti folosesti mult timp pentru a indeplini cerintele (de obicei esti pus sa aduci noi oameni pe site si veti primi cu totii tone de materiale promotionale pe mail in viitor) iar in final concurenta este atat de mare incat sansele tale de a castiga sunt aproape zero (sau sunt chiar zero pe site-urile unde competitia este trucata – si oricum tu nu poti verifica asta).

12. Scheme piramidale si sisteme MLM (Multi Level Marketing). Acestea se bazeaza pe construirea unei retele, in care cei care intra trebuie sa recruteze la randul lor alte persoane; teoretic, cu cat ai mai multi clienti si colaboratori adusi de tine, cu atat castigi mai mult. Practic insa, produsele vandute nu sunt deloc necesare, fiina mai degraba „inventate” doar pentru a construi acest sistem, astfel ca este foarte greu sa ai clienti din afara retelei, iar extinderea acesteia prin recrutare este dificila, din cauza numarului limitat de cunostinte si reputatiei proaste a firmei. Iar daca reteaua nu se extinde exponential, castigurile sunt foarte mici, de cele mai multe ori fiind depasite de suma platita pe produsele companiei, pe care trebuie obligatoriu sa le cumperi pentru a te mentine in „afacere”.

Una dintre cele mai cunoscute astfel de firme este GDI (Global Domains International). Aceasta e o schema de tip MLM integral online, unde tu trebuie sa vinzi domenii cu extensia .ws, folosind un site pe care ti-l faci la firma GDI (deci trebuie mai intai sa cumperi tu un astfel de domeniu). Sumele pierdute nu sunt mari (ceva de genul 10$ pe luna), dar ei mizeaza pe cantitate. E exemplul clasic de marketing pe mai multe niveluri in care produsul vandut nu are nicio valoare, nu satisface o necesitate reala. Nimeni nu are nevoie cu adevarat de un domeniu .ws, decat cei care vor sa si intre in afacere, deci piata potentiala e foarte limitata. Firma traieste din vanzarea cate unui domeniu la milioane de nou-veniti, care apoi nu reusesc sa mai gaseasca decat foarte putini sa-i inscrie „sub” ei. Afacerea este fara perspective si lipsita de etica.

13. Sisteme HYIP, scheme Ponzi. Aceste escrocherii (de tip Caritas) se bazeaza pe atragerea unui numar mare de persoane care sa depuna bani pentru investitii in actiuni; primii care au investit sunt platiti insa mult peste nivelul castigurilor reale obtinute de pe bursa, folosind banii noilor veniti. Orice sistem de acest fel se bazeaza pe o crestere exponentiala a numarului de inscrisi, iar cand numarul investitorilor se stabilizeaza intreaga schema se prabuseste si majoritatea celor care au venit la final isi pierd banii.

14. Investitii-fantoma pe bursa. Tot mai multe firme care se pretind a fi de brokeraj isi fac reclama pe net, oferind servicii de tranzactionare online (mai ales pe piata FOREX). O parte dintre ele sunt legitime, dar trebuie sa aveti mare grija in ce va bagati. Aproape toate iau comision pe fiecare tranzactie, deci nu garanteaza un castig – normal ar fi sa perceapa doar o taxa pe profiturile obtinute. Iar cele lipsite de etica fac numeroase tranzactii zilnic, astfel ca banii investiti se imputineaza rapid, chiar si atunci cand piata creste, deoarece comisioanele lor depasesc castigurile. Un sfat care merita luat in considerare: nu va luati dupa zvonuri si ponturi de moment, castigurile pe bursa se fac pe termen lung, investitorii adevarati au planuri pe mai multi ani, iar sa castigi din specula e foarte dificil si ai nevoie de multa experienta si noroc.

