Un al doilea Sfinx a fost găsit?

Afirmația, care a fost puternic respinsă, vine prin amabilitatea unui oficial egiptean din turism.

Sfinxul rămâne una dintre cele mai recunoscute relicve ale lumii antice – o statuie uriașă de 20 de metri înălțime cu cap de om, corp de leu și aripi de șoim.

Sursa: https://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-6044053/Has-Egypts-second-sphinx-Statue-lions-body-human-head-found.html

Cu toate acestea, recent, Reda Abdel Halim – care este directorul de relații publice pentru districtul piramidelor Giza din cadrul Ministerului Egiptean al Turismului și Antichităților – a stârnit controverse și dezbateri, susținând că arheologii au dezgropat un al doilea Sfinx de dimensiuni similare cu primul.

O lucrare de cercetare a Universității Zagazig, susține el, a fost publicată şi confirmă descoperirea. Cu toate acestea, nu toată lumea este de acord cu evaluarea sa, mulți oficiali și lideri arheologici negând că ar fi fost găsit ceva de această natură.

Renumitul arheolog și fost ministru al Antichităților Zahi Hawass a declarat că afirmația este „complet neadevărată” și că nicio astfel de cercetare nu a fost efectuată sau publicată de Universitatea Zagazig.

„Sfinxul este unic în Egipt și în lume”, a spus el pentru Al-Monitor. „Orice discuție despre descoperirile altor statui similare este lipsită de temei și are un singur scop, să creeze reclamă mass-media”.

Cu siguranță are un rost – până în prezent nu a existat niciodată vreo dovadă a unui alt Sfinx, cu atât mai puțin unul la fel de mare ca statuia existentă și situat într-o regiune atât de intens explorată și excavată.

„În mulți ani în care am condus zona piramidelor din Giza, am lucrat alături de experți și arheologi egipteni și străini, scanând întreaga zonă și pot asigura că nu există o altă statuie a Sfinxului”, a spus Hawass.

Nevin al-Arif, consilierul mass-media pentru antichități, a minimizat afirmația ca fiind „fără temei”.

„Statuia în cauză a fost descoperită cu mult timp în urmă în zonă și nu are nimic de-a face cu Sfinxul original”, a spus ea. „Nu este altceva decât o statuie normală”.

Totuși, așa cum stau lucrurile, Halim rămâne convins că ceea ce spune este adevărat.

https://www.al-monitor.com/originals/2021/11/archaeologists-scoff-claim-second-sphinx-statue

Dispariția civilizației chineze avansate (Cultura Liangzhu) a fost în sfârșit rezolvată

Cultura Liangzhu(chineză: 良渚文化; pinyin: liángzhǔ wénhuà) este o veche civilizație a neoliticului târziu de pe coasta de sud-est a Chinei de-a lungul fluviului Yangtze și de pe malul lacului Tai.^[1][2]. Societatea acestei culturi a fost foarte stratificată. Știm acest lucru din diversitatea artefactelor de jad, mătase, fildeș sau lemn lăcuit care au fost găsite exclusiv în mormintele oamenilor de vază. În timp ce obiectele ceramice au fost găsite cu preponderență în mormintele simple ale persoanelor mai sărace. Această împărțire în clase sociale indică faptul că în perioada culturii Liangzhu exista o formă de stat timpuriu. Iar apartenența la păturile sociale ale acestuia era oglindită în ritualurile de funerare. Liangzhu era centrul pan-regional al unei structuri statale iar elitele de aici coordonau și conduceau și centrele de putere din vecinătate.^[3] Cultura Liangzhu a jucat un rol deosebit în istoria Chinei, iar sfera ei de influență a atins conform dovezilor pe care le avem la această dată în partea nordică până la la nord de Shanxi îar în partea sudică până la Guangdong.^[4] Se presupune că este prima cultură statală din partea de est a Asiei.^[5][6] Shi Xingeng a descoperit în 1936 primele vestigii ale acestei cculturi în districtul Yuhang, din provincia Zhejiang.^[7]

Pe 6 iulie 2019 Cultura Liangzhu a fost trecută pe lista patrimoniului mondial UNESCO.^[8][9]

Oamenii de știință au determinat ce a cauzat prăbușirea civilizației Liangzhu în urmă cu aproximativ 4.300 de ani.

Una dintre minunile de mult pierdute ale epocii neolitice, cultura Liangzhu a apărut pentru prima dată în urmă cu aproximativ 5.300 de ani în estul Chinei, înainte de a deveni o minune a timpului său – un popor expert în construirea de soluții de inginerie hidraulică sofisticate care să permită construcția de canale, ţevi și rezervoare care dădeau apă atât oamenilor cât și culturilor agricole pe tot parcursul anului.

