Putin: „Viața ar fi plicticoasă fără bârfe”


Imagine__15202Presedintele rus Vladimir Putin a aparut luni 16 martie 2015 in public pentru prima data dupa o pauza de 11 zile care a dat nastere unui val de zvonuri legate de cauzele „disparitiei sale”. Putin a declarat ca „viata ar fi plicticoasa fara barfe”. Totul după ce s-a declanşat o mică ”isterie” pe internet despre 

După cum spuneam şi ieri, azi  bine mersi!
Presedintele rus s-a intalnit cu presedintele Kargastanului, Almazbek Atambayev, la o resedinta oficiala de langa Sankt Petersburg.

Purtatorul de cuvant al Kremlinului, Dmitri Peskov, bombardat saptamana trecuta cu intrebari legate de starea de sanatate a lui Vladimir Putin, a ironizat: „Bun acum, ati vazut cu totii un presedinte paralizat, rapit de generali si care a venit cu avionul din Elvetia unde a nascut el insusi?”, i-a intrebat Peskov pe ziaristi.

„Nu mai vrem sa discutam de acest subiect, totul e bine”, a adaugat acesta.

Reamintim ca Vladimir Putin nu a fost vazut in ultimele zile, motiv pentru care au aparut intrebari referitoare la starea sa de sanatate.

Ultima aparitie publica a presedintelui rus data din 5 martie, ziua in care l-a primit pe premierul italian Matteo Renzi, venit sa caute sprijinul Moscovei in dosarul libian.

De atunci, Putin, in varsta de 62 de ani, si-a amanat vizita in Kazahstan, fosta republica sovietica din Asia centrala, si semnarea unui acord privind intarirea cooperarii cu Osetia de Sud, regiunea separatista georgiana.

În acelaşi timp, Putin ar fi ordonat mobilizarea flotei nordice pentru exerciţii militare.

Preşedintele rus Vladimir Putin a dat ordin pentru mobilizarea flotei nordice în vederea desfăşurării unor exerciţii militare, a anunţat luni dimineaţă ministrul rus al Apărării, citat de agenţia rusă de ştiri RIA Novosti.

Pe măsură ce zvonurile privind starea de sănătate a preşedintelui rus se accentuează, Moscova a vrut să demonstreze astăzi că preşedintele rus deţine în continuare controlul. Ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a transmis în această dimineaţă că Putin a dat ordin pentru mobilizarea în grad de alertă maximă a flotei nordice pentru cinci zile de exerciţii militare, începând din 16 martie.

Manevrele vor fi desfăşurate în apă, aer şi pe teren, transmite RIA Novosti.

„Principalul obiectiv al mobilizării este evaluarea capacităţilor forţelor armate din Flota Nordică în vederea asigurării securităţii militare în regiunea arctică a Federaţiei Ruse”, a explicat generalul Şoigu. Flota Nordică include 38.000 de soldaţi, 3.360 de unităţi de echipament militar, 41 de nave, 15 submarine şi 110 aparate de zbor (avioane şi elicoptere), conform bilanţului făcut de Şoigu şi citat de RIA Novosti. „Noile provocări şi ameninţări ce privesc securitatea militară impun suplimentarea capacităţilor militare ale Forţelor Armate şi o atenţie sporită asupra nou-formatelor forţe comune strategice din Nord”, a mai spus Şoigu.

Anunțuri

Propagandă mincinoasă a rușilor: Da, suntem ”ocupanți” prin naștere! (Controlul minţii) (Video)


Filmul militant descrie invaziile si ocupatia ruseasca de-a lungul istoriei a vecinilor sai ca pe o forță civilizatoare. Filmul a devenit foarte popular în Rusia dupa ce a fost postat de vicepremierul rus Dmitri Rogozin, potrivit Radio Europa Liberă.

