Pestera din Betleem

Alaturi de Sfântul Mormânt, Pestera din Bethlehem constituie unul dintre cele mai sacre locuri crestine din Tara Sfânta. Aflata in partea de rasarit a orasului, la circa 10 kilometri de Ierusalim, biserica cea mare, inaltata deasupra Pesterii, face parte dintr-un complex monahal cu o suprafata de circa 12.000 mp. In Evangheliile scrise de Sfintii Apostoli Matei si Luca se afirma, cu mici diferente nesemnificative, ca Iisus s-a nascut in Bethlehem si a crescut in Nazaret. Ei spun ca Mântuitorul s-a nascut intr-o iesle, fara sa precizeze daca aceasta se afla intr-o pestera sau intr-un staul. Dupa indelungi dezbateri s-a stabilit ca era vorba de o pestera, dar fiind faptul ca la vremea respectiva in zona casele se ridicau in fata pesterilor, care le slujeau si drept adapost pentru animale.

 In anul 326, Sfântul Imparat Constatin si mama sa, Sfânta Elena, hotarasc ridicarea unei biserici deasupra pesterii din Bethlehem. Biserica a fost sfintita la 31 mai 339 si era construita dupa un plan octogonal. In centru se afla o gaura larga cu un diametru de patru metri, marginita de o balustrada, prin care se vedea pestera de dedesubt. In anul 530 biserica este darâmata de imparatul Justinian care ridica in locul acesteia o alta constructie mai mare, pastrata pâna in zilele noastre.

 In anul 614 biserica este salvata de actiunile distrugatoare ale persilor, datorita imaginiii Celor Trei Magi, imbracati in haine persane. Orasul este eliberat de cruciati in anul 1009 si intre 1165-1169 pestera si biserica sunt reparate si impodobite. Catapeteasma cea mare a fost lucrata in Tara Româneasca pe cheltuiala domnitorului Serban Cantacuzino.

 Mobilierul bisericii mari a fost distrus de curemurele din 1834 si 1869. In 1847 este furata steaua de argint care marca locul nasterii lui Iisus, ceea ce agraveaza situatia politica. In 1852 asezamântul este incredintat pentru ingrijire si consolidare romano-catolicilor, grecilor ortodocsi si armenilor. Biserica are trei altare. Marele altar estic si cel sudic apartin grecilor iar cel nordic armenilor, fiind situat in apropierea locului in care Cei Trei Magi si-au legat caii.

 Biserica a suferit numeroase restaurari si majoritatea coloanelor din piatra lustruita au fost preluate din biserica lui Constantin. Naosul este impartit in cinci nave de 44 de coloane, câte 11 pe rând.  Scarile sapate in piatra coboara din dreptul altarelor paralele in pestera subterana. Aceasta se afla sub marele altar si are o forma rectangulara. Este pardosita cu marmura, mobilierul fiind inlocuit, impreuna cu cel din biserica mare, in 1869.  http://www.revistamagazin.ro/content/view/13111/7/

Pestera simbolizeaza lumea cazuta in pacat, caci locul din pestera este unul intunecat, unul lipsit de lumina. Astfel, pestera nu este locul pentru viata cea adevarata, ci un loc din care omul trebuie sa iasa, iar intunericul ei trebuie sa fie biruit de lumina. Hristos este „Lumina lumii”, lumina aflata in contradictie cu intunericul lumii, inchipuit de pestera.

Atat filosofii antici, cat si parintii Bisericii sustin ca pestera este hip al lumii noastre. Sfantul Teofilact al Bulgariei, talcuind Nasterea in pestera si asezarea lui Hristos in iesle, spune ca El a venit in lumea aceasta „pentru ca ieslea este lumea”. Astfel, Intruparea lui Dumnezeu Cuvantul reprezinta intrarea Lui in lumea noastra, care este o lume cazuta in adancul rautatii si in intunecimea pacatului, salasluind ca intr-o pestera.

Dumnezeu, lumina fiind, nu s-a temut de cele mai intunecoase locuri ale pamantului si ale pacatului: „Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El” (I Ioan 1, 5). „Si lumina lumineaza in intuneric si intunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 5). „Intunericul se duce si lumina cea adevarata incepe sa rasara” (I Ioan 2, 8).  http://www.crestinortodox.ro/craciun/pestera-betleem-128003.html

 

 

Ce au mâncat cei 12 apostoli ai lui Iisus la Cina cea de Taină

Pâine, fasole, ceapă, andive, smochine, struguri, ulei de măsline, peşte, miere, lăcuste şi vin ar fi putut servi cei 12 apostoli al lui Iisus la ultima masă din ajunul crucificării sale. Cel puţin aşa susţine scriitorul şi specialistul în arta culinară Miguel Angel Amodovar în cartea „La Ultima Cena“ (Cina cea de Taină) bazată pe o aprofundată cercetare istorică. Este „aproape imposibil“ de ştiut cu siguranţă meniul din acel moment, dar cunoscând obiceiurile alimentare ale celor apropiaţi lui Iisus, bazat pe pâine nedospită, legume, fructe, peşte , miere şi vin, primul fel ar fi fost o salată din ierburi amare, pe bază de ţelină, simbolizând viaţa plină de lacrimi şi tristeţe a evreilor în perioada sclaviei lor în Egipt,

Nota mea: De fapt nu este vorba de pâine ci de lipie fără drojdie.