Orașul Liangzhu, în special, a reprezentat punctul culminant al realizărilor civilizației lor, dar cu aproximativ 4.300 de ani în urmă, civilizația Liangzhu s-a prăbușit și orașul a fost abandonat.

Exact ce s-a întâmplat pentru a provoca acest lucru a rămas un subiect de dezbatere în rândul arheologilor de ani de zile, un fel de eveniment de inundații fiind în general considerat cea mai probabilă posibilitate.

Acum, un nou studiu a confirmat practic această ipoteză – indicând că oamenii Liangzhu s-au confruntat cu o perioadă de ploi intense și inundații atât de extreme încât le-a făcut imposibil să rămână acolo.

Studiind mineralele și zăcămintele de pe locul orașului, geologul Christoph Spotl de la Universitatea Innsbruck din Austria și colegii săi au găsit dovezi ale precipitațiilor extrem de mari care au durat ani de zile.

„Ploile musonice masive au dus probabil la inundații atât de severe ale râului Yangtze și ale ramurilor sale, încât nici măcar barajele și canalele sofisticate nu au mai putut rezista acestor mase de apă, distrugând orașul Liangzhu și forțând oamenii să fugă”, a spus el.

Devastarea rezultată a dus în cele din urmă la prăbușirea întregii lor civilizații.

https://www.sciencealert.com/mysterious-vanishing-of-advanced-chinese-civilization-4-000-years-ago-finally-solved

Fenomene terestre naturale bizare si inexplicabile

Iata câteva dintre fenomenele misterioase asupra carora se opreste publicatia Science uncovered.

Sferele uriase din Costa Rica

 Niste bile uriase din piatra au fost descoperite în 1930 în Costa Rica, unele dintre ele masurând doi metri în diametru. Conform legendelor, ele ar fi aparut acolo undeva între anii 600 si 1.000 e.n., pe plan local fiind denumite Las Bolas (Bilele), dar partea proasta din punctul de vedere al studierii lor este faptul ca nu exista nici un fel de dovezi scrise ale civilizatiei care le-a realizat. Ca sa nu mai vorbim ca modul în care au fost construite si scopul construirii lor ramân si astazi adevarate mistere pentru cercetatori.

Primele pietre sferice au fost gasite in jungle in anul 1930, cand o companie a inceput defrisarea junglei, pentru a pune bazele unei plantatii de banane.

De atunci au fost descoperite mai multe asemenea sfere misterioase, iar prima lor mentionare dateaza din secolul al XIX-lea. Unele pietre sunt mici, cat o minge, altele cantaresc peste 16 tone si sunt de dimensiunea unei masini.

John Hoopes, de la Universitatea din Kansas, spune ca datarea acestor obiecte este foarte dificila. Unele au fost gasite alaturi de resturi de ceramica din perioada culturii Aguas Buenas, care a fost intemeiata in anul 200 i.Hr. Altele se aflau langa morminte mai recente, din anul 1.000 d.Hr. Hoopes crede ca aceste sfere erau reutilizate timp de mai multe generatii, transportate si chiar modificate.

Unele dintre ele erau aliniate in linii drepte sau aranjate in triunghiuri ori alte forme geometrice. Din pacate, pozitia lor initiala a fost schimbata si acum este greu de aflat cum fusesera aliniate.

Asa cum se intampla de obicei, lipsa de date concrete si explicatii a dat nastere la multe speculatii. Unii cred ca pietrele provin din Atlantida sau ca au fost aduse de extraterestri. Desi aceste variante sunt putin probabile, scopul si originea sferelor de piatra raman inca un mister.

Luminile cutremurelor

 Daca e sa vorbim despre fenomene inexplicabile, misterioase, atunci nimic nu bate luminile cutremurelor, acele inexplicabile lumini care apar pe cer în timpul producerii unor seisme. Misterul ar consta în faptul ca nici un cercetator nu a putut explica în vreun fel cauza aparitiei lor. Ramâne o controversa: exista ele cu adevarat? Ar putea o furtuna cu fulgere sa aiba loc în acelasi timp cu un cutremur, adica doua fenomene într-unul singur? Fizicianul italian Cristiano Ferugia a descoperit ca despre luminile cutremurelor se vorbea înca din anul 2000 i.e.n. Si cu toate acestea, geo-cercetatorii au ramas sceptici în privinta acestui straniu fenomen natural.

