Marile ruine din Zimbabwe: Secrete nerezolvate ale clădirilor bizare fără ferestre și uși



zimbabwe003Există un loc ocupat de rămășițele a aproximativ cinci sute de structuri uimitoare. Cele mai multe dintre ele sunt de formă conică, dar, de fapt, nu forma lor le face atât de bizare.

Lipsa ușilor și a ferestrelor și a altor deschideri le-a făcut inutile pentru a fi folosite de oameni. Turnurile conice sunt groase de treizeci și trei de picioare și o parte din zidurile eliptice sunt cu trei etaje.

Ruinele se află pe aproximativ 385 de mile pătrate  în Zimbabwe, pe platoul înalt din sudul Africii.

„O cetate pătrată, zidită în interior și exterior, construită din pietre de dimensiuni impresionante și se pare că nu a fost folosit niciun fel de mortar în construcţia ei,” a scris Joao de Barros, unul din primii mari istorici portughezi din secolul al XVI-lea. El a menționat, de asemenea, pe localnicii – oamenii analfabeți din zonă – atunci când face referire la ruinele din Zimbabwe.
Nimeni din aceea zonă nu știe când și cine le-a construit, dar erau convinși că structurile au fost o lucrare a diavolului.

zimbabwe002

Aceste clădiri ciudate au fost construite din piatra, împărțită în blocuri separate și pune împreună printr-o metodă necunoscută, fără a fi utilizat mortar.

În 1868, călătorul german și exploratorul Adam Renders s-a pierdut într-o junglă deasă din Africa de Sud și accidental a dat peste ruinele remarcabile lâmngă lacul Victoria.

În încercarea de a ieși de acolo, el s-a mișcat de-a lungul pereților un timp, având impresia că merge în cerc. La acea vreme, Adam Renders nu știa că a găsit Marile Ruinele Zimbabwe.

Trei ani mai târziu, Karl Mauch (1837 – 1875), un explorator german, aventurier și unul dintre primii oameni albi care a găsit aur în regiune, a decis să cerceteze ruinele, care ar putea apartine unui pământ legendar, Ophir, renumit pentru aurul sau din mine și condus de unul dintre vasalii Reginei din Saba. Orice dovadă convingătoare a acestei ipoteze a lui  Mauch nu a fost găsită niciodată.

Adam Renders, cel care a descoperit situl din intamplare nu a avut nicio teorie in legatura cu acesta. Insa el era curios in legatura cu ruinele deseori si era extrem de entuziasmat in legatura cu cercetarea lor. Pentru asta, el a stat pentru restul vietii si a murit in Zimbabwe.

Cine au fost constructorii acestor structuri? Care a fost scopul acestor constructii enigmatice?

Printre multele teorii existemte, una dintre ele sugereaza ca acesti constructorii au venit din nordul Africii. Bijuterii, perle si bratari din Arabia, opere de arta din India si portelan chinezesc vechi de cel putin o mie de ani au fost descoperite, insa nicio inscriptie care ar putea aduce putina lumina peste misterele ruinelor. Au fost aceste constructii opera unei rase disparute? Aveau ele un rol astronomic? A creat cumva o rasa preistorica precum cea care a construit Stonehenge-ul aceste turnuri conice? Fara usi, fara ferestre sau alte deschideri, aceste structuri nu aveau cum sa fie construite pentru folosinta umana.

Pe citadela, au fost descoperiti niste vulturi, asezati pe piedestaluri de piatra inalte de 1.5 m. ce seamana cu statuile egiptene ale lui Horus cel cu cap de soim, pilotandu-si vehicolul zburator.

sursa: http://www.messagetoeagle.com/articles1/zimbabwestorytrue.php#.VY2OLfmqpBc

Enigmele civilizațiilor polineziene


enigma-statuilor-de-pe-insula-nuku-hivaEnigmele unei civilizații de PAUL IOAN – sursa Revista Magazin