Felul al doilea a constat în peşte — prăjit, la grătar sau la cuptor — însoţit de un sos dulce-acrişor. Este posibil să fi fost unul dintre felurile de peşte pe care chiar mesenii le pescuiau în râul Iordan, dar nu este exclusă nici varianta unor peşti din Marea Galieii, cum ar fi sardinele. Sosul era preparat din ulei de măsline, miere, oţet şi vin, cu nuci şi curmale tăiate mărunt.   Principalul fel de mâncare a fost din miel sau ied, aşa cum se spune în capitolul 12 din Cartea Exodului şi de la care a pornit şi tradiţia consumării acestui tip de carne cu ocazia Paştelui. Gătită sub formă de friptură, carnea era pregătită cu ulei de măsline, apă, vin alb, ceapă, usturoi, măr, ouă tari, cuişoare, pătrunjel, coriandru, curcuma, sare şi piper. Ca garnitură se putea adăuga linte, susţine Miguel Angel Amodovar în cartea „La Ultima Cena“ (Cina cea de Taină).

Cina s-a încheiat cu „Jaroset“, un desert făcut pe bază de compot de curmale, cu mere şi caise uscate, nuci, amestecate cu ghimbir, scorţişoară, miere şi vin dulce.

Sursa: http://adevarul.ro/international/in-lume/ce-mancat-cei-12-apostoli-iisus-cina-cea-taina-1_551ea68b448e03c0fd2f209b/index.html

Umbra războiului nuclear, mai prezentă ca niciodată

In ultimii 25 de ani, posibilitatea unui război nuclear a fost utopica. Nici in anii Razboiului Rece, atat URSS cat si SUA, desi au fost aproape sa apese pe butonul rosu, niciuna dintre aceste mari forte nu a avut curajul sa o faca.

(Citeşte şi:  Va fi război? Ce răspuns au dat 1.395 de experți militari)

Poate cea mai alarmanta predictie facuta de Stratfor in ultima perioada este cea legata de colapsul Rusiei, intrarea acesteia in criza economica si startul unei dispute nucleare intre marile puteri armate ale lumii. Strafor nu crede ca Federatia Rusa, in actuala ei forma, va reusi sa supravietuiasca urmatoarea decada dupa ce i-au fost aplicatie sanctiuni economice, preturile petrolului s-au prabusit iar rubla s-a devalorizat.

In ultimii 25 de ani, posibilitatea unui razboi nuclear a fost utopica. Nici in anii Razboiului Rece, atat URSS cat si SUA, desi au fost aproape sa apese pe butonul rosu, niciuna dintre aceste mari forte nu a avut curajul sa o faca.

In aprilie 2009, Barack Obama, intr-un discurs rostit la Praga, promitea sa repuna pe masa Tratatul de Non-Proliferare, in contextul ambitiilor nucleare ale Iranului. Cateva luni mai tarziu, Barack Obama primea premiul Nobel pentru pace.

In 2010, Obama revenea in Praga si semna un acord militar cu Rusia, noul START, care reducea numarul focoaselor nucleare strategice, de fiecare parte, la 1.550. Cosemnatarul era, la acea vreme, Dmitri Medvedev. O luna mai tarziu de la semnarea actului avea loc o conferinta de revizuire a Tratatului de Non-Proliferare, acolo unde s-a convenit un plan de 64 de puncte destinat sa consolideze trei idei de baza:

1. toate tarile pot sa imparta intre ele beneficiile non-militare ale tehnologiei nucleare
2. statele non-nucleare si care folosesc tehnologia nucleara nu au voie sa devina state nucleare in domeniul militar
3. statele nucleare promit sa continue dezarmarea nucleara

In mai 2015, tarile semnatare ale Tratatului de Non-Proliferare se vor intalni, din nou, pentru a vedea in ce stadiu a fost pus in aplicare acest acord. Intre timp, s-au intamplat multe alte lucruri. SUA si Rusia si-au racit relatiile si nici vorba de cooperare, astazi, in domeniul securitatii nucleare. Vladimir Putin nu conteneste sa profite de fiecare ocazie ca sa isi laude potentialul nuclear al tarii sale in domeniul militar.