 De-abia în 1960 au aparut primele dovezi clare: fotografiile din timpul cutremurului din Matsushiro, Japonia. Desi ele sunt dincolo de dubiu, ulterior problema cu fotografiile facute luminilor produse de cutremure este ca autenticitatea lor este dubioasa, mai ales în era internetului si a Photoshop-ului. Totusi, în ciuda miilor de fotografii a caror origine este dubioasa, au aparut si primele teorii stiintifice. Cauza producerii lor ar fi caldura emanata de frecare, gazul radon si piezoelectricitatea. S-ar produce astfel o descarcare electrica între rocile de quartz încarcate electric în timp ce placile tectonice se misca.

 În 2003, fizicianul NASA dr Friedmann Freund a facut niste experiente de laborator prin care a demonstrat ca luminile cutremurelor se produc datorita activitatii electrice în roci. Numai ca un alt cercetator, David Brumbaugh de la Centrul de Informare al Cutremurelor din Flagstaff, Arizona, este de parere ca teoria lui Freund poate fi considerata doar „o posibila explicatie” în cel mai bun caz, si nu una categorica si ca e nevoie de noi cercetari în acest domeniu. Pâna atunci, experimentul lui Freund ramâne unica explicatie în domeniu.

Uriasele desene de la Nazca

 Acoperind o suprafata de 450 km patrati în desertul peruan, liniile (desenele) de la Nazca sunt forme uriase, incluzând motive geometrice, imagini de animale, plante si rareori figuri umane, desenate cu ajutorul pietrelor si vizibile mai cu seama din aer. Tocmai faptul ca sunt concepute pentru a fi vazute din aer si nu de la nivelul solului, a ridicat unele întrebari ramase deocamdata fara raspuns: de ce au fost facute aceste desene uriase, cine le putea vedea din aer atunci când au fost concepute, cândva între anul 500 i.e.n. si anul 500 e.n., când nimeni nu se putea ridica câteva sute de metri în aer pentru a le descifra si, mai ales, daca au fost mesaje desenate, pentru cine au fost ele concepute?

 Cum exista rapoarte ca unii fermieri peruani îsi cresc porcii în acea zona, dincolo de faptul ca autoritatile protejeaza prin lege Nazca, arheologii încearca sa studieze desenele si sa le gaseasca sensul, înainte ca acestea sa fie distruse. O teorie mai veche spunea ca desenele (liniile) de la Nazca sunt parte a unui calendar astronomic, discreditata ulterior. Cert este ca din 1997, cercetatorii lucrând în cadrul unui program germano-peruan, si-au concentrat atentia asupra istoriei si culturii civilizatiei care a creat aceste desene uriase, cum traiau oamenii în acea perioada si ce s-a întâmplat cu ei. În 2012, Universitatea Yamagata, Japonia, a anuntat ca deschide un centru de cercetari chiar la fata locului în cadrul unui proiect pe 15 ani care îsi propune sa studieze în profunzime cele peste 1.000 de desene uriase.

Incredibila migratie a fluturilor Monarh

 În fiecare an, milioane de fluturi Monarh din nordul Americii migreaza peste 3.200 km spre sud pentru a ierna. Decenii la rând nimeni nu a aflat unde anume în sud se duceau. De-abia în anii 50, Norah Urquhart si sotul ei, Fred, zoolog, au început sa urmareasca si sa înregistreze aceste fragile creaturi. În 1976, informati de un padurar local, cei doi soti au urcat pe vârful „Muntelui Fluturilor”. Asa au descoperit ca fluturii din America de Nord ajungeau într-o padure muntoasa din Mexic. Numai ca povestea nu se termina aici. Pentru ca desi am aflat ca tinta finala a fluturilor Monarh sunt 12 pâna la 15 locuri din muntii mexicani, ramâne un mister: cum navigheaza ei pâna acolo? Studiile sugereaza ca fluturii folosesc pozitia Soarelui pentru a calatori spre sud, ajustând calatoria diurna cu ajutorul ceasurilor circadiene din antenele lor. Dar Soarele le poate da doar o directie generala si atunci, ce instrument îi ghideaza spre muntii Michoacan?