Una din marile enigme istorico-geografice nerezolvate nici pana-n prezent este originea populatiilor care ocupa nenumaratele insule si atoluri polineziene. Pe o suprafata de aproximativ 10 mii de kilometri patrati, intr-un triunghi format de Hawaii, Insula Paştelui si Noua Zeelandă, mari navigatori europeni ai secolului XVIII (precum Wallis, Bougainville sau Cook) au descoperit mii de miniparadisuri terestre, aflate la mari distante de tarmurile continentale si locuite de oameni cu pielea bruna si par ondulat, avand un specific anume al formei ochilor. Cine sunt acesti polinezieni? Din ce directie au ajuns in aceasta arie geografica, in ce perioada si de ce s-au stabilit aici, evitand parca orice contact cu restul lumii?

Ipoteze istorice controversate

 Raspunsurile la intrebarile de mai sus nu sunt certe, intrucat exista trei mari ipoteze ale originii polinezienilor, fiecare avand un grad mai mare sau mai mic de verosimilitate. O prima tentativa de raspuns are mai mult un parfum de legenda; se presupune ca in acea vasta zona geografica ar fi existat in vremuri imemoriale un continent aparte, locuit de o rasa deosebita de toate celelalte.

 In urma unei catastrofe geologice, din acel ipotetic continent ar mai fi ramas la suprafata doar inaltele culmi muntoase, reprezentand miriadele de insule si arhipelaguri de azi. Cu alte cuvinte, aceasta ipoteza intentioneaza sa acrediteze ideea unei rase autonome, a unei populatii originale… Din pacate, unicul argument al acestui mit il reprezinta uriasele distante pe care imigranti din varii teritorii cunoscute n-ar fi putut sa le parcurga acum mai multe sute de mii de ani.

 Ipotezele cu adevarat stiintifice se refera la o origine americana si/sau asiatica. Si asta in primul rand datorita faptului ca arta navigatiei a fost una extraordinara pentru stramosii polinezienilor. Vestita lor canoe dubla putea infrunta cu succes apele oceanelor in anumite perioade ale anului. Astfel, varianta americana sustine popularea teritoriilor insulare de catre amerindieni plecati din diverse regiuni ale Americii de Sud, acum o mie de ani. Istoricul norvegian Thor Heyerdahl a vrut sa demonstreze acest lucru prin faimoasa sa expeditie Kon Tiki (1947), ajungand din Peru in Insulele Tuamotu in trei luni si jumatate, cu mijloace rudimentare. Constatand ca unul din alimentele de baza ale bastrinasilor este cartoful dulce (patata), de provenienta americana si nu asiatica, Heyerdahl a tras concluzia sus-pomenita.

 Dar descoperirile arheologice facute incepand cu anii ’60 ai secolului XX au evidentiat faptul ca cea mai plauzibila ipoteza este cea asiatica. Fata de argumentele reprezentate de usurinta navigatiei si alimentatie, ale variantei americane, vestigiile culturale si cultuale din acele tinuturi atesta locuirea lor inca din mileniul III i.Ch. Punctul de plecare al colonistilor Polineziei de astazi ar fi fost sud-estul Asiei, iar primele pamanturi ocupate ar fi fost insulele Fiji, Tonga si Samoa.

 Motivele migratiei se leaga de posibilitatea existentei unor epidemii sau ale unor razboaie, care au obligat la exil o parte din locuitorii asiatici. Asa s-ar explica faptul ca emigrantii n-au mai vrut sa se intoarca in patria de origine, invatand sa cultive in noile teritorii fructele si plantele exotice atat de hranitoare („arborele de paine”, bananele, nuca de cocos etc.). Treptat, acesti oameni au explorat si colonizat si alte insule, precum Marchizele. Interesant este faptul ca sosirea pe misterioasa Insula a Pastelui s-ar fi facut in jurul anului 700 i.Ch. Ulterior, in primul mileniu d.Ch., cresterea populatiei a determinat colonizarea Australiei, Noii Zeelande, Insulelor Cook si a altor teritorii din Pacific.

Enigmele unei civilizații de PAUL IOAN – sursa Revista Magazin http://www.revistamagazin.ro/content/view/11600/8/

PAUL IOAN