“Nu stiu daca in peninsula Crimeea avem arme nucleare. Nu stiu de niciun astfel de plan, dar, in principiu, daca vrem, putem sa aducem!” Mikhail Ulyanov, seful departamentului ministerial de control a armelor

Nimeni nu stie cu exactitate cate focoase nucleare are Iranul, de exemplu, insa, ceea ce se stie este ca, la fel ca si Libia, aceasta tara a inceput activitati nucleare in secret incalcand prevederile Tratatului de Non-Proliferare. Se presupune ca si Siria a intrat in acest “club select”.

De la aspiratii nucleare la arsenal nuclear este cale lunga. Insa merita de evidentiat fiecare stat ce poate sa faca.

• Rusia – focoase nucleare estimate: 8,000
  Rusia planuieste sa construiasca noi rachete balistice intercontinentale pentru a le inlocui pe cele vechi, bazate pentru sistemul la sol. Unul dintre aceste tipuri de rachete se numeste Sarmat si poate duce de unul singur cate 15 focoase nucleare. Analistii militari afirma ca, in cazul unui razboi nuclear, aceasta ar fi principala arma a rusilor. Submarinele Borei, de ultima generatie, ii vor permite Rusiei sa isi mentina rachetele balistice pe submarine intr-o patrulare permanenta pentru prima data de la finele Razboiului Rece.

• SUA – focoase nucleare estimate: 7,300
  In concordanta cu acordul START semnat cu Rusia in 2010, americanii nu au in plan sa isi mareasca arsenalul strategic. Insa, ei s-au lansat in a dezvolta un nou focos nuclear potrivit atat pentru submarine cat si pentru rachete balistice la sol. Americanii mai vor sa dezvolte un bombardier cu raza lunga de actiune care sa penetreze sistemele de aparare aeriana ale adversarilor.

• Franta – focoase nucleare estimate: 300
  “Perla coroanei” militare franceze sunt rachetele Triomphant, folosite pe submarine. Tot ceea ce inseamna submarine, avioane, rachete, focoase nucleare si facilitati de productie de armament au intrat in programe de modernizare care se intind pe urmatorii zece ani.

• China – focoase nucleare estimate: 250
  China a testat prima arma nucleara acum 100 de ani. Pana in 2006, China nu era un adversar redutabil la acest capitol iar presedintele Xi Jinping a renuntat la promisiunea facuta de China ca, daca se iveste situatia, nu va fi ea cea care va folosi armele nucleare.

• Marea Britanie: focoase nucleare estimate: 225
  Patru submarine invechite Vanguard vor fi inlocuite cu unele noi, de noi generatie, numite Trafalgar. Aceasta operatiune se va intinde pe zece ani. Toate vor fi dotate cu rachete americane Trident D5.

• Pakistan: focoase nucleare estimate: 120
  Pakistan a inceput unul dintre cele mai rapide programe de arme nucleare. Pakistan beneficiaza de 11 avioane, rachete balistice si rachete de croaziera.

• India – focoase nucleare estimate: 110

• Israel – focoase nucleare estimate: 80

• Coreea de Nord – focoase nucleare estimate: 10

Sursa: Capital.ro

Războiul nuclear (sau războiul atomic) este un conflict militar sau o strategie politică în care sunt folosite arme nucleare. În comparație cu războiul convențional, războiul nuclear este mult mai distructiv ca rază și grad de afectare. Un război major nuclear ar putea avea efecte grave pe termen lung, în primul rând din cauza radiațiilor, dar și datorită poluării atmosferice care, posibil, ar duce la o iarnă nucleară, care ar putea dura decenii, secole sau chiar milenii, după atacul inițial, în funcție de numărul de bombe nucleare lansate.

După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991 și sfârșitul așteptat al Războiului Rece, amenințarea unui război nuclear major între superputeri a fost, în general, mai scăzut. De atunci, îngrijorarea față de armele nucleare s-a mutat la prevenirea conflictelor nucleare rezultate din proliferarea nucleară și amenințarea terorismului nuclear.

Doar două arme nucleare au fost utilizate pe timp de război, ambele declanșate de Statele Unite aproape de sfârșitul celui de-al doilea război mondial. La 6 august 1945, un dispozitiv cu uraniu (nume de cod „Little Boy„) a fost detonat deasupra orașului japonezHiroshima. Trei zile mai târziu, la 9 august, un dispozitiv pe bază de plutoniu (nume de cod „Fat Man„), a fost detonat deasupra orașului Nagasaki, Japonia. Aceste două atacuri cu bomba nucleară au dus la moartea a aproximativ 200.000 de oameni (majoritatea civili).

Sursa: Wikipedia