Eschatos de Ștefan Crăciun


Eschatos de Ștefan Crăciuncosta-rica-spheres2

 

Motto

„Daca dusmanul face o greseala lasa-l sa o faca pana la capat” Napoleon Bonaparte

N-am stiut ce ne-a lovit ,nici in cosmarurile noastre nu ne asteptam la asa ceva.Prea putini am scapat si cei care am facut-o ne-am raspandit prin toate galaxiile.

Cauza eram tot noi,dar in mod indirect. Nu am invatat din greselile facute pe propria planeta cu coloniile: fiecare imperiu a sfarsit printr-un razboi mai mult sau mai putin distrugator.

Dupa ce am descoperit metoda de calatori in spatiu am intalnit alte civilizatii, dar in mandria -sau prostia- noastra i-am considerat inferiori. Am infiintat colonii si i-am supus.

Acest lucru s-a intors ca un bumerang asupra noastra si ne-a distrus. Auzisem de un artefact foarte puternic ,Ar’Hat, dar nu credeam sa existe o asa forta in „colonii”.

Ar’Hat era arma suprema:un fel de bomba cu antimaterie,dar care distrugea tot ce era pe suprafata planetei si o facea de nelocuit.

Dupa ce au folosit Ar’Hat a inceput razboiul care ne-a distrus complet. Cei care am scapat suntem doar ramasite ale civilizatiei umanoide, eram doar niste vagabonzi interspatiali.

Primele doua sute de ani am supravietuit cu greu, dar dupa ce s-a terminat razboiul am reusit sa ne impamantenim pe o mica planeta din sistemul Rigen3.Dar nici acolo nu am avut liniste:o intreaga specie era acuzata pentru crimele comise de cele cateva persoane care se aflau la comducerea imperiului nostru.

A trebuit dupa un secol sa plecam si de acolo. Asa am ajuns sa traim ca niste criminali cu toate ca trecusera trei sute de ani de la distrugerea planetei pe care noi o numeam Terra si ii spuneam acasa…

Multi au inceput sa lucreze pe navele de transport intergalactice,dar stigmatul nu fusese sters de pe fruntile noastre. Dar si mai multi au inceput sa lucreze ca mercenari pentru cei care plateau mai mult si care cel putin le aratau un dram de respect ca oameni. Cei mai norocosi au reusit sa prinda un loc pe statiile spatiale unde alaturi de alti pribegi ai Universului cautau un loc de refugiu.

Familia mea a fost printre cele norocoase. Eu m-am nascut pe Statia Galactica : Hope 13. Era un nume ciudat pentru o super-nava care se plimba de ici colo in univers pentru a gasi un adapost permanent pentru Vagabonzi asa cum ne numeau toti.

La varsta adolescentei am aflat de ce se uitau mai ciudat la mine ceilalti copii: eram Om. Nu-i uram, ii compatimeam, pe ei dar si pe mine.

Acolo am invatat cum sa lupt pentru viata mea si a celor din jur.Pe statie sau oras zburator cum o nimeam cand eram mici am invatat aproape tot ceea ce stiu acum. Viata pe statie nu era usoara in primul rand datorita luptei permanente pe care o duceam cu cei care ne urau acolo pe Hope 13,dar cel mai rau erau vanatorii de sclavi si ghici! noi oamenii eram cei mai cautati. Nu doar pe noi ne voiau ,ci si pe ceilalti Vagabonzi.

Noi eram un fel de perla a sclavilor fapt pentru care pe statie au inceput susotelile. Uneltirile au ajuns la urechile lui Albherg,care era un sprijinit al nostru cu toate ca nu era om,ci era farrd. Albherg era liderul statiei si lui ne supuneam toti si la aflarea uneltirilor a convocat Consiliul. Le-a spus celor din Consiliu sa se ridice si sa-si spuna nemultumirele:

-Aici noi suntem ca o familie uriasa si trebuie sa ne ajutam unii pe altii nu sa incercam sa ne discreditam pentru cine stie ce scopuri ascunse. Daca cineva are ceva de le reprosat oamenilor sa o faca acum si vom vedea ce este de facut. Dar inainte de toate am eu ceva de spus : Oare nu oamenii ne-au ajutat cand ne era cel mai greu? Nu datorita lor suntem inca liberi? De cate ori nu si-au varsat sangele pentru noi cand ar fi fost mult mai usor pentru ei sa stea deoparte? Nu credeti ca timp de trei secole si jumatate si-au ispasit toate greselile comise sau nu? Are cineva ceva de le reprosat?

