Teoria ciudată care sugerează că noul COVID-19 a ajuns pe Pământ cu ajutorul unui meteorit


Imagine: https://www.express.co.uk/news/world/1240664/coronavirus-news-latest-china-origin-meteorite-scientists-health-warning-death-toll-latest

Nu există nicio dovadă că Coronavirusul a venit din spațiu, dar un grup de susținători ai panspermiei speculează cu desăvârșire că este cazul – iar implicațiile ar putea fi de-a dreptul periculoase.

Dar există o teorie COVID-19 atât de remarcabilă încât le face pe celelalte să pară plictisitoare prin comparație: aceea că noul coronavirus a venit din spațiu.

Teoria virusului spațial a fost opera unui grup de cercetători, în special Edward J. Steele și N. Chandra Wickramasinghe.

Diseases from Space, 1979,  Fred Hoyle şi Chandra Wickramasinghe

Acest grup a publicat zece lucrări pe această temă de când a început pandemia, dar lucrarea din 14 iulie oferă cel mai detaliat argument. Steele și colab. sugerează că COVID-19 a sosit cu un bolovan spațial, care a fost observat ca o minge de foc strălucitoare deasupra orașului Songyuan din nord-estul Chinei la 11 octombrie 2019.

Ei presupun că invadatorul cosmic ar fi putut fi „un meteorit carbonic fragil și slab, care transportă o încărcătură de trilioane de viruși/bacterii și alte celule sursă primare”. Autorii recunosc că mingea de foc de la Songyuan a fost observată la peste 2.000 km nord-est de Wuhan, unde au fost raportate primele cazuri de COVID-19, dar rezolvă această discrepanță cu ipoteza că un alt fragment al meteorului a căzut în zona Wuhan: „Un meteoroid original mult mai mare ar fi putut cu ușurință să-și fragmenteze și să-și împrăștie conținutul înainte de aprindere în atmosferă, o parte s-a desprins în stratosferă pentru a cădea peste Wuhan”. Inutil să spun că aceasta nu este o teorie cu vreo dovadă în acest sens. Nu există dovezi că viruși sau bacterii (sau orice altă viață) există în spațiul cosmic, iar Steele și colab. nu oferă nicio dovadă directă că coronavirusul a sosit din ceruri.

Dar se dovedește că teoria vieții (și a bolii) din spațiu nu este nouă. Teoria se numește panspermie și o mână de cercetători, inclusiv Steele și Wickramasinghe, o susțin de zeci de ani. Panspermia este, în linii mari, ideea că viața a sosit pe Pământ din spațiu și continuă să apară. Ideea provine de la vechii greci, dar în forma sa modernă datează din anii 1970 și din munca a doi astronomi, Fred Hoyle (1915-2001) și Chandra Wickramasinghe. Hoyle a fost un astronom renumit implicat în multe controverse de-a lungul carierei sale. El este probabil cel mai cunoscut pentru că a venit cu termenul „Big Bang” – deși, spre deosebire de marea majoritate a colegilor săi, nu a acceptat niciodată validitatea teoriei Big Bang-ului. Wickramasinghe a fost doctorandul lui Hoyle.

Hoyle și Wickramasinghe au conceput ideea de panspermie în timp ce încercau să explice modul în care praful interstelar absoarbe lumina. Ei au observat că dacă praful ar fi compus din bacterii, acest lucru ar produce modelul observat de absorbție a luminii. Hoyle și Wickramasinghe au ajuns în cele din urmă la ideea unei galaxii absolut pline de microorganisme, care se află în comete și meteori, precum și în norii de praf.