(Vezi şi: SBU: Atenție! Canalele rusești folosesc cel de-al ”25-lea cadru”) (Notă: Dacă ruşii fac asta şi restul lumii o face!)
(Vezi şi: MESAJE SUBLIMINALE. Cum manipulează posturile de televiziune ruseşti)

(Vezi şi: Teoria televizorului)

Clipul durează două minute și jumătate și conține grafică și animație de calculator. În film este „apărată” ocupația rusă a țărilor învecinate, în perioada sovietică, încercând să arate că aceste țări au intrat într-o perioada mult mai proasta după plecarea lor din orbita Moscovei.

Cetățenii țărilor baltice curata acum „toalete în Europa”, iar cei din Asia Centrală trăiesc din împrumuturi americane și din cultivarea drogurilor.

Ucraina este acuzata în video că distruge întreprinderile „cu mare dificultate construite de rusi”.

Video se incheie apoteotic cu declaratia: „da, sunt un ocupant și m-am săturat sa ma scuz, sunt ocupant din naștere„, iar apoi se anunta ca ocupantul nu are nevoie de „ipocrita liberatate” sau „putrezita democratie” şi „falsele valori occidentale”, „avem alte interese”.

„Va avertizez politicos pentru ultima oară: Nu va bagati! Am construit pacea, îmi place pacea, dar știu să lupt – sunt cel mai bun”.

Aparent, mesajul este adresat președintelui SUA, Barack Obama.

(Vezi şi:Un post de televiziune rusesc prezintă în cât timp poate armata rusă să invadeze capitalele europene)

(Citeşte şi: 10 strategii de manipulare a populației aplicate zi de zi de elite)

Sursa: http://www.paginaderusia.ro/video-mesajul-imperialistilor-rusi-lui-obama-da-suntem-ocupanti-prin-nastere/

Enigmele civilizațiilor polineziene


enigma-statuilor-de-pe-insula-nuku-hivaEnigmele unei civilizații de PAUL IOAN – sursa Revista Magazin

Una din marile enigme istorico-geografice nerezolvate nici pana-n prezent este originea populatiilor care ocupa nenumaratele insule si atoluri polineziene. Pe o suprafata de aproximativ 10 mii de kilometri patrati, intr-un triunghi format de Hawaii, Insula Paştelui si Noua Zeelandă, mari navigatori europeni ai secolului XVIII (precum Wallis, Bougainville sau Cook) au descoperit mii de miniparadisuri terestre, aflate la mari distante de tarmurile continentale si locuite de oameni cu pielea bruna si par ondulat, avand un specific anume al formei ochilor. Cine sunt acesti polinezieni? Din ce directie au ajuns in aceasta arie geografica, in ce perioada si de ce s-au stabilit aici, evitand parca orice contact cu restul lumii?

Ipoteze istorice controversate

 Raspunsurile la intrebarile de mai sus nu sunt certe, intrucat exista trei mari ipoteze ale originii polinezienilor, fiecare avand un grad mai mare sau mai mic de verosimilitate. O prima tentativa de raspuns are mai mult un parfum de legenda; se presupune ca in acea vasta zona geografica ar fi existat in vremuri imemoriale un continent aparte, locuit de o rasa deosebita de toate celelalte.

 In urma unei catastrofe geologice, din acel ipotetic continent ar mai fi ramas la suprafata doar inaltele culmi muntoase, reprezentand miriadele de insule si arhipelaguri de azi. Cu alte cuvinte, aceasta ipoteza intentioneaza sa acrediteze ideea unei rase autonome, a unei populatii originale… Din pacate, unicul argument al acestui mit il reprezinta uriasele distante pe care imigranti din varii teritorii cunoscute n-ar fi putut sa le parcurga acum mai multe sute de mii de ani.