15. Jocuri de noroc. Pe netul romanesc se promoveaza mai ales jocuri de tip casino – poker, blackjack (21), ruleta – dar si altele cum e remy; reclamele spun ca vei primi un bonus de cativa zeci de dolari la inscriere (sub forma de jetoane, evident). Se pot face bani pe aceste site-uri? Da. Dar depinde norocul tau, doar d-aia se numesc jocuri de noroc! Nu poti avea ca sursa de venit o metoda bazata pe hazard. Jocurile de noroc provoaca dependenta si poti ajunge sa cheltui foarte multi bani fara a avea vreun beneficiu, dar fiind mereu convins ca esti foarte aproape de „jackpot”. Exista intr-adevar si profesionisti care castiga la unele jocuri (cum ar fi Texas Hold `Em poker, care nu este bazat in totalitate pe voia intamplarii), dar acestia sunt foarte putini, au ani intregi de experienta in spate si merg pe principiul de a lua banii celorlalti incepatori de la masa, nu a forta norocul (pentru ca prima sansa o are intotdeauna „casa”).

16. Pariuri sportive. Domeniul este foarte popular in tara noastra, miile de agentii din orase se inchid incet, trecand activitatile pe site-uri online, unde costurile lor sunt mult mai mici. Principiile sunt insa aceleasi: pariezi pe un rezultat sportiv, iar sansele iti sunt intotdeauna defavorabile. Site-ul are un algoritm de calcul, prin care ei ies tot timpul in castig. Nu ai sanse sa „bati sistemul” decat daca ai relatii serioase pe la cluburile romanesti din prima liga si cunosti blaturile care au loc. In rest, oricat de mult te-ai ruga, ai spera si ai calcula, tot nu vei reusi pe termen lung sa iesi in avantaj.

17. Materiale de self-help (auto-ajutorare). Nu toate site-urile de dezvoltare personala sau auto-educare sunt degeaba ,majoritatea insa supraliciteaza acesti termeni, incercand sa va determine sa cumparati tot felul de materiale (carti, CD-uri, PDF-uri) care va vor invata sa va imbogatiti rapid. Regula de aur: nu exista „get rich quick schemes” care sa functioneze. Te poti imbogati peste noapte doar daca joci la loto – si acolo sansele sunt mici de tot. Dezvoltarea persoanala suna bine si multi se pretind a fi guru; dar un om poate evolua doar daca are vointa proprie si foloseste niste materiale rationale, bazate pe concepte testate si dovedite stiintific. Pe de alta parte o buna cale de a te imbogati este sa-ti infiintezi o secta si sa gasesti cateva mii de fraieri care sa te urmeze si sa-ti dea toti banii… 🙂

In final, as vrea sa-ti pui o intrebare: cand citesti pe un site despre o metoda-minune de face sute de ori pe zi, gandeste-te de ce naiba a mai scris autorul acel articol? De ce nu face el acei bani, de ce simte nevoia sa-ti spuna si tie? Pentru ca nu-i face! El castiga cativa euroi amarati pentru tu pui botul si te inscrii pe acel site folosind linkul lui de afiliat. Metodele cu adevarat banoase presupun munca adevarata (nu facut clickuri aiurea si citit reclame) si nu impun celor care le practica sa recruteze masiv noi membri, asa ca putini scriu despre ele. De aceea, intotdeauna marea majoritate a site-urilor despre „munca online” vor fi de fapt tepe sau gunoaie.

Alberto Rivera – despre conspirații ale iezuiților; cine ar fi creat comunismul, islamul și nazismul


Alberto Magno Romero Rivera (n. 19 septembrie 1935, Las Palmas, Gran Canaria – d. 20 iunie 1997, Broken Arrow, Oklahoma) a fost un activist anti-catolic care a fost sursa mai multor teorii ale conspirației despre Vatican ale autorului creștin fundamentalist Jack Chick.
Chick a promis să promoveze afirmațiile lui Alberto chiar și după ce acesta a murit. Rivera a susținut că a fost un iezuit înainte de a deveni un protestant fundamentalist, iar multe dintre povestirile publicate de Chick despre Rivera implica conspirații ale iezuiților.