În timp ce organismele din spațiul cosmic nu pot fi în viață, vii în sine, Hoyle și Wickramasinghe credeau că microorganismele din spațiu s-ar putea reactiva dacă ar ajunge pe o planetă potrivită, cum ar fi Pământul – și poate infecta creaturile native, inclusiv oamenii. În 1979, Hoyle și Wickramasinghe au publicat cartea Diseases from SpaceBolile din spațiu”. Ei au continuat să sugereze o origine interplanetară pentru mai multe focare, inclusiv SARS inițial din 2003 și gripa. Mi se pare fascinantă ideea unei galaxii pline de viață. Nu cred, iar panspermia este respinsă de marea majoritate a oamenilor de știință, dar cu siguranță a fost o idee îndrăzneață și creativă. Poate că nu este realitate, dar în cel mai rău caz, este o idee științifico-fantastică bună.

Cu toate acestea, încercările recente de a explica COVID-19 ca venind din spațiu îmi par mult mai puțin interesante – și potențial periculoase. COVID-din-spațiu nu este o ipoteză interesantă. Teoria este în mod clar doar o încercare de a face COVID-19 să se potrivească în modelul de panspermie existent – nu este nimic nou sau creativ în asta. Sincer să fiu, chiar dacă crezi în panspermie, nu văd de ce ai crede că COVID-19 a venit din spațiu. Virusul SARS-CoV-2 nu este un agent patogen ciudat, extraterestru. Este extrem de asemănător cu primul virus SARS și cu diferite coronavirusuri de mamifere, în special cele ale liliecilor. Deci, chiar dacă credeți în virușii spațiali, acesta este un virus care (probabil îşi) are în mod clar originea Pământului.

COVID-ul din spațiu este, de asemenea, o ipoteză periculoasă. Steele, Wickramasinghe și colab. au sugerat că COVID-19 nu este contagios de la o persoană la alta (sau doar rar). Pe baza acestei convingeri, ei au sugerat (în februarie) că COVID-19 ar afecta în principal China și că va dispărea odată ce praful se va dispersa. Ei au mai scris că nu are rost să cauți un vaccin: „Astfel, dezvoltarea unui așa-numit „vaccin anti-COVID-19”, despre care se vorbeşte peste tot la știri la momentul redactării acestui articol, ar fi o risipă a fondurilor publice ale contribuabililor dacă ar fi montată la scara preconizată de guverne și CDC”

Este clar că dacă cineva ar lua această idee în serios, ar fi foarte periculos pentru sănătatea publică; din fericire, nu cred că o face cineva. Aș spune, totuși, că teoria coronavirusului din spațiu este încă mai plauzibilă decât unele alte teorii despre COVID-19. A crede că coronavirusul este cauzat de transmisiile 5G, de exemplu, are chiar mai puțin sens științific decât a crede că a sosit cu un meteor. Un meteor ar putea, în teorie, să transporte un virus, dar undele radio nu pot face aşa ceva.

Sursa: https://astronomy.com/news/2020/08/wild-theory-suggests-covid-19-came-to-earth-aboard-a-space-rock

Fenomene terestre naturale bizare si inexplicabile


sfere_article-main-image.jpg

Iata câteva dintre fenomenele misterioase asupra carora se opreste publicatia Science uncovered.

Sferele uriase din Costa Rica

 Niste bile uriase din piatra au fost descoperite în 1930 în Costa Rica, unele dintre ele masurând doi metri în diametru. Conform legendelor, ele ar fi aparut acolo undeva între anii 600 si 1.000 e.n., pe plan local fiind denumite Las Bolas (Bilele), dar partea proasta din punctul de vedere al studierii lor este faptul ca nu exista nici un fel de dovezi scrise ale civilizatiei care le-a realizat. Ca sa nu mai vorbim ca modul în care au fost construite si scopul construirii lor ramân si astazi adevarate mistere pentru cercetatori.

costa-rica-spheres2

Primele pietre sferice au fost gasite in jungle in anul 1930, cand o companie a inceput defrisarea junglei, pentru a pune bazele unei plantatii de banane.

De atunci au fost descoperite mai multe asemenea sfere misterioase, iar prima lor mentionare dateaza din secolul al XIX-lea. Unele pietre sunt mici, cat o minge, altele cantaresc peste 16 tone si sunt de dimensiunea unei masini.