 Ipotezele cu adevarat stiintifice se refera la o origine americana si/sau asiatica. Si asta in primul rand datorita faptului ca arta navigatiei a fost una extraordinara pentru stramosii polinezienilor. Vestita lor canoe dubla putea infrunta cu succes apele oceanelor in anumite perioade ale anului. Astfel, varianta americana sustine popularea teritoriilor insulare de catre amerindieni plecati din diverse regiuni ale Americii de Sud, acum o mie de ani. Istoricul norvegian Thor Heyerdahl a vrut sa demonstreze acest lucru prin faimoasa sa expeditie Kon Tiki (1947), ajungand din Peru in Insulele Tuamotu in trei luni si jumatate, cu mijloace rudimentare. Constatand ca unul din alimentele de baza ale bastrinasilor este cartoful dulce (patata), de provenienta americana si nu asiatica, Heyerdahl a tras concluzia sus-pomenita.

 Dar descoperirile arheologice facute incepand cu anii ’60 ai secolului XX au evidentiat faptul ca cea mai plauzibila ipoteza este cea asiatica. Fata de argumentele reprezentate de usurinta navigatiei si alimentatie, ale variantei americane, vestigiile culturale si cultuale din acele tinuturi atesta locuirea lor inca din mileniul III i.Ch. Punctul de plecare al colonistilor Polineziei de astazi ar fi fost sud-estul Asiei, iar primele pamanturi ocupate ar fi fost insulele Fiji, Tonga si Samoa.

 Motivele migratiei se leaga de posibilitatea existentei unor epidemii sau ale unor razboaie, care au obligat la exil o parte din locuitorii asiatici. Asa s-ar explica faptul ca emigrantii n-au mai vrut sa se intoarca in patria de origine, invatand sa cultive in noile teritorii fructele si plantele exotice atat de hranitoare („arborele de paine”, bananele, nuca de cocos etc.). Treptat, acesti oameni au explorat si colonizat si alte insule, precum Marchizele. Interesant este faptul ca sosirea pe misterioasa Insula a Pastelui s-ar fi facut in jurul anului 700 i.Ch. Ulterior, in primul mileniu d.Ch., cresterea populatiei a determinat colonizarea Australiei, Noii Zeelande, Insulelor Cook si a altor teritorii din Pacific.

Enigmele unei civilizații de PAUL IOAN – sursa Revista Magazin http://www.revistamagazin.ro/content/view/11600/8/

PAUL IOAN

Plante medicinale: Teiul


Tilia_miqueliana3Teiul, sau Tilia, este genul ce cuprinde aproximativ 30 de specii de arbori, nativi zonelor temperate ale emisferei nordice, în Asia (unde majoritatea diversității speciilor este găsită), Europa și estul Americii de Nord.
Speciile de Tilia constau în copaci foioși, ajungând de la 20 la 40 m înălțime, cu frunze străbătute de nervuri și anvergura de 6-20 cm și flori cu sămânță dicotiledonată. Numărul exact de specii este incert deoarece multe dintre ele hibridizează spontan, atât în sălbăticie cât și cultivate.

Frunzele sunt lung-pețiolate, rotunde, ascuțite la vârf, iar pe fața inferioară se observă nervuri proeminente. teiul este un arbore cu flori

Florile, în număr de 2–10 pe ram, uneori și mai multe, sunt alb-gălbui, plăcut mirositoare, așezate pe un peduncul comun, concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui, cu o bractee lungă în formă de limbă, de culoare verde-galbuie. Fiecare floare este formată din 5 sepale care cad în momentul înfloririi, 5 petale, numeroase stamine și un ovar globulos. Sunt des folosite la prepararea infuziilor de ceai. Avand o actiune usor deprimanta asupra sistemului nervos central,ceaiul din flori de tei poate fi utilizat in scopuri terapeutice.

Este răspândit prin pădurile din regiunile deluroase până aproape de zona muntoasă.

Teii joacă un motiv literar semnificativ în mai multe poezii scrise de cel mai faimos poet romantic român, Mihai Eminescu. Spre exemplu, un citat din poezia sa, „Mai am un singur dor”:

Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-și scuture creanga.

Prepararea si administrarea florilor de tei
Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi. Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: Copiii intre 2 si 4 ani vor lua maximum 2 grame pe zi, cei intre 5 si 9 ani vor lua maximum 3 grame pe zi, in timp ce copii intre 10 si 14 ani vor lua maximum 6 grame pe zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeasi doza ca si adultii, care este de maximum 12 grame pe zi.