Atunci au tacut cu totii dar ghinionul nu ne-a parasit si in scurt timp Albherg a murit si la conducere a venit Thesion,un destar. Cu totii ne-am dat seama ca ne asteapta vremuri grele deoarece el era unul dintre cei care ne urau.

Revolta impotriva oamenilor a reinceput. Si noi nu il mai aveam pe Albherg drept ajutor. In Consiliul condus de Thesion s-a decis sa fim alungati de pe statie. Cei cativa care s-au opus au fost ucisi si ni s-a impus ca in 24 de ore sa parasim statie sau… Printre cei care au facut scandal se aflau si parintii mei.

Din lasitate am plecat de unul singur cu o naveta de lupta in care mi-am inghesuit cele cateva lucruri pe care le aveam. Imi era frica de ceea ce urma sa se intample, dar am inchis ochii si am indreptat o rugaciune catre un Dumnezeu care inca ne pedepsea pentru ceea ce facusera stramosii nostri. Cu gandul la dreaptatea divina am pornit la drum. Ma indreptam catre Nicaieri.

Ghinionul a facut sa cad pe mana unor pirati. Dar nu am renuntat prea usor la libertate si probabil ca asta i-a determinat sa nu ma vanda ca sclav. Era acolo un pirat batran fers la origini. El se numea Jongas si m-a primit pe langa el ca invatacel. M-a invatat totul despre navigatie, arme si viata de nelegiuit.

Am aflat de la liderul piratilor Antonas,tot farrd ca si Albherg, ca multi vanatori de sclavi erau chiar cei din aceeasi specie cu mine. Lucrul acesta m-a scarbit si am trait unul din acele momente cand iti doresti sa nu te fi nascut.

Norocul s-a intors cu fata spre mine caci Antonas s-a dovedit a fi fratele lui Albherg. Am aflat ca acesta imi modificase ceva circuite in nava astfel ca in cazul unei izgoniri de pe statie sa ajung la Antonas.     Chiar si dupa moarte Albherg se dovedea un prieten adevarat al oamenilor.

Am gasit in nava si o scrisoare in care isi cerea iertare pentru faptul ca nu m-a consultat inaite de a ma trimete povara lui Antonas. Pe langa acest lucru ma rugat sa raman alaturi de mosi pana cand imi voi gasi Calea.

Dar din moment ce deveneam pirat a trebuit sa imi iau un nume nou. Mi-au spus Eschatos Aisthesis. Mi s-a spus ca insemna Ultima Senzatie. Am intrebat de ce dar nu mi-au spus asa fusese alegerea lui Albherg.

De la karstul Gsagno am invatat multe despre meditatie, onoare si despre filosofia calugarilor kronieni. Gsagno fusese in tinerete calugar.

Dupa zece ani petrecuti alaturi de pirati devenisem foarte cultivat fapt pentru care imi spuneau Nobilul, dar numai in gluma. Cu toate ca am invatat foarte multe lucruri de la ei pentru mosulicii pirati eram tot invatacel dar dupa cum spuneau ei ultimul si cel mai bun pe care l-au avut in vietile lor.

Simteam ca urma sa ma despart de ei curand. Sangele imi clocotea dupa razbunare, luptam fara nici cea mai mica urma de inhibitie fata de moarte…Ma simteam ciudat.

I-am marturisit lui Antonas si a inceput sa rada cu pofta, dar nu mi-a spus nimic cu toate ca fata lui exprima o bucurie enorma. Seara pe cand luam cina a luat cuvantul;

-Escathos era si timpulsa te schimbi…Abia acum iti vom spune ce ai facut in ultimii 15 ani cat ai stat cu noi. Dar mai intai primeste ultimul cadou de la Albherg,si zicand acestea a luat de langa el o cutie alungita pe care mi-a dat-o. Inauntru era o sabie superba si o scrisoare sigilata.