John Hoopes, de la Universitatea din Kansas, spune ca datarea acestor obiecte este foarte dificila. Unele au fost gasite alaturi de resturi de ceramica din perioada culturii Aguas Buenas, care a fost intemeiata in anul 200 i.Hr. Altele se aflau langa morminte mai recente, din anul 1.000 d.Hr. Hoopes crede ca aceste sfere erau reutilizate timp de mai multe generatii, transportate si chiar modificate.

Unele dintre ele erau aliniate in linii drepte sau aranjate in triunghiuri ori alte forme geometrice. Din pacate, pozitia lor initiala a fost schimbata si acum este greu de aflat cum fusesera aliniate.

Asa cum se intampla de obicei, lipsa de date concrete si explicatii a dat nastere la multe speculatii. Unii cred ca pietrele provin din Atlantida sau ca au fost aduse de extraterestri. Desi aceste variante sunt putin probabile, scopul si originea sferelor de piatra raman inca un mister.

Luminile cutremurelor

 Daca e sa vorbim despre fenomene inexplicabile, misterioase, atunci nimic nu bate luminile cutremurelor, acele inexplicabile lumini care apar pe cer în timpul producerii unor seisme. Misterul ar consta în faptul ca nici un cercetator nu a putut explica în vreun fel cauza aparitiei lor. Ramâne o controversa: exista ele cu adevarat? Ar putea o furtuna cu fulgere sa aiba loc în acelasi timp cu un cutremur, adica doua fenomene într-unul singur? Fizicianul italian Cristiano Ferugia a descoperit ca despre luminile cutremurelor se vorbea înca din anul 2000 i.e.n. Si cu toate acestea, geo-cercetatorii au ramas sceptici în privinta acestui straniu fenomen natural.

 De-abia în 1960 au aparut primele dovezi clare: fotografiile din timpul cutremurului din Matsushiro, Japonia. Desi ele sunt dincolo de dubiu, ulterior problema cu fotografiile facute luminilor produse de cutremure este ca autenticitatea lor este dubioasa, mai ales în era internetului si a Photoshop-ului. Totusi, în ciuda miilor de fotografii a caror origine este dubioasa, au aparut si primele teorii stiintifice. Cauza producerii lor ar fi caldura emanata de frecare, gazul radon si piezoelectricitatea. S-ar produce astfel o descarcare electrica între rocile de quartz încarcate electric în timp ce placile tectonice se misca.

 În 2003, fizicianul NASA dr Friedmann Freund a facut niste experiente de laborator prin care a demonstrat ca luminile cutremurelor se produc datorita activitatii electrice în roci. Numai ca un alt cercetator, David Brumbaugh de la Centrul de Informare al Cutremurelor din Flagstaff, Arizona, este de parere ca teoria lui Freund poate fi considerata doar „o posibila explicatie” în cel mai bun caz, si nu una categorica si ca e nevoie de noi cercetari în acest domeniu. Pâna atunci, experimentul lui Freund ramâne unica explicatie în domeniu.

Uriasele desene de la Nazca

 Acoperind o suprafata de 450 km patrati în desertul peruan, liniile (desenele) de la Nazca sunt forme uriase, incluzând motive geometrice, imagini de animale, plante si rareori figuri umane, desenate cu ajutorul pietrelor si vizibile mai cu seama din aer. Tocmai faptul ca sunt concepute pentru a fi vazute din aer si nu de la nivelul solului, a ridicat unele întrebari ramase deocamdata fara raspuns: de ce au fost facute aceste desene uriase, cine le putea vedea din aer atunci când au fost concepute, cândva între anul 500 i.e.n. si anul 500 e.n., când nimeni nu se putea ridica câteva sute de metri în aer pentru a le descifra si, mai ales, daca au fost mesaje desenate, pentru cine au fost ele concepute?

