Almanah Anticipația 1990


Almanah Anticipatia 1990 img1.jpg

Almanah Anticipația 1990

Almanah Anticipatia 1990

Literatură română:

Almanah Anticipatia 1990 cuprins

Literatură străină:

  • Fluturii albaștri, de Pavel Veljinov traducere de Ion Ilie Iosif
  • Piciul, roman de Arkadi și Boris Strugațki traducere de Valerian Stoicescu
  • Condiția umană de Tadeusz Markowski traducere de Ion Sorin Hobana
  • Generoasa molimă de David Brin traducere de Mihai-Dan Pavelescu
  • Imagini consecutive de Malcolm Edwards traducere de Cristian Tămaș
  • Definitiv și irevocabil de A. Fisenko traducere de Vasile Oroian
  • Lipitoarea de Robert Sheckley traducere de Rodica Chiriacescu
  • Invariant, de John R. Pierce traducere de Anca Cațichi
  • Moartea unui șoarece, de Howard Fast traducere de Lucian Merișca

Almanah Anticipatia 1990 coperta iv.jpg

Mesajul din Albian (The Albian message) de Oliver Morton


future 100 1.jpg

 

https://www.nature.com/articles/438710a

O explozie din trecut.

Către: Eva P.

De la: Ștefan K.

Re: Facilitatea de manipulare a probelor

4 martie 2047

Am crezut că ar trebui să-mi exprim îngrijorările cu privire la facilitatea de retur a eșantioanelor pentru Odyssey. Cred că a te baza pe Mars Sample Return de pe Marte, la Ames, este periculos de încrezător. Pur și simplu nu este suficient de flexibil, sau suficient de mare, pentru ceea ce cred că ar trebui să așteptăm.

Apreciez că sunt în minoritate în această privință și că consensul este că ne vom ocupa de artefacte non-biologice. Și nu vreau să pară că oamenii de la AstraRoche ar fi aruncat niște ego-proteină în băutura mea în timpul călătoriei la Stockholm în noiembrie trecut. Dar părerile mele minoritare au fost destul de bine explicate de-a lungul întregii povești. Când Suzy și Sean au convins lumea mai mult sau mai puțin că secvențele trinităţii din mesajul din Albian se refereau la un fel de doctrină matico-filosofică – posibil bazată pe o analogie cu pretinsul sistem de reproducere trisexuală al străinilor – și că toată lumea de la SETI lua în calcul un curs de prăbușire în analiza genomului, a trebuit să apelez la fiecare favoare pentru a avea acces la Square Kilometre Array pentru a-l folosit ca radar planetar și astfel pentru a scana asteroizii troieni. Dacă nu aș fi făcut asta nici măcar nu am ști acum despre Piramidă, cu atât mai puțin să trimitem Odyssey acolo.

Nu pretind că am înțeles mințile celor din Albian mai bine decât altcineva; Nu am mai niciun mesaj în ADN-ul meu în plus faţă decât altcineva. Și a fost întotdeauna poziția mea că ar trebui să citim cât mai puțin în acel mesaj. Rămân convins că a căuta descrieri ale filozofiei sau stilului lor de viață sau chiar a provenienței nu are niciun rost. Cu cât mă uit la analizele din ce în ce mai lipsite de sens, pe care le produc inteligențele artificiale din ce în ce mai inteligente, cu atât mai mult cred că variațiile phyla sunt efectiv aleatorii și că mesajul extratereștrilor nu ne spune aproape nimic, cu excepția faptului că există un tetraedru π / 3 care reflectă radarul  în spatele lui Jupiter despre care ei cred că noi am putea fi interesanți.

Imagine cu un Tetraedru Sursa: JACEY

Toată lumea presupune că, dacă nu ar fi fost pentru părțile din mesajul pierdut în K / T, „secvențele de variantă reziduală” ar putea fi văzute pentru o mare mare revelație – revelația universului și a tuturor. Și pentru că ei cred că o astfel de revelație a existat odată, se așteaptă să o vadă sculptată în pereții de paladiu ai Piramidei. Dar dacă extratereștrii care au vizitat Pământul și și-au lăsat mesajele în genomurile a mai mult sau mai puțin totul de pe planetă, ar fi vrut să ne spună ceva mai multe despre ei înșiși, ar fi putut face ca mesajele să fie mult mai mari și să fie construite într-o mai mare redundanță în întreaga filă spaţiu; nu lipsesc ADN-ul nesecat. Ideea este că nu au ales să lase mesaje mari – doar un simplu indicativ.