-Scrisoarea o vei lasa pe mai tarziu, nu ai aflat totul.

-Ce mai este de aflat?am intrebat mirat.

-Nu te-ai mirat ca desi te-am numit Eschatos Aistesis ti-am spus doar Eschatos?

-Ba da, dar mi-a fost jena sa va intreb.

-Ei bine ai facut-o acum, si chipul sau batran devenit dintr-o data extrem de serios, sabia pe care o ai in mana este Aistesis…

Am ramas cu gura cascata si observand acest lucru mi-a spus foarte ceremonios:

-Tu impreuna formati un tot unitar, mai multe detalii ai in scrisoarea de la Albherg. Tot ce stiu este ca noi ne-am dus la capat promisiunea fata de ai tai si fata de Albherg… Acum adio prietene! Te vei urca in aceeasi naveta cu care ai venit vei pune pilotul automat care are coordonatele indicate de mine. Pana ajungi vei citi scrisoarea de la Albherg si acolo tre va astepta rasplata pentru cei 15 ani cat ai stat alaturi de noi.

Am incercat sa mai spun ceva dar nici unul din ei nu a mai vorbit de-a lungul cinei. La sfarsit fiecare mi-a intins cate o scrisoare dupa care m-au condus la naveta.

Scrisoarea de la Albherg spunea ca Eschatos     ma desemna pe mine ca fiind Ultimul Om, iar ca orice razboinic trebuia sa am o arma pe masura. Abia acum am cos sabia din teaca si i-am simtit energia vie trecandu-mi prin trup. Abia acum eram Eschatos Aistesis.

Tot odata aflam ca eu puteam fi salvatorul umanitatii si al universului de regimul abuziv al hsadilor. Urma  un rand care m-a ingrozit puteam fi Ar’Hat in forma biologica.

Ar’Hat,un cuvant care facea sa se cutremure Universul, imi era atribuit mie-un Om…

                                                *           *           *

Oamenii dupa ce timp de trei secole ai fost haituiti de noii lideri ai Universului au pus mana pe Ar’Hat-ul uman si cum l-au inselat pe acel tanar…

I-au otravit mintea cu tot felul de minciuni si l-au manipulat cum au vrut. L-au facut sa-si ucida prietenii care l-au ajutat si i-au indreptat furia zdrobitoare asupra tutror celor care le stateau in cale.

Atunci farrzii si-au dat seama ca a cazut pe mana cui nu trebuia si au incercat sa-l faca sa-si aminteasca de ceea ce fusese si ceea ce devenise… Dar vai scump au platit curajul de a-i infrunta pe Oameni.

Astfel a inceput A Doua Era Umana. In dorinta lor teribila dupa putere Oamenii si-au indreptat asupra lor din nou furia Universului. Acum au fost zdrobiti de typhoonieni. In cei zece ani cat Ar’Hat-ul a fost alaturi de ei au redevenit puterea care fusesera inainte de distrugerea planetei lor.

Dar Ar’Hat-ul avea constiinta. Dupa vorbele farrzilor a inceput sa se indoiasca de faptul ca ceea ce facea era bine. A intrat in Starea Suprema sau Meditatio cum i se mai spunea si a luat legatura cu Spiritel Farrd. El nu dorise decat sa gaseasca un loc in univers pentru oameni un sistem unde sa fie lasati in pace, dar a fost transformat fara voia sa intr-o arma de razbunare.

Cativa oameni au ramas ccredinciosi visului de avea o planeta pe care sa traisca in pace si doar aceia au scapat. Typhoonienii si liderul lor Dariu care si-au eliberat galaxia i-au dat incredere.Pe cei cativa i-a dus la loc sigur si atunci si-a indreptat privirile spre cei care l-au folosit pentru o razbunare stupida care nu ajuta nimanui. Si pentru a fi sigur ca nimeni nu se va mai putea folosi de el s-a aruncat cu naveta pe Terra, vechea planeta a oamenilor…

Legendele spun ca ar fi reusit sa supravietuiasca planetei…

Răspunde decent ...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s