 Cum exista rapoarte ca unii fermieri peruani îsi cresc porcii în acea zona, dincolo de faptul ca autoritatile protejeaza prin lege Nazca, arheologii încearca sa studieze desenele si sa le gaseasca sensul, înainte ca acestea sa fie distruse. O teorie mai veche spunea ca desenele (liniile) de la Nazca sunt parte a unui calendar astronomic, discreditata ulterior. Cert este ca din 1997, cercetatorii lucrând în cadrul unui program germano-peruan, si-au concentrat atentia asupra istoriei si culturii civilizatiei care a creat aceste desene uriase, cum traiau oamenii în acea perioada si ce s-a întâmplat cu ei. În 2012, Universitatea Yamagata, Japonia, a anuntat ca deschide un centru de cercetari chiar la fata locului în cadrul unui proiect pe 15 ani care îsi propune sa studieze în profunzime cele peste 1.000 de desene uriase.

Incredibila migratie a fluturilor Monarh

 În fiecare an, milioane de fluturi Monarh din nordul Americii migreaza peste 3.200 km spre sud pentru a ierna. Decenii la rând nimeni nu a aflat unde anume în sud se duceau. De-abia în anii 50, Norah Urquhart si sotul ei, Fred, zoolog, au început sa urmareasca si sa înregistreze aceste fragile creaturi. În 1976, informati de un padurar local, cei doi soti au urcat pe vârful „Muntelui Fluturilor”. Asa au descoperit ca fluturii din America de Nord ajungeau într-o padure muntoasa din Mexic. Numai ca povestea nu se termina aici. Pentru ca desi am aflat ca tinta finala a fluturilor Monarh sunt 12 pâna la 15 locuri din muntii mexicani, ramâne un mister: cum navigheaza ei pâna acolo? Studiile sugereaza ca fluturii folosesc pozitia Soarelui pentru a calatori spre sud, ajustând calatoria diurna cu ajutorul ceasurilor circadiene din antenele lor. Dar Soarele le poate da doar o directie generala si atunci, ce instrument îi ghideaza spre muntii Michoacan?

 Profesorul Steven Reppert, expert în domeniul fluturilor Monarh de la Universitatea Massachusetts, este de parere ca fluturii sunt ghidati probabil prin reperele din peisaj pe care le au memorate, dar nici el nu are o explicatie la modul în care aleg locurile din muntii mexicani. Acest mister ramâne în picioare. În privinta reperelor, unul dintre acestea ar putea fi Golful Mexicului, dar acesta nu ar putea oferi suficiente informatii pentru a duce calatoria la bun sfârsit. Trebuie sa existe, spun specialistii, alte sisteme de navigatie pe distante mai scurte. Care ar fi acestea? O teorie vorbeste despre forta geomagnetica care i-ar putea atrage, desi, spune Reppert, nimic nu a putut fi dovedit. Mai nou, cercetatorii au descoperit câteva unelte genetice care ar putea proba detaliile legate de sistemul de navigatie al fluturilor Monarh. Cu ajutorul codului genetic complet pe care îl au la dispozitie, ei încearca acum, sa-l „dezmembreze” pentru a vedea cum ar putea el afecta sensul de directie al fluturilor.

Pietrele umblatoare din Valea Mortii

 La Racetrack Playa din Valea Mortii, un parc national din California, pietrele aluneca pe pamânt sub actiunea unei forte misterioase. Oamenii de stiinta si-au pus mintea la contributie înca de la începutul secolului al XX-lea pentru a afla misterul, dar deocamdata misterul rezista. În anii ’60, geologii au monitorizat 30 de pietre, cu greutati de 25 sau 28 de kilograme care s-au mutat mai mult de 200 de metri, în sapte ani. Asa au aparut si primele teorii. Unele sustin ca gheata sau vântul sunt de vina pentru „plimbarea” pietrelor. Altele vorbesc despre niste alge sau de vibratii seismice. Însa, nimeni nu a surprins miscarea vreunei pietre.