Infuzia fierbinte
Se foloseste pentru a provoca sudoratia, element foarte important in tratarea racelilor de tot felul, precum si a unor boli care apar pe fondul intoxicarii organismului. Se prepara simplu, prin oparirea a doua lingurite de flori maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul sudorific sa fie maxim.

Infuzia combinata
Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori de tei maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat 20 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul se bea inainte de masa, cu un sfert de ora. Doza – 3 cani pe zi.

Tinctura
Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de flori de tei, completandu-se restul cu alcool de patruzeci de grade. Dupa ce continutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile. Lichidul se filtreaza prin tifon si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Băi terapeutice
Doua maini de flori de tei se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10 minute, si apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un efect somnifer destul de puternic, care nu este de natura sa favorizeze activitatile zilnice.

Tratamente interne
Anxietate (stari de teama fara un motiv aparent) – un studiu facut in Portugalia a pus in evidenta faptul ca administrarea teiului diminueaza starile de teama sau de anxietate ale pacientilor, precum si unele tulburari asociate lor: atacuri de panica, distonie neurovegetativa etc. Interesant este ca efectul anxiolitic al teiului nu apare doar la om. Un studiu, de data aceasta facut in Mexic, arata fara dubiu ca administrarea teiului duce la diminuarea starilor de anxietate si de hiperexcitabilitate si in cazul animalelor de experienta. La pacientii umani, in terapia contra anxietatii, se administreaza pulberea de tei, din care se iau cate doua grame, de trei-patru ori pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.
Iritabilitate nervoasa, isterie – se face o cura cu infuzie combinata de tei, din care se administreaza cate o cana (250-300 ml) de trei ori pe zi, in cure 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emotionale apar pe fondul insomniei, al epuizarii, al anumitor tulburari hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauza sau de menopauza).
Insomnie – se bea un pahar de infuzie combinata de tei, dupa masa de seara, si un alt pahar imediat inainte de culcare. Florile de tei contin principii active care induc starea de somn, actionand printr-un mecanism similar cu cel al medicamentului alopat benzodiazepina. Atentie, insa, o doza prea mare de tei (pragul depinde de sensibilitatea fiecaruia) poate duce la un efect contrar, inducand o stare de hiper-vigilenta, care alunga prompt somnul.
Menopauza – anumite tulburari asociate menopauzei, cum ar fi starile anxioase, insomnia, mancarimile pe piele, starile de iritabilitate, puseurile de hipertensiune, pot fi eliminate in mare masura cu ajutorul unei cure cu flori de tei. Timp de opt saptamani, se administreaza dimineata, la pranz si seara cate 50 de picaturi de tinctura de tei pe zi.
Dureri de cap, migrena – se beau 1-3 cani de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are efecte sedative rapide, diminuand intensitatea durerii de cap. In migrenele biliare, infuzia de tei poate declansa reflexul vomitiv – un element care va poate contraria, dar care este pozitiv. Dati curs acestui reflex natural, care va debloca negresit colecistul si va grabi sfarsitul crizei de migrena.
Adjuvant in hipertensiune arteriala – se administreaza pulberea de tei, din care se ia cate o lingurita, de patru ori pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauza. Teiul actioneaza prin efect vasodilatator, prin actiune sedativa la nivelul sistemului nervos central si prin efectul depurativ, eliminand surplusul de apa din organism.
Adjuvant in febra – una-doua cani de infuzie de tei calda stimuleaza o sudoratie intensa, ceea ce va duce la scaderea temperaturii. Se foloseste mai ales in accesele de febra asociate infectiilor acute.
Raceli (viroze respiratorii), gripa – organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat inca din anii ’80 folosirea florilor de tei contra acestor afectiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, in schimb, ajuta la reglarea temperaturii organismului, ajuta la eliberarea cailor respiratorii de secretiile in exces, reduce si elimina durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afectiuni. Se administreaza infuzia combinata, indulcita cu miere, cate 1 litru pe zi, pana la vindecare.
Tuse iritativa, tuse productiva – in florile de tei exista niste substante emoliente (mucilagii), care reduc senzatia de iritare de pe caile respiratorii si ca atare calmeaza tusea uscata. Mai mult, aceste principii active sunt utile si in tusea productiva, deoarece ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii. Se administreaza infuzia combinata, cate o cana de trei-patru ori pe zi.
Bronsita cronica si acuta – se bea infuzie fierbinte de tei, cate 2 cani pe zi. Are efecte calmante, diminuand intensitatea acceselor de tuse, ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii si combate accesele de febra.
Adjuvant in retentia de lichide – se face o infuzie combinata de tei, ceva mai concentrata (50 grame la un litru de apa), care se administreaza cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinata de tei amplifica diureza, stimuleaza eliminarea surplusului de lichide prin transpiratie. Suplimentar, se fac si bai generale cu flori de tei, care au un efect diuretic si calmant, fiind utile si ca adjuvant contra cistitei si a nefritei.