Acuzații împotriva catolicismului
Potrivit lui Rivera, iezuiții sunt responsabili pentru crearea comunismului, islamului și a nazismului, provocând războaiele mondiale, recesiune, Masacrul de la Jonestown, asasinarea lui Abraham Lincoln și John F. Kennedy (un catolic), el mai susține că Biserica Catolică dorește să răspândească homosexualitatea și avortul, că Mișcarea carismatică este o altă față a Bisericii Catolice, că papii reprezintă Antihristul și că Biserica Catolică este Curva din Babilon.[1] El a susținut de asemenea că iezuiții au fost conducătorii din spatele Inchiziției medievale din secolul al XIII-lea, în ciuda faptului că iezuiții au apărut în anii 1540.[2]
Alberto_Magno_Romero_Rivera
Acuzații că Biserica a creat Islamul
Vezi şi: Islamul – religia păcii?
Rivera a afirmat că Mahomed a fost manipulat de către Biserica Catolică în scopul de a crea Islamul și de a distruge evreii și alte grupuri de creștini; și că prima sa soție, Khadijah Bint Khuwaylid, a fost de fapt o călugărită dintr-o mănăstire arabă căreia un episcop i-a spus să se căsătorească cu Mahomed și să semene semințele a ceea ce avea să devină Islamul.[1] Rivera, de asemenea, a afirmat că Vaticanul a regizat aparițiile de la Fatima (numite după Fatimah, fiica lui Muhammed) pentru a se apropia de musulmani.[1] În continuare, el a susținut că a fost pusă în scenă și tentativă de asasinat asupra Papei Ioan Paul al II-lea din 1981 folosindu-se un musulman ca lunetist pentru „a se da vina pe lumea musulmană, aducându-i astfel mai aproape de credința catolică!”.[1]

Vezi şi
Alberto Rivera, rationalwiki
Alberto Rivera, wikipedia

1 http://www.catholic.com/library/sr_chick_tracts_p4.asp
2 Brian Onken, „Alberto: The Truth about His Story,” Forward, February 25, 1983
3 http://www.catholic.com/library/sr_chick_tracts_p3.asp

Alte puncte de vedere
În realitate, afirmaţia sa că ar fi fost un preot catolic ar fi fost complet infirmate. Într-adevăr, cei care au verificat afirmaţiile sale au constatat în schimb că el făcut multe escrocherii, fiind căutat în Spania datorită unor probleme cu taxele, în timp ce în Statele Unite a strâns bani pentru un colegiu spaniol care nu a primit nimic din partea lui. Cu toate acestea, în Statele Unite a început o „lucrare de evanghelizare”, denumită Centrul de Informare Antihrist (Antichrist Information Center) pentru a expune Biserica Catolică. Sora sa nu a fost o călugăriță, dar a lucrat la Londra ca servitoare. De asemenea, el a acuzat Vaticanul pentru lucruri care l-au făcut să părăsească Biserica Catolică, cum ar fi sinuciderea în masă de la Jonestown. În cele din urmă s-a cuplat cu Jack Chick, care a creat mai multe cărți de benzi desenate bazate pe afirmaţiile sale (Alberto, Double Cross, The Godfathers, The Force, Four Horsemen, and The Prophet). Chick continuă să promoveze povestea lui Rivera ca fiind adevărată.

Alberto Rivera a fost, de asemenea, un susținător al King James Only și a susținut că toate celelalte traduceri ale Bibliei au fost create de către iezuiți ca să-i înșele pe protestanți sau au fost traduse pe baza unor manuscrise corupte de la Vatican. El (împreună cu John Todd, care a susținut că traducerile moderne au fost finantate de către Iluminati) par a fi sursele de conversie ale lui Jack Chick la mişcarea Doar Biblia lui King James.

Citeşte şi  ISLAMUL este o făcătură evreiască împotriva Creștinătății