GEORGE CUSNARENCU

Sursa: http://www.revistamagazin.ro/content/view/12379/20/

http://stirileprotv.ro/stiri/bizar/misterioasele-sfere-de-piatra-din-costa-rica-oamenii-de-stiinta-nu-si-pot-explica-originea-lor.html

Zona S4


Bob LazarRobert „Bob” Lazar (n. 26 ianuarie 1959, Coral Gables, Florida) este un individ controversat care pretinde că este calificat ca om de știință și inginer și susține că a lucrat cu tehnologie extraterestră într-un loc numit S4 în apropierea de Zona 51.

Lazar pretinde că a lucrat în 1988 – 1989 ca fizician la S4, zonă care ar fi situată la Papoose Lake, la sud-vest de Zona 51 lângă Groom Dry Lake, Nevada. Potrivit lui Lazăr, S4 servește ca o facilitate militară ascunsă pentru studiul și cercetarea unor nave spațiale extraterestre sau farfurii zburătoare cu ajutorul ingineriei inverse. Lazar spune ca a văzut nouă vehicule extraterestre diferite acolo și a furnizat informații detaliate cu privire la modul de propulsie și alte detalii tehnice ale unui vehicul în formă de disc numit modelul sportiv.
Credibilitatea lui Lazar a fost contestată după ce s-a descoperit că la „școlile la care se presupune că ar fi studiat nu există nicio înregistrare despre el, în timp ce persoane din comunitatea științifică nu-și amintesc să se fi întâlnit vreodată cu el.”[2] Partizanii lui Lazar spun că totul este doar o conspirație pentru a discredita acreditările și munca lui Lazar.
Prima apariție a sa în mass-media datează de la sfârșitul anilor 1980. El a apărut la un program TV de știri locale din Las Vegas, discutând despre experiența sa privind S4 și Zona 51. El a fost prezentat în Los Alamos Monitor într-o știre care avea legătură cu o mașină jet despre care a pretins că ar fi construit-o cu ajutorul unui cercetător de la NASA. Mașina era construită cu un motor cu reacție modificat și plasat pe un model existent al unei mașini.[3] În articol se preciza că Lazăr era „un fizician de la Los Alamos Meson Physics Facility”.[4]

În noiembrie 1989, Lazar a apărut într-un interviu special acordat reporterului de investigație George Knapp de la postul TV din Las Vegas KLAS. În interviul său cu Knapp, Lazar a discutat despre pretinsa „S4” aflată lângă Zona 51 unde ar fi văzut mai multe farfurii zburătoare. El mai spune că inițial a crezut că farfuriile erau de fapt avioane secrete terestre ale căror zboruri de testare ar fi responsabile pentru numeroase rapoarte privind OZN-urile. Însă, după o examinare mai atentă, Lazăr a ajuns la concluzia că discurile sunt de origine extraterestră.
Bob Lazar susține că pentru propulsia vehiculelor studiate se folosea elementul 115 drept combustibil nuclear. Elementul 115 (numit temporar „ununpentium” (simbol UUP) ar fi o sursă de energie care ar produce efecte anti-gravitaționale sub bombardament de protoni, împreună cu antimaterie pentru producerea de energie. Elementul 115 amplificat în mod corespunzător pe scară largă ar putea crea o distorsionare sau o ruptură a spațiu-timpului care, de fapt, ar scurta foarte mult distanța și timpul de călătorie până la o destinație.[8]