Voma nervoasa, deranjamente digestive si diaree pe fond de stres – se face o infuzie combinata (dupa reteta prezentata la inceputul articolului) din tei, menta si musetel in proportii egale. Se consuma pe zi un litru din aceasta infuzie. Are efecte calmante generale, antispastice, diminueaza durerea si inhiba reflexul vomitiv. De asemenea, regleaza tranzitul intestinal dereglat de catre starile de stres.
Gastrita – durerile de tip arsura, specifice acestei afectiuni, sunt alinate si vindecate cu pulbere de tei, pe de o parte ea reduce nivelul de stres si tensiunea psihica, iar pe de alta parte, protejeaza si cicatrizeaza mucoasa gastrica. Se ia cate o lingurita de pulbere de trei-patru ori pe zi, inainte de masa. In perioadele de criza puternica, cu dureri intense, nu se mananca nimic, vreme de minimum 24 de ore. Se consuma mari cantitati de infuzie combinata de tei, neindulcita. Pentru o mai mare eficienta, se pune la macerat, impreuna cu teiul, si o cantitate egala de radacina de lemn-dulce.
Adjuvant in hepatita de tip B si C – un studiu japonez facut sub conducerea dr. H. Matsuda arata ca principiile active din teiul argintiu au efecte hepatoprotectoare. Efectul de protejare al celulei hepatice, combinat cu efectul de stabilizarea si de calmare psihica al teiului, recomanda aceasta planta in tratarea hepatitelor cu posibila evolutie spre ciroza (evolutie mult accelerata de stresul psihic intens). Se recomanda, ca atare, administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata de tei pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte patru saptamani de pauza.
Dureri articulare in artrita – un studiu de medicina experimentala, realizat in Mexic, in anul 2008, sub conducerea dr. A. L. Martinez, arata ca administrarea infuziei combinate de tei reduce inflamatia si mai ales durerile articulare. Acest efect s-ar datora, potrivit cercetatorilor, flavonoidelor continute de florile de tei. Se tin cure cu o durata de 21 de zile, timp in care se consuma cate trei cani de infuzie combinata de tei, cu un sfert de ora inainte de masa.
Adjuvant in limfom malign – un studiu recent argentinian indica o actiune antitumorala a florilor de tei cu frunza in forma de inima (Tilia cordata). Se recomanda administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata pe zi. Are efecte de inhibare a multiplicarii celulelor tumorale si induce autodistrugerea (apoptoza) acestora. „De vina” pentru aceste efecte este – se pare – o substanta (scopoletina) continuta de florile acestei specii de tei.
Tratamente externe
Insomnie, agitatie la bebelusi – unul din cei mai mari fitoterapeuti contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea ca prima sa initiere in arta tamaduirii cu plante a primit-o la doar patru ani, cand tatal sau il imbaia cu flori de tei. Sub influenta acestei bai, starea sa de spirit se alchimiza brusc: tensiunile si supararea dispareau ca prin farmec, iar un somn binefacator il cuprindea imediat. Foarte interesant este faptul ca aceasta planta ii inducea vise atat de frumoase si de intense, incat le-a tinut minte toata viata. Adesea, in aceste vise vedea „zane-flori” a caror prezenta il facea extrem de fericit. Si in medicina noastra populara, baile cu flori de tei, facute o data pe saptamana sau chiar mai des, erau folosite pentru a le linisti somnul celor mici, dar si pentru tratarea cu succes a tusei convulsive.
Cosmaruri, tulburari de somn – se umple o fata de perna cu flori de tei uscate si se foloseste in locul pernei normale in timpul somnului. Este un tratament de medicina populara care adesea are o eficienta incredibila, desi mecanismele biologice prin care actioneaza sunt inca imposibil de explicat.
Adjuvant in amigdalita – intr-o cana de infuzie combinata si concentrata (4 lingurite la cana) de tei, se pune o lingurita de sare grunjoasa si se amesteca. Cu acest preparat se face gargara de 3-4 ori pe zi. Tratamentul are efect calmant, antiinflamator si antiseptic rapid.
Colici abdominale (dureri de burta) – se pune pe abdomen o compresa cu infuzie combinata de flori de tei (ceva mai concentrata – 20 de grame la cana), peste care se adauga o sticla sau o punga cu apa fierbinte, asa incat sa incalzeasca bine zona. In cazul colitei, se face si o cura interna cu infuzie combinata de flori de tei (la concentratie normala): o cana de trei-patru ori pe zi.
Cosmetică
Cearcanele – se estompeaza daca se aplica pe zona ochilor o compresa cu infuzie combinata cu flori de tei, dimineata si seara, cate un sfert de ora.
Ten iritat – se fierb 2 lingurite de flori de tei si 1 lingurita de flori de musetel intr-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasa la racit. Se filtreaza preparatul si se aplica sub forma de compresa, pe locurile afectate.
Prospetimea obrazului – decoct din flori de tei, folosit ca lotiune tonica si pentru eliminarea ridurilor.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu flori de tei
Se recomanda sa nu fie administrate intern doze de tei mai mari decat cele precizate in acest articol, in caz contrar putand aparea insomnia. Administrat in doze normale, nici un studiu facut pana acum nu a pus in evidenta vreo forma de toxicitate a teiului, nici macar asupra femeilor care alapteaza sau a celor insarcinate. Foarte rar pot aparea cazuri de alergie la tei, care se manifesta mai ales cutanat.