Motivul pentru care am reușit să îi determin pe oamenii SKA să găsească Piramida a fost că știau că mă gândesc mult la SETI. Dar în aceste zile oamenii tind să uite că am fost întotdeauna  sceptic. Ce ar putea conta o mulțime de extratereștri despre ei înșiși sau despre Univers? Mai ales dacă, la fel ca albienii, au trimis sau, mai degrabă, au lăsat mesajul în urmă cu 100 de milioane de ani? Ei bine, în cazul albienilor, există un singur tip de cunoștințe în care ar putea fi sigur că oricine a evoluat în cele din urmă tehnologia de secvențare pe Pământ a trebuit să fie interesat. Și este ceva care, prin definiție, este prea mare pentru a se încadra bucățile de rezervă ale unui genom.

Apreciez că toți cei din proiect au acum multă încredere în ceea ce putem face din mers, mai ales în ceea ce privește înregistrarea și analizarea informațiilor. Voi recunoaște că, atunci când am început, nu credeam că navă pierdută a zborului spațial uman va fi atât de ușor de reinventat. Mie tot îmi pare remarcabil faptul că niciunul dintre noi nu și-a dat seama cât de mult poate fi obținut lăsând o problemă tehnică într-o parte și concentrându-ne pe alte lucruri timp de câteva decenii înainte de a reveni la noi cu tehnologii noi. Dar problema cu facilitatea de returnare a eșantionului nu va fi doar una a tehnologiei. Va fi una de dimensiuni.

Vedeți, extincțiile nu sunt doar zgomotul de fond din mesaj. Ele reprezintă rațiunea mesajului. Singurul lucru pe care albienii știau că îl pot face pentru oricine va ajunge să citească mesajul său a fost să stocheze o parte din biodiversitate care, în mod inevitabil, va fi eliminată în timp. Când Odyssey vs ajunge la Piramida troiană, nu mă aștept să găsească mai multe informații despre albieni decât noi. Mă aștept ca biosfera să prezinte probe biologice bine conservate de la mijlocul cretaceului. Nu doar genomi, ci probe întregi. Sudarat și băieții se vor întoarce acasă cu o ținută plină de angiosperme timpurii și ouă de dinozaur. Trebuie să fim pregătiți.

Informații despre autor

 

 

A blast from the past.

To: Eva P.

From: Stefan K.

Re: Sample handling facility

March 4, 2047

I thought I ought to put into writing my concerns over the sample-return facility for Odyssey. I think that relying on the mothballed Mars Sample Return lab at Ames is dangerously complacent. It is simply not flexible enough, or big enough, for what I think we should be expecting.

I appreciate that I am in a minority on this, and that the consensus is that we will be dealing with non-biological artefacts. And I don’t want to sound like the people from AstraRoche slipped some egopoietin into my drink during that trip to Stockholm last November. But my minority views have been pretty well borne out throughout this whole story. Back when Suzy and Sean had more or less convinced the world that the trinity sequences in the Albian message referred to some sort of mathematico-philosophical doctrine — possibly based on an analogy to the aliens’ purported trisexual reproductive system — and everyone in SETI was taking a crash course in genome analysis, I had to pull in every favour I was owed to get the Square Kilometre Array used as a planetary radar and scanned over the Trojan asteroids. If I hadn’t done that we wouldn’t even know about the Pyramid, let alone be sending Odyssey there.

I’m not claiming I understand the Albians’ minds better than anyone else; I haven’t got any more of the message in my DNA than anyone else has. And it’s always been my position that we should read as little into that message as possible. I remain convinced that looking for descriptions of their philosophy or lifestyle or even provenance is pointless. The more I look at the increasingly meaningless analyses that the increasingly intelligent AIs produce, the more I think that the variations between phyla are effectively random and that the message from the aliens tells us almost nothing except that there’s a radar-reflecting tetrahedron π/3 behind Jupiter that they think we may find interesting.