Lazăr susține că S4 este situată în apropiere de muntele Papoose Range aparținând de locul de testare Nellis Air Force Nevada; și că la S4 s-ar ajunge pe un drum de țară neasfaltat. Detaliile lui Lazar cu privire la S4 sunt foarte puține, deoarece a declarat că era transportat acolo într-un autobuz camuflat și nu i s-a permis să vadă peisajul.[9]
Lazăr susține că baza S4 conține nouă hangare de aeronave construite în dreptul lanțului muntos, cu ușile hangarelor construite sub același unghi ca muntele. Ușile hangarelor sunt camuflate cu materiale naturale, locul fiind protejat din toate punctele de vedere, fiind situat într-o vale. În interiorul acestor hangare sunt, potrivit lui Lazar, există laboratoare și oameni de știință care studiază nave spațiale extraterestre.[9]
Numele de „S4 Area 51” apare în documentele controversatului Majestic 12 (MJ-12), dar sunt marcate de către anchetatorii FBI ca „BOGUS”[10] [adică FALS]. Despre această presupusă zonă nu există nicio altă informație în afara afirmațiilor lui Lazar, cu toate acestea publicul nu are acces în zonă ca urmare a ordinelor emise de guvernul Statelor Unite.[11][12] Ufologul Stanton Friedman a investigat, de asemenea, mai multe afirmații ale lui Lazar despre S4 și munca sa. Friedman a afirmat că a ajuns în zonă și că toate declarațiile lui Lazar par a fi nefondate.[13]

Note
1^ a b c Rivenberg, Roy (6 mai 1993). „Unusually Fanatical Observers Ike Struck Deal With Aliens! Trip to… (http://pqasb.pqarchiver.com/latimes/access/60276652.html?dids=60276652:60276652&FMT=ABS&FMTS=ABS:FT&date=May+06%2C+1993&author=ROY+RIVENBURG&pub=Los+Angeles+Times+(pre-1997+Fulltext))”. Los Angeles Times.
2^ „„Tales of Vegas Past: The truth was out there (http://www.lasvegasmercury.com/2003/MERC-Jun-12-Thu-2003/21504063.html)”. Las Vegas Mercury. 12 iunie 2003. Accesat la 12 decembrie 2008.
3^ Article in the Los Alamos Monitor
4^ England, Terry (27 iunie 1982). „LA Man Joins the Jet Set – At 200 Miles an hour (http://paul.rutgers.edu/~mcgrew/ufo/to-be-merged/lazar.jet-car )”. Los Alamos Monitor. pp. A1 & A8.
5^ The Bob Lazar Fraud (Versiunea arhivată) (Versiunea arhivată) December 1997 By Stanton Friedman
6^ Sands, Shannon (20 martie 1991). „Believers Are Not Alone Outer space: A Nevada military base lures the Faithful ( http://pqasb.pqarchiver.com/latimes/access/61145381.html?dids=61145381:61145381&FMT=ABS&FMTS=ABS:FT&date=Mar+20%2C+1991&author=SHANNON+SANDS&pub=Los+Angeles+Times+(pre-1997+Fulltext) )”. Los Angeles Times. Accesat la 2 februarie 2009.
7^ Format:Cite article
8^ „Maximum Distortion”. http://www.boblazar.com. 2009. http://web.archive.org/web/20080821234642/http://www.boblazar.com/closed/index.html la 21 august 2008. Accesat la 2 februarie 2009.
9^ a b „The S4 description by Bob Lazar”. boblazar.com. Arhivat din original ( http://web.archive.org/web/20081005041555/http://members.fortunecity.com/conews/conspiracies/s4_description_by_bob_lazar.htm ) la 5 octombrie 2008. Accesat la 5 octombrie 2008.
10^ „Majestic 12 (Versiunea arhivată) (Versiunea arhivată)”. FBI Records: The Vault. U.S. Federal Bureau of Investigation. Accesat la 30 septembrie 2011.
11^ „Bob Lazar: The Man Behind Area 51 ( http://vault.fbi.gov/Majestic%2012 )”.
12^ „Bob Lazar, UFO Hoaxster ( http://science.howstuffworks.com/space/aliens-ufos/bob-lazar.htm )”.
13^ „THE BOB LAZAR FRAUD ( http://www.stantonfriedman.com/index.php?ptp=articles&fdt=2011.01.07 )”.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bob_Lazar

Vezi şi: Extratereștrii și creştinismul