TEIUL SI MAGIA
In mitologia Romei Antice, teiul simboliza iubirea conjugala si fidelitatea in cuplu, fiind in acelasi timp si arborele lui Venus (zeita iubirii) si al Junonei (zeita intelepciunii). Mai ales cuplurile tinere isi impodobeau altarul casei cu ramuri de tei inflorite, pentru a beneficia de intelepciune si stabilitate in iubire.
Poetul Ovidiu, cel exilat pe tarmul Pontului Euxin, afirma ca de sarbatoarea dedicata zeitei fertilitatii, fecioarele se impodobeau cu coroane de flori de tei.
Triburile germanice de acum doua milenii considerau teiul un arbore al pacii si al dreptatii. In fiecare an, vara, la inflorirea lui, el era adorat ca arbore sacru si sarbatorit cu dansuri si muzica. Judecata tribala se facea la tulpina unui tei, pentru a ajuta judele sa dea verdictul corect.
Prezicatorii sciti imparteau o frunza de tei in trei bucati egale, pe care le infasurau in jurul degetelor de la mana stanga, pentru a obtine inspiratia si a capata puterea de a ghici viitorul.
In folclorul polonez exista si acum credinta ca teiul plantat in fata casei apara familia de spiritele rele, aduce noroc si pace, ajuta oamenii sa nu-si piarda credinta in Dumnezeu si sa nu cedeze diferitelor ispite.
Conform unei credinte populare franceze, o casatorie nu se mai destrama niciodata, daca mirii treceau la nunta pe sub doi tei cu coroanele impreunate.
In Estonia si in Lituania exista obiceiul ca femeile tinere sa aduca ofrande de hrana la un tei inflorit, cerand fertilitate si liniste in familie.
La romani, ramurile de tei inflorite sunt aduse acasa de Rusalii, dupa ce au fost sfintite de preot la biserica, fiind tinute la intrare ori, mai adesea, langa icoane. Ele se pastreaza toata vara, avand darul de a alunga grindina si furtunile distrugatoare, dar mentinand si „seninul” din casa.
In multe sate din Bucovina se impodobesc mormintele apropiatilor cu ramuri de tei inflorite, pentru a le aduce pacea si impacarea. Se crede ca stramosii imbunati cu flori de tei vegheaza asupra celor vii si ii feresc de necazuri.
In multe situri arheologice din Elvetia s-au descoperit vesminte imprimate cu extracte de tei. Obiceiul a fost pastrat si de popoarele slave, pana in timpurile moderne.
In crestinismul primitiv, lemnul de tei era considerat sfant si exista obligatia ca statuetele Fecioarei Maria si catapesmele sa fie cioplite din lemn de tei (lignum sacrum).
In astrologie, teiul e asociat cu luna, miresmei sale fiindu-i atribuit un efect afrodisiac.
In antichitate, asupra teiului erau transferate boli, de catre vindecatori. Multi parinti plantau un tei cand li se nastea un copil, convinsi ca astfel va fi ocrotit de boli. In caz ca, totusi, se imbolnaveau, erau intinsi la umbra unui tei inflorit.
Leac țărănesc
Inca din evul mediu, carbunele din lemn de tei era folosit in satele romanesti ca leac sigur contra ulcerului stomacal, a flatulentei, dar si a constipatiei. Se administrau 1-2 lingurite de carbune pisat, amestecat in lapte sau apa.