 Profesorul Steven Reppert, expert în domeniul fluturilor Monarh de la Universitatea Massachusetts, este de parere ca fluturii sunt ghidati probabil prin reperele din peisaj pe care le au memorate, dar nici el nu are o explicatie la modul în care aleg locurile din muntii mexicani. Acest mister ramâne în picioare. În privinta reperelor, unul dintre acestea ar putea fi Golful Mexicului, dar acesta nu ar putea oferi suficiente informatii pentru a duce calatoria la bun sfârsit. Trebuie sa existe, spun specialistii, alte sisteme de navigatie pe distante mai scurte. Care ar fi acestea? O teorie vorbeste despre forta geomagnetica care i-ar putea atrage, desi, spune Reppert, nimic nu a putut fi dovedit. Mai nou, cercetatorii au descoperit câteva unelte genetice care ar putea proba detaliile legate de sistemul de navigatie al fluturilor Monarh. Cu ajutorul codului genetic complet pe care îl au la dispozitie, ei încearca acum, sa-l „dezmembreze” pentru a vedea cum ar putea el afecta sensul de directie al fluturilor.

Pietrele umblatoare din Valea Mortii

 La Racetrack Playa din Valea Mortii, un parc national din California, pietrele aluneca pe pamânt sub actiunea unei forte misterioase. Oamenii de stiinta si-au pus mintea la contributie înca de la începutul secolului al XX-lea pentru a afla misterul, dar deocamdata misterul rezista. În anii ’60, geologii au monitorizat 30 de pietre, cu greutati de 25 sau 28 de kilograme care s-au mutat mai mult de 200 de metri, în sapte ani. Asa au aparut si primele teorii. Unele sustin ca gheata sau vântul sunt de vina pentru „plimbarea” pietrelor. Altele vorbesc despre niste alge sau de vibratii seismice. Însa, nimeni nu a surprins miscarea vreunei pietre.

GEORGE CUSNARENCU

Sursa: http://www.revistamagazin.ro/content/view/12379/20/

http://stirileprotv.ro/stiri/bizar/misterioasele-sfere-de-piatra-din-costa-rica-oamenii-de-stiinta-nu-si-pot-explica-originea-lor.html

Secretele scarabeului

Ornamente în formă de gândaci sunt cunoscute din epoca paleolitică târzie (acum 10.000 –  20.000 ani). Cu toate acestea, fiind mai vechi decât civilizația egipteană, este dificil să se cunoască semnificația exactă atribuită de acesti oameni ornamentelor corporale in forma de scarabeu.

Citeşte şi  Scarabeul în Egiptul Antic

Scarabeul este unul dintre cele mai vechi simboluri utilizate pe scară largă de către vechii egipteni. Faraonili egipteni s-au închinat la gândacii de bălegar și, cel mai probabil, aveau o importanţă sacră pentru egipteni cum este crucea este pentru creștini.

În Egiptul Antic, Scarabaeus sacer a fost un simbol al zeului Khepri și era asociat cu zeul soarelui. Probabil, egiptenii credeau că soarele, exact ca și gogoașa de bălegar, este rostogolit pe cer de scarabei care nu se văd și seara dispare în pâmânt. Analogia provine de la faptul că în lunile de primăvară scarabeul sacru este activ ziua, iar noaptea se ascunde în galerii.

Scarabeul sacru este un gândac de 25 – 37 mm lungime. Corpul este negru, luciu mat sau metalic. Ultimele articole ale picioarelor sunt acoperite cu perișor galbeni. La prima pereche de picioare tarsul lipsește, însă sunt mai puternice și zimțate, capabile să construiască gogoașele. Pronotul toracic este turtit și formează anterior o placă zimțată. Preferă să locuiască în solurile nisipoase, în regiunile aride și secetoase. Sunt activi de la începutul primăverii până la sfârșitul verii. Se hrănesc cu bălegarul animalelor ierbivore din care își fac gogoașe. Gogoașele au diferite dimensiuni, întrecând uneori mărimea insectei. Apoi, ele sunt rostogolite cu ajutorul picioarelor posterioare și îngropate în sol, unde sunt consumate. Uneori pot apărea lupte pentru gogoașe, între gândacul care a fabricat-o și alții mai „leneși”.

Gogoașele de bălegar pot fi fabricate în perechi, formându-se cupluri care încep să acumuleze hrană împreună pentru urmași. Ponta este depusă în galerii cu adâncimi de 10-30 cm ce se termină cu o cameră specială. În această cameră are loc și acuplarea. Stadiul de ouă durează 5-12 zile, larvar – 30-3 zile, pupa – două săptămâni.

Scarabei cu calități estetice și simbolistică samanică erau deja cunoscuţi în Vechiul Regat (mileniul 3 î.Hr.) și au jucat un rol important în închinarea timpurie către animale. Aceasta afirmaţie este sustinuta de dovezi arheologice descoperite în morminte din timpul faraonului Hor-Den (Prima Dinastie Egipteană).

