Ton la conservă

Vezi şi Vitamină deficitară la bolnavii de COVID-19

85 gr de ton la conserva contin aproximativ 40 UI de vitamina D. Pe langa vitamina D, tonul la conserva este o sursa buna de acizi grasi omega-3, magneziu, potasiu, zinc si seleniu.

Un studiu recent arată că 82% dintre pacienţii cu COVID-19 au lipsa vitaminei D, această carență fiind mai frecvent observată la bărbaţi decât la femei.

Vitamina D este produsa in organism atunci cand razele ultraviolete ale soarelui ating pielea. De aceea, mai este supranumita si “vitamina soarelui”. Pentru majoritatea adultilor, doza zilnica recomandata este de 600 de unitati internationale (UI), echivalentul a 15 micrograme (mcg). In schimb, persoanele cu varsta peste 80 de ani trebuie sa consume 800 UI (20 mcg).

Specialistii de la Women’s Health ne ofera cateva informatii imbucuratoare: „In general, tonul din conserva este o alternativa sigura la pestele proaspat”, spune Keri Gans, medic nutritionist si autoarea cartii The Small Change Diet. Chiar daca sta mult pe rafturi, procesul de preparare si ambalajul etans il pastreaza sigur pentru consum, confirma specialistul.

Sper să nu pățesc ca Barbu cu usturoiul, cat i-a făcut reclamă într-un an că e foarte benefic, atât s-a și scumpit. Oricum acolo era altă audienţă. Iar vitamina D o luăm mai mult de la Soare decât de la ton!

Ce au mâncat cei 12 apostoli ai lui Iisus la Cina cea de Taină

Pâine, fasole, ceapă, andive, smochine, struguri, ulei de măsline, peşte, miere, lăcuste şi vin ar fi putut servi cei 12 apostoli al lui Iisus la ultima masă din ajunul crucificării sale. Cel puţin aşa susţine scriitorul şi specialistul în arta culinară Miguel Angel Amodovar în cartea „La Ultima Cena“ (Cina cea de Taină) bazată pe o aprofundată cercetare istorică. Este „aproape imposibil“ de ştiut cu siguranţă meniul din acel moment, dar cunoscând obiceiurile alimentare ale celor apropiaţi lui Iisus, bazat pe pâine nedospită, legume, fructe, peşte , miere şi vin, primul fel ar fi fost o salată din ierburi amare, pe bază de ţelină, simbolizând viaţa plină de lacrimi şi tristeţe a evreilor în perioada sclaviei lor în Egipt,

Nota mea: De fapt nu este vorba de pâine ci de lipie fără drojdie.

Felul al doilea a constat în peşte — prăjit, la grătar sau la cuptor — însoţit de un sos dulce-acrişor. Este posibil să fi fost unul dintre felurile de peşte pe care chiar mesenii le pescuiau în râul Iordan, dar nu este exclusă nici varianta unor peşti din Marea Galieii, cum ar fi sardinele. Sosul era preparat din ulei de măsline, miere, oţet şi vin, cu nuci şi curmale tăiate mărunt.   Principalul fel de mâncare a fost din miel sau ied, aşa cum se spune în capitolul 12 din Cartea Exodului şi de la care a pornit şi tradiţia consumării acestui tip de carne cu ocazia Paştelui. Gătită sub formă de friptură, carnea era pregătită cu ulei de măsline, apă, vin alb, ceapă, usturoi, măr, ouă tari, cuişoare, pătrunjel, coriandru, curcuma, sare şi piper. Ca garnitură se putea adăuga linte, susţine Miguel Angel Amodovar în cartea „La Ultima Cena“ (Cina cea de Taină).

Cina s-a încheiat cu „Jaroset“, un desert făcut pe bază de compot de curmale, cu mere şi caise uscate, nuci, amestecate cu ghimbir, scorţişoară, miere şi vin dulce.

Sursa: http://adevarul.ro/international/in-lume/ce-mancat-cei-12-apostoli-iisus-cina-cea-taina-1_551ea68b448e03c0fd2f209b/index.html

Harta obezităţii în lume

Insulele din Oceanul Pacific, localizate la est din Australia, alături de Kuweit, alcătuiesc topul zonelor în care se înregistrează cel mai mare procentaj al obezităţii în rândul populaţiei. În Europa, ţările cele mai afectate de această problemă sunt Marea Britanie, Spania şi Germania. Americanii sunt catalogaţi adesea ca fiind o naţiune de obezi. Ei bine, lucrurile nu stau chiar aşa. Ratele în creştere ale obezităţii în râdul populaţiilor din insulele localizate în Sudul Oceanului Pacific au scos SUA din topul ţărilor cu cele mai mari procente ale obezităţii de pe glob. Specialiştii afirmă că introducerea alimentaţiei specifice Occidentului au condus la această răspândirea a obezităţii în aceste zone. Samoa Americană sau Samoa de Est ocupă primul loc în clasamentul obezităţii mondiale, având trei sferturi din populaţie obeză. Nauru şi Insulele Cook se pleaseză pe locul doi şi trei, cu un procent al obezităţii de 71% şi 63%.

Aceste insule au fost colonizate de australieni, americani, neozeelandezi, englezi şi francezi după cel de-al Doilea Război Mondial, iar schimbările sociale care au decurs au condus la înmulţirea cazurilor de obezitate.

„Mâncarea tradiţională ai insularilor precum peştele proaspăt, carnea şi fructele şi legumele locale au fost încoluite cu orez, zahăr, făină, carne la conservă, fructe şi legume conservate, băuturi carbogazoase şi bere. Aceste alimente nou introduse, bogate în calorii şi sărace în nutrienţi, au condus la această explozie a obezităţii“, au concluzionat cercetătorii de la Universitatea Oxford.

Cu un procent de 33%, SUA şi Arabia Saudită conduc cel de-al doilea calup al statelor cu cei mai mulţi obezi. Tot aici se regăsesc Mexic (32,1%), Africa de Sud (31,3%), Argentina (29,7%) Australia (26,8%), Spania (26,6%), Rusia (26,5%) şi Germania (25,1%). În Europa, cel mai bine stau Franţa, Italia, Suedia, Danemarca, Elveţia, Olanda, dar şi Romania, care apar colorate în verde, ceea ce înseamnă că procentul obezităţii este în jurul valorii de 10%.

Surse:
* http://adevarul.ro/sanatate/medicina/harta-obezitatii-lume-tarile-cei-mai-grasi-prezinta-romania-1_54c289b7448e03c0fde45536/index.html