Credit: JACEY

Everyone assumes that if it hadn’t been for the parts of the message lost in the K/T the ‘residual variant sequences’ would be seen to add up to some great big life-the-Universe-and-everything revelation. And because they think such a revelation once existed, they expect to see it carved into the palladium walls of the Pyramid. But if the aliens who visited Earth, and left their messages in the genomes of more or less everything on the planet, had wanted to tell us something more about themselves, they could have made the messages a lot bigger and built in more redundancy across phylum space; there’s no shortage of junk DNA to write on. The point is, they didn’t choose to leave big messages — just a simple signpost.

The reason I was able to get the SKA people to find the Pyramid was that they knew I’d thought about SETI a lot. But these days people tend to forget that I was always something of a sceptic. What could a bunch of aliens tell us about themselves, or the Universe, that would matter? Especially if, like the Albians, they sent, or rather left, the message 100 million years ago? Well, in the case of the Albians, there’s one type of knowledge they could be fairly sure that anyone who eventually evolved sequencing technology on Earth pretty much had to be interested in. And it’s something that, by definition, is too big to fit into the spare bits of a genome.

I appreciate that everyone on the project now has a lot of faith in what we can do on the fly, especially in terms of recording and analysing information. I’ll admit that when we started I really didn’t think that the lost craft of human spaceflight would be so easy to reinvent. It still strikes me as remarkable that none of us realized how much could be achieved by leaving a technical problem to one side and concentrating on other things for a few decades before coming back to it with new technologies. But the problem with the sample-return facility won’t just be one of technology. It’s going to be one of size.

You see, extinctions aren’t the noise in the message. They’re the reason for the message. The one thing the Albians knew they could do for whoever would end up reading their message was store up some of the biodiversity that would inevitably be whittled away over time. When Odyssey gets to the Trojan Pyramid, I don’t expect it to find any more information about the Albians than we have already. I do expect a biosphere’s worth of well-preserved biological samples from the mid-Cretaceous. Not just genomes, but whole samples. Sudarat and her boys are going to come home with a hold full of early angiosperms and dinosaur eggs. We need to be ready.

Author information

Rights and permissions

Reprints and Permissions

About this article

Cite this article

Morton, O. The Albian message. Nature 438, 710 (2005) doi:10.1038/438710a

 

 

 

Îmblînzitorul de centipezi


Îmblînzitorul de centipezi.png

 

22.jpg

 

altă versiune:

 

CĂLĂREŢUL CU CENTIPEDUL

Timpurile s-au schimbat mult: mii de guri au rostit aceste cuvinte de-a lungul Istoriei, şi de fiecare dată asta voia să însemne că omul care vorbea nu mai putea ţine pasul cu vremurile lui, regretând că vremurile nu se iau după el. Putem presupune că legionarii romani, mărşăluind prin pădurile Galiei, cârteau că timpurile se schimbaseră; secole după aceea, aceleaşi cuvinte, deşi în alte limbi, erau mormăite de către marinari care, în loc să se mai ia după stele, trebuiau acum să privească la un ac scurt, mişcându-se pe axa lui. Şi, cu un mileniu mai târziu, după ce imperiul omului se întinsese aproape în totalitate asupra sistemului solar, piloţii încărunţiţi deplângeau în acelaşi fel scurgerea timpului şi schimbarea obiceiurilor. Ceea ce pe vremea lor fusese periculos şi dificil, acum era simplu şi rapid; acolo unde domnise dispreţul faţă de moarte, trona acum rutina administrativă. Iar ei se simţeau oarecum frustraţi, ca şi cum le-ar fi fost luat tot ceea ce dă preţ vieţii, ca şi cum curajul lor ar fi fost lipsit de orice înţeles. Pur şi simplu, nu ţineau seamă de faptul că actele lor îngăduiseră, de nu cumva atrăseseră după ele, exact acele transformări pe care le bârfeau.
Numai că Timpurile nu se schimbă, nici oamenii. Doar fronturile pe care se înfruntă aceştia se schimbă, şi clima, şi culoarea cerurilor, şi numărul lunilor de pe ele, timpul însă ne duce cu sine cu aceeaşi viteză uniformă, în vreme ce oamenii sunt veşnic în stare să cristalizeze, în câteva clipe, vitejia dintr-o viaţă întreagă. Iar de cumva călăreţii nu mai sunt eroii epocii noastre, e doar pentru că azi nu mai există cai, specia lor dispărând, oamenii de-acum conti-nuând să călărească, cu aceeaşi eleganţă de-odinioară, fantastici monştri de metal în noaptea planetelor îndepărtate.