Sir W. M. Finders Petrie în Scarabs and cylinders with names scrie ca mai multe tipuri de gândaci erau sacri și venerati în Egiptul antic,

E. A. Wallis Budge scrie că „In antichitate se credea ca cerul este o pajiste imensa deasupra careia dadea tarcoale un liliac mare care impingea discul soarelui in fata sa. Acest liliac era Zeul cerului, si pornind de la exemplul scarabeului, care invartea cu picioarele sale de dinapoi o minge despre care se spunea ca contine ouale sale, egiptenii au crezut ca mingea Zeului cerului contine oul sau si ca Soarele este progenitura sa. Datorita investigatiilor renumitului entomolog J. H. Fabre, stim acum ca mingea pe care o invarte scarabeul nu contine ouale sale ci balega, care serveste drept hrana pentru oul sau, ou care se afla intr-un loc pregatit cu foarte multa atentie.”

Vechii locuitori din Valea Nilului erau impresionați de hărnicia şi perseverența scarabeilor. Indiferent de obstacole, această insectă mică transformă o bucată de bălegar într-o sferă perfectă.
Un alt fapt interesant şi inexplicabil este direcţia de mişcare a gândacului de bălegar. Unde nu s-ar afla scarabeul, din motive necunoscute, el își învârte mingea doar de la est spre vest, repetând traseul soarelui. Astfel, în ochii anticilor egipteni, scarabeul se asemăna cu un dumnezeu, iar mingea de bălegar era asociată cu discul solar.

În mitologia Egiptului antic zeul Ra simbolizează Soarele de zi, Atum – cel de noapte, iar zeitatea cu cap de scarabeu Khepri – luminătorul de dimineaţă. Toate aceste fiinţe superioare reprezintă, de fapt, trei imagini ale aceleiași zeități veşnice – Soarele.

Pentru că soarele nostru este nemuritor, scarabeul a fost considerat simbolul vieţii veşnice, de aceea, în camerele funerare sunt găsite adesea talismane sub forma gândacului sacru. Figurinelor în formă de scarabeu, confecționate dintr-o piatră rară – heliotrop – li se atribuia o putere specială, capabilă să învie o persoană moartă la o viaţă nouă, veşnică. Ele au servit dreptsimboluri ale esenței nepieritoare, ale nemuririi şi învierii. Dar în viaţa pământească, imaginile scarabeului erau păzitorii caselor, simbolurile prosperităţii, talismanele succesului şi paznicii inimii omului. Pe aceste imagini desenau ieroglife, ce reprezentau numele zeilor, şi considerau că, o asemenea amuletă putea chema în ajutor forțele superioare, care îl vor ocroti întotdeauna pe proprietarul talismanului.

În afară de responsabilitatea de a mișca soarele pe cer, gândacul sacru mai are o caracteristică, de care egiptenii antici nici nu erau conştienţi.
Scarabeul zboară, aproape fără a-și desface elitrele, dezminţind astfel toate legile aerodinamicii. Şi zboară gândacul de bălegar atât de virtuos, că în timpul zborului vânează muște, lucru ce nu toate păsările rapide îl pot face. Zborul muştei este atât de haotic și rapid, încât este pur şi simplu imposibilă să anticipezi în ce direcţie va zbura în momentul următor.

În ce mod gândacul calculează traiectoria mișcării victimei sale, până în prezent nu ştie nimeni. Anume de această capacitate unică s-a interesat armata SUA în anii ’50 ai secolului trecut. Ei au dorit să studieze „sistemului de ghidare” supersensibil al gândacului de bălegar şi să îl folosească în sistemul de control al rachetelor „sol-aer” şi „aer-aer”, dar această tentativă nu a dat niciun rezultat. Aceste rachete așa și nu au fost create.

Se pare că, divinitate în formă de scarabeu nu are de gând să ne dezvăluie toate secretele sale. În fiecare zi, el neobosit își rostogolește soarele său de la est la vest, şi îndeplinindu-și misiunea, se înălţă sus în cer, aproape fără a-și desface aripile și, în continuare, aduce fericire şi prosperitate tuturor celor, care cred în el.

Referinţe şi note:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Scarabaeus_sacer

http://www.messagetoeagle.com/scarabmyst.php#.VY-Pbhvtmko

http://www.lovendal.ro/wp52/scarabeul-egiptean-cel-mai-remarcabil-simbol-al-umanitatii-scarabeul-reprezinta-invierea-sufletului/

http://totul.md/ro/expertitem/750.html

http://www.hetel.ro/index.php/2012/06/5913/