Bibliografie
Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan – Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 128
Ilie Tudor – Teiul – arborele care vindeca sufletul, Formula AS
Sursa: http://ro.plante-medicinale.wikia.com/wiki/Tei şi https://ro.wikipedia.org/wiki/Tei

(Vezi şi:Pomelo – „uriașul” tămăduitor)

De ce permite Dumnezeu copiilor să devină prostituate?


O fetita in varsta de 12 ani din Filipine l-a lasat fara replica pe Papa Francisc, in timpul vizitei acestuia la o universitate din capitala Manila, cand l-a intrebat de ce permite Dumnezeu ca unii copii sa devina prostituate.

„Multi copii sunt implicati in activitatile legate de droguri si prostitutie. De ce permite Dumnezeu ca aceste lucruri sa ni se intample? Copiii nu sunt vinovati de nimic”, a spus Glyzelle Palomar, printre lacrimi, potrivit International Business Times.

Fata a trait pe strazi inainte de a i se oferi adapost de catre o comunitate condusa de Biserica.

Vizibil impresionat, Papa a raspuns: „Ea este singura care a pus o intrebare pentru care nu exista raspuns si nici macar nu a putut sa o exprime in cuvinte, ci mai degraba in lacrimi„.

Papa Francisc, despre libertatea de expresie: Daca prietenul meu imi injura mama, primeste un pumn

„Invit pe fiecare dintre voi sa va intrebati ‘Am invatat cum sa plang atunci cand vad un copil flamand, un copil pe strada care ia droguri, un copil fara adapost, un copil abandonat, un copil abuzat, un copil pe care societatea il foloseste drept sclav?'”, a mai spus Papa Francisc, in fata a 30.000 de oameni adunati la Universitatea Santo Tomas, din Manila, aflandu-se intr-o vizita de cateva zile in tara din sud-estul Asiei.

Vezi şi: Unde era Dumnezeu la